730 matches
-
fără să-și dea seama. De vreme ce ducea cărțile la destinație imediat ce le fura, nu se găsea nici o dovadă împotriva lui la el în cameră. În favoarea lui era și faptul că n-arăta deloc ca un escroc, ci doar ca un mexican tânăr, cu umeri înguști, cu mișcări rapide, cumva istovit și inofensiv, care intra și el în librărie, își punea pe nas ochelarii, și se pierdea cu picioarele împleticite prin termodinamică și chimie fizică. Faptul că nu obținea nici o plăcere din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
tine? Mi-a zis. De ce-o freci pe-aici? Ai atâtea posibilități, că nu știi ce să faci cu ele. Problema cu tine e că ești mereu în căutarea unui mentor. Acuma văd că ești prieten la toartă cu mexicanul ăla. De ce încerci să te ții deoparte de viață? Cum adică? Nu știu. Dar stai aicea în scaunul ăsta de răchită, capul nu te doare, cu o carte la sân, lași timpul să treacă pe lângă tine când ai avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să-mi spui după aia că nu te-am avertizat să stai acasă. Brusc, a zâmbit în lumina soarelui și și-a încrețit nasul lui scurt și coroiat și fruntea ce se curba în spate, în părul lui frumos de mexican. Vezi ce faci, să nu dai pe spate toate păsărelele sălbatice locale. N-am fost nici măcar în stare să-i răspund la zâmbet, ca să mă arăt sociabil, atât de nepotrivit era acest sfat pentru un om îndrăgostit. Prin urmare nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în el un robinet sau un jet de apă. Din cauza durerii și acestui sâsâit sau șiroieli, îl bănuiam pe zâmbărețul ăla posomorât că nu-și făcuse cum trebuie meseria și mă îngrijoram în legătură cu țeasta mea datorită modului neglijent în care mexicanii tratau măcelul, boala și înmormântarea; dar doctorul s-a dovedit mai târziu a fi făcut o treabă bună. Însă în momentul ăla sufeream, eram tare amărât, aveam cearcăne mari la ochi, obrajii mi se scofâlciseră, și eram și știrb. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
câteva secunde prin aer, dar el își continuă netulburat spectacolul ca pe o scenă. Ceva mai departe, indieni în costume tradiționale pregătesc din faină de porumb și din lapte de var faimoasele tortillas, puternic condimentate, care ard buzele europenilor, în timp ce mexicanii zâmbesc îngăduitor. Câțiva turiști s-au oprit și privesc scena cu aerul pe care-l vor fi avut aztecii văzând "bastonul" cu care conchistadorii ucideau victima îndreptîndu-l spre ea. Obosit de drum, de distanțe și de melancolii mă uit cu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să trec prin Mexic fără să văd decât aparențe. Așa cum râsul, la Baudelaire, nu e străin de tristețe, fiesta nu e străină, se pare, de singurătate. Dimpotrivă, singurătatea ar fi, după Octavio Paz, motorul acestei explozii de veselie. Altfel spus, mexicanul are nevoie de sărbători pentru a-și combate tristețea, pentru a ieși din sine însuși. Fără ele, fără zgomotul și strălucirea lor, nu s-ar putea elibera, periodic, de materiile inflamabile pe care le poartă în sine. Fiesta ar fi
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Fără ele, fără zgomotul și strălucirea lor, nu s-ar putea elibera, periodic, de materiile inflamabile pe care le poartă în sine. Fiesta ar fi, deci, nu o simplă problemă de temperament, ci un remediu sau cam așa ceva. În ea, mexicanul se descarcă de toate tăcerile de până atunci și se răzbună pentru frustrările lui. Se dezlănțuie fără limite, pentru a uita ceea ce-l îngrădește în restul timpului. Cântă, dansează, aruncă petarde, nu mai are nici o prejudecată, pentru a fi, măcar
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
acele clipe. Dansul lor. Pentru ce nu? Dansul se transformă în sens. Sufletul se eliberează de zgură. Se limpezește. Parcă totul se întîmplă pentru a spori paradoxurile. Fiesta nu e o mască veselă. E chiotul unui taciturn. Desfrânarea unui timid. Mexicanul iese atunci din rezerva sa obișnuită. De obicei prea tăcut, îi e greu să vorbească normal în aceste împrejurări. Se descarcă violent. Nimeni sau aproape nimeni nu mai este cel de toate zilele. Oameni care sunt îndeobște reținuți și discreți
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ce n-am înțeles în prima seară a fost tocmai funcția fiestei. Vulcanul este în realitate dans pe vulcani. Sărbătoarea purifică sufletele de toxinele singurătății, de aceea șansa oferită de fiestă nu trebuie pierdută. S-ar zice că, prin vacarm, mexicanul strânge puteri ca să poată tăcea până la următoarea sărbătoare, după ce măturătorii vor strânge de pe străzi florile de hârtie călcate în picioare. calendarul aztec Pe peretele camerei văd fotografia unui calendar aztec. Încerc să-mi aduc aminte tot ce știu despre vechea
