282 matches
-
ideale "teorii generale" a minciunii) în măsură să centreze analiza pe "valorile" actului de minți, în particular. Două componente ar trebui să asociem unui demers care aspiră la a fi științific: definirea conținutului său (a "limbajului-obiect"), respectiv definirea metodologiei (a "metalimbajului") din perspectiva căreia acesta urmează a fi cercetat. Lucrarea pe care avem șansa să o prefațăm răspunde principial ambelor imperative, întrucît ia în seamă un impresionant spectru de "situații mincinoase", pe de o parte, întrucît le analizează cu instrumentarul metodologic
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sociologia îl pune la îndemîna cercetătorului, pe de altă parte. Altfel spus, în considerațiile ce urmează ne vom folosi cu un beneficiu maxim de "limbajul-obiect" pe care J. A. Barnes ni-l oferă, asociindu-i însă spectrul mai larg al "metalimbajului" semiotic 22, în orizontul căruia minciuna este analizată ca semn. Pentru coerența demersului analitic, vom urmări "situația mincinoasă" în termenii deja familiari ai "semiozei comunicative", pe care o hexadă metodologică este în măsură să o descrie mai complet 23. 3
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minciunii. Or, în cele din urmă a trebuit să acceptăm că o atare încercare este de la bun început înșelătoare și, în consecință, supusă eșecului, deoarece: cunoașterea deplină a "limbajului-obiect" (nesfîrșitele chipuri ale minciunii, în cazul nostru) a cărui prefacere în "metalimbaj" (o teorie atotcuprinzătoare asupra minciunii) se intenționează, este imposibil de împlinit în realitate; istoria unei manifestări care se regăsește pretutindeni în istoria a omenirii (cazul minciunii este cît se poate de relevant în acest sens), condiționînd-o adesea, este cu neputință
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minciunii umane, în multitudinea formelor sale (arhetipal-virtuale sau manifest-reale); lucrarea recenzată ne pune la dispoziție o impresionantă cantitate de "situații mincinoase", extrem de interesante și sugestive, grupate după principalii itemi ai cercetării sociologice, constituindu-se astfel ca un prețios "limbaj-obiect" pentru "metalimbajul" conturat de propriul nostru studiu introductiv; • urmărirea subiectului supus cercetării dintr-o dublă perspectivă: pe "verticala diacronică" a constituirii sale, pe de o parte, pe "orizontala sincronică" a actualității sale, pe de altă parte; abordarea "semiozei edenice" (a păcatului originar
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
incident, incertitudinea a fost rezolvată prin faptul că cei doi tineri au folosit expresia "pe viața ta", semnalul care indica ce cod era utilizat. În terminologia lui Tarski (1956:167; cf. Jakobson 1981: 25) semnalele de acest gen aparțin unui metalimbaj folosit pentru a indica ce cod este utilizat. Cînd există mai multe coduri disponibile, minciuna poate lua forma unei afirmații care, conform unuia dintre coduri, este autentică, însă care este spusă cu speranța că va fi interpretată conform unui alt
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ale lumii. 20 Dincolo de această generoasă intenție, nu trebuie să uităm totuși că, adesea, "drumul spre iad este pavat cu bune intenții". În consecință, este de datoria noastră să ne asumăm explicit conștiința unor posibile greșeli, rezultate atît din utilizarea metalimbajului, cît și din interpretarea limbajului-obiect; căci, așa cum rezultă din Călăuza pentru credincioși: "Sfînta Scriptură se înțelege greu, iar sensurile adînci ale Scripturii nici îngerii nu le știu. De aceea, cine caută cu tot dinadinsul s-o interpreteze, după mintea lui
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ultima parte a tezei: un discurs sau o producție discursivă este un mediator al unei acțiuni sociale (prin analiza actelor locuționare, ilocuționare, perlocuționare, a argumentării, a „limbii de lemn”, a persuadării). Abordarea este semiotică (sintactic, semantic, pragmatic) întrucât aceasta, ca metalimbaj integrator, surprinde o intervenție discursivă sub toate aspectele sale. În primul capitol, abordăm limbajul natural ca instrument al practicii discursive, în sensul că acesta este întrebuințat ca „materie brută” sau ca punct de plecare în construcțiile discursive din orice domeniu
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
ilocuționar și actul perlocuționar. Ultimele două dau seamă de dimensiunea performativă, acțională a producțiilor noastre discursive, astfel încât, prin discursul nostru putem acționa asupra sferei psiho-comportamentale a celuilalt, și prin el asupra lumii sociale și naturale. 1.4. Abordarea semiotică ca metalimbaj integrator Semiotica, privită dintr-o perspectivă morrisiană, reprezintă o „teorie generală a semnelor”, ce integrează trei ramuri distincte dar complementare și interconectate (sintactica, semantica și pragmatica), și abordează semnele sau limbajele dintr-o perspectivă integratoare, holistă și unitară. Ca „teorie
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
și discurs, semiotica, sau mai curând discursul semiotic este un limbaj ce se apleacă spre studiul altui limbaj (în cazul nostru limbajul natural), iar sistemul de semne folosit pentru a formula enunțuri asupra unui alt limbaj, este numit în genere, metalimbaj. Cu alte cuvinte semiotica este un metalimbaj, adică limbajul în care se studiază diverse proprietăți ale unui limbaj-obiect. În lucrarea de față, analizăm trei proprietăți sau caracteristici: conectivitatea, referențialitatea și performativitatea limbajului natural și diferitelor sale „ipostaze”. Din perspectiva sintactică
