432 matches
-
dimineață la redacție, ai înțeles? Marți dimineața soarele scoase capul de după perdeaua de nori plumburii. În bătaia razelor calde, țăranii se îmbulzeau împrejurul cârciumii lui Busuioc, să afle ce-o fi pus la cale aseară boierii la curtea bătrânului. Primarul, mieros și glumeț, le spunea mereu: ― Măi băieți, nu vă pierdeți vremea degeaba, măi!... Ori așteptați să mai vie călăreții cei năzdrăvani?... Vedeți-vă de treburi, măi oameni! ― Ei, săracii călăreți, că bine-au mai glăsuit! zise Marin Stan puțin cherchelit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uitat la el într-un ochi, cum avea obiceiul când își manifesta neîncrederea în cineva, l-a pus să se jure pe ce are mai drag că i-a adus ouă de la găini cu gâtul gol, apoi pe un ton mieros i-a spus: - Geluțule, puiule, tu puneai și mai înainte cloști pe ouă, că ai mână bună și ești norocos la scos pui. Așează tu cloșca pe ouă!... - Și de unde iei tu cloșcă acum?... - Ei, să nu crezi că ăia
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
unii au început a alerga, alții au rămas în urmă ! Orișice caracter solemn a încetat ! Regele Ferdinand, având nervii sensibili ce se știu, arăta foarte nemulțumit. Întrebarea mea era dacă astfel de lucruri pot fi întâmplătoare. De ce un asemenea ton mieros ce pare să parodieze politețea ? îl oprești cu un gest plictisit și doar un neatent ar putea să nu înțeleagă ceea ce spune de fapt vocea ta morocănoasă : — Cum n am fost la Curtea-de-Argeș... răspunde morocănos Profesorul Mironescu, ridicând mâinile în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să ia o doctorie neplăcută... Și scena îmi dă și acum un vertij și o impresie de artificialitate, pentru că o mai trăisem într-adevăr de multe ori până atunci ! Același zăngănit al linguriței lovindu-se de dinții încleștați, același îndemn mieros, hai, hai, deschide gura, nici n-ai să observi cum, și s-a dus..., ca în timpul nenumăratelor boli ale lui Tudor. Cine era această făptură neștiutoare, neputincioasă, mai slabă și mai neapărată decât putea fi orice copil ? în orice caz
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ei stăpâne“, îmbrăcată în uniformă de cameristă, cu șorț, se simțise absolut invizibilă. Mă rog, preotul o observase, dar nu-i plăcuse felul lui de a o observa. Și acea tânără doamnă McCaffrey îi aruncase vreo două din surâsurile ei mieroase, dar asta nu însemna nimic. După cum nici acel „noi“, repetat de Hattie, nu însemna nimic. Sau însemna ceva legat de starea sufletească a fetei în momentul prezent. Dar sufletul lu Hattie intra acum într-o zonă primejdioasă, vulnerabilă la influențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și pe alții, așa cum m-a corupt pe mine. O, Doamne, sunt atât de nefericit! Stella a însemnat lovitura de grație. — Vorbește-mi, dragul meu. Îți place să ți se vorbească, știu, te îngrași din necazurile oamenilor. Te îngrași, devii mieros și torci. Suntem niște biete creaturi omenești, și tot binele e amestecat cu rău. Cu toate astea, binele există. Dacă ne rugăm cu sinceritate să ni se purifice inimile, nu ne rugăm în zadar. Îți doresc numai bine, cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
echilibru, este pe cale de a se prăbuși pentru că monarhia habsburgică și împăratul ei pe viață, Franz-Josef I, impuseseră o epocă a rațiunii făcută din norme și măsuri incapabile să integreze vitalitatea exuberantă a unei lumi în gestație. Și tocmai această mieroasă morală ucigătoare va fi lăsată în voia a ceea ce Stefan Zweig numea pe bună dreptate o "explozie de bestialitate colectivă"23. De asemenea, Falezele de marmură de E. Jünger freamătă de semne premergătoare sfârșitului unei lumi. Aceea a unei Republici
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
cui se așteptase Ștefan la ajutor și nu-l primise. În casa mătușilor venea în vizită foarte multă lume. De pildă, venea o prietenă din tinerețe de-a mătușii Magdalena, pe nume Sonia, care avea un fel foarte afectat și mieros de a vorbi, articulând caraghios de precis fiecare cuvânt; spunea: fiindcă n-am putut să fiu de față la acea întâlnire, auzindu-se foarte clar, ba chiar cam bolovănos, d-ul pe care toată lumea îl omitea îndeobște în vorbire; sau
