350 matches
-
ca manifestare supremă a ființei umane, cartea - cu foițele ca lumina ochilor - însumează condiția umană, cu toate datele ei reprezentative, între care umilința, credința, sacrificiul: ci scriu cu poruncă rugăciuni umilicioase, / ce se zic în picioare, la Ceasuri. după grăunții / metaniei. / pentru cei adormiți în credință. / scriu cu o cerneală de sânge. ca și cum aș ara / cu trei degete. Și, fiindcă logosul - forță primordială a lumii - e ambivalent, pătruns de rugăciune, exprimând-o sau alcătuind un iad / al vorbirii fără întrerupere, poetul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
pricină... Și hotărârea ce urmează este la fel. Iat-o: “Io Alexandru Ioan Ipsilanti v(oe)voda Boj(ie)iu mil(o)st(iiu), g(o)sp(o)dar(i) Zemli Moldavscoi. De vreme ce cuviosul arhimadrit Dometiianu, ca unul ce are metania sa la mănăstirea de la Halchi, s-au arătat silitor folositoriu și bine chivirnisitoriu pân(ă) acum mănăstirii de aici Aron Vodă, care iaste metoh la Halchi, cum ne-am adeverit domniia me de la dumnealor boierii epitropi, ce sânt iscăliți la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mână, să ușureze coborârea dar Tata, el și parcă altul, un sacerdot, îi oferă însemnul de rang și de vârstă toiagul și coboară chinuit, bucată cu bucată. Atinge pământul cu un picior, cu celălalt și brusc se rupe așezându-se metanie în colbul drumului. Te sărut, Basarabie regăsită. * Și iată-mă, după ani de aplecare peste caiete scri se, fotografii, acte cu literele dezlânate, gata să dau tiparului această Carte a părinților. Tata vorbește în Cer cu fratele, Constantin sin Constantin
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
lumea aceasta. Munții și pădurile de prin aceste locuri au fost binecuvântate de nenumărați sihaștri care își trăiau viața în Hristos, în osteneli de post, în ceasuri întregi de rugăciune, în clipe de tăcere, în sute și chiar mii de metanii și închinăciuni pe zi. Începând cu anul 2007 Mănăstirea Secu a devenit o casă a sfinților. Din candelabrul de monahi ce au strălucit prin viețuirea lor plăcută înaintea lui Dumnezeu, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a înscris în rândul sfinților din
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
creștinească și duhovnicească din limba greacă și slavonă, podoaba Bisericii Ortodoxe și a culturii românești, bărbatul care a lucrat cu multă râvnă la întărirea Bisericii Ortodoxe și a patriei sale. În primăvara lui 1653 s-a retras la Mănăstirea Secu, metania sa și locul său de suflet. Trece la veșnicele lăcașuri în toamna anului 1657 la Mănăstirea Secu, fiind pomenit la rugăciunile de zi și de noapte, nu departe de cimitirul multor smeriți monahi, care l-au ascultat în cinste și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
cuvioși ce au trăit în Mănăstirea Secu în veacul al XX-lea: Ieroschimonahul Vichentie Mălău și Ieroschimonahul Antim Găină. Așa au vrut sfinții să se întâlnească în rugăciune, în bucuria cea netrecătoare și veșnică a comuniunii, în mănăstirea lor de metanie. Unul dintre părinții care a deschis întâiul ușa paraclisului în dimineața în care sfintele moaște urmau să fie așezate în raclă, a simțit un miros deosebit de frumos, o mireasmă pe care nu a mai întâlnit-o niciodată în lumea aceasta
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
rămâne neschimbat și veșnic. Schimbării au fost supuse și odoarele adăpostite de aceste ziduri istorice. Mitropoliții și episcopii care s-au ridicat din darul lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor din Mănăstirea Secu nu și-au uitat niciodată mănăstirea de metanie, locul unde s-au format duhovnicește și unde au îmbrăcat haina smerită monahală. Fiecare dintre ei, în semn de aleasă prețuire față de aceste locuri sfinte pentru inimile lor și nu numai, au făcut daruri, mai mici sau mai mari, în
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
armă și unealtă, prelungind puterile, împărțind dreptate și teritoriu psihic. Aranjare mișcărilor în cadrul sacru întemeiază morala gesturilor: suflet/trup, interior/exterior, vizual/ teatral. Se poate descoperi și o relație între ritualul laic și acela religios, vizibil în starea dreaptă, în metania mare, în binecuvântare, în genuflexiune și semnul crucii. Parcurgerea gestului mâinii de la dreapta la stânga ori de la stânga la dreapta, de sus în jos și modul în care liturghia gestului reprezintă un omagiu, o memorie, o atitudine, o interpretare, precum este
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
