351 matches
-
și Ioan, ne sfătuiesc ca, atunci când ne vine ispita diavolului noaptea, să facem 49 de îngenungheri, zicând la fiecare: „Doamne, iartă-mă pentru numele Tău cel sfânt”. Iar de suntem bolnavi sau este Duminica, când nu e îngăduit să facem metanii, să zicem cuvântul acesta în locul celor 49 de îngenungheri<footnote Sf. Varsanufie și Ioan, Scrisori duhovnicești, răspunsul 168, în Filocalia, vol.XI, Edit.Episcopiei Romanului și Hușilor, 1990, p. 204. footnote>. Ca remedii ispitelor, Părinții liniștii ne recomandă atenția la
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
în greșea lă sau a cădea în altă greșeală și mai mare. Descoperirea acestei greșeli la mărturisirea în fața preotului duhovnic, deci a lui Dumnezeu, îți ajută, ca învățătură și remediu, să întrerupi greșeala și, supunându-ți trupul la osteneli, muncă, metanii, post și rugăciune, să-ți propui categoric în conștiință hotărârea de a te împotrivi acestui rău obicei. Nu vei reuși dintr-o dată. Vei mai cădea. Vei mai greși o dată, de două ori, de trei ori, dar nu renunța. Înnoiește-ți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
o ia. Găsindu-ne în rugăciune, a îngenuncheat și el și abia când ați încheiat a plecat. Vai de capul nostru, să facem pocăință pentru neglijența noastră și tulburarea sufletului lui. Am rostit psalmul 50 și am bătut 50 de metanii pentru noi și pentru el. * Începea să fie frig în celule căci caloriferul nu dădea căldură. Am hotărât să stăm mai mulți într-o celulă, căldura suflării noastre îndulcind asprimea stihiei. În iarna 1944/45 am stat cu Anghel Papacioc
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
să o împliniți în mediul așa de neprielnic în care vă duceți viața?, întrebă Anghel. Aici e tragedia mea, a zis părintele, podidindu-l lacrimile, ziua nu pot face mai nimic. Numai noaptea când toți dorm, mă scol și bat metanii și-mi plâng păcatul. Dar într-o noapte am fost surprins de unul care se trezise și a dat alarma pentru toți: „Iată, bă, popa se pocăiește!”. Și râd de mine toți. Rabd batjocura lor ca să-mi ierte Dumnezeu păcatul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
începătoare, m-am așezat în genunchi, o poziție reclamată de această tehnică. După un număr de invocații a Numelui Mântuitorului, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul, în ritmul respirației, controlându-mă prin simțuri cu șiragul metaniilor, am pierdut noțiunea timpului. Liniștea deveni apăsătoare și amenințătoare; nu mai știam de cât timp și unde mă aflu. Simțeam un pericol. Rămăsesem fără acoperire materială și spirituală. Aveam nevoie de cineva care să mă scoată din imposibilitatea de raportare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
o smerenie demnă de pustia Sinaiului, și-a scos insemnele mitropolitane, s-a acoperit cu o pelerină uzată și s a așezat într-un vagon de clasa a III-a printre țărani și negustori. Lângă fereastră, își număra în rugăciune metaniile isihaste. Într-o stație, urcară un preot și un diacon; cu statură impunătoare și voce puternică, diaconul, lumesc în comportări, își făcea loc cu coatele: Faceți loc, faceți loc! Fețe bisericești! Și tușea semnificativ. Preotul, mai mărunțel, mai slăbuț, rămăsese
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
faceți loc! Fețe bisericești! Și tușea semnificativ. Preotul, mai mărunțel, mai slăbuț, rămăsese înghesuit mai în urmă. Diaconul, ajungând lângă Melchisedec, uitându-se la ținuta lui cam neglijentă, își făcea anunțată prezența: „Îhâ! Îhâ...”; dar Melchisedec continua să-și numere metaniile netulburat. Fețe bisericești! Fețe bisericești!, anunță diaconul. Nu ne aude nimeni? Nu ne vede nimeni?, și tuși mai semnificativ. Melchisedec, ridică privirea, îl măsură de sus până jos; plecându-și pleoapele, își continuă rugăciunea. Tu, călugăre, de unde ești, de unde ești
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
-n el nici ceață, nici viermi amari, nici îndoieli. Cu lacrimi fructele îmi speli. Și dacă pică tot mai des din mine câte-o creangă frântă, în vârfuri, sus, grădina cântă și-așteaptă marele cules. Sunt, Doamne, copt pentru cules. Metanie de Radu Gyr Doamne, fă din suferință pod de aur, pod înalt. Fă din lacrimă velință ca-ntr-un pat adânc și cald. Din lovirile nedrepte faguri facă-se și vin. Din înfrângeri, scări și trepte, din căderi, urcuș alpin
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
