4,226 matches
-
o clipă să vă gândiți: eu cum sunt? Altfel? Oare? Total diferit de ceilalți? Când v-ați bucurat ultima dată? Când v-ați lăsat orbit de frumusețe? Când ați căutat-o pe chip oamenilor întâlniți aiurea, pe stradă sau așteptând metroul? Când ați compătimit, când ați fost generos și sincer? Acum cât timp? Când le ați zâmbit celor care v-au bruscat? Când v-ați bucurat ultima dată o jumătate de oră respirând aer curat, într-un parc adevărat, cu copaci
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
mi-l face Silvia ca un mort la propria lui viață, sau ca un spectator la ceva haios, după expresia fiului meu. Fugeam spre biserică, eram ude din cap până în picioare după o alergătură de o oră și jumătate cu metroul, autobuzul, taximetrul pe ultimii douăzeci de kilometrii, mi se părea că am străbătut Australia de la un capăt la altul, îmi era deja foame, o întreb pe Silvia, care merge în față, la câțiva metri, nu mă pot ține după ea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lui și știa că o să fie fericit. Va mânca vată de zahăr de la Mali și o să râdă ca în reclamele de la metrou, cu gura până la urechi peste care o să atârne inegal firele albe și dulci de vată. Apoi va lua metroul și va ajunge în sfârșit undeva unde să nu fie decât tunelul gol fără nori și fără stele, ca să-l împresoare și să fie cu el și să-l mângâie lin. Din locul în care se afla, îl vedea pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
măsură, Împrejurimile; m-au Încîntat Luvrul și piramida, Defense și Sacre Coeur; dar, vai!, Gioconda a fost o decepție!( prea mic tabloul, pentru imensul perete pe care era postat!). Tot o decepție, Moulin Rouge - plus Împrejurimile. Am mers mult cu metroul ( Într-o singură seară, fiul meu m-a cărat 42 de stații, numai la ntoarcerea spre hotel!) și, sincer să fiu, am rămas uimit de cîți negri și asiatici vezi aici - peste 70% din numărul călătorilor. Noroc că stațiile sunt
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
stații, numai la ntoarcerea spre hotel!) și, sincer să fiu, am rămas uimit de cîți negri și asiatici vezi aici - peste 70% din numărul călătorilor. Noroc că stațiile sunt mici; și, se pare, am nimerit Într un moment În care metroul era În renovare, peroanele arătînd mult mai rău ca la București ( de altfel, nici la Roma sau Barcelona nu arătau grozav!)! Arcul de Triumf - fără surprize. Am băut un vin pe Sena, pe un vaporaș-restaurant. E momentul să spun cîteva
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
târg auto. Își schimbă din nou adresa. Folosește un alt nume și branțuri groase la pantofi, Își lasă barbă, Își face implanturi de burtă și chelie. Părul rămas deasupra urechilor și-l vopsește În alb, Încrețindu-l. Circulă numai cu metroul și se apucă de creșterea porumbeilor voiajori. Merge la câteva Întruniri ale Alcoolicilor Anonimi, unde Își povestește viața, episod În urma căruia ședința se mută În barul de peste drum. Depune o cerere de emigrare În Australia. E refuzat. La trei săptămâni
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ai aruncat bățul și Încă te pândește, sperând. Cred că da. Nu știu. Dar dac-ai venit aici din proprie inițiativă? Îți dai seama că n-o să te ierte? Tonul ridicat al discuției noastre atrăsese câteva priviri furișe din jur. Metroul se apropia de stație, roțile deja scârțâiau pe șine propria variantă a pieselor cântate până nu demult de amicul meu. Doi bărbați Îmbrăcați ca niște critici literari se Îndreptau Încet spre noi. Când ușile s-au deschis, Vasea a sărit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să faci glume proaste, spune întorcîndu-se stînga mprejur. Ești sigur că nu te-a filat nimeni? — Asta e rabla? întreabă Dendé arătînd cu mîna prin întuneric spre Dacia albă. — Da, numai că ar fi mult mai cuminte să mergem cu metroul și de la ultima stație s-o luăm la picior. Nu ne grăbește nimeni, zice Sena. Nici Roja n-ar fi atît de nebun să-și riște pielea pentru atîta lucru, mai ales că Piticul și Scorpia sînt deja pe lumea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
este gura de metrou, a stației Obor, stație extrem de animată, din care ies și intră zilnic puhoaie de oameni. Puhoaie mohorâte, triste, Încruntate, și arțăgoase. Rareori, privind cu atenție, vei descoperi un chip luminos sau un zâmbet autentic. Astăzi, intrarea metroului e destul de pustie; a doua zi de Crăciun nu poate fi prea rodnică, oamenii Încă vegetează după ce au băut din ,,sângele Domnului,, și s-au Îndopat cu mâncare. Ca să nu mai vorbim de cei care au părăsit orașul, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