drept, umărul stâng) mâna dreaptă reprezintă suport pentru credință, ritmul fiind variabil; ridicarea mâinilor la rugăciune, împreunarea mâinilor (la nivelul pieptului și al stomacului), sărutarea icoanelor, sărutarea Evangheliei, cuminecarea, aprinderea unei lumânări, starea dreaptă, înclinată, ducerea darului la altar, închinăciunea, metania mare. Preotul poate să fie participant la liturghie și sărută în plus masa la altar, iar ca oficiant al ritualului împărtășește, binecuvântează, intră prin ușile împărătești. Variantele gestuale ale credincioșilor se referă la semnul crucii, la variante pragmatice, la pozițiile
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
o ureche Ca feciorul nimărui. Și la curtea - mpărătească A ajuns într-un târziu Ș-apăsă pe frunte casca, Șterge păru-i auriu, Intră-n curte. Sumedenii De voinici, boieri, rudenii Se-nchinau fetei bălane, Precum oamenii la denii Bat metănii la icoane. Ea se uită tot în laturi, Se închină și suspină Când cu. zâmbet, când cu sfaturi, Când cu-a ochilor lumină; Cum prin șiruri ea colindă Se uita într-o oglindă Cu un aer curios, Ce-i menită
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
da... Te aștept! Puse receptorul în furcă și-i zîmbi: ― Mi-am permis să abuzez de ospitalitatea dumneavoastră. ― O, nu face nimic. ― Am nevoie de colaboratorul meu. L-am rugat să treacă pe aici. Sper că nu vă încurcă... Fruntea Metaniei Lupu se încreți imperceptibil, reuși totuși să surîdă: ― Deloc. Îmi face chiar multă plăcere. Un tânăr atât de amabil... Începu să servească, plină de stil, cafeaua. Cristescu admiră ceștile din porțelan cu păsări superbe, cleștișorul de argint pentru zahăr, flaconul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mergeau cărărușe pe coasta dealului, curmate în cursul lor de mușunoaie de cârtițe. Pe una din cărări vedem un călugăr bătrân mergând spre poarta monăstirei, cu mînile unite după spate. Rasa i-e de șiac, e-ncins cu găitan alb, metaniile de lână spânzură c-un colț din sân, papucii de lemn se tîrie și clăpăiesc la fiecare pas. Barba albă i-e cam rară, ochii ca zărul neespresivi și cam tâmpiți; nimic resignat sau ascetic în el. Ajuns la poartă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Frumoasa contesă îi întoarse spatele și se uită din fereastă pe uliță. Ea începu să râdă, căci văzu pe-un bătrân mucalit silindu-se a tăia mutre evlavioase pentru a impune trecătorilor. Ieronim și Onufrei stăteau în uliță; Onufrei, numărând metaniile ce le ținea în mînile unite pe pântece, Ieronim c-o față de-o adâncă și nobilă seriozitate. Marchizul Castelmare se uită lung și sălbatec asupra acelei copile ce-i disprețuia amorul, apoi ieși iute, trântind ușa după sine. - Ce
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Frumoasa contesă îi întoarse spatele și se uită din fereastă pe uliță. Ea începu să râdă, căci văzu pe un bătrân mucalit silindu-se a tăia fețe evlavioase pentru a impune trecătorilor. Ieronim și Onufrei stăteau în uliță; Onufrei, numărând metaniile ce le ținea în mînile unite pe pântece, Ieronim c-o față de-o nobilă seriozitate. Marchizul Castelmare se uită lung și sălbatic asupra acelei copile ce-i disprețuia amorul, apoi ieși trântind ușa după sine. - Ce frumușel e călugărul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mergeau cărărușe pe coasta dealului, curmate în cursul lor de mușunoaie de cârtițe. Pe una din cărări vedem un călugăr bătrân mergând spre poarta monăstirei, cu mînile unite după spate. Rasa i-e din șiac, e-ncins cu găitan alb, metaniile de lână spânzură c-un colț din sân, papucii de lemn se tîrîe și clăpăesc la fiecare pas, Barba albă i-e rară, ochii ca zărul neespresivi și cam tâmpiți; nimic resignat sau ascetic în el. Ajuns la poartă, trage
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
maxilarele cerului s-au Încleștat În aluatul luminii”, „șarpele oboselii urcă pe scările Încheieturilor”, „bucla cometelor trece peste fruntea lacului”, „arcul vinelor se Încoardă și zbîrnîie spre inimă săgeata sîngelui”, „ În gîtlejul zărilor vinul amurgului gîlgîie”, „Înșiră pe ața plînsului metaniile ochiului” etc. etc.). „FRANCISCANISM” LIRIC Poemele adunate În același an cu Brățara nopților (și tipărite cu cîteva luni mai Înainte) sub titlul Plante și animale. Terase, constituie, În această etapă a liricii lui Ilarie Voronca, un mic moment de „Întoarcere
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