era bine! Cu tata am aprins câte o lumânare la mormântul bunicilor (din partea mamei) și a rudelor din sat, decedate. Am intrat apoi în Biserică. Simțeam că toți credincioșii erau cu ochii pe mine. M-am închinat și-am bătut metanii în mijlocul Bisericii, rugându-L pe Dumnezeu să mă primească: „Doamne, intra-voi în Casa Ta, întru frica Ta, închina-mă-voi în Sfântă Biserica Ta. Povățuiește-mă întru dreptatea Ta. Pentru vrăjmașii Tăi, îndreptează calea mea, înaintea Ta”. Am sărutat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de aur, pod înalt Fă din lacrimă velință ca-ntr-un pat adânc și cald. Din lovirile nedrepte, faguri facă-se și vin. Din înfrângeri, scări și trepte, din căderi, urcuș alpin. Nu întâmplător Gyr și-a intitulat această poezie „Metanie”, pentru că metania e cea în care omul se pleacă cu fața la pământ înaintea lui Dumnezeu, recunoscându-și micimea și starea de creatură din pământ. În același timp, metania înseamnă micșorarea și mărirea, dar și căderea și înălțarea noastră. „Metanie” ne trimite
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
pod înalt Fă din lacrimă velință ca-ntr-un pat adânc și cald. Din lovirile nedrepte, faguri facă-se și vin. Din înfrângeri, scări și trepte, din căderi, urcuș alpin. Nu întâmplător Gyr și-a intitulat această poezie „Metanie”, pentru că metania e cea în care omul se pleacă cu fața la pământ înaintea lui Dumnezeu, recunoscându-și micimea și starea de creatură din pământ. În același timp, metania înseamnă micșorarea și mărirea, dar și căderea și înălțarea noastră. „Metanie” ne trimite în mod
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
trepte, din căderi, urcuș alpin. Nu întâmplător Gyr și-a intitulat această poezie „Metanie”, pentru că metania e cea în care omul se pleacă cu fața la pământ înaintea lui Dumnezeu, recunoscându-și micimea și starea de creatură din pământ. În același timp, metania înseamnă micșorarea și mărirea, dar și căderea și înălțarea noastră. „Metanie” ne trimite în mod superb, cum numai creștinismul o poate face, din abisul suferinței către sublimul înălțimii divine, în toate cererile smerite ale poetului manifestându-se nădejdea ca și
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
această poezie „Metanie”, pentru că metania e cea în care omul se pleacă cu fața la pământ înaintea lui Dumnezeu, recunoscându-și micimea și starea de creatură din pământ. În același timp, metania înseamnă micșorarea și mărirea, dar și căderea și înălțarea noastră. „Metanie” ne trimite în mod superb, cum numai creștinismul o poate face, din abisul suferinței către sublimul înălțimii divine, în toate cererile smerite ale poetului manifestându-se nădejdea ca și virtute creștină, dar și încrederea că mila și puterea dumnezeiască îi
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
fi scutit de molipsire cu boale, felurite bube și vrăji. în ziua de Sf. Gheorghe, oamenii se cîntăresc, ca să nu se lipească far mecele de ei. Fetele care voiesc să fie întîi la joc iau fire de toaie*, bat trei metanii, apoi le sărută și zic: „Toaie cinstită din mîna dreaptă, toate deoparte, eu în frunte.“ Spre a face unei oarecare fete ca să nu joace, se ia din urma dreaptă și din umbră și se îngroapă în dosul ușii; se zice
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
oglindă, că îți mănînci norocul. (Gh.F.C.) 263 Om De omul roșu, spîn și însămnat să fugi cît îi trăi. Omăt Omătul care cade primăvara să fie al mieilor și al paserilor. Acela căruia i s-a făcut vreo nedreptate bate metanii, numărînd firele de grîu, și crede că Dumnezeu îi va face dreptate. Omor Cine omoară ia toate păcatele celui omorît și-l poartă în spinare pe lumea cealaltă. Orbalț Dacă are cineva orbalț*, adică dacă îl doare jumătate de cap
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Tălăngi pe căi a Și neguri cresc b Din negre văi". (Șt. O. Iosif) - îmbrățișată în care primul vers rimează cu al patrulea și cel de-al doilea rimează cu al treilea. a Șchiopătând la ușa mare b C-o metanie și-o cruce b Greierile îți aduce a Doamne, binecuvântare. ( T. Arghezi) - monorima în care toate versurile unei strofe au aceeași rimă. a Peste vârf de rămurele a Trec în stoluri rândunele a Ducând gândurile mele a Și norocul meu
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
și Ioan, ne sfătuiesc ca, atunci când ne vine ispita diavolului noaptea, să facem 49 de îngenungheri, zicând la fiecare: „Doamne, iartă-mă pentru numele Tău cel sfânt”. Iar de suntem bolnavi sau este Duminica, când nu e îngăduit să facem metanii, să zicem cuvântul acesta în locul celor 49 de îngenungheri<footnote Sf. Varsanufie și Ioan, Scrisori duhovnicești, răspunsul 168, în Filocalia, vol.XI, Edit.Episcopiei Romanului și Hușilor, 1990, p. 204. footnote>. Ca remedii ispitelor, Părinții liniștii ne recomandă atenția la