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
semiotic este un limbaj ce se apleacă spre studiul altui limbaj (în cazul nostru limbajul natural), iar sistemul de semne folosit pentru a formula enunțuri asupra unui alt limbaj, este numit în genere, metalimbaj. Cu alte cuvinte semiotica este un metalimbaj, adică limbajul în care se studiază diverse proprietăți ale unui limbaj-obiect. În lucrarea de față, analizăm trei proprietăți sau caracteristici: conectivitatea, referențialitatea și performativitatea limbajului natural și diferitelor sale „ipostaze”. Din perspectiva sintactică, urmărim dimensiunea conectivității discursivității și, funcție de situație
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
contactul are doar rolul de a asigura circulația continuă a doctrinei și nici decum de a pune în legătură două sau mai multe persoane vii, libere. Predomină funcția metalingvistică deoarece accentul cade pe impunerea unui cod: limba de lemn. Acest metalimbaj va fi și el unul de lemn, neaducând nici o informație asupra conceptelor. Funcția conativă sau incitativă este hipertrofiată, chiar descrierile transformându se în ordine și imbolduri. Ilustrativă, în acest sens, este spusa lui Goebbels, vorbind despre mișcarea nazistă, “noi nu
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
ruperea comunicării dintre paradigme. Totuși, Kuhn subliniase în repetate rînduri că incomensurabilitatea implica posibilitatea translației între teoriile concurente. Ceea ce nega el era că preferința definitivă pentru o teorie se baza exclusiv pe o testare, pentru că aceasta ar implica existența unui metalimbaj neutru. Disputa paradigmelor a ratat elucidarea nivelului metateoretic la care trebuia căutată incomensurabilitatea paradigmelor. Referindu-se la conceptul de paradigmă al lui Kuhn, Mastermann (1970) descrie înțelesul relevant din acest punct de vedere ca Weltanschauung. Faptul că termenul este folosit
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
în special pentru desemnarea științei ca limbaj. Greimas consideră că "știința nu este limbaj decât în măsura în care acesta este înțeles ca loc de mediere, ca un ecran pe care se desemnează formele inteligibile ale lumii"20. Afirmația evidențiază dihotomia limbaj obiect/ metalimbaj, cel din urmă având rolul de a traduce, de a face sensibile trăsăturile celui dintâi. În perspectiva lui Greimas, limbajul este o manifestare a semnificației, indiferent de substanța pe care o are semnificantul. O trecere în revistă a definițiilor propuse
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politic din perspectivă semiotică, abordare dominată de perspectiva semnului, are ca premisă conceperea limbajului-obiect nu ca o înșiruire de secvențe disparate, ci ca unități care se articulează în cadrul unui sistem-text. Semiotica pune la îndemâna cercetătorului atât o metodologie, cât și un metalimbaj, capabile să releve caracterul profund interacțional al comunicării politice și să expliciteze mecanismele discursive care conferă legitimitate actelor și actorilor politici. Limitarea demersului analitic la aspectele interne ale funcționalității limbajului politic, în accepțiunea structuralistă a "autarhiei textului", este eludată în cadrul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
reia, interpretează, analizează, inovează chiar conținuturile altor enunțuri, emise anterior pe scena politică. În presa politică, discursul jurnalistului este în același timp reacționar și inițiator, el traduce, reformulează și transformă discursurile oamenilor politici sau ale altor jurnaliști, constituindu-se în metalimbaj care are ca obiect discursurile altora. Bucurându-se de un loc prioritar în cadrul comunicării politice și constituindu-se în spațiu de mediere între scena politică și electori, media favorizează circulația și contaminarea manifestărilor discursive din câmpul politic, manifestând un impact
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
J. Hillis Miller, unul dintre promotorii versiunii americane a poststructuralismului și amintește că, în concepția acestuia, cele două curente se diferențiază în mod clar unul de celălalt prin ceea ce s-ar numi "testul încrederii": structuraliștii se dovedesc optimiști în ceea ce privește elaborarea metalimbajelor teoretice care vor servi explicării fenomenelor textuale, în timp ce poststructuraliștii par a explora în mod sceptic acest domeniu, subliniind chiar că propria lor muncă nu este știință, ci mai mult text. Culler accentuează totuși dezavantajele punerii în opoziție a celor două
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vocabular, format pe jumătate, ce promite vag lucruri mari"236. Un proiect similar celui descris aici pare a fi însăși filosofia postmodernă, care se axează pe destabilizarea presupozițiilor și limbajului filosofiei moderne, "promițând" uneori modificări masive și uneori înscriindu-și metalimbajul în chiar limbajul obiect canonizat al tradiției filosofice anterioare. Aceste câteva imagini ale relevării importanței retoricii în postmodernitate ne-au conturat și ideea că analizele care țin de retorică sunt integrate într-o viziune mai amplă asupra discursivității, de care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
