438 matches
-
dădusem seama. Cu timpul, însă, știu când cineva mă place sau nu mă place; e ca un miros. În cazul de față, patronul mă privea și cu un fel de silă, de scârbă. De obicei, cine îți vinde ceva, devine mieros, ca să te câștige. Acesta, însă, părea că mă urăște tocmai fiindcă aveam tupeul să cumpăr ceva de la el. Îl rugasem și să fixeze o oră, să aud cum sună, plăcându-mi deșteptătoarele. Ceasul, suna, într-adevăr, frumos. Mă mai jucasem
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
serviciilor secrete. Dacă toate aceste categorii ar pretinde, cu lipsa de respect față de lege a lui Teoctist, că sunt intangibile, imaginați-vă cum ar arăta România. Nu-mi rămâne decât să sper că părintele Marchiș nu se referea, atunci când vorbea mieros despre felul în care Teoctist "îi apăra" pe prelați la aceste pretenții aberante ale slujitorilor Domnului de a se transforma în slujitori ai Ochiului Dracului. n P.S. Am publicat, acum două săptămâni, în România literară un articol în care citam
Jurământul de castitate și îmbuibare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10268_a_11593]
-
că la scurtă vreme după ce publicase faimoasa interpretare la basmul Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, Noica se întâlnește cu un tip care se declară admiratorul lui. Ce anume ați citit din mine?", îl întreabă Noica cu zâmbetul lui mieros. "Interpretarea la Punguța cu doi bani ". Dar una e să știi ceva despre celebritatea altora, și alta e să o simți pe pielea ta. Într-adevăr, a doua zi după ce luasem premiul cu pricina și știrea fusese dată și la
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
Plîngeau doar cei care își priveau propria mamă. Dar nu prea aveam vreme să-i luăm în seamă. N-a trebuit să fugim de la scoala. Au fugit învățătoarele, cu ochii holbați de groază. În poarta școlii, golănasul clasei a strigat mieros un barbat: "Nene, da și mie un leu!". Omul s-a oprit, a scos din buzunar o hîrtie de o sută, apoi două, apoi un pumn de sute. "Ia-le pe toate! Nu poți cumpăra nici un bilet de tramvai cu
Cursul bancar by Maria Luiza Cristescu () [Corola-journal/Journalistic/17962_a_19287]
-
ce anturaj se tot învîrte. Și, aici, acasă, era cu ochii pe ea să nu întîrzie jumătate de oră, cum nu era la zece acasă, cum suna pe mobil, " În zece minute am ajuns, sunt la intersecția cu 58...", răspundea mieroasă Kiki repede, ca să poată să continue discuția pe celălalt mobil cu Ernesto care era un dobitoc, pentru că în loc să vină s-o aștepte la gară s-a dus să vadă meciul dintre Boca Juniors și Independente. Alea erau timpurile cînd lua
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
cu totul particulară imagine despre marea artă a școlii de la Paris și a artei franceze din secolului XX, în general... Dar și pieselor unicat din ce în ce mai rare din ziua astăzi...", și iar surîdea cu subînțelesuri transparente, învelindu-mă toată în zîmbete mieroase, de mie mi se făcea instantaneu și greață, și sete, și foame.Toată poves-tea s-a încheiat cu bine, noi am mîncat excelent la "Hermitage", și albanezul a fost de acord cu suma avansată de MD, iar peste cîteva zile
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
la vorbă cu-atât mai mult în patul dublu, bun de catafalc și-n golul de pe pământ cu-atât mai bine, din ce în ce mai mult. VII. Pe ascuns în anii tinereții, eu mort de oboseală, tu-mi cântai cuvintele făr' de noimă, mieroase, și lozincile, cuvânt cu cuvânt, pe ascuns, la fusta mamii în Senatul răspunsurilor amare și al paștelui cailor de aceeași teapă, masă pusă cum dă Domnul pe ascuns în noapte. XI. Nepotolita foame Din toate puterile, făr' de cugetare, îndrăgostit
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
e năpraznicul harapnic Ce păpădiile pe cîmp le biciuiește. Și-n fiece pahar se plimb-un pește De aur și cu voaluri, ca-n calește. Bea-l seara, fie-ți soporific darnic Și vei visa cum lacul te iubește, Mîlul, mieros, te zgîrie, firește, Nufărul mov îți trage ca un clește Coapsa din noaptea înspumată groaznic. Inima-mi fu chircită, izbucnește Mereu, mereu se-nalță, prăbușește. Și între coaste spaima-mi se pitește Încă puțin, cît să-ți cînt vorbe, harnic
Sonet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11720_a_13045]
-