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să facă ceva! Nu putea s-o lase nepedepsită! În odaie nu era beznă. Chiar deloc. De afară, din noaptea geroasă, intra pe fereastră luna plină. Repetentul după ușă Bate toba la păpușă... Femeia străină întindea mâna cu o încetineală mieroasă și c-un zâmbet superior. Îi provoca o arsură în partea de jos a lobului urechii drepte. Nu te apăra nimeni, nimeni! Doamna Bruda trecea fără să-i dea vreo atenție. Era directoare, dar fără nicio obligație. Bătrânul în pufoaică
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se-ntâmple! Fiindcă cine trecea o dată printr-o intersecție din oraș nu se putea să nu mai treacă și a doua oară! Doar chestiune de timp. Atât. Și-atunci, ivindu-se în sfârșit, merita s-o întâmpini cu același zâmbet mieros ca să nu-ți ghicească adevărata intenție, să nu-ți zărească mâna ascunsă sub pufoaica cenușie strângând în pumn cuțitul ucigaș. Cățea ticăloasă și perfidă! Capeți ce meriți! Uite!... Cu furie oarbă cuțitul de bucătărie străpungea! Putoarea dracului! Putoare! Putoare! Putoare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cât mai ferit de unde pot eventual să vadă fără să fie văzuți. Instinctul de conservare mă îndemna și pe mine să procedez la fel, iar îmblînzitorului care mă căuta și-mi spunea "Mă iertați" să-i răspund pe un ton mieros " Mi-a făcut plăcere, pe mîine". Dar, din motive pe care nu le-aș numi de conștiință, ci ținând mai degrabă de ceva mult mai simplu, poate chiar de defectele mele, nu reușeam să-mi înfrîng spaimele și să le
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vrut să spună, dar Carlos adăugă: cu ce drept erau acuzați lucrătorii, cînd toată lumea știa cine-i pungașul? — Are dreptate don Carlos, interveni Abraham; dar Abraham spunea mereu că don Carlos are dreptate și pe zi ce trece era mai mieros. — Du-te și spune-le stăpînilor că e vorba de Bobby, zise Carlos; dac-a fost el În stare s-o fure și pe maică-sa!... Don Carlos are perfectă dreptate... Țanțoșa acceptă argumentele lui Carlos, ba chiar era convinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de mărturisire plin de umilință - veșnic vin tot felul de indivizi care vor să dea buzna peste domnu’ Grogan ca să se afle-n treabă... Așa că trebuie să fiu prudent... Dar dacă v-ați pus bine cu domnu' Grogan - rostește glasul mieros - intrați oricînd poftiți. Cine s-a pus bine cu domnu’ Grogan e-n regulă, continuă glasul cu amabilitate servilă. Știți foarte bine cum stau lucrurile - șoptește el, atingîndu-ți brațul pe furiș cu degetele sale bolnăvicioase. N-am vrut să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o mie patru sute de dolari. Vai de mine, cînd Îmi aduc aminte!... Și i-am spus lui taică-tu: Ăsta merită spînzurat! Cu mîna mea i-aș strînge lațul!“ Și-i zice lui taică-tu, Îi zice cu glasul lui mieros: „Vai, să n-ai nici o grijă, Will! Cum o să te fac eu să pierzi vreun ban“ - cînd el n-avea nici o para! „Să mă bată Dumnezeu, domnule Grant!“ - zic - „cum de-ai putut să faci așa o prostie?!“ „Ei“ - zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să vezi“ - am zis. Ei, și-a deschis și s-a fîstîcit de tot, zău așa. „Cum, dumneata ești, doamnă Grant?“ zice. „Așa-i că te-ai Înșelat de data asta?“ - am zis. „Domnul Grant e aici“ - zice cu glas mieros, Împungînd Înainte cu nasul lui roșu, plin de negi, ca un castravete - „ne-am adunat și noi la un pahar de vorbă“ - zice. „Mi se pare mie că nu-i numai vorbă. Dac-ar fi numai vorbă“ - am zis - „apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Lăcomia, mama tuturor zmeilor, pe care de mii de ani o cunosc toate împărățiile. Își schimbă mereu înfățișarea dar faptele ei o dau de gol. A venit aici însoțită de fiii și fiicele ei. Doi dintre cei mari, Vanitosul și Mierosul, au reușit să-mi înșele și să-mi îmbolnăvească oamenii cu minciunile lor, iar pe mine m-au otrăvit. Vanitosul e ambițios, înfumurat și tiranic iar Mierosul e prefăcut și e lingușitor. Puzderie de alți zmei, mititei, au năvălit transformați
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
aici însoțită de fiii și fiicele ei. Doi dintre cei mari, Vanitosul și Mierosul, au reușit să-mi înșele și să-mi îmbolnăvească oamenii cu minciunile lor, iar pe mine m-au otrăvit. Vanitosul e ambițios, înfumurat și tiranic iar Mierosul e prefăcut și e lingușitor. Puzderie de alți zmei, mititei, au năvălit transformați în omizi, în ploșnițe, în microbi și în virusuri. Omizile au invadat livezile, au distrus frunzele, florile, fructele... Microbii cei răi s-au înmulțit îngrozitor, au infectat
