4,293 matches
-
contemplă valea plîngerii moderne o face imună la stridențe. De aceea, Nicoleta Baciu e mai mult vestală decît scriitoare în acest volum, părînd însuflețită de o sapiență de factură hristică. Cunoașterea pe care o dovedește în stabilirea unor distincții conceptuale (metafizica tăcerii/cîntarea fără cuvinte/vorbirea despre Dumnezeu fără a-l numi, sau cele trei ipostaze ale firii isihaste: pelerinul, pustnicul și bufonul întru Hristos) e prea clară pentru a se bizui doar pe travaliu doct. La Nicoleta Baciu descrierea noțiunilor
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
modernă îl tratase pînă mai ieri drept un set de iluzii sau pur și simplu metafore". Cred că mulți dintre cititori au înțeles deja că Havel bate aici șaua "esențialista" ca să priceapă iapa multiculturalistă care face atîta caz de "esență" metafizica. Multiculturalismul, ideologia "oficială" a lumii universitare americane, vădește în general o concepție rudimentara asupra transcendentului. Unele dintre luările de poziție "anti-metafizice" ale multiculturalismului par scoase din broșurile comuniste de propagandă ateista la sate din anii ^50. Nu-i de mirare
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
în anii ^30 o parte din intelectualitatea europeană a folosit experiență transcendentei ca armă împotriva unui parlamentarism fosilizat. Dar problematică anilor ^30 nu mai e valabilă la sfîrșitul mileniului. Cu totul altfel se pune astăzi problemă relației dintre democrație și metafizica, în condițiile prăbușirii marilor sisteme ideologice totalitare și a succesului formidabil înregistrat de globalizarea economiei de piață. Havel nu are deci nici o reticența să afirme că fundamentul democrației occidentale nu este "goana după cîștiguri materiale imediate" ci esență ("ancoră") ei
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
exterior. Un fel de "duh", o "vibrație", un flux continuu anima viața animalelor și a oamenilor. Acest anima nu are nimic de a face cu distincția "feministă" între "masculin" și "feminin", nici cu arhetipurile Jungiene, nici cu mult hulita "esență" metafizica. Eckart spunea: "Lui Dumnezeu îi place să vadă cum ți se lărgește sufletul" iar misticii medievali făceau observația că "sufletul nu estse în trup, ci trupul este în suflet". "Sufletul" era o categorie ENERGETICĂ, greu de descris în cuvinte, si
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
arbitru, s-a transformat în sclavie absolută. Noțiunea de "transcendență", concepută că "suflet" sau "cîmp", ca energie ce transfigurează imanenta dar nu se plasează exterior ei, a fost recuperată în chip raționalist de o transcendență obiectivizata, de o "esență", statică, metafizica, o altă versiune a Dumnezeului raționalist. Nu este Hitler, Stalin, sistemul totalitar în sine o transcendență ce se plasează în chip absolut deasupra lumii? Iată de ce Havel nu vrea să propună nici un fel de nouă "ideologie", nu vrea să ofere
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
ontologicul și stabilind o legătură directă, dialogica între Subiect și Obiect, oferă un instrument critic de înțelegere a limitei prezentului model multicultural. Avem astfel posibilitatea să analizăm manieră în care, prin conceptul multiculturalist al identității de grup, "multiculturalismul" reintroduce "esență metafizica" și transcendență obiectivizata în peisajul politic și discursul științelor umane din Occident. Ca și Omul Tehnologic, a cărui versiune "soft" este, Omul multiculturalist occidental se uită în jur și vede o lume de umbre. Imagini plate, echivalente care nu opun
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
