978 matches
-
locurile lui ascunse populate doar de turiști și spirite burgheze. Wakefield și-a sorbit ultimul espresso supraevaluat la o tejghea din Gara de Nord, rememorînd blestemul lui Baudelaire Împotriva plictiselii: „Din obișnuință, cultivăm remușcarea, așa cum cerșetorii Își hrănesc păduchii“. Funcționari de birou mișunau În jur, grăbindu-se spre casă, spre jumătățile lor nemulțumite. Auzi o americancă plîngîndu-se unei prietene de soțul ei francez: — Nici nu mi-ar păsa că fute tot ce prinde dacă ar avea mai mult bun simț. Dar are pretenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cît poate de discret. Farkas se scufundă și mai mult În scaun: se vede pe sine cocoțat pe acoperișul roșu și țuguiat al casei părintești din satul natal; maică-sa Îl strigă să se spele Înainte de cină. O goangă Îi mișună la subsuori, gîdilîndu-l Îngrozitor; de abia dacă Își mai poate ține echilibrul. Farkas se scurmă la subsuoara vinovată. Și tot așa, pînă cînd toată lumea din sală este prinsă Într-un film mut al stînjenelii sau În menghina unui disconfort fizic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Își mai poate ține echilibrul. Farkas se scurmă la subsuoara vinovată. Și tot așa, pînă cînd toată lumea din sală este prinsă Într-un film mut al stînjenelii sau În menghina unui disconfort fizic care cere atenție imediată. Încăperea se foiește, mișună, foșgăie. Excelent spectacol, rîde El Diablo, chiar ar trebui să mă fac regizor de film. Apoi Își ia seama. Chiar este. Nu doar un regizor, ci mai mulți. Ghidurile cinematografice sînt pline de operele lui. Îl deranjează, oare, pe Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ale operetei fundamentaliste, de extremă dreaptă. — Nu În măsura În care ți-ai imagina. Nu-s țicnit, Wakefield. De ce crezi că te afli aici? Războiul dinlăuntru se duce pe tărîm intelectual. Evident, există o groază de paranoici și inși duși cu pluta care mișună prin munți și așteaptă să-i ia pe sus ATF-iștii, dar ăia nu-s oamenii mei. Nu neg că am relații pragmatice cu un număr de patrioți, dar ei nu sînt, În majoritatea lor, persoane pragmatice. Nu sînt paranoic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să-l placă mai ales pe Bennie și se aruncau spre pielea lui albă de deasupra gleznei neacoperite. Rupert și Esmé, Încă slăbiți de malarie, stăteau pe o rogojină Împletită, rezemați de o buturugă putredă acoperită de mușchi, cu termite mișunând sub scoarța scorojită. Jucau mimă, Încercând să redea lucrurile de care le era dor. Esmé se prefăcea că Își linge pumnul. Un câine care te linge pe față! țipă Rupert. Esmé chicoti și scutură din cap. Asta am, spuse, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
diplomatic, „La noi nu e cazul, n-avem biluțe sau catarame metalice.“ „Așa că oamenii președintelui ne vor lăsa să vizităm liniștiți expoziția.“ „Mda. Și-așa, mă mir că încă mai permit accesul public în incinta palatului. Oricum, bănuiesc că locul mișună de tipi înarmați, cu mâinile-n buzunare și microfoane după ureche, ca-n filmele americane.“ „Cam așa ceva. Sunt camere de luat vederi peste tot, până și în tufișuri. Tu te uiți la expoziție, ei se uită la tine. Îți iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
A, B și C. Blocatarii apăreau și pe-un site de Internet (www.adb.ro) și, din când în când, publicau materiale informative la avizier sau în presa centrală. Așa arăta partea cunoscută a lucrurilor. Gurile rele spuneau că Blocatarii mișunau în fiecare cartier, după fiecare scară. Nici pensionarii comuniști, nici constructorii interbelici nu bănuiseră cu cine au de-a face. Încă mai rău, ieșiseră niște zvonuri ciudate, care circulau prin tot orașul: băieții nu s-ar fi ocupat cu ordinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de fiecare dată în altă parte, acolo unde nu mai putea fi observat. Nimeni nu-l găsea pe hartă, iar dacă aveai norocul să dai de el prin vreo bibliotecă, paginile ce-l încadrau, cu dovleci și mănăstiri pe lângă care mișunau țărani în huse și-opinci, te făceau s-o iei la sănătoasa. Pictorii îl ocoleau, iar romancierii îl pomeneau rar și în silă. Câteodată, îl mai vizita o trupă de hard-rock ieșită la pensie, răcnind noaptea pe scenă: „Hello, Budapest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
hoț profesionist intrau pe rând în direct, dându-și cu părerea despre o spargere al cărei autor nu fusese încă prins. Interveneau un polițist, o vecină, un profesor și-un fost securist, acum pensionar. Seara, după ora șase, prin emisiuni mișunau specialiștii, nu era canal care să nu aibă un „dom’ profesor“ sau un „dom’ doctor“ pe fir sau lângă moderatoare. Am ronțăit și eu niște cipsuri, ca pe vremuri din creveții vietnamezi. Ar fi intrat la fix cu un Bloody