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
boli grave. Zmeii aceștia mici au infectat animalele, plantele și oamenii. Pe unii i-au scos din minți și bieții oameni și-au luat singuri viața. Dar cei mai periculoși sunt zmeii cei mari, cu chip de om. Vanitosul și Mierosul, îți spuneam, sunt îngrozitori. Vanitosul vrea să ajungă împărat iar Mierosul visează să fie primul lui sfetnic. Unii oameni încă mai așteaptă de la zmei minunile pe care aceștia le-au promis când au venit, dar zmeii își bat joc de
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Pe unii i-au scos din minți și bieții oameni și-au luat singuri viața. Dar cei mai periculoși sunt zmeii cei mari, cu chip de om. Vanitosul și Mierosul, îți spuneam, sunt îngrozitori. Vanitosul vrea să ajungă împărat iar Mierosul visează să fie primul lui sfetnic. Unii oameni încă mai așteaptă de la zmei minunile pe care aceștia le-au promis când au venit, dar zmeii își bat joc de ei, le otrăvesc aerul, apa și hrana. Alți zmei au adus
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
face din acest pământ o grădină cum nu s-a mai văzut. Și eu și oamenii ne-am pripit și i-am dat o parte din munți pe mână. Vanitosul s-a dat drept cel mai mare grădinar de pe planetă. Mierosul a întărit spusele lui cu lingușeli și prefăcătorii nerușinate. Mai apoi, pe zmeii cei mici, Lăcomia, i-a trimis să roadă frunzele, florile și fructele; pe cei cu topoare și securi i-a îndemnat să taie pădurea. Ha, ha, ha
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
nasul meu, că ei sunt ma-a-a- rim-a-a-a-ri și eu sunt, deocamdată, mi-i-i-c. În fruntea lor e zmeoaica cea rea, mama zmeilor, Lăcomia. ...Înțeleg că Lăcomia i-a chemat numai pe fiii ei cu chip de om. Pentru că sunt aici Vanitosul, Mierosul, Invidia, Ura, Gelozia, Răzbunarea, Bârfa, Egoismul și Prostia. Doamne, ce mai nume au și zmeii ăștia! Auziți: Vanitosul, Mierosul, Invidia, Ura, Gelozia, Răzbunarea, Bârfa, Egoismul și Prostia. De unde știu eu cum îi cheamă? Pentru că scrie pe ei, dar cred că
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mama zmeilor, Lăcomia. ...Înțeleg că Lăcomia i-a chemat numai pe fiii ei cu chip de om. Pentru că sunt aici Vanitosul, Mierosul, Invidia, Ura, Gelozia, Răzbunarea, Bârfa, Egoismul și Prostia. Doamne, ce mai nume au și zmeii ăștia! Auziți: Vanitosul, Mierosul, Invidia, Ura, Gelozia, Răzbunarea, Bârfa, Egoismul și Prostia. De unde știu eu cum îi cheamă? Pentru că scrie pe ei, dar cred că nu pot citi decât pisicile ce scrie pe fiecare. V-am spus doar că noi vedem tot. Împreună cu mama
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Pisicile văd și noaptea. Oare zmeii n-au și ei, cumva, vederea la fel de ascuțită? Răspundeți-mi voi, dacă știți. Dar ce văd eu? Sunt zece la număr zmeii, dar cei mai răi și mai umflați îmi par a fi Vanitosul, Mierosul și Invidia. Vanitosul e din cale afară de încrezut. Se crede cel mai mare, cel mai deștept și cel mai bogat. Îi disprețuiește pe săraci...și pe toți ceilalți. El spune că dacă ai bani - ai tot. Și minte și frumusețe
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ai tot. Și minte și frumusețe și noroc. Adună bogății cu nemiluita, are palate, mașini, avioane, corăbii, iahturi, are bani cu care cumpără pământuri, păduri, animale dar și oameni. Iubește laudele, minciuna, hoția și alte asemenea purtări nelegiuite. Fratele lui, Mierosul, îl lingușește îngrozitor. Exact la fel face, de fapt, Mierosul cu toată lumea. Vanitosul îl consideră pe Mieros cea mai bună slugă. Nu știe, probabil, că Mierosul cu laudele lui nerușinate poate vinde pe oricine, chiar și pe un frate „deștept
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cu nemiluita, are palate, mașini, avioane, corăbii, iahturi, are bani cu care cumpără pământuri, păduri, animale dar și oameni. Iubește laudele, minciuna, hoția și alte asemenea purtări nelegiuite. Fratele lui, Mierosul, îl lingușește îngrozitor. Exact la fel face, de fapt, Mierosul cu toată lumea. Vanitosul îl consideră pe Mieros cea mai bună slugă. Nu știe, probabil, că Mierosul cu laudele lui nerușinate poate vinde pe oricine, chiar și pe un frate „deștept” și bogat ca el. Sau poate știe și nu-i
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]