264 matches
-
adus noaptea la Antipatrida”, Faptele apostolilor 23,31). Locul a fost martor și la evenimentele Războiului iudeilor. În anul 66 a fost ocupat de trupele romane ale lui Cestius Gallus, când răsculații au fost nevoiți să fugă în apropiere, la Migdal Afek. În continuare orașul a fost loial romanilor, și a fost atacat de răsculați, care au provocat aici răzmerițe și au înfruntat pe oștenii lui Vespasian. În urma războiului orașul a fost ruinat și a decăzut temporar, ca să cunoască o nouă
Tel Afek (Antipatris) () [Corola-website/Science/328920_a_330249]
-
specii de: fag ("Fagus sylvatica"), stejar ("Quercur robur"), mesteacăn ("Betula"), frasin ("Fraxinus"), tei ("Tilia"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), șoc negru ("Sambucus nigra"), mur ("Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Roșa canina"), merișor ("Vaccinium vitis-idaea"), migdal pitic ("Amygdalus nana"), prunus ("Prunus tenella") sau bârcoace ("Cotoneaster integerrimus"). La nivelul ierburilor, pe pajiștile și fânețele ariei naturale sunt întâlnite mai multe specii floristice, printre care: stânjenelul sălbatic ("Iris aphylla ssp. hungarica", specie protejată prin acceași "Directivă a Consiliului
Dealul Ciocaș - Dealul Vițelului () [Corola-website/Science/325490_a_326819]
-
specifice zonei de silvostepă. . Flora are în componență arbori și arbusti cu specii de: stejar pufos ("Quercus pubescens"), stejar brumăriu ("Quercus pedunculiflora"), gorun ("Quercus petraea, Quercus dalechampii"), stejar ("Quercus virgiliana"), gârniță ("Quercus frainetto"), arțar tătăresc ("Acer tataricum"), mojdrean ("Fraxinus ornus"), migdal pitic ("Amygdalus nana"), scoruș ("Sorbus domestica"), dârmoz ("Viburnum lantana"). Rezervația adăpostește și conservă un habitat natural de tip "Vegetație forestieră ponto-sarmatică, cu stejar pufos". La nivelul ierburilor vegetează mai multe rarități floristice cu elemente balcanice, continentale sau pontico-submediteraniene; printre care
Pădurea Bădeana () [Corola-website/Science/325907_a_327236]
-
comune incluzând în arealul lor administrativ segmente din masiv: În mod caracteristic pentru acest deal, satele din podgorie adesea urcă pe culmi până spre vârf. Ca pondere și specializare ale terenurilor cultivate, culturile sunt depășite de livezi (de nuc și migdal) și în special de viță de vie (pentru care solurile sunt excelente), astfel că pe versanți sudici și sud-estici se întind mai ales plantații viticole care aparțin Podgoriei Dealu Mare (în care predomină soiurile roșii), cu centre aflate la Zorești
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
(în ebraică: מגדל דוד Migdal David, în arabă برج داود Burdj Dawud) este denumirea unei citadele care a servit de-a lungul veacurilor la apărarea cetății Ierusalimului. În sens restrâns ea se aplică minaretului fostei moschei construite de otomani în această fortăreață. se ridică în
Turnul lui David () [Corola-website/Science/326347_a_327676]
-
măcel a pus capăt existenței comunității evreiești din Hebron care sălășluia acolo de sute de ani. Un număr de familii arabe locale și-au apărat vecinii evrei și i-au ajutat să fugă din oraș. Și în așezarea evreiască vecină Migdal Eder evreii au fugit, după ce au fost avertizat de prieteni musulmani. Familia Ezra care locuia la Hebron a fost salvată, fiind ascunsă de prieteni arabi. Comunitatea evreiască din Gaza, mică, dar având un lung trecut, s-a refugiat într-un
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]
-
Quercus pubescens") care vegetează în asociere cu specii de: gorun ("Quercus petraea"), stejar pedunculat ("Quercus robur"), tei pucios ("Tilia cordata"), carpen ("Carpinus betulus"), jugastru ("Acer campestre"), arțar ("Acer platanoides"), cireș sălbatic ("Prunus avium"), sorb ("Sorbus torminalis"), scoruș ("Sorbus domestica") sau migdal pitic ("Amygdalus nana L."). La nivelul ierburilor este semnalată prezența doi iriși din speciile: stânjenel ("Iris aphylla ssp. hungarica") și stânjenel mic de munte ("Iris ruthenica"). În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel
Pădurile de stejar pufos de pe Târnava Mare () [Corola-website/Science/330582_a_331911]
-