sunt mai toți politicienii români? Oare nu acel canal dejectional i-a înscenat unul din cele mai urâte atacuri din întregul său mandat? Oare acel Dan Diaconescu de care "instituția prezidențială" se dezicea cu atâta demnitate era altul decât gazdă mieroasa ce i-a oferit d-lui Constantinescu prilejul de-a ne convinge încă o dată că între 1996 și 2000 am fost cobaii cinismului sau? Ion Iliescu, cel care în septembrie 2002 cere investigarea gravei situații de la OTV, n-are nici o
Antisemitismul fara antisemiti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14762_a_16087]
-
luați în primire de indivizi bine îmbrăcați. I se păru atunci că tabloul se limpezește. Prima ofertă pe avizier. Voluntari care să meargă la o fermă. Dacă nu te prindeau în felul acesta, atunci venea un individ, care, cu vorbe mieroase, îți oferea un împrumut pe baza creditului de care se bucura familia ta. Împrumutul fie nu-ți era avansat deloc, fie îți era furat aproape imediat după aceea. Așadar, după ce ți se epuizau toate resursele disponibile, prezente și viitoare, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
scoase apoi un cărăbuș negru dintr-o cutie de aprinjoare, îl legă cu un fir subțire de borangic și-l lăsă să dea ocol unui țăruș de alun înfipt în pământ. Când hodorogită și bolovănoasă, când mânioasă și amenințătoare, când mieroasă și lingușitoare, când răcnită și gâfâită, când abia șoptită și gâjâită din gâtlej, vocea vrăjitoarei făcea pâcla nopții să vibreze de sunete neinteligibile și de melosuri păgâne. Cu 99 de picioare alergătoare/ Cătați-l, cercați-l,/ Să-i pară rudele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mai în vârstă, un oltean dat naibii, mi-a făcut semn să accept. Iar când a văzut ce am, crezi ca a leșinat ? Da de unde! A băut încă un pahar de pălincă, nu știu al câtelea în noaptea aceea, și, mieros, m-a întrebat: „Ce faci, nu vrei plata?”. Nu i-am răspuns. M-am apucat și eu zdravăn de băut, iar nu peste mult timp eram beți turtă cu toții. La un moment dat, am început să ne certăm cu privire la procedura
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
în cerneală tipografică întregi cariere artistice. Actorul nu pare însă impresionat și continuă să-și admire balele din barbă. Statura masivă a redactorului-șef face o mișcare demnă de baletul de la Balșoi și din două răsuciri e lângă masă, zâmbind mieros. Actorul își ridică sprâncenele. Capul pleșuv tace, pompierul se preface că nu există. Ochii redactorului-șef alunecă agale peste sticlă. Mărul lui Adam tresare, pupilele devin apoase, vocea uită apartenența la statura impozantă și miorlăie: — Vă salut, tovarăși... Văd că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
valoare artistică întreprinse de stat, o publicație de artă și arheologie într-un cuvânt, foarte bine făcută, frumos ilustrată și cu rezumate în limbi străine. O fascicolă era tocmai în preparație. Madam Pomponescu convocă pe Hagienuș și-i vorbi foarte mieros: . - Domnule Hagienuș, ai văzut oroarea de biserică a luiIoanide. Cred că ești de părerea noastră. . Hagienuș clipi repede din ochi. Madam Pomponescu, luând asta ca o aprobare, continuă: . - Ești un specialist cu reputație în materie de artă, nu se poatesă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pictate cu încîlcite alegorii, unde din ombilicul Trufiei se scurge tija unui greu policandru, sânt picturi oficiale înecate-ntr-un asfalt unanim, sânt etichete limpezi, sub lamele de sticlă, lângă fiecare imensă pânză lățită pe pereții imaculați... Dar sânt muzee-capcană, mieroase asemenea florilor carnivore, în care până și publicul vizitator e pictat iluzionist pe pereți și chiar peste pânzele dezolate. Acolo totul, totul e fals, fabricat de la un capăt la altul, atârnând de strie și pedunculi ca niște fructe putregăite. Unde
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
știu de ce adopți tonul ăsta? Oare apropierea dintre noi ți-a orbit judecata? Ce speri să obții vorbind astfel? Ca și cum vorbele Abatelui l-ar fi înmuiat într-un butoi cu apă rece, Aloim își îngustă ochii și rosti cu glas mieros: ― Și oare ce crezi că aștept de la tine? Abatele se întrebase de multe ori, într-adevăr, care era motivul statorniciei pe care o manifesta Aloim față de el. Mai avusese amanți. Unii nu apucaseră nici măcar dimineața. Vreo doi încercaseră chiar să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
