328 matches
-
rar mirărilor duium...; Potecile sub talpă subțiri a disperare / Mai roase de la pasul ce gândul l-a-nsoțit / Vor lumina-n vitralii și-n false calendare, / Când sunetul de toacă va înfrunzi la schit. Ochii, pleoapele, gura, genunchii, trupul tot sunt mărci metonimice ale prezenței iubitei în gândul îndrăgostitului, amintite și implicate în demersul lui cognitiv, indus și condus de iubirea dominatoare: ...de gura ta mă las încet șoptit...; Tăceri adorm genunchii tăi de rouă...; trupu ți de zăpadă și-nserare...; pleoapa arsă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
care încearcă să ascundă pericolul pe care îl reprezintă fumatul pentru sănătate. Reclamele Marlboro se inspiră deci din imaginile tradiționale ale cowboyului, ale muncii intense, ale creșterii animalelor și ale altor elemente dezirabile, sugerînd că fumatul este o acțiune nobilă, metonimic echivalentă cu alte activități sociale pozitive. Imaginile, textele și produsele arătate în reclame pun la dispoziția consumatorului un construct care încearcă să ascundă și să camufleze contradicția dintre munca "grea" și țigara "ușoară", dintre scena "naturală" și produsul "artificial", dintre
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
înfățișînd lecțiile de gimnastică sugerate textual în 1903, conține familiarul slogan Virginia Slims: "You're come a long way, baby?" ("Ai străbătut un drum lung, dragă"). Acest text, alături de femeia Virginia Slims care apare în reclamă, are conotații progresiste, asociind metonimic țigările femeii "progresiste" și stilului de viață modern. În această reclamă, tocmai aceste conexiuni și asocieri dintre diferite părți stabilesc mesajul care pune în legătură țigările Virginia Slims cu progresul. Reclama le transmite femeilor că fumatul este progresist și acceptabil
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
salcâmul (animatul). Se proiectează și, de fapt, se reconstruiește pornind de la organul vital al trupului (și, deopotriva, al poeziei), inima. Suprapunerea între cadrul interior văzut ca realitate esențială și reprezentat prin oglindă și cadrul exterior, reprezentat de universul înconjurător, transpus metonimic prin copac devine posibilă doar cu ajutorul acestui organ vital care este inima. Oglinda sau geamul, poate constitui, în mod indirect, o poartă către copilărie. Iar copilăria poate fi deschisă în două moduri diferite: indirect, prin intermediul memoriei, ea însăși imperfectă prin
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
face aluzie la haosul deopotrivă psihic, narativ și fizic, referențial. Gonșalves Își primește pacientul În cabinetul unui dentist internaționalist care colecționa vocabule indigene pentru a redacta un dicționar: denumiri de copaci, de furnici, de maimuțe. Un proiect babilonian care redă metonimic proiectul auctorial: acela de a demonstra că sensul a dispărut dintr-un limbaj lipsit de regulă (Dumnezeu), cu sintaxă inexpresivă, produs al cumulării haotice de cuvinte. Un destin frînt este trasat și În Le Port intérieur (Portul interior, 1995), acela
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Adely ilustrează trei tendințe ale literaturii franceze de azi. Prima se referă la modul În care scriitorul Își reprezintă literatura - după Întreaga experiență modernă a avangardei și apoi a Noului roman francez. Literaturii nu i se mai cere să reprezinte metonimic lumea de unde izvorăște, ca În realism - nici măcar cu derogarea distorsionării codurilor, ca În cubismul figurativ, de pildă. Nu i se mai cere să reprezinte nici „subiectul modern”, cum fac de pildă Musil, Kafka sau, recent, Michel Houellebecq. Personajul rămîne carnea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Auguste de Maulincourt, a doamnei Jules și a lui Ferragus, denumind și descriind străzile și casele în care acțiunile s-au petrecut în așa fel încît să poată fi recunoscute. Numele locului proclamă autenticitatea aventurii printr-un fel de reflex metonimic care scurtcircuitează suspiciunea cititorului: deoarece locul este real, tot ce îi aparține și i se asociază este adevărat. H. Mitterand, 1980, p. 194 "Efectul de real" (Roland Barthes, 1968) este obținut prin descrieri restrînse, reduse la o singură denumire. Acești
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
subliniată întîietatea procedeului metaforic din școlile romantice și simboliste, dar nu s-a înțeles destul de bine faptul că predominanța metonimiei guvernează și definește efectiv curentul literar pe care îl numim "realist". Urmînd linia raporturilor de contiguitate, autorul realist operează digresiuni metonimice, de la intrigă la atmosferă și de la personaje la cadrul spațio-temporal. R. Jakobson, 1963, p. 62 Teorie pe care o sublinia explicit Balzac, în maniera sa, atunci cînd afirma existența unei legături strînse între cadrul povestirii și personaje: (62) Animalul e