în sufletul democrației, cuvintele criptice vor fi deslușite, vor fi pe buzele tuturor. Ca si Martin Luther King, "I have a dream". Visez o Europa unită, o Europa a dialogului între culturi, revitalizate de suflul adevăratei transcendente, o Europa fără metafizici obiectivizate, fără birocrații multiculturale și conglomerate de entități abstracte. După un istovitor marș prin pustie, pe poarta acestei Europe democratice va pași cultura română. Dar nu cultură, ca un grup compact, ci realitățile ei transfigurate, personalitătile-eveniment. Din aula Universității Stanford
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
aparținând Renașterii târzii) este mai puțin cunoscut, pentru că s-a retras din mediul universitar pentru a-și putea dezvolta în cărțile sale ideile filozofice și științifice în afara restricțiilor tradiției aristoteliene-scolastice, dominantă în universități. El a fost un critic înflăcărat al metafizicii și a promovat abordarea empirică (pe bază de experiență) în filozofia naturii, fiind premergătorul empirismului modern timpuriu. Opera sa a avut o influență foarte mare asupra unor filozofi de marcă ai epocii, precum Tommaso Campanella, Giordano Bruno (ambii din Italia
Româno-americanul Florentin Smarandache a primit Medalia de Aur pentru Știință!. In: Editura Destine Literare by Florentin Smarandache () [Corola-journal/Journalistic/85_a_470]
-
Gheorghe Grigurcu Ioan Moldovan aparține liricii Echinoxului "median", cel al anilor '70, alături de Ion Cristofor, Aurel Pantea, Mircea Petean, Augustin Pop etc. Această producție reprezintă un reflux al acelei năvalnice porniri spre cosmos, spre "metafizică" și spre neguroasa abisalitate colectivă care s-a întrupat în scrisul șaizeciștilor de origine rurală, transilvani și ei, Ion Alexandru și Gheorghe Pituț. E ca o dezumflare a unui balon uriaș. Irealității retorizate îi ia locul o apropiere umilă, dar
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
a-ți imagina viața și opiniile personajelor, și de a le pune pe acestea pe o scenă imaginară pentru a le observa tot felul de ciudățenii.[...] Aș zice că toată literatura e un superb iarmaroc, dacă n-ar exista și metafizica, acest chin deșănțat pentru spiritele înalte. Scriitorul n-are niciodată privilegiul de a-l introduce pe Crăcănel în audiență la Faust, pe cînd eu, suferind de o imaginație bolnăvicioasă, pot înscena tot soiul de tertipuri literare care mă încîntă peste
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16743_a_18068]
-
epicul, personajul și s-a renunțat la solipsismul anterior; chiar se exagerează și unele filme îmi amintesc de "realismul socialist". În ultima perioadă m-a interesat istoria literară - marile personalități ale culturii franceze -, dar în special filosofia, istoria, teologia și metafizica... Cum a fost posibil? Iată o întrebare ce-mi revine mereu în gînduri. Geneza, cauzele primordiale (karma), manipularea conștiințelor prin informații parțiale sau greșite; instrumentalizarea unor concepte sau idei (ideologii și doctrine) în scopuri partizane; descoperirea unor adevăruri pînă acum
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
còpii ale lucrurilor fizic percepute. Saltul gîndirii moderne husserliene și a ei intenționalitate, pură, punerea în paranteză a fenomenului perceput. Atenție la alianța Husserl-Sartre, la implicarea literaturii moderne în teoria lor: Husserl și Sartre atacă împreună, deși din unghiuri diferite, metafizica (naivă) imanentistă a imaginii... Subiectul cunoaște direct obiectul, nu prin intermediul unui clișeu,... nu prin intermediul unei còpii - s-a văzut - al unei imagini, așadar, conținută în conștiință (naivitate primitivă!). Astfel, îndepărtînd din intelect "còpiile", Husserl a rezolvat dificultatea problemei raportului "imagine-gîndire
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16826_a_18151]
-
