1,091 matches
-
se găsește în partea central-sudică a Carpaților Meridionali. Limitele parcului se suprapun peste partea de est a Munților Căpățânii, întregul masiv al Masivului Cozia și peste partea de sud-est a Munților Lotrului. Întreaga suprafață de 17.100 ha a parcului se află în județul Vâlcea. Aria naturală se
Parcul Național Cozia () [Corola-website/Science/313471_a_314800]
-
Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane și Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului meridional al Carpaților. Parcul național se suprapune sitului de importanță comunitară - "Cozia", la baza desemnării căruia aflându-se câteva specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea
Parcul Național Cozia () [Corola-website/Science/313471_a_314800]
-
Lacul cu Ochi (numit și Lacul Fără Fund) din partea de răsărit a satului Stroești. Acest lac de origine glaciară reprezintă o stațiune floristică originală prin faptul că este singura mlaștină oligotrofă de acest fel cunoscută în regiunile extracarpatice din Carpații Meridionali, reprezentând un interesant și rar fenomen fitogeografic. În jurul Lacului cu Ochi din Stroești cresc plante din turbăriile din munți ca speciile de mușchi sau jabghiu "Sphagnum magellanicum" și "Sphagnum recurvum", "Drosera rotundifolia" ("Roua Cerului - plantă carnivoră)", "Eriophorum vaginatum", "Betula pubescens
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate
Bătălia din zona Bran-Câmpulung (1916) () [Corola-website/Science/335641_a_336970]
-
(de asemenea cunoscut ca "Golful Siam", este localizat în Marea Chinei meridionale (Oceanul Pacific) și este înconjurat de Malaezia, Tailanda, Cambogia și Vietnam. Extremul de nord al golfului se găsește la vărsarea râului Chao Phraza, în portul din Banqueocoque. Golful are o dimensiune de 320.000 km². este puțin profund, cu adâncimi între
Golful Thailandei () [Corola-website/Science/311012_a_312341]
-
inamicul, sau în cel mai rău caz înainte ca el să aibă timpul a se instala în lucrările de fortificație existente pe înălțimile trecătorilor de pe granițe"”. În acest scop urmau să fie atacate succesiv forțele românești care apărau trecătorile Carpaților Meridionali, în vederea ocupării prin surprindere a uneia dintre acestea și facilitarea astfel a trecerii grosului forțelor germane la sud de Carpați. Planul de operații român prevedea trecerea la apărarea strategică pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
(, , sau Țările de Jos meridionale) este denumirea dată teritoriului din sudul regiunii Țărilor de Jos. Regiunea cuprindea marea majoritate a teritoriului actual al Belgiei (cu excepția Principatului episcopal Liège care făcea parte din Sfântul Imperiu Roman), teritoriul Luxemburgului și teritoriul actualei regiuni franceze Nord-Pas-de-Calais. Începând din
Țările de Jos de Sud () [Corola-website/Science/306923_a_308252]
-
modelat de agenții externi unde apar conuri vulcanice, neck-uri și cratere sau fragmente de cratere. Relieful piemontan este cel mai bine reprezentat în nordul Munțiilor Pirinei, în regiunea Piemont din nordul Italiei și în Piemontul Getic, în sudul Carpaților Meridionali. Suprafețele de eroziune apar în masivele vechi sub forma unor peneplene, cât și în munții de tip alpin, sub forma de nivele de creste sau platouri largi și fragmentate formate în trei-patru etape de evoluție numite suprafețe de nivelare. Terasele
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
Mică, stabilindu-se durabil la SE de Bitinia, într-un ținut care primește numele de Galatia. Nicomede I mută, în 246, capitala statului în orașul nou înființat care-i poartă numele - Nicomedia. Pentru a rezista tendințelor expansioniste ale vecinului său meridional, Pergamul, Bitinia se aliază în timpul lui Prusias I (235-183) cu Macedonia elenistică. La curtea lui Prusias I se va sinucide în 183 Hannibal pentru a nu fi predat soliei romane care cerea extrădarea lui. În timpul lui Prusias II (183-149), Bitinia
Bitinia () [Corola-website/Science/315036_a_316365]
-
pentru proprietățile sale de vindecare și dezinfectare. În cărțile sale Vladimir Megre detaliază unele proprietăți știute sau nu ale cedrului, în special al cedrului sunător din Siberia. Astfel el afirmă că cedrul din nord este superior calitativ celui din regiunile meridionale. Cedru trăiește 550 ani și poate atinge înălțimi de peste 40 m. Copacul prezintă proprietăți curative, din lemn se fabrică mobilier sau cutii de rezonanță pentru instrumente muzicale. Frunzele cedrului au miros plăcut dar și balsamic. O bucățică din lemn de
Vladimir Megre () [Corola-website/Science/319083_a_320412]
