328 matches
-
așa cum îi apărea în realitate. De aici impresia de „aventură polițienească”. Așa stînd lucrurile, nici nu era nevoie de un portret în detaliu. Folclorul i-a oferit autorului destule exemple în acest sens, dat fiind că oralitatea excelează în reprezentări metonimice. Iată cum se desfășoară, pas cu pas, operația de „restaurație arheologică” a imaginii dispărutului Nechifor Lipan: primul pas pe care îl face Vitoria în căutarea soțului este la hanul lui Donea din Bicaz. Cîrciumarul a reținut, am zice, latura socială
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ajunge la spiritul victimei sale, intrînd în centrul vieții sale și al felului său de a fi. Orice simbol sau comportamentul cel mai inofensiv îl fac pe cel vrăjit să se creadă "prins", iar pe vrăjitor să-și așeze puterea metonimică pe o țintă. Buna funcționare a acestei mecanici presupune un construct cultural comun: credința în eficacitatea magică a anumitor acte sau a anumitor indicii și o tradiție animistă latentă sau regulat transmisă din generație în generație. Ca orice fenomen aflat
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
și comparațiile pot apărea la orice nivel. O metaforă poate înlocui tema sau o poate acompania. La fel se întîmplă și cu sub-temele. Relația temă/sub-temă, inclusivă, ține de sinecdocă; relația între sub-teme se bazează pe contiguități. Ambele relații sînt metonimice. Între teme sau sub-temele și predicatele care le înlocuiesc în metafore, sau le particularizează în comparații, relația este metaforică. Pe baza acestor două posibile relații retorice, putem diferenția șase tipuri de descriere. 1: Descrierea enciclopedică, referențială În principiu, nu există
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Întrebarea referitoare la care dintre cele două serii domină înțelesul nu poate să ofere un răspuns fără a se lua în considerare contextul. Descrierile în care elementele celor două serii se presupun reciproc aparțin, de asemenea, acestei categorii. 5: Metafora metonimică Descrierea este o metaforă mai amplă. Elementele relaționează adiacent unul cu celălalt. Ele formează o descriere coerentă care reprezintă compararea unui obiect cu acea descriere în întregul ei. Această legătură poate rămîne implicită, în care caz acest tip de descriere
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
stăm de vorbă cu cititorul și despre alte subiecte decât (...)". Formalismul adresării traduce o reverență în fața publicului, perceput ca destinatar colectiv sau individual, atitudine prin care polemistul se distanțează strategic, simulând poziția protocolară în fața unei instanțe superioare. Acest Tu, convertit metonimic în El (țara, cititorul etc.), este, în esență, beneficiarul, ipso facto, al polemicii literare. Efortul persuadării îl vizează implicit pentru că, până la urmă, el stabilește învingătorul. În alte situații, adresarea directă reduce distanța dintre polemist și lectorul său, prezența acestuia fiind
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Eminescu, decât un accesoriu de care se poate dispensa oricând. Rolul ficțiunii în discurs este să persuadeze prin plasticizare și să adauge argumentației logice o încărcătură emoțională. În textul mai sus-menționat, există un pasaj în care autorul, uzând de metafora metonimică și de prozopopee, ca procedeu retoric cu efect garantat, imaginează un monolog pro domo al Partidului Conservator trimis, injust, în boxa acuzaților: "Apărarea mea este că v-am transmis o țară în care puteți astăzi să vorbiți sus și tare
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al unei movile în Bărăgan și a două sate din județele Brașov (într-unul dintre acestea se află celebrul castel) și Iași. Toponimele acestea au la bază un apelativ slav omonim care înseamnă „poartă, trecătoare“ și care, printr-o relație metonimică, s-a atribuit unora dintre locurile apropiate de această cale de acces (în cazul Branului din apropierea Brașovului, acesta a constituit timp de secole sediul vămii dintre Muntenia și Transilvania, tocmai pentru că se afla la gura unei trecători importante din munți
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
imediate de limba care l-a generat și, deci, exprimabil doar prin această limbă. El filozofează, cugetă mai bine zis, ridicându-se în sfera metafizică prin cuvintele limbii natale. Învățarea limbii germane, și a altor limbi, reprezenta pentru el consolidarea metonimică și metaforică a limbii române, singurul obiect de cercetare și instrument de creație. Eminescu savura alte mitologii, filozofii și literaturi pentru că acestea îi îmbogățeau cunoașterea și imaginația, dar nu și-ar fi putut continua existența fără limba română: „În ochii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
progresul tehnologic al anilor 1970 care au deschis practic calea societății informatizate, care la rândul ei impune noi reguli, ritmuri și habitudini, radical diferite față de cele ale lumii (lumilor) anterioare, se conturează o nouă mitologie a ruralului, a cărui expresie metonimică o constituie Sudul Statelor Unite, ca păstrător al onestității și al dedicării familiale, rezistent la alienarea și materialismul Americii postindustriale.480 Mitologia aceasta a fost susținută și de explozia predicilor televizate, asociate de asemenea Sudului (eternul stereotip al săracilor și suburbanilor