Das ist eine SCHEISSEKOMPANIE; de cînd am auzit expresia, la Berlin, în R.D.G., din gura unui neamț dizident, nu mai folosesc vorba de "căcănari"; ca și cum, și în materie de dispreț, Germania, chiar și căzută în sfera URSS-ului, deține o metafizică, superioară, a detestării... Diferența dintre aparență și biografia reală, sursa de bază a prozei ultimelor secole, cel puțin. Cabala numelui. Formula magică a cuvîntului,... numelui personajului. Foarte important. O mistică, aproape. Am zis: magie, mai curînd. Formula, transcrisă în dec
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
toate și cu toți, dintr-un fel de oportunism ontologic. Cuvintele lui sînt potrivite totdeauna în imanent, și s-ar putea ca acest oportunism să nu fie, pînă la sfîrșit, decît o neputință de a defini relația și etică și metafizică dintre a fi și a nu fi". Arghezi precum un Hamlet ratat? Dar nu ne așezăm cu toții pe o scară ce merge de la sublim pînă la formatul ultim al modestiei, sub stigmatul celebrei dileme? Virgil Ierunca e cel ce a
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
a lupului de stepă; pe măsură ce bisturiul exegetului înaintează, ies la iveală, pe rând, nu doar fundamentele nietzscheene ale textului ori calitățile de Berserkir ale lui Harry Haller, nu doar traseele onirico - inițiatice parcurse de personaj, ci și paradoxul ironic al metafizicii lui Hesse (firile esențiale care transmit mesajul fondului aparțin, prin rost, lumii formelor), paradox încorporat în poetica romanului ("mitopoetică a maternității absorbante și reenergizatoare") și în modelul său cosmologic (caracterizat prin "simultaneitatea în nemurire a tuturor operelor de artă, fie
Lupus in Fabula by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16875_a_18200]
-
care apele au spălat toate liniile./ îngenunchez în mlaștină,/ căutându-mă în începuturi/ și dincolo de ele./ Numai mormolocii/ îmi alunecă printre degete/ și mi-e frică de propria-mi atingere/ ca de veșnicie." (Oglinda) Alunecarea rapidă din proza vieții în metafizică este acrobația poetică pe care Nora Iuga o practică și în prezent, cu o siguranță uimitoare. Iată ca exemplu un scurt poem din volumul Spitalul manechinelor publicat în 1998: "un măr/ un cuțit/ mâna mea corupe materia/ mâna mea e
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
imprevizibile ale materiei, vălurite de o suflare fantastă: "muzica feței se descompunea lăsînd în urmă/ venele lustruite ca lungi liane/ care se agață înfricoșate de zidurile oarbe./ toamna își făcea numărul intra prin/ cîrciumi cu arlechinul bețiv la braț.// șahiști metafizici dădeau mat unor iluzii/ după fiecare catastrofă fericirea e mult/ mai concretă în subsolurile credinței/ numai dumnezeu încape în picioare./ foșnetul trupului trece în cuvinte dă alarma" (Exilul și frica). Sau: " Toamna de acum. de sub pupile ies zeii/ și pleacă
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
a fost o mișcare culturală de anvergură, nu o coterie, o reafirmare a esteticului împotriva ideologiei comuniste, a literaturii "angajate", teziste și mincinoase, în fapt. În revista studenților clujeni a apărut Heidegger în 1968, eseul său din 1929, Ce este metafizica?, Teilhard de Chardin (comentat de Andrei Marga), poezie occidentală, de la Paul Celan și Ezra Pound la Eugenio Montale, Salvatore Quasimodo, André Frenaud, Stephen Spender, interviuri cu Alexandru Paleologu sau Lucian Pintilie, Memoriul lui Blaga (publicat de profesorul Mircea Zaciu) adresat
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
sau slujbe religioase!". Absorbit de idealul d-sale rațional, pragmatic, dl Marino dorește "o cultură română mult mai diversificată, polivalentă, policentrică. O cultură română democratică, pluralistă, criticistă, laică", precizînd că s-a "săturat" de "maeștrii spirituali". Motivul refuzului spiritualității (religiei, metafizicii) ar consta într-o întîmplare din copilăria autorului, cînd acesta a fost vexat de reacția dură a unui "preot legionar" al cărui elev era: "Sîntem la ora de religie și, la un moment dat, preotul întreabă: Cine știe ce a scris Sfîntul