-
porțile principale de intrare în Parcul Național Retezat, o bijuterie a naturii, cu un relief sălbatic ce oferă privirii imagini inegalabile, creste ce au custuri dantelate și multe căldări glaciare. Zona în care se află localitatea face parte din cadrul Carpaților Meridionali, în grupa muntoasă Retezat-Godeanu, și mai este denumită depresiunea tectono-erozivă «Valea Jiului» sau «Petroșani». În secolul al XIII-lea, teritoriul pe care se află orașul Uricani făcea parte din voievodatul lui Litovoi ("terra Lytua") care cuprinde ținutul Gorjului, Valea Jiului și Țara
Uricani () [Corola-website/Science/297055_a_298384]
-
Brăila. În 1892, susține bacalaureatul și se înscrie la "Facultatea de științe" a Universității din București, la secțiile de matematică și științe fizico-chimice. În timpul studenției împreună cu profesorul Ludovic Mrazec face cercetări geologice și petrografice în regiunea Dobrogei și a Carpaților Meridionali. După terminarea studiilor universitare, pleacă la specializare în Austria și apoi în Germania. Teza sa de doctorat (1900), tratând probleme de petrografie, este distinsă cu mențiunea "Magna cum laude" a "Universității din Munchen". În 1903, Gheorghe Munteanu Murgoci devine primul
Gheorghe Munteanu Murgoci () [Corola-website/Science/298289_a_299618]
-
Din 1923, este președinte al "Comisiei Internaționale de Cartografie a Solului". Creația sa științifică cuprinde pe de o parte studiile sale de geologie-mineralogie-petrografie, iar pe de altă parte studiile sale asupra solurilor din România. A realizat studii asupra Dobrogei, Carpaților Meridionali, Masivului Parâng, Munților Lotrului. A descoperit lotritul - înscriind în geologie un nou mineral.. În legatură cu studiile sale petrografice, mineralogice și tectonice, mare importanță o prezintă cercetările sale privind bogațiile subsolului romanesc, fiind cel dintâi care a precizat condițiile de
Gheorghe Munteanu Murgoci () [Corola-website/Science/298289_a_299618]
-
celui de-al Doilea Război Mondial, pentru a fugi de represaliile naziștilor, Elsa Morante și Alberto Moravia părăsesc Romă ocupată și se refugiază la Fondi, un sătuc aflat la câțiva kilometri de mare, din provincia Latină. Acea parte a Italiei Meridionale va apărea frecvent în operele viitoare ale celor doi scriitori; Elsa Morante vorbește despre ea mai ales in românul "La Storia". În această perioadă, pe lângă începerea traducerii jurnalului Katherine Mansfield, începe să scrie românul "Menzogna e Sortilegio". După sfârșitul războiului
Elsa Morante () [Corola-website/Science/332683_a_334012]
-
coabitat cu localnicii. Prezenți de la începutul secolului X până la cursul Someșului Mic, la Cluj și la Alba-Iulia, pe Mureș (după anul 1000), pe cursul râului Târnava Mare (anii 1100), pe linia râului Olt (1150) și ulterior linia Carpaților Orientali și Meridionali (1200), conducătorii maghari i-au înlocuit pe conducătorii români, formând structuri politice prin care au coabitat românii, slavii și maghiarii. Cucerirea Transilvaniei de către unguri s-a prelungit până către finalul secolului al XII-lea. Pentru a-și extinde și păstra
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
nord-vest), Hunedoara (nord) și Vâlcea (est). Principalele orașe și municipii sunt Târgu Jiu (reședința de județ), Bumbești-Jiu, Motru, Novaci, Târgu Cărbunești, Țicleni și Rovinari. Relieful județului Gorj este variat și poate fi împărțit în trei unități fizico-geografice. Acestea sunt: Carpații Meridionali, reprezentați de munții Godeanu, Vâlcan și Parâng, Subcarpații Getici între râurile Motru și Olteț, dealurile sudice care se întind de-a lungul Platoului Getic. Altitudinile oscilează de la 2.518 m în Masivul Parângu Mare la 100 m în Valea Jiului din
Județul Gorj () [Corola-website/Science/296660_a_297989]
-
circulare aflate în regiunile înalte ale munților; custuri - contactul dintre două circuri glaciare alăturate); morene - depozite de pietriș, nisip, grohotișuri și argilă; transportate de ghețari în alunecarea și un lac glaciar înconjurat de un tinov) cu floră și faună specifică Meridionalilor. Flora ariei protejate are în componență arbori și arbusti cu specii de: zâmbru ("pinus cembra"), molid ("Picea Abies"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), afin ("Vaccinum myrtillus L."). La nivelul ierburilor vegetează o plantă rară din specia "Leucorchis albida", o
Iezerul Șurianul () [Corola-website/Science/331583_a_332912]
-