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de care arta cuvântului se servește "că pictură de pensule sau de culori și că sculptură de dalta"78. Două sunt, crede filosoful, distinctivele creației poetice: spiritul și gustul. Cuvântul spirit apare, în acest context tematic, într-un sens cumva metonimic: pentru a lămuri cauza, autorul prezintă aspecte ilustrative ale efectului. Că versificația nu e poezie "dacă e lipsită de spirit" era o idee exprimată într-un fel sau altul de-a lungul timpului apărută încă din aurora teoriei estetice, de pe
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
câștigând o nouă identitate, conferită de sinteza imaginativă. Considerată superficial, viziunea ar părea pur impresionistă (de „impresionismul” lui Voronca vorbea, de exemplu, G. Călinescu, în Istoria... sa, iar Perpessicius găsea formula „pointilismului poetic”); „notația” propriu-zisă este de fapt deviată metaforic (metonimic) spre un spațiu asociativ insolit în context, cu elemente împrumutate de predilecție din sfera modernității mașiniste și trimițând, ca modalitate de plasticizare, la ceea ce teoreticianul Voronca numește „o analogie de corpuri geometrice”, într-un paralelism cu constructivismul pictural. Oricum, deschiderea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Voronca nu atinge decât rareori, în modul de construcție al imaginii, gradul de imprecizie și de stranietate pe care suprarealismul autentic îl realizează (destul de rar, ce-i drept, chiar la promotorii săi francezi cei mai înflăcărați!). Similaritatea (metaforei) și contiguitatea (metonimică) funcționează la el nu atât (sau aproape deloc) în sensul revelării unor obscure straturi ale inconștientului, cât în direcția realizării unei viziuni caleidoscopic-spectaculare, în conturarea căreia o cvasiinfinitate de „obiecte” este convocată pentru a dezvălui înrudiri posibile, analogii surprinzătoare, cu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
ori la cubismul „analitic” - e acompaniată, încă în aceste poeme integraliste, de procedeul numit, tot în legătură cu literatura barocului, circumlocuțiune sau perifrază („figură obținută prin înlocuirea dominației proprii cu un echivalent, aproape totdeauna multiplicat în baroc și de natură metaforică sau metonimică”), astfel că textul poetic devine și aici „macrologic” („pentru că scrie Dolores Toma, oprit la descrierea unui obiect, îl consideră din mai multe puncte de vedere, dând mai multe echivalente, parțial sinonime”. În mic, e foarte frecventă bunăoară dublarea sau triplarea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
violențe sociale”, „război civil”, „lupte de gherilă”, „rezistență armată”, „conflict etnic”, aplicați diferitelor momente sau aspecte din desfășurarea revoluției, precizează mult mai corect sensul acestora. Fără Îndoială, denumirea globală de „revoluție” are o puternică valoare simbolică, Însumând Într-o proiecție metonimică diferitele sensuri particulare ale evenimentelor. Ca termen tehnic Însă, este destul de inadecvat, datorită Încărcăturii sale ideologice, datorită lipsei de precizie și de neutralitate. Dacă Îl mai scriem și cu majusculă, este ca și cum am analiza natura lui Dumnezeu Într-o prelegere
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
vâneze aceeași vacă În tinerețe. O variantă derivată a vânătorii, al cărei rezultat este alegerea miresei, o constituie aflarea ursitei În urma tragerii cu arcul. Putem spune că tragerea cu arcul, ca punct de plecare al unei căsătorii, este o variantă metonimică a vânătorii. Acțiunea În sine poate nimeri ținta sau o poate rata; ținta aleasă poate fi o țintă bună sau o țintă greșită; Însăși ținta poate schimba funcția pe parcursul narațiunii. Pe această ambiguitate a gestului tragerii cu arcul se bazează
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
lui...") Valoarea prototipică din limba veche și populară apare atunci când alde precedă un nume propriu de persoană sau un nume de rudenie (articulat hotărât sau însoțit de posesiv). În această construcție, alde imprimă sintagmei un sens plural, colectiv, de asociere metonimică ("ai lui..." = "familia lui..."; prin extensie, rar, "grupul lui"). Atunci când sintagma ocupă poziția de subiect, valoarea de plural se manifestă prin acordul în număr al formei verbale 6. Sunt destul de rare situațiile în care sintagma să cuprindă și un adjectiv
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
406) oferă mai multe exemple de adjective substantivizate prin elipsă în limbajul sportiv. 26 Unitățile sunt susceptibile și de a fi calcuri după un model străin. 27 Pană Dindelegan (2003c: 29), Stoichițoiu Ichim (2006a: 271-273). 28 Acest tip de transfer metonimic este înregistrat și de Stoichițoiu Ichim (2006a: 277). 29 Dimitrescu (2002a: 147-184); Stoichițoiu Ichim (2006a: 270-271) oferă o analiză a cromaticii actuale (inclusiv politice), oprindu-se asupra formelor: roșu, verde, portocaliu, albastru. --------------- ------------------------------------------------------------ --------------- ------------------------------------------------------------ 13 1