la vârsta aia, e moartea. Pensionarul palid tresare, de parcă un curent electric i-a pătruns În inimă și În plămâni și scuipă cu scârbă lângă una din ghetele scâlciate ale lui Antoniu. Părăsește apoi ,,scena,, coborând cu mare efort scara metroului și dispărând cu tot cu imaginile lui despre Uniunea Europeană, pe care țărișoara a dorit-o atât de mult. Tocmai a intrat draga de ea, de patruzeci și opt de ore țanțoș, În marea familie europeană, care-i Întorsese spatele, nu mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
apropie, murdărind cu Înjurăturile și răcnetele lor urechile rarilor trecători. Când dau cu ochii de Antoniu răcnetele devin apocaliptice și ,,distracția,, se termină cu o ploaie de cuvinte murdare pe care i le aruncă hohotind de râs. Dispar În hăul metroului, derbedei descreierați ai unei Europe unite. O liniște grea, apăsătoare, cuprinde deodată orașul. Soarele pare printre norii alburii, o pată uriașă, difuză, pe o piele bolnavă. Pentru câteva clipe Antoniu e dezorientat și confuz , și creierul lui nu mai dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care le-a pierdut nici el nu mai știe de când, Îl ajută să spere că, Într-o zi va afla despre sine că s-a rătăcit doar un timp În mizeria acestei lumi. S-a desprins cu greu de gura metroului În care trăiește pe viu aproape zilnic batjocura sau mila, compasiunea sau indiferența semenilor. Mult mai În vârstă ca el, și mai neputincios, Kawabata cerșește prin preajma ghetoului și Antoniu Îl menajează, și nu-i impune norme ,,de lucru,,, dimpotrivă Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Ăreăchemat lângă ea, și, de unde, puțin Îmi păsa de lucrul ăsta până acum, ba chiar Îmi băteam joc de el, astăzi am așa, un soi de mândrie, recunosc, imbecilă În situația În care mă aflu. Am citit ieri la gura metroului un ziar. -Cerșetor care să citească ziare! Pfui, piei drace, izbucnește Kawabata, și râde strângându-și cu gesturi Încete, de bătrân, cureaua, peste straturile de haine care-i Învelesc trupul. -Ce găsești de râs secătură murdară? Sunt un cerșetor informat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
luna, Antoniu, e ca o turtă de mălai, din cele pe care le fac femeile la țară. Ce frumoasă e! Îmi vine să mușc din ea,,. Antoniu scoate din buzunarul paltonului o pungă de hârtie, rodul ultimului tur la gura metroului. Două copane de pui, sleite, ies la iveală, după ce hârtia este sfâșiată cu repeziciune. Încep să mănânce amândoi. Clefăitul lui Kawabata se aude ca un clipocit de apă În care sunt aruncate pietricele. Luna s-a mai urcat pe cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
au trecut două luni de la intrarea țării În Uniunea Europeană și Antoniu nu mai doarme nopțile, visează cu ochii deschiși niște poieni ciudate mirosind a fân cosit, nu mai simte frigul și nu-i prea mai arde să cerșească la gura metroului. Kawabata seamănă cu un ogar bătrân pe care nu-l mai ascultă picioarele. Mai nou se teame să rămână singur. Se plânge că vine ,,nenorocita aia de Uniune Europeană,, să-i pună dinții. Și ce nevoie mai are el de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
zona centrală a ghetoului. Antoniu Își dă seama că, la trei luni de la aderarea țării la Uniunea Europeană, glodul și miazmele , sunt neclintite, și nimeni nu se interesează de ele, iar puținele ziare din care citește când se postează la gura metroului, Îl fac să se Îndoiască și mai mult că cineva se va interesa curând.. Nu-i nimic Își spune, Dumnezeu e mare! De multe ori când traversează calea ferată, și intră În aglomerația din oraș cu nerăbdarea de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nici puterea să spere, el Însuși fiind o verigă solidă a sărăciei halucinante. Pe Ben, care iese atât de rar din cuibul lui mizer, mai ales din cauza piciorului, l-a salvat de câteva ori de la moarte. Opt Astăzi, la gura metroului, forfota necontenită Îl amețește pe Antoniu și-i amorțește simțurile. Prima zi de aprilie este senină, iar soarele liber și descătușat alunecă pe cer ca un Înger salvator, Încălzind orașul. Sacoul cadrilat și pantalonii pe care și le-a cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Europa asta? -Fir-ar ai dracului de cerșetori, ne fac de râs, s-au Înmulțit ca iepurii, nu mai ai loc de ei,, , zbiară o gospodină cu față lătăreață și nas turtit, În microfonul unei tinere reporterițe, care face aproape de gura metroului, un sondaj de opinie legat de aceeași Uniune Europeană. Fata ar vrea să-l Întrebe ceva și pe Antoniu, Îndreaptă spre el microfonul, dar În ultimul moment se răzgândește. . ,, Din cauza lor ajuns de râsul lumii Întregi,, mai apucă să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Întrebe ceva și pe Antoniu, Îndreaptă spre el microfonul, dar În ultimul moment se răzgândește. . ,, Din cauza lor ajuns de râsul lumii Întregi,, mai apucă să spună gospodina frenetică, urlând În măciulia microfonului, după care dispare tropăind cu zgomot, În viscerele metroului. -Cum să nu furăm,,? spune bărbatul Atâta timp cât nu voi putea să-mi hrănesc cinstit cei cinci copii, o să fur tot ce-mi iese În cale: șine de tramvai, cabluri electrice, cărămizi, acoperișuri, copaci, stâlpi de Înaltă tensiune, mături, griș, flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de prin gunoaie, să furi, să cerșești, să-ți Înflorească În plămâni tuberculoza ca un trandafir, decât să te schimbi peste noapte În cine știe ce locuitor al speranței. Antoniu și Plăcințica, sunt de ceva timp, nedespărțiți. S-au cunoscut la gura metroului, pe o arșiță cumplită, În iulie, când pământul fierbea și orașul părea o suspendat În aerul Înăbușitor. Chipul ei inocent și luminos i s-a părut neverosimil În colcăiala umană, fierbinte. I s-a părut de asemenea straniu că cerșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
astâmpăr foamea și nu pentru că aștept recunoștință din partea celor care-mi aruncă bănuții din milă și În silă de cele mai multe ori și nu recunosc nici un fel de relație cu cei care se scurg În sus și În jos la gura metroului. A, de ce am ajuns să cerșesc? Mă privește și nu trebuie să fiu psihanalizat de nimeni. Cândva, din prostie și ignoranță blestemam societatea, dar mi-am dat seama că nu am dreptate, cel puțin În ceea ce mă privește. Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
alergat de fiecare dată până la calea ferată. Gunoaiele au ajuns monumente, fortărețe fetide care alungă din preajma lor până și șobolanii. Dincolo de calea ferată, poarta de intrare În lumea civilizată, cerșetorii forțează orașul ca un comando furibund. Sub pământ deschid ușile metroului, la suprafață stăpânesc cimitirele, bisericile, au ocupat trotuare Întregi, au ocupat bolile mizeriei, scări de bloc, subsoluri, autobuze, tramvaie, păzesc coșurile de gunoi, și sticlele de spirt, nasc și mor, mor și se nasc. Bocesc, se roagă, Își etalează defectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cuțit. Începe să-l lase vederea, iar trupul i se Împuținează pe zi ce trece, i se usucă. Un bărbat solid, cu figură de boxeur, Îl Îmbrâncește cu brutalitate și Antoniu e cât pe-aci să se rostogolească pe treptele metroului. Șapca din stofă gri, scămoșată, Îi zboară cât colo, lăsându-i scăfârlia goală. O culege de pe jos și și-o Îndeasă din nou pe cap. Un cerșetor printre atâția alții, de care e plin orașul. Pornește abătut spre ,,strada,, Păpădiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Întârziat. Către seară, autobuzul va pleca gâfâind, plin ochi cu aceeași pasageri neliniștiți și-l va duce și pe Antoniu la capătul celălalt al traseului, un loc de unde pleacă atunci când mai speră. Ocupată sau nu, de cei care cerșesc, gura metroului rămâne un magnet permanent pentru ei. Îi atrage vânzoleala pestriță aducătoare de oarece profit, gloatele anonime care asediază intrarea. Despre cerșetori, ca și despre vedetele de cinema, politicieni, sportivi sau criminali, circulă legende. Unele spun că-s plini de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
proze, articole critice, poezii. Antoniu se arată Încântat de acest neașteptat cadou și-i mulțumește cu glasul tremurând de emoție. O bucurie surdă, Îl inundă și-l face ca, pentru câteva momente să nu mai simtă frigul. Revine la intrarea metroului, acolo unde șuvoiul de oameni curge necontenit În sus și În jos Doi cerșetori rebegiți de frig, cu figuri distruse de alcool, beau pe rând votcă dintr-o sticlă din plastic, plată și-și Încălzesc mâinile suflându-le din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]