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
Îți mulțumesc - cum altfel? - pentru răspunsul tău alert, plin de umor. S-ar putea totuși să mă despart de ceea ce spui în tot atâtea puncte câte fac, între noi, punte. Cine a spus că nu rugăciunea, lacrima, dacă se poate metaniile, mâna întinsă nevoiașilor, tăcerea ziditoare în slujbe, zama de cartofi și coaja de pâine, zâmbetul senin, iar nu încruntarea, lumina ochilor și răsuflarea stinsă în smerenia faptei sunt adevărul credinței și viața în Dumnezeu? Cine a negat că babele cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vreme, către acest loc controversat, înca nedeclarat oficial ca fiind „sanctuar de pelerinaj” de către Biserica Catolică. Rozariul „Mešugorje” (mai exista încă un model, având în centru figura Fecioarei Maria, confecționat din plastic roz) era expus oarecum separat de echivalentul ortodox, „metaniile” din lemn, plastic, piele, șireturi împletite etc. Femeia de la pangar se cam plictisește, este destul de târziu, se apropie ora închiderii porților Catedralei, cred că nu-și dorește altceva decât să ajungă mai repede acasă. O întreb dacă „se vând bine
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
din lemn, plastic, piele, șireturi împletite etc. Femeia de la pangar se cam plictisește, este destul de târziu, se apropie ora închiderii porților Catedralei, cred că nu-și dorește altceva decât să ajungă mai repede acasă. O întreb dacă „se vând bine metaniile acestea cu Sfânta Maria de la Mešugorje”. Îmi spune că nu știe absolut nimic despre locul acesta sau despre semnificația sa. Apoi mă întreabă, îngrijorată: „De ce vă interesează așa mult, e cumva un talisman ?”. Chiar așa a spus, un „talisman”. Nu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
tine că eu sunt în-dră-go-stit (silabisește, sacadat) de Sfânta Parascheva ! Îndrăgostit, dar în sensul cel bun al cuvântului, să nu înțelegeți...”. Ca pentru a-și susține afirmația, îmi arată discret încheietura mâinii drepte, de care are atârnate un șirag de metanii din sâmburi de măsline. „Ierusalim”, mai spune, cu sensul „la revedere”, discuția noastră s-a încheiat, trebuie să reintre în pielea sa de jandarm vigilent. În zilele următoare m-am mai întâlnit de câteva ori cu el în diferite „puncte
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
despre experiența în sine a aplicării acestor chestionare, fără a mai vorbi de rezultate. Aș dori să mai adaug doar replica tăioasă, acidă a unui bărbat de circa 50 de ani, îmbrăcat tot în negru. Avea un șirag lung de metanii de lemn pe mână și un acatist din care citea intermitent. Ne-a zis iritat : „Dar mai terminați odată cu întrebările alea fără sens, că nu ne putem ruga”. Cu toate că cei din jur nu păreau nicidecum cufundați în rugăciune, l-au
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
este posibil ca aceștia să fi venit în grup, să fie ai vecinilor, rudelor etc. - nu pot verifica acest lucru. Mai multe călugărițe, în grupuri mici, de trei sau patru persoane, citesc acatiste sau se roagă folosind șiraguri lungi de metanii. Bolnavi cu diferite afecțiuni, unii dintre ei în cârje sau în scaune cu rotile. Atunci când se apropie de racle, cam la 10-15 metri de baldachinul de adăpost, și acest rând devine unul „adevărat”, în sensul că apar gardurile metalice, este
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lor, risipite ici și colo de-a lungul coastei de deal, mici pridvoare părăsite de către locuitorii lor. Un bărbat slab, îmbrăcat într-un halat larg, albastru, având o cruce mare de lemn în jurul gâtului, dublată și de o pereche de metanii largi, din lemn roșiatic, trage după el un sac uriaș în care îndeasă cu repeziciune resturile abandonate de pelerini. Mă apropii de el și-l întreb dacă-mi dă voie să-l ajut, ocazie cu care îmi dau seama că
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
aparențe. Duc o viață mizerabilă, mă ascund unde pot... Când nu sunteți găzduit la curtea imperială, sublinie cu falsă inocență ministerialul. La urma urmei, de ce nu rămâneți la Sankt Gallen? Nimeni nu vă poate Împiedica să stați la mânăstirea de metanie, nici măcar Împăratul. Între zidurile ei nu sunteți primejduit cu nimic. Nimeni n-ar Îndrăzni să intre cu sila În locul sfânt. Oricum, ar trebui să vă folosiți mai mult de prietenia cu Împăratul. știe toată lumea că v-a destinat pentru scaunul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]