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
așteaptă/ deloc grăbită/ și atîta de/ necruțătoare" (Vocile). Circumstanță ce răsfrînge complexitatea poeziei în generalitatea sa, care nu s-ar putea dezvolta favorabil în exclusivisme tăioase, în reducții intolerante, care lasă totdeauna o marjă jocului contrariilor ce-i sigilează misterul. "Metafizica fenomenelor rezultă din cele mai înalte ca și din cele mai joase", scria Goethe. În definitiv, plinul nu s-ar putea identifica în lipsa golului și dialectica lor, în cazul în speță de natură orfică, pare a nu avea sfîrșit. Uniunea
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
noastră. Intelectul cunoaște exclusiv propriile sale reprezentări despre lumea concretă, categoriile care nu reprezintă nici un obiect și schemele transcendentale, care nu sînt cuprinse în fenomene. Deoarece asupra semnificatelor transcendentale se pot emite judecăți contrare, al căror adevăr se sustrage verificării, metafizica este, la rîndu-i, pusă între paranteze. În secolul următor, Nietzsche dezvoltă punctele de plecare kantiene în critica structurilor abstracte, despre care s-ar crede că reflectă chiar ordinea lumii sensibile, a contingentului, considerîndu-le simple reprezentări fictive, metafore, cu o sorginte
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
discuție... Meritorie ni se prezintă preocuparea Mariei-Ana Tupan pentru modernismul românesc, a cărui evoluție e decelată și urmărită în planul celui european. Primul nostru modernist i se pare a fi însuși Eminescu, prin prisma a ceea ce d-sa numește "deconstrucția metafizicii", cunoașterea "în epistemă și paradigmă", practica "reinscripției și intertextualității". Trecînd, în mod ciudat, peste Macedonski, pe care-l etichetează, spre surpriza noastră, drept un "poet minor", cercetătoarea apreciază, pe bună dreptate că perioada "modernismului înalt" e marcată pe sol românesc
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
în mod deosebit; Primele înfrîngeri și O scrisoare despre "umanism". Primul este jurnalul unui adolescent, șchiop din naștere, un fiu al lui Visariuc, cum vom afla mai tîrziu. Tînărul încearcă să-și găsească o parteneră pentru prima sa experiență sexuală. Metafizica naivă, adolescentină și planurile aproape cinice de cucerire erotică alcătuiesc o voce extrem de autentică. Caietul se termină cu o sugestivă victorie: "Păunița-Cornelia îmi soarbe lacrimile, mă încalecă, se înfige unde trebuie, se mișcă încet, se culcă peste mine, și adorm
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
lecturii, rămîi cu un tablou, repet, al contextului în care s-a dezvoltat filosofia românească în epoca ei modernă. Să citez aici o pertinentă observație generalizatoare a d-lui Brădățan: "Pe de altă parte, nici nu poți susura la nesfîrșit metafizica ciobănașului mioritic și a specificului local, trecînd sistematic pe lîngă "marile probleme ale filosofiei", pentru simplul motiv că nu sînt "ale tale" și, ca atare, nu te privesc și nu te vor privi vreodată: există un fond comun și adînc
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
frumoasă și adîncă relevanță filosofică. Tocmai de aceea, cu greu s-ar spune că filosofia românească nu există sau că nu ar fi interesantă". Și cînd te gîndești cîtă cerneală a curs la noi exclusiv pe terenul specificului național al metafizicii românești (scriind o carte, în 1980, despre fizionomia deceniului al treilea din al douăzecelea secol, pentru a reconstitui imaginea acestei teme devenită absorbantă și exclusivistă mi-au trebuit nu mai puțin de o sută de pagini) realizezi de îndată realitatea
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]