o prelungire septentrională a muntelui Hermon, traversează pe o mică porțiune Libanul spre sud, intră în Israel și se varsă în Lacul Kineret (lac care formează un mare bazin de acumulare natural în cadrul albiei Iordanului), traversând kibuțul Degania, pe coasta meridională a lacului, curgând spre sud și servind drept frontieră între Israel și Iordania, apoi între Cisiordania și Iordania vărsându-se în Marea Moartă, cu o pantă cumulativă de circa 800 m. Inițial, spre sfârșitul mileniului al doilea, prin noțiunea Peleshet
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
înalt vârf este vârful Rysy (), în Ungaria, cea mai înaltă altitudine se înregistrează în vârful Kékes, de , în Ucraina cel mai înalt este Vârful Hovârla (), iar în România este vârful Moldoveanu, 2.544 m, situat în Munții Făgăraș din Carpații Meridionali. Spre deosebire de Alpi, Carpații au mari depresiuni intramontane, iar culmile lor se prezintă sub forma unor suprafețe întinse, acoperite cu pajiști. Carpaților le aparține și cel mai mare lanț vulcanic din Europa. Alături de rocile cristaline și eruptive o mare extensiune o
Munții Carpați () [Corola-website/Science/297117_a_298446]
-
Ungariei. Deși Țara Românească și Moldova erau la timpul respectiv țări vasale Porții Otomane, pătrunderea în Europa de pe teritoriile celor două provincii istorice românești prin cucerirea Transilvaniei ar fi fost dificil de efectuat din cauza granițelor naturale ale Carpaților Orientali și Meridionali, lungimii traseului și, mai ales, din cauza organizării sociale, economice, administrative și militare a Voievodatului Transilvaniei, care ar fi fost o entitate statală mult prea greu de învins. Ca atare, calea firească de urmat a fost prin teritoriul Serbiei de azi
Asediul Belgradului () [Corola-website/Science/304719_a_306048]
-
i formează una din ramurile goților, popor germanic venit din regiunile Mării Baltice și stabilit în secolul al IV-lea pe un teritoriu care astăzi aparține Ucrainei și Rusiei meridionale, la nord de Marea Neagră. Cealaltă ramură era cea a vizigoților. Ei au jucat un rol considerabil în evenimentele de la sfârșitul Imperiului Roman. Contrar unei idei false, dar încă larg încetățenită, totuși combătută de istoriografie, termenul „ostrogot” ar avea semnificația „got
Ostrogoți () [Corola-website/Science/302422_a_303751]
-
(pe numele de mirean "Ilie Pop") (n. 19 februarie 1966, Vișeu de Jos, Maramureș) este un cleric ortodox român, care îndeplinește funcția de arhiepiscop și mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale. Ilie Pop s-a născut în data de 19 februarie 1966 în satul Vișeu de Jos, pe atunci parte a regiunii Maramureș. A urmat școala primară și gimnazială în satul său natal. Apoi a urmat Liceul "Gheorghe Șincai" din Baia Mare
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
Dumnezeu și pentru oameni prin dragoste pentru Hristos. În ziua de sâmbătă, 29 noiembrie 1997 (sărbătoarea Sf. Saturnin de Toulouse (sec. III)), în ajunul sărbătorii sfântului Andrei, s-a întrunit Adunarea Generală a Arhiepiscopiei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentală și Meridională, constituită legal din 93 de membri-delegați ai parohiilor ortodoxe românești din Anglia, Țările de Jos, Belgia, Franța, Elveția, Italia și Spania. Au fost propuși pentru postul de arhiepiscop trei candidați: Ierom. Dimitrie Irimia, doctorand la Institutul Ortodox Saint Sèrge, Ierom
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
ridicat de asemenea pe Părintele Iosif la rangul de arhimandrit. Data consacrării episcopale și a înscăunarii noului arhiepiscop a fost fixată pe 15 martie 1998, duminica. Ceremonia a avut loc la Paris, sediul Arhiepiscopului Ortodox Român pentru Europa Occidentală și Meridională, în Catedrala ortodoxă greacă Sfântul Ștefan (Saint Etienne), de pe 7, rue Georges-Bizet, 75016. Ceremonia de hirotonire a fost celebrată de către un sobor de 12 ierarhi în frunte cu mitropolitul grec Jeremia, Președinte al Adunării Episcopilor Ortodocși din Franța (AEOF), împreună cu
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
Ceaușu. Arhiepiscopia Ortodoxă Română pentru Europa Occidentală cu sediul la Paris a fost ridicată, prin Hotărârea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 5 iulie 2001, la rangul de mitropolie, cu titulatura de "Mitropolia Ortodoxă Română pentru Europa Occidentală și Meridională", arhiepiscopul Iosif Pop devenind cu această ocazie mitropolit. A fost înscăunat ca Mitropolit al Europei Occidentale și Meridionale la 21 octombrie 2001. Mitropolia Ortodoxă Română pentru Europa Occidentală și Meridională (cu sediul la Paris) are în jurisdicție parohiile ortodoxe române
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]