care nu lipseau, evident, goții). Când se adresează fraților săi spirituali localnici, Ioan și Leontie, într-o Prefață la o traducere din Sfântul Chiril, el folosește cuvinte de apreciere, ceea ce denotă că cei doi călugări nu erau goți. Ei aveau metania într-o mănăstire din cuprinsul Eparhiei Tomisului, undeva aproape de Niculițel, unde s-au găsit și moaștele unor martiri. În această mănăstire, probabil identică cu cea menționată de Sfântul Epifanie în aceste părți, își avea metania și Ioan Maxențiu, despre a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
nu erau goți. Ei aveau metania într-o mănăstire din cuprinsul Eparhiei Tomisului, undeva aproape de Niculițel, unde s-au găsit și moaștele unor martiri. În această mănăstire, probabil identică cu cea menționată de Sfântul Epifanie în aceste părți, își avea metania și Ioan Maxențiu, despre a cărui viață avem foarte puține informații. Pe când era la Constantinopol, a scris mai multe opuscule și un răspuns la o scrisoare atribuită papei Hormisdas. Știm că monahii locali, apărând hotărârile Sinodului IV ecumenic de la Calcedon
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
totul diferite. Neînțelegerile dintre Paternus și călugării „sciți” veneau, poate, nu numai din viziunea clară, dar exprimată negativ, a mitropolitului asupra perspectivei teologice a formulei „Unul din Treime a suferit cu trupul”, dar și din faptul că acești călugări, cu metania într-o mănăstire din propria sa eparhie, din Scythia Minor, amenințau, prin călătoria lor la Roma, bunele raporturi dintre Răsărit și Apus. Este drept că împăratul Justinian a împăcat pe călugării „sciți” cu mitropolitul lor. Pe de altă parte, în timp ce
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cea duhovnicească. Unii, bazându-se pe argumentul feririi de bântuielile barbarilor năvălitori și pe descoperirea moaștelor martirilor de la Niculițel, situează mănăstirea în partea nordică a Dobrogei. Un toponimic „Mănăstirea” ar pleda în acest sens. Alți teologi presupun că mănăstirea de metanie a Smeritului s-ar fi situat în apropiere de Hârșova de astăzi, poate chiar peste Dunăre, în sud-estul Munteniei. Argumentarea lor are la bază ideea conform căreia era necesară ocrotirea populației de circulația barbarilor în spațiu deschis. Tot în favoarea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
57 În Bucovina, apa antropomorfă participă direct la ritualul cuvântului, primind ofrandă din partea celui care descântă; "descântătorul", înainte de a începe a descânta, merge la un râu curgător, cu pâine și sare, ținând o oală nouă în mâna dreaptă, face trei metanii, "în contra curgerii apei", aruncă în undele apei cu pâine și cu sare, ia apă binecuvântată de pâine și sare, cu oala cea nouă, rostind: "Apă curgătoare, / Eu te sorocesc / Tot cu pâine și cu sare / Să lecuiești pe cutare / Din
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fi scutit de molipsire cu boale, felurite bube și vrăji. în ziua de Sf. Gheorghe, oamenii se cîntăresc, ca să nu se lipească far mecele de ei. Fetele care voiesc să fie întîi la joc iau fire de toaie*, bat trei metanii, apoi le sărută și zic: „Toaie cinstită din mîna dreaptă, toate deoparte, eu în frunte.“ Spre a face unei oarecare fete ca să nu joace, se ia din urma dreaptă și din umbră și se îngroapă în dosul ușii; se zice
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
oglindă, că îți mănînci norocul. (Gh.F.C.) 263 Om De omul roșu, spîn și însămnat să fugi cît îi trăi. Omăt Omătul care cade primăvara să fie al mieilor și al paserilor. Acela căruia i s-a făcut vreo nedreptate bate metanii, numărînd firele de grîu, și crede că Dumnezeu îi va face dreptate. Omor Cine omoară ia toate păcatele celui omorît și-l poartă în spinare pe lumea cealaltă. Orbalț Dacă are cineva orbalț*, adică dacă îl doare jumătate de cap
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
amintea cum încerca s-o păcălească. Odată, să fi fost postul mare sau al Crăciunului, nu-și amintea prea bine, l-a prins maica mare mâncând slănină cu usturoi și l-a pedepsit să bată în biserică o sută de metanii. Ea sta de vorbă cu părintele cum să se pregătească toate pentru sărbătoare iar el trebuia să lovească cu fruntea podeaua la fiecare metanie și să numere cu glas tare: unu, doi, trei... De la o vreme, ce-i dăduse în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mare mâncând slănină cu usturoi și l-a pedepsit să bată în biserică o sută de metanii. Ea sta de vorbă cu părintele cum să se pregătească toate pentru sărbătoare iar el trebuia să lovească cu fruntea podeaua la fiecare metanie și să numere cu glas tare: unu, doi, trei... De la o vreme, ce-i dăduse în gând: se ridică și izbea cu piciorul îmbrăcat în cizmuliță dala de piatră: douăzeci, douăzeci și unu, douăzeci și doi... „Iartă-l, domnia ta, că e cocon
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]