numele "fostei scriituri" este literatura, în contextul avangărzii momentului (Kristeva, Sollers, Derrida) se conceptualizează scriitura ca "text-limită" ce nu poate fi studiat decât prin înseși caracteristicile scriiturii. Cu alte cuvinte, discursul asupra scriiturii nu se poate alcătui decât ca scriitură (metalimbajul va avea aceeași structură ca și limbajul-obiect). Vorbind despre mutațiile propriei teorii, Barthes recunoaște că, dacă într-o primă perioadă a înțeles scriitura într-un mod metaforic, cel puțin în Variațiuni pe tema scriiturii este mai mult interesat de "sensul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
o hipologie care presupune țeserea (asemănătoare pânzei de păianjen) și rețeserea semnificațiilor ce procură plăcere și desfătare. Textul este aici scriitură-în-act, o instanță care, fără a fi un dialog, suprimă categoriile opuse de subiect și obiect, precum și pe aceea de metalimbaj, din moment ce nu recunoaște garanți de tipul cauzei, instituției sau al altor concepte metafizice. Realizând disocierea între textul-bolboroseală, textul de plăcere și textul de desfătare, Barthes reafirmă pluralitatea, intranzitivitatea scriiturii și imposibilitatea de a exista în afara "textului infinit" aceste trăsături dându
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
problematica dizolvării valorilor și a granițelor conceptuale este de acum un loc comun. Stadiul fractal al simulacrului are efecte nu doar în planul lucrurilor, al socialului sau al politicului, ci și în planul profund al organizării discursive. Baudrillard decretează sfârșitul metalimbajului și al metafizicii, precum și transformarea limbajului într-un loc aleatoriu, lipsit de marcatorii diferențierii formulelor și a genurilor 476. Nivelarea distincțiilor de gen este generalizată, "confuzia genurilor" devenind legea generală actuală. Simultaneitatea lor este deconcentrantă, o sferă a gândirii putând
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
semnele și sensurile în limitele unor cadre date. Deconstrucția derridariană este intrinsecă textului examinat, la fel cum în interiorul unui discurs se produce, de fapt, autoseducerea semnelor, jocul semnificanților și îndepărtarea de un sens originar. Procesul de deconstrucție refuză ideea de metalimbaj, astfel încât discursul de tip filosofic este alăturat discursului de tip critic prin intermediul unor operații textuale comune; seducția produce, de asemenea, o serie de efecte critice prin relevarea limitelor la care este redus limbajul în înțelegerea sa obișnuită. Ambele operații discursive
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cea mai mare măsură, o extindere și o diversificare a avangardei ulterioare celui de-al doilea război mondial" (ibidem, p. 143, [s. a.]). 199 "Dar vine un moment în care avangarda (modernul) nu poate merge mai departe, deoarece a produs un metalimbaj care vorbește despre textele sale imposibile" (Umberto Eco, Apostille au Nom de la rose, p. 77). 200 Andreas Huyssen, "Mapping the Postmodern", în Linda J. Nicholson (ed.), Feminism/Postmodernism, p. 247. Tot în legătură cu diferențele dintre postmodernismul american și cel european și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
aparent; este admis însă un "prim principiu": noncontradicția. Toate aceste opoziții contradictorii vor fi ilustrate în partea următoare, de aplicații, a lucrării; 4) corespondența între două naturi diferite (de exemplu, între forma logică și "realitate"; sau între "limbajul obiect" și "metalimbaj") constituie, în ultimă instanță, esența adevărului; 5) diferența dintre ceea-ce-este și ceea-ce-nu-este trebuie socotită fundamentală, dar numai în măsura în care termenul al doilea (ceea-ce-nu-este) este gândit ca fiind dependent de cel dintâi; și nu doar în privință logică, ci și ontologică. (Altfel
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
între verb și timp (care dă valoarea de adevăr propoziției și componentelor propoziționale) trebuie avută în primul rând în vedere atunci când sunt cercetate enunțările cuprinse în fel de fel de unități lingvistice (limbajul natural, limbajul unei științe, limbajul filosofic, un metalimbaj oarecare etc.) Fără îndoială, relațiile noi pe care le angajează veri- condiționalitatea (condiționarea valorii de adevăr a unei propoziții compuse de valoarea de adevăr a componentelor sale) pot ocoli condiționarea directă, la nivelul unei judecăți, a "sintezei" timp-verb, așa cum ea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dintâi, devenindu-i "caz particular". De fapt, după cercetările lui Alfred Tarski de filosofia matematicii și de logica și filosofia limbajului, potrivit cărora corespondența cu semnificație alethică trebuie socotită ca relație între elementele unui limbaj-obiect și cele (corespondente) ale unui metalimbaj, teoria adevărului-corespondență oferă cele mai eficiente mijloace "semantice" pentru rezolvarea problemelor privind semnificația și adevărul propozițiilor (de diferite grade de complexitate) din fel de fel de "sisteme" și unități de discurs. Sarcina mea mai departe este de a identifica operații
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]