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
spun că nu mai pot avea nici o speranță. Profeții lor nu fac decât să le anunțe înfrîngerea. În consecință, nu luptă decât pentru a fi învinși. Fascinați de ideea unui sfârșit inevitabil, fac totul ca el să se împlinească. Acum, mexicanul se întreabă care este adevărata sa identitate. E spaniol? E indian? Cândva, lui Moctezuma i s-a adus un copil cu două capete. Împăratul a cerut prezicătorilor să interpreteze acest semn. Ei i-au spus că imperiul său, asemenea acestui
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
adus un copil cu două capete. Împăratul a cerut prezicătorilor să interpreteze acest semn. Ei i-au spus că imperiul său, asemenea acestui copil, nu-și va găsi niciodată unitatea. Dar nu e simplu să trăiești cu un suflet scindat. Mexicanul aspiră să-și recucerească trecutul și, pe măsură ce-l recucerește, se lovește de obstacole care îl împing în impas. Pentru că el nu mai poate fi nici spaniol, nici indian. Într-un sat care e aproape un cartier al capitalei mexicane, pe
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
un fals Moctezuma. Falsul împărat a răspuns direct unei întrebări, iar Malinalli știa că regulile aztece cereau ca împăratul să răspundă numai prin intermediari. Metisajul, scria Alfonso Reyes, este geniul Mexicului. Dar, dacă mă gândesc la ciudata ambiguitate din psihologia mexicanilor, aș înclina să cred că nici până azi conchista nu e încheiată. Mexicanul nu mai e același om care a ridicat piramidele, dar nu se poate desprinde de ele cu repulsia spaniolilor. Din când în când, se întoarce și le
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
că regulile aztece cereau ca împăratul să răspundă numai prin intermediari. Metisajul, scria Alfonso Reyes, este geniul Mexicului. Dar, dacă mă gândesc la ciudata ambiguitate din psihologia mexicanilor, aș înclina să cred că nici până azi conchista nu e încheiată. Mexicanul nu mai e același om care a ridicat piramidele, dar nu se poate desprinde de ele cu repulsia spaniolilor. Din când în când, se întoarce și le privește cu o emoție pe care nu și-o lămurește pe deplin. E
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
străbați Mexicul, constați că umbrele au un rol aparte în această țară cu soare de foc. La rândul său, sufletul mexican e un amestec de pasiune și reticențe. Pasiunea îl târăște în afara sa, iar reticențele îl fac să se replieze. Mexicanul dă astfel impresia de nesiguranță când, de fapt, trăiește o permanentă luptă cu sine însuși. Cunoscători ai sufletului mexican m-au făcut să înțeleg că, simțindu-se vulnerabil, mexicanul e gata să riște totul. Temîndu-se de primejdii, nici una nu i
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
îl târăște în afara sa, iar reticențele îl fac să se replieze. Mexicanul dă astfel impresia de nesiguranță când, de fapt, trăiește o permanentă luptă cu sine însuși. Cunoscători ai sufletului mexican m-au făcut să înțeleg că, simțindu-se vulnerabil, mexicanul e gata să riște totul. Temîndu-se de primejdii, nici una nu i se pare prea mare. Demnitatea înseamnă probabil pentru el să-și ascundă cât mai bine teama. Ne e greu să ne explicăm de ce oameni atât de tăcuți strigă atât
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de ce oameni atât de tăcuți strigă atât de puternic; de ce un caracter de obicei sfios devine brusc agresiv; și de ce pasiunea cea mai vitală e uneori atât de aproape de moarte. Dar așa cum din cerul pârjolit se revarsă câteodată ploi violente, mexicanul cel mai ceremonios îți rezervă surprize dacă e zgândărit. Ca să-și ascundă timiditatea, el devine bătăios. Conștient de slăbiciunile sale, riscă mai mult decât e necesar. Și e un fapt îndeobște cunoscut că bravura toreadorilor mexicani nu e prea departe
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Și e un fapt îndeobște cunoscut că bravura toreadorilor mexicani nu e prea departe de sinucidere. Ei vor să-și dovedească în primul rând lor curajul și abia după aceea celor care îi privesc... Rezervat și cordial în același timp, mexicanul îți dezvăluie sufletul atât cât trebuie pentru a observa că ai în fața ta o enigmă. În noaptea piatră a piramidelor țării sale, el pare să fi primit o moștenire contradictorie. Îl observi și ți se pare liniștit. Chiar impasibil. Dar