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ci chiar Drumul Mătăsii era o primejdie perpetuă. În multe regiuni, el nu mai era sigur. Nu era sigur nici În nordul Chinei, nici la poalele munților Himalaya, nici chiar În fostele ținuturi ale Persiei. Iar la apus de Samarkand mișunau deja iscoadele turcilor. Ceva mai liniștit era traseul care trecea pe malul sudic al Mării Caspice, ocolind munții Caucaz, căci acolo mai străjuiau Încă luptătorii Alani, descendenți ai unor triburi nobile de oameni ai muntelui. Ștefănel asculta sfaturile lui Shan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Număra douăzeci de soli cu o escortă de cincizeci de spahii. Un alai impresionant și viu colorat, care atrăsese atenția tuturor localnicilor pe Întregul itinerar de la cetatea Chilia până În capitala Moldovei, și, bineînțeles, și pe cea a iscoadelor străine care mișună Întotdeauna acolo unde primejdia de război se apropie. Pentru unele puteri europene sau asiatice, această solie era, poate, o șansă de negociere. Pentru Ștefan nu era decât confirmarea faptului că tratativele nu sunt nici pe departe posibile. Cuvintele solului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
când intrase prima oară. Îl luă În mână și păși pe urmele călugărului, care deschise ușa chiliei și ieși În poiana Încărcată de miresme de brad și de foșnete de animale care se strecurau spre culcușurile lor de noapte. Pădurea mișuna de vietăți. Pădurea era vie. Alexandru se ridică la vederea sfântului Daniel. - E cornul bunicului tău Alexandru. Apoi a fost al tatălui tău, Bogdan. Acum e al tău. Sună din el. Ștefan privi cornul, puțin nedumerit. - Nu cred că știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
lipsa de onestitate și respect față de adevăr atunci când se scrie despre locurile culturale "alternative" din oraș. Marea majoritate sunt clădiri dezafectate, hangare, uzine părăsite, unde în jurul a doi trei artiști veritabili (având ceva de spus ca profesionști și ca mesaj) mișună o faună ciudată de indivizi mai tot timpul beți, cu fularul palestinian în jurul gâtului, berea în mâna dreaptă și lesa câinelui în stânga. De ce au mai toți câini? Nu pentru că ar fi morți de dragul animalelor, ci pentru că statul elvețian le plătește
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mohorât, el înfățișa, în mijloc, un Timur Lenk caricatural, scheletic și epileptic, cu coasa în spate, cu toate defectele fizice și psihice mult îngroșate umărul stâng la același nivel cu smocul de păr din moalele capului, cicatricea din obrazul stâng mișunând de viermi, pomeții feții ca ai unui urangutan african, nasul cât o patlagică sfrijită și găurită, ochii plini de ură, ca ai lui Lucifer, iar lângă acest chip al morții cu coasa erau conturate provinciile vastului său imperiu, cu mormane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
puțin virtual, sunt prezenți În jurul lui”. Afirmarea autonomiei Statului - observă filosoful - nu trebuie să fie Înțeleasă Într-o modalitate mecanică, ca și cum ar fi vorba de un simplu exercițiu de forță, sau aidoma unei sufocări mecanice a celorlalte organisme juridice care mișună În jurul lui. Dimpotrivă, viața fiziologică a Statului se desfășoară grație unei continue asimilări de elemente, chiar eterogene, care gravitează În jurul lui. „El le atrage, Într-un anumit fel, În orbita sa, și imprimă, s-ar putea spune, forma peceții sale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
decît să-și zgîrie mîinile, umflîndu-și și înroșindu-și inutil fața. Ca omul-păianjen, a intrat în laboratorul școlii ca să se lase înțepat de un păianjen rătăcit pe lîngă o eprubetă. Cum laboratorul nu era dotat cu gîngănii exotice care să mișune prin cuburi din sticlă, așa cum văzuse în filme, Cornel a apreciat că un păianjen găsit lîngă o eprubetă trebuie să aibă măcar o chestie specială, prin contaminare. N-a luat în calcul faptul că făptura era înțepenită nu pentru că s-