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Angoulême, pentru a o înțelege mai bine pe doamna de Bargenton, unul din personajele cele mai însemnate ale acestei povestiri. H. de Balzac, Iluzii pierdute, p. 42 La fel, în Moș Goriot, ampla descriere a pensiunii Vauquer este o evocare metonimică a proprietarei și a chiriașilor, izotopie a decrepitudinii ce se transmite, într-adevăr, prin asociere, de la spațiu la locuitorii acestuia: (64) Sala aceasta, cu pereți în întregime îmbrăcați în lemn, a fost cîndva zugrăvită într-o culoare, pe care astăzi
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
despărțea de cîmp. În fund de tot, sub brăduleți, un preot de ipsos își citea cartea de rugăciuni. G. Flaubert, Doamna Bovary, p. 35 Cea de-a doua descriere a grădinii, dominată de disforie, se explică, cu siguranță, prin aluzia metonimică la sezonul hibernal, dar poate fi înțeleasă și ca o reprezentare metaforică a depresiei pe care o trăiește Emma. (71) Viitorul era un coridor întunecat de tot și cu ușa din fund bine încuiată. [...]. Ce tristă era, duminica, la ceasul
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
lui Léon [...] scăpăra mai tare decît un foc al unor drumeți lăsat să ardă pe zăpadă, într-o stepă rusească"19. Sînt intra-diegetice procesele comparative care utilizează drept element comparant imaginea spațială anterioară sau posterioară comparației, în text, deci metonimic legată de aceeași diegeză. (72) În jurul lor se așternea o noapte liniștită; perdele de-ntuneric umpleau frunzișurile. Cu ochii pe jumătate închiși, Emma trăgea în piept, ca-ntr-un oftat adînc, adierea vîntului răcoritor. Pierduți cu totul în visarea care
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
diegeză (în afară de introducerea unității semice "coacere") și de a face aluzie la livezile prin care personajele se plimbă (cf. serii petrecute cu Rodolphe: Se auzi-ntr-o clipită cum cade de pe cracă, fără să fie atinsă, o piersică coaptă"). Contaminarea metonimică are rolul, în esență, de a face ca și textul, prin enunțurile sale, să participe la diegeză, dînd astfel iluzia priorității ei și a puterii de emanație. J. Neefs, p. 470 Revizuirea lui Flaubert confirmă acest lucru, descrierile întrețin mai
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de scene sadico-erotice. 5. A se vedea, de exemplu, J. Ricardou, 1971 sau N. Bothoral, F. Dugast, J. Thoravel, 1976. 6. G. Genette (1972) a arătat, în opera lui Marcel Proust, cum se construiesc peisajele prin asociere metaforică cu predominanță metonimică. La fel, J. Ricardou (1978) a analizat rolul "metaforelor ordinale" din descrierile proustiene. Concluzie Nu ar trebui ca această abordare istorică a unei forme textuale să dea impresia că, în materie de scriitură, ar exista o ireversibilitate cronologică. Dimpotrivă, trebuie
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
PRq Ø stîncă masivă și de neclintit În măsura în care cititorul-interpretant presupune o textualitate minimală și nu consideră cele două prime propoziții ca fiind o trecere de la un subiect la altul, fără legătură între ele, acesta stabilește o legătură semantică de tip metonimic și o compatibilitate (izotopie) contextuală între primele două reprezentări descriptive. Indivizii-obiecte ale discursului A1 și A2, teme ale primelor două micropropoziții, apar atunci ca LOC ÎN (A1) și PE (A2) care se poate practica sportul despre care se vorbește în
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ASM. metaforă și ASM. reformulare), de rang 1 (Pd. ASM legate de tema-titlu ca individ-argument al macropropoziției), fie o punere în SITUAȚIE care deschide, și ea, obiectul discursului către un ansamblu mai vast. Aceasta se dezvoltă pe baza unei relații metonimice, această propoziție SIT fiind la rîndul ei dominată de categoria spațiului (SIT Loc: " În partea de jos a orașului Limoge, la intersecția străzii Poștei vechi cu" din exemplul balzacian [23]) sau a timpului (SIT Tp: "Acum treizeci de ani", din
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
categoria spațiului (SIT Loc: " În partea de jos a orașului Limoge, la intersecția străzii Poștei vechi cu" din exemplul balzacian [23]) sau a timpului (SIT Tp: "Acum treizeci de ani", din același exemplu) care permit să fie pus în relație (metonimică prin excelență) un obiect cu alte obiecte (secundare, exterioare, învecinate). Această operație afectează fie direct tema-titlu (Pd SIT), fie o unitate apărută după tematizare și de rang 2, 3, 4 sau mai mult (pd SIT): ca în exemplele detaliate din
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
un individ-argument al macro-propoziției. O dată proprietatea individului selectată, expansiunea sa predicativă poate fi legată de: proprietăți-calități (Pd. PROPR); părți (relație sinecdotică cu întregul: Pd. PART); o punere în situație (Pd. SIT); o asimilare (Pd. ASM). Pd. Sit poate fi fie metonimică (SIT Meto), fie doar de tip spațial (SIT Loc), fie de tip temporal (SIT Tp). Prin SIT Meto, spre deosebire de Pd. PART sinecdotic, înțelegem dezvoltarea învecinată legată, de exemplu, de hainele unui personaj, și nu de părțile corpului său. SIT Tp