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
text fără a avea repercusiuni la nivelul narațiunii sau al construcției personajelor (textul nefiind o narațiune). Singura lor funcționalitate se remarcă la nivelul temei eseului. Inserarea lor în text constituie o reprezentare analogică a subiectului eseului (vânătoarea) și o reflectare metonimică a esteticii artei cinegetice. Limita ekphrasis-ului este în acest caz reprezentarea fără intenție hermeneutică, o reflectare silențioasă a tematicii cărții. În eseul despre opera lui Alexandru Odobescu, Nicolae Manolescu teoretizează existența unei tensiuni creatoare între Ficțiune și Obiect. Stilul descriptiv
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
constituie din citarea lacunară a titlului tabloului Gioconda sau Mona Lisa. În ansamblul romanului referința ekphrastică la tabloul lui Leonardo da Vinci nu are rol la nivelul construcției narațiunii cadru, dar nici la nivelul povestirilor încastrate. Funcția sa este una metonimică; tabloul este locul unde pentru prima dată Vasi o întâlnește pe Yvette, trimisă și ea de mama ei să vadă pictura. Evocarea lui, prin menționarea titlului, semnalează începutul istoriei amoroase dintre cei doi, și, indirect, începutul istoriei lui Babis. Miza
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
un alt personaj (Chiril și Reta, respectiv, Vasi și Babis naratorul), dialog în care personajului principal îi revine rolul de descriptar. De cealaltă parte, prezența referințelor ekphrastice în Căderea în lume (referința la Gioconda sau Mona Lisa) are, pe lângă funcția metonimică deja semnalată, rolul de a crea o complicitate culturală între autor și cititor. Sensul acestor referințe ekphrastice se creează în dialogul etern dintre autor și publicul său. Din perspectiva aceasta, cu scrisul lui Constantin Țoiu suntem în fața unui autor cult
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
o substanță de constrast cu ajutorul căreia se clarifică stările Ioanei sau ca un background ce pune mai pregnant în lumină figurativul din prim-plan. În ceea ce privește rolul celui de-al doilea tip de inserție ekphrastică, referința ekphrastică, acestea ilustrează un principiu metonimic de funcționare. Referințele la Femeie citind din romanul Lumea în două zile reiau subiectul pânzei, accentuându-i semnificația centrală; trimiterile la Plata dijmei din Galeria cu viță sălbatică contrapunctează sensul tabloului comentat în descrierea ekphrastică. Chiar dacă nu reiau subiectul ekphrazei
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
vâneze aceeași vacă în tinerețe. O variantă derivată a vânătorii, al cărei rezultat este alegerea miresei, o constituie aflarea ursitei în urma tragerii cu arcul. Putem spune că tragerea cu arcul, ca punct de plecare al unei căsătorii, este o variantă metonimică a vânătorii. Acțiunea în sine poate nimeri ținta sau o poate rata; ținta aleasă poate fi o țintă bună sau o țintă greșită; însăși ținta poate schimba funcția pe parcursul narațiunii. Pe această ambiguitate a gestului tragerii cu arcul se bazează
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Re-numirea obiectului are loc prin contiguitatea înțelesului spațial, temporal și cauzal. Metonimia reprezintă un trop simbolic ce lărgește reprezentarea perceptibilă vizuală descriind fenomenul în mod indirect. În cadrul picturii, metonimia poate fi întâlnită la Ilya Glazunov - Păpușa, ce simbolizează o analogie metonimică. Ca și în cazul metaforei, metonimia vizuală lucrează diferit de metonimia verbală. Nu există o numire în cadrul metonimiei vizuale, ci doar simboluri. Ca în cazul picturii lui Glazunov, păpușa amintește de un copil ce arată o nouă perspectivă bazată pe
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
semantice, specializări și generalizări -, dar și prin procedee retorico-pragmatice (ironie, antifrază, eufemism, litotă și hiperbolă) care se stabilizează prin uz. Procesele cognitive și utilizările retorico-pragmatice sînt plasate în planuri diferite și se pot combina, dînd naștere la metafore ironice, eufemisme metonimice etc. Argoul recurge la aceleași mijloace interne de îmbogățire a vocabularului limbii române populare: derivarea, compunerea și conversiunea. Alte surse ale lexicului argoului sînt: abrevierile, frazeologia, jocurile de cuvinte: "păsăreasca", cuvîntul-valiză (țuicomicină), calamburul (botanist "naiv", derivat de la "a pune botul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Marca semnalează că, dintr-un ansamblu, a fost reținut un singur element. Mărcile de asumare enunțiativă. În această categorie sînt cuprinse: a) mărcile de cadre mediatoare sau surse ale cunoașterii: conform, potrivit, după, cît despre, din sursă sigură și indicatorii metonimici de tipul: la Arad, la Fundația Libertatea etc. Aceste mărci semnalează că o anumită porțiune de text nu este asumată de către vorbitor, ci este mediată de o altă voce sau de un alt punct de vedere. Sursele diverselor informații pe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]