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Taverna respecta Întocmai promisiunile meșterului Menico. O mare Însuflețire părea să-i stăpânească pe toți, un vârtej de glasuri și de râsete, o mișcare legănată de trupuri rătăcitoare precum valurile unei mări În aparență liniștite, dar sub a cărei suprafață mișunau monștri urcați dinspre adâncimi necunoscute. Toți acei bărbați, grupați doi câte doi, iar uneori chiar În hidoase grupuri de câte trei, se pipăiau fără nici o reținere, trăncănind și șoptindu-și vorbe dulci la ureche. Scala din fund era un continuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În volutele de fum Înecăcios. După o clipă, poetul se dezmetici. Cu un ultim efort, ridică lada pe umeri și o porni către destinația decisivă. Acolo, În chilia lui Arrigo, avea să găsească toate răspunsurile. Privi În jur: prin zonă mișunau oamenii Înarmați, Însă nimeni nu Îl băga În seamă. Înainta ascunzându-și fața pe lângă Încărcătură, În speranța că nimeni nu Îl va recunoaște. Era probabil să fie confundat cu unul din atacatorii care adunaseră pradă. În momentul acela, În depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Pentru a deruta opinia publică din țară să, liderul de la Belgrad „a mințit că imperialiștii acorda împrumuturi clicii lui fasciste într-un mod dezinteresat, fără condiții politice”. De altfel, presa iugoslavă evita să scrie despre activitatea diferitelor trusturi occidentale, ce „mișuna” în Iugoslavia, având sarcina de a depista obiectivele care interesează cel mai mult. O dovadă elocventa a subordonării economice față de capitalul american este prezentă pe teritoriul iugoslav a unui mare număr de „consilieri specialiști”. Se adaugă „importul cultural”, vizibil în
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
regimului de la Belgrad, sute de mii de oameni fiind obligați să lucreze în mine, pe șantiere de construcții, șosele etc. Trimiși obligatoriu la astfel de munci, cetățenii „fug acasă sau în alte regiuni, se ascund prin păduri”. În căutarea lor „mișuna în întreaga țară bandele înarmate ale lui Rankovici”. La această complicată stare de lucruri, muncitorii răspund prin acte de sabotaj: „dau produse de calitate proastă, coboară productivitatea muncii, părăsesc în masă lucrul”. De asemenea, se constată fenomenul „neprezentarii la lucru
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
în vagoane, și vârându-și boturile roșii printre gratiile de lemn; roți de camion absorbite de smoala care se topește, cărbunele făcut bucăți și adunat în grămezi pângărite, frunzele de brusture veștejite pe lujerul lor. Într-un colț al terenului mișunau șobolani, care nu se lăsau goniți de acolo, familii întregi care făceau pui, umblau și se hrăneau acolo. Nu văzusem niciodată șobolani atât de domesticiți, mergând unde le poftea inima, printre picioarele tale, fără nici o teamă. Simon a cumpărat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
anotimpurilor. Care sunt? Așa: vara, toamna, iarna, primăvara. Copiii, dar am uitat în a câta zi de creație a lui Dumnezeu suntem? Așa, în ziua a patra. În ziua a cincea Dumnezeu, văzând câtă frumusețe are pământul a poruncit „să mișune apele de sumedenie de vietăți, iar păsările să zboare pe pământ și pe sus, în întinsul cerului” și le-a binecuvântat pe toate: „Creșteți și vă înmulțiți, să scoată Pământul ființe vii, dobitoace, târâtoare și fiecare după soiul lor”. Dar
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
dau viață străzilor acum sunt indienii care se retrag, ca într-un exod de pe vremea conchistei, ducîndu-și marfa nevândută în timpul sărbătorii. În timp ce privesc străzile aproape pustii, îmi imaginez Tenochtitlanul, construit pe insule, în mijlocul unui lac, marea piramidă, canalele pe care mișunau luntrile, casele legate între ele prin poduri de lemn, și mai departe câmpurile de porumb, iar dincolo de ele pădurile de pini din care țâșneau, ca și acum, printre nori, cei doi mari vulcani, Popocatepetl și Ixtaccihuatl, unde aztecii nu urcau
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
vine să-l caute pe nefericitul și melancolicul prinț al Danemarcei. Întregul Elsinor e vasalul unei legende, pretextul unui castel. La Ciudad de Mexico nu există, aparent, nimic din toate acestea. În locul marii piramide sunt acum zgârie-nori, în locul bărcilor care mișunau în lagună trec valuri de automobile. Strada e nervoasă, agitată, ca în toate marile metropole. Și totuși, presimt că există și aici, alcătuit din umbre, un "castel". O parte din piatra vechiului Tenochtitlîn a fost refolosită, probabil, de spanioli, dar
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
astea destrăbălate dau o petrecere! Cum de-au îndrăznit, în grădina mea, fără să mă întrebe? O să mă duc îndată să le cer să-i dea pe toți afară. Sunt sute de oameni care-mi calcă iarba în picioare și mișună peste tot, oh, fir-ar să fie, fir-ar să fie...! Nu, nu te duce, e ceva foarte ciudat, nu cred că-i ce spui tu. Și atunci ce e? Nu știu. Făcătura diavolului. Ruby a dispărut. Intră în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]