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
singurătatea. S-a învățat chiar, se pare, atât de mult cu singurătatea, încît n-o poate părăsi decât în chip violent. De aceea cântă și dansează la petreceri până la epuizare. Am aflat că pentru a răzbuna onoarea familiei sale, un mexican a ucis șapte persoane. După care, fiind urmărit, nu putea fi prins. Scăpa mereu. Într-o zi, în munți, a văzut pe drum o pasăre rănită. A coborât de pe cal, a luat-o în mâini, mîngîind-o și încercînd s-o
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
-i sape o groapă unde a așezat-o pe un pat de frunze, rugîndu-se Fecioarei ca pasărea să zboare la cer. Așa l-au surprins jandarmii și l-au doborât. În acest exemplu se vede, cred, foarte clar că asprimea mexicanului își poate arăta pe neașteptate un obraz sentimental, descoperire care nu încetează să-i mire pe toți străinii. Și uneori chiar pe mexicani. Ei au uitat motivele pentru care i-au fost puse șarpelui aripi, dar povestesc legenda ca și cum ar
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
au surprins jandarmii și l-au doborât. În acest exemplu se vede, cred, foarte clar că asprimea mexicanului își poate arăta pe neașteptate un obraz sentimental, descoperire care nu încetează să-i mire pe toți străinii. Și uneori chiar pe mexicani. Ei au uitat motivele pentru care i-au fost puse șarpelui aripi, dar povestesc legenda ca și cum ar face o destăinuire pe care la rândul lor ascultă ușor intrigați. Dacă nu cumva ceea ce nouă ni se pare a fi o scindare
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
semn nu arăta că acolo ar fi un cimitir. În locuri cunoscute numai de ele, presărate mai întîi cu petale de flori, au înfipt lumânări aprinse, începînd o noapte de veghe. Din câte se spune, i se poate întîmpla unui mexican să moară numai pentru că el nu vrea să-și recunoască teama. Din moment ce tot murim, cel puțin să nu ne lăsăm umiliți de moarte, pare să fie logica mexicană. Singurul lucru pe care i-l putem opune este un obraz destins
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
tot murim, cel puțin să nu ne lăsăm umiliți de moarte, pare să fie logica mexicană. Singurul lucru pe care i-l putem opune este un obraz destins. Să numesc asta curaj? E, poate, mai bine să evit o părere. Mexicanii n-au pretenția că fac filozofie. Pur și simplu, ei procedează cum simt. Sunt încredințați că fără un sceptru ironic, moartea ar fi de neîndurat. zeița cu fusta de șerpi Pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, lucrătorii care săpau într-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ca niște adevărate amazoane și-au păstrat costumele de călărie. Mâncăm în picioare, în jurul unei mese lungi și, deși mi-e foame, nu reușesc să abordez nici acum eterna tortilla, care constituie baza alimentației mexicane. Dinții strălucitori și albi ai mexicanilor nu sunt probabil străini de obiceiul lor de a mânca de mici tortilla, căreia laptele de var îi dă și gust și o culoare deschisă. ) încerc un sos de ardei iuți. Un fel de fiertură infernală. Dar abia am gustat
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
sunt plătiți, am aflat, după numărul persoanelor transportate, ceea ce îi face să gonească) și simt că dincolo de ele, și dincolo de strigătele vânzătorilor de ziare amestecate cu zgomotul țevilor de eșapament, există o realitate la care n-am acces. Nici despre mexicanii pe care i-am cunoscut până acum n-aș putea spune mare lucru. Politețea și zâmbetul devin uneori o barieră nevăzută între oameni. Ca să mai scap de agresiunea traficului, mă abat prin Parcul Alameda, unde lumina se filtrează prin arbori
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fost cucerit nu numai prin sabie, ci și prin iubire. barocul și cactușii Mexicul ar fi descoperit și singur barocul. Arhitecții nu trebuiau decât să privească în stradă, să se inspire din limbajul ei. Barocul corespunde perfect înclinațiilor naturale ale mexicanului, gustului său pentru podoabe și ceremonii, și se armonizează de minune cu soarele strălucitor, cu pământul fierbinte din care țâșnesc cactuși de formele cele mai bizare sau păduri unde arborii și lianele se amestecă. Discipolii tropicali ai lui Churriguera au
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]