protejate alături de stejar pufos ("Quercus pubescens") vegetează mai multe specii de arbori și arbuști cu exemplare de: arțar tătăresc ("Acer tataricum"), porumbar ("Prunus spinosa"), corn ("Cornus mas"), alun ("Corylus avellana"), păducel ("Crataegus monogyna"), măceș ("Roșa canina"), dârmoz ("Viburnum lantana") sau migdal pitic ("Amygdalus nana"). În sit este semnalată prezența unei a trei specii de coleoptere protejate prin lege și aflate pe Lista roșie a IUCN: croitorul mare al stejarului ("Cerambyx cerdo"), rădașca ("Lucanus cervus") și croitorul cenușiu al stejarului ("Morimus funereus
Pădurea de stejar pufos de la Mirăslău () [Corola-website/Science/330237_a_331566]
-
evrei învingători care au condus armata egipteană, ar fi convins-o pe Cleopatra să renunțe la ideea anexării Iudeei. În urma cuceririi Acrei Alexandru Ianai a izbutit să-și întindă stăpânirea asupra unui șir de porturi elenistice la Marea Mediterana, precum Dor, Migdal Straton (devenită mai târziu Cezareea și Apollonia. În anul 101, fiind hotărât să stăvilească pericolul nabatean dinpre răsărit, Ianai și-a îndreptat oastea către malul de est al Iordanului, spre regiunile Basan (Bashan) și Ghilead (Gil'ad), și a cucerit
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
ciorii ("Gagea villosa"), amăreala siberiană ("Polygala sibirica"), măcriș de stepă ("Rumex tuberosus"), gălbinare ("Serratula radiata"), iarba „Sfintei Mării” ("Hierochloë repens"), sfeclă sălbatică ("Beta trigyna"), buruiana vântului ("Seseli campestre"), rogoz ("Carex secalina"). Flora lemnoasă are în componență arbusti cu specii de migdal pitic ("Amygdalus nana") și prunus ("Prunus tenella"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic (lăcașuri de cult, monumente de arhitectură, situri arheologice, arii naturale protejate); astfel:
Valea lui David () [Corola-website/Science/334183_a_335512]
-
CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (anexa I-a) privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică; astfel: Arbori și arbusti: stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), carpen ("Carpinus betulus"), arțar tătăresc ("Acer tataricum"), migdal pitic (din speciile Prunus tenella și "Amygdalus nana"), vișinel (Prunus fruticosa), scumpie ("Cotinus coggygria"); Ierburi și flori: stânjenel sălbatic de stepă ("Iris aphylla ssp. hungarica"), capul-șarpelui ("Echium russicum"), garofiță ("Dianthus capitatus"), căpșuniță ("Cephalanthera damasonium"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"), gălbinare ("Serratula
Pădurea Ciornohal (sit SCI) () [Corola-website/Science/334450_a_335779]
-
În septembrie 2015, Bataclan e achiziționat de Lagardère Unlimited Live Entertainment, filială a grupului Lagardère SCA, condus de . În 2007 și 2008, Bataclan ar fi fost amenințat de grupuri antisioniste, din cauza conferințelor și galelor organizate acolo de organizațiile evreiești precum Migdal, în favoarea Poliției de frontieră israeliene (Magav), în special în timpul unei ofensive a armatei israeliene în Gaza. Potrivit ziarului Figaro, Khaled Moustafa, considerat de Egipteni ca șeful Al-Qaïda în Palestina, ar fi declarat în 2011 că „exista un proiect de atentat
Bataclan () [Corola-website/Science/335108_a_336437]
-
vest - prin șoseaua care leagă Beit Shemesh cu Nes Harim. sau prin Intersecția Etziona din direcția Intersecției Ela. În anul 1927 evrei ultraortodocși din Ierusalim și un grup de evrei veniți din Yemen au înființat, la sud de Ierusalim, așezarea Migdal Eder, numită așa după un loc amintit în Biblie (Facerea, 35,21). dar ca urmare a dificultăților economice și mai ales a tulburărilor arabe din anul 1929, locuitorii ei au fost nevoiți să o părăsească. O a doua încercare de
Gush Etzion () [Corola-website/Science/335680_a_337009]
-
ard. Febra ca un fum galben se-ntinde fin, și, de-afară se-anunță lumina și umbra cerului. Peste noapte susură ploaia în grădina de taina și pe pământul în somn, iar bolnavii tresărind de dorință ar vrea cu mireasma migdalilor în floare într-o lumină blândă să vină albă moartea în ceasul acela prielnic. (octombrie 1946) Peisaj Ploaie mare peste câmpuri: autobuzul în întunericul cerului înainta cu palizii călători. Un fulger îi brăzdă și se-aprinse în întunecata volbură a
Giuseppe Bonaviri by Geo Vasile () [Corola-website/Journalistic/13883_a_15208]