noi nu ne-am dat seama de asta decât mult mai târziu. Și fugeam bocind amândouă în brațele ocrotitoare ale bunicii, milogindu-ne cu toate puterile să ne scape de crudă soartă a mersului pe nuci. Zâmbetul acela cald și mieros ce ni-l înfățișa și acum îmi unge inima ofilită de trecerea anilor... Casa nu era decât la 200 de metri depărtare de biserică, fiind poziționată în așa-zisul centru al satului. Cum eram cât o șchioapă, îmi părea atât
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
noi nu ne-am dat seama de asta decât mult mai târziu. Și fugeam bocind amândouă în brațele ocrotitoare ale bunicii, milogindu-ne cu toate puterile să ne scape de crudă soartă a mersului pe nuci. Zâmbetul acela cald și mieros ce ni-l înfățișa și acum îmi unge inima ofilită de trecerea anilor... Casa nu era decât la 200 de metri depărtare de biserică, fiind poziționată în așa-zisul centru al satului. Cum eram cât o șchioapă, îmi părea atât
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
loc lîngă el la masă, nu i place să i se distragă atenția, vrea să urmărească numerele alea nenorocite care sînt extrase pe ecranul colorat care atîrnă din tavan în mijlocul sălii, păi cred și eu, se aude din nou glasul mieros al celuilalt, faceți o mare prostie să stați cu orele înțepenit în aceeași poziție, v-am urmărit de cînd ați intrat, îi mărturisește, nici pînă la toaletă nu v-ați mișcat, îi atrage atenția. Primul lucru pe care-l făcu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
înaintare bătrînul său, ia semnează tu hîrțogăriile astea, i-o fi spus într-o bună zi, și nu-ți face griji, de restul o să mă ocup eu. O singură rugăminte am la tine, l-o fi lingușit cu tonul lui mieros, de azi înainte o mașinuță cu șofer o să te aștepte la scară, așa că vezi să nu mă faci de rușine, aruncă zdrențele astea de pe tine și fă-ți rost de niște țoale ca lumea. Uite aici și material de ajuns
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
izbucnesc În recitarea a două-trei versuri din „Horst Wessel“, numai că eu am stat În banca mea, dând din cap cu răbdare, așteptând ca el să ajungă la adevăratul subiect al discuției. — Von Greis era instrumentul voinței mele, zise el mieros, și de asemenea al capriciilor mele. Era deopotrivă agentul meu intermediar la cumpărare, ca și cel care-mi făcea rost de fonduri. — Vreți să spuneți că era un artist În a obține prin intimidare bunuri de lux. Goering se strâmbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
gheață. Ce poți spune ? Că Mașina de Pâine funcționează cu Vaporul lui Assan, ca un fel de Harap-Alb, Învârtindu-te În cerc. Uneori prin gările mici de provincie, ca din pământ, Îți apare În fața ochilor Omul Roșu. El te ține mieros de vorbă, nu-ți ia nimic, nu-ți dă nimic și dispare la fel cum a apărut. Și de-abia după dispariția lui constați cu stupoare că ceva lipsește. Scotocești bagajele, Îți controlezi portmoneul, numeri banii, te pipăi, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
va întâmpla asta. Am și eu puțină minte. De ce crezi că am închiriat un bar, de exemplu? Pentru că apartamentul meu ar fi fost prea mic. Dar ea nu știe asta. Pentru că apartamentul tău ar fi fost prea mic, răspunse Maria mieroasă. Începând cu acest moment, Lisa este oficial pe locul întâi în topul celor mai bune prietene. Chiar atunci sosi Lisa. M-am uitat la ceas. Niciodată nu pleca de la serviciu atât de devreme. Eram chiar emoționată să văd că amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Și? întrebară fetițele în cor. — O învăță mă-sa să-și pună un văl gros, nici maramă, nici ștergar, și să nu și-l dea jos până nu i-o pune vlădica pirostriile pe cap. Zis și făcut. Soacră-sa, mieroasă, că era moldoveancă, „hai Ruxăndiță, dăți matale vălul jos, că aici-i Moldova nu-i Stambul și nu trebuie să-ți ferești ochii ca la turci.” Dar Ruxandra, nu și nu, cică îi este rușine. La cununie tot așa gătită
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scânduri, individul pătrunde în lumină și de sub șuba groasă de iarnă, trupul firav se arată îmbrăcat în uniformă sovietică. În timp ce privirea alunecă pe lângă fiecare dintre cei de față fără să privească pe nimeni în ochi, lățește pe față un zâmbet mieros până la îngrețoșare că îți vine să-i dai palme. Fumează degajat o papiroasă rusească, din acelea jumătate tutun, jumătate muștiucul din carton. Căpitanul Licavkin fixează cercetător fiecare dintre ofițerii români. Acesta este ofițerul politic de care vă spuneam. Tovarășul locotenent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]