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Bovary, p. 24 Cu toate că se referă, în mare, la descrierea lui Charles Bovary, să analizăm această secvență în relativa sa autonomie. Primul paragraf citat (P0) tematizează, de altfel, un obiect al discursului: șepcile elevilor sau, de fapt, mai general, raportul metonimic șapcă-subiect care o poartă. Din "obicei" reiese că trebuie să știi să te debarasezi de ea, de ceea ce este tematizat, adică șapca, pe cînd cea a lui Charles va arăta, în mod progresiv și cosubstanțial, ca făcînd parte din el
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
metonimie și comparație) și propozițiile descriptive de bază: NOUL VENIT Sinecdocă Sinecdocă (pd. PART) (pd. PART) PE TOT AȘA CA FAȚA GENUNCHI Metonimie ȘAPCA SA Comparație UNUI IMBECIL (P1) pd. SIT pd. ASM (P2) Descrierea șepcii face posibilă, prin transferul metonimic al referinței, construirea unui element absent din prima descriere a "noului venit" (paragraful 4 din Doamna Bovary): (40) Rămas în colț, după ușă, unde de abia se zărea, noul venit era un flăcău de la țară, de vreo 15 ani, și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pe genunchi"). Ca și P2, P1 se încheie printr-o sinecdocă a "nou venitului": genunchii săi (P1) și fața sa (P2). În ambele cazuri este vorba de o intrare în relație: singura diferență: într-un caz, sinecdoca apare în context metonimic (Pd. SIT), iar în altul, în context analogic (Pd. ASM). În primul caz, nu este necesară nici o interpretare (funcția referențială este suficientă), pe cînd în celălalt caz trebuie refăcut lanțul (două) operațiilor de asimilare și a enunțurilor de reformulare (saturate
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
suflă nasul cu zgomot; scuipă foarte departe și cască foarte tare. Doarme ziua, doarme noaptea și încă adînc; sforăie cînd iese în lume. Se remarcă aici că, după o descriere a fizicului lui Giton, se trece treptat (printr-un procedeu metonimic) la descrierea mersului său și, mai apoi, la felul de a vorbi și obiceiuri. Așa cum a arătat foarte bine Ph. Hamon (1981, p. 57) putem spune că "astfel de liste de acțiuni, mai mult sau mai puțin ordonate, pot fi
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
aerul uscat poartă pînă departe cel mai mic zgomot, cerul albastru scînteiază ca o oglindă, iar soarele, rece, strălucitor, străbate văzduhul, aruncînd asupra universului înghețat raze care nu încălzesc. (p. 174) Comentariu: Existența acestor metafore se explică printr-o relație metonimică cu co-textul. În primul extras, comparația trebuie legată de moartea lui Forestier, atins de tuberculoză. Aluzia este subliniată prin termenul "muribund". În fragmentul al doilea, comparație trebuie asociată căsătoriei lui Duroy cu Doamna Forestier. Soarele nu mai este la apus
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ca supereroii să moară odată ce au devenit parte integrantă a culturii lor. Pe de altă parte, crearea acestor personaje, deși deliberată, vine în sprijinul argumentului conform căruia în cultura noastră s-a produs o mutație de la imagini metaforice la imagini metonimice, astfel încât a fost posibil ca prototipul să genereze reprezentări metonimice. O interpretare interesantă a supereroului în America este aceea a personajului de carnaval răsturnat, în misiunea sa de a submina haosul și de a restabili ordinea într-o metropolă în
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
culturii lor. Pe de altă parte, crearea acestor personaje, deși deliberată, vine în sprijinul argumentului conform căruia în cultura noastră s-a produs o mutație de la imagini metaforice la imagini metonimice, astfel încât a fost posibil ca prototipul să genereze reprezentări metonimice. O interpretare interesantă a supereroului în America este aceea a personajului de carnaval răsturnat, în misiunea sa de a submina haosul și de a restabili ordinea într-o metropolă în care dezordinea și violența sunt excesive 62. Străduindu-se să
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
1992). Potrivit lui Zanger, faptul că mitul vampirului a supraviețuit în cultura populară contemporană se datorează trecerii de la vampirul ca metaforă la vampirul ca metonimie 103. O mutație asemănătoare a avut loc și în ceea ce privește tipul eroului, de la reprezentări metaforice la cele metonimice, discutate la finalul capitolului anterior. La fel ca urmașii lui Superman, noii vampiri nu posedă acea dimensiune metafizică a originalului. Parțial identificabili cu modelul, acești vampiri sunt demistificați și umanizați. Descendenții arhetipului Dracula pot fi măcinați de remușcări, și-au
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]