2,243 matches
-
această nimicire a lumii m-ar putea scăpa de oribila plasă băloasă țesută-n jurul meu ca gratiile unei pușcării atunci când, fără voia mea, am fost adus pe lume de vrăjitoarea nașterilor și aruncat cu trup și cu suflet, prin mijlocirea unei sămânțe efemere, în angrenajul acestei mașini odioase. Astfel, ghilotina Universului cu scheletul ei roșu rămânea înălțată.” (p. 158) Deși departe de a fi o capodoperă sau un jalon imposibil de ocolit al literaturii europene, Aurora este o carte de
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
a lumii”, se va confrunta cu o realitate desfigurată și destrămată în care cu greu mai era posibilă recunoașterea peceții divine. Perspectiva de credincioasă așteptare, specifică primei perioade, cedează locul unui glas în care se vestește dorul „epicei mântuiri” prin mijlocirea aventurii omenești tot mai zbuciumate (suntem deja în anii celei de-a doua conflagrații mondiale): „Mă aflu în această vârstă ce-o știi/ nici tânăr nici bătrân, aștept privesc/ această cumpănă din aer;/ nu mai știu ce-am dorit sau
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
De aceea, sub unghi creștin, scrisul frumos e trăsărirea îngîmfata a unui suflet ahtiat de recunoaștere, adică tot ce poate fi mai impropriu din perspectiva unei lepădări de sine. Singură împrejurare în care cuvîntul scris are justificare e cel al mijlocirii unor adevăruri care nu-ți aparțin, de aceea condiția scriitorului creștin e cea de martor relatînd sensuri ce vin de dincolo de el. A fi creștin în literatura înseamnă a fi impersonal, caz în care statutul de autor dispare. Paradoxul unui
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
cît mai apropiate limbajului budaidelean, fără a face apel la neologisme”. „Încercarea” lui Traian Ștef, îl asigurăm, a fost încununată de succes. Avem astfel parte de o Țiganiadă inovată în litera sa, fără a i se altera spiritul, care, prin mijlocirea literei remodelate, ne poate din nou deveni familiară. Traian Ștef, Povestirea Țiganiadei, Ed Paralela 45, 2010, 240 pag.
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
a sa dintre cele mai dificile: istoria unui boxer în dizgrație povestită de el însuși în lunfardo, dialectul cartierelor sărace din Buenos Aires, a cărui înțelegere ne-ar fi interzisă cu desăvârșire restului muritorilor dacă n-am fi deslușit-o prin mijlocirea atâtor tangouri malițioase; totuși, asta a fost povestirea pe care Cortázar însuși o alesese s-o citească pe o estradă în fața mulțimii, într-o vastă grădină iluminată, unde se aflau tot felul de oameni, de la poeți consacrați și zidari în
Gabriel García Márquez - N-am venit să țin un discurs () [Corola-journal/Journalistic/5528_a_6853]
-
câte unei variabile după stabilizarea tuturor celorlalte. Pentru aceasta, Mihai Dinu creează mediul ideal. Retraduce, din franceză, poemele din Brises d’Orient (în noua formă, Adierile Orientului). Și nu se oprește aici. Aceste Adieri trec din nou în franceză prin mijlocirea lui Paul Miclău, pentru ca, în sfârșit, Mihai Dinu să le retranspună într-o formă finală. Procedeul e similar cu cel telefonului fără fir. Semnalul e trecut prin atâtea filtre câte sunt necesare pentru ca zgomotul să fie eliminat. Cu jocul acesta
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
adunat pe amîndouă sub bolta unei teme cu valență filozofică: mania autoreferențialității în pictură și în literatură. Raluca Dună nu spune „manie” și nici „autoreferenț ialitate“, ci spune „reprezentări auctoriale“, adică moduri prin care autorii vorbesc despre ei înșiși prin mijlocirea artei în care excelează. Dar dacă lăsăm deoparte alura scrobită a expresiilor de secime universitară - scriitură, eu auctorial, figurabilitatea eului, -, atunci tema lucrării sună astfel: artiștii suferă de un exces al conștiinței de sine, iar acest exces culminează în imboldul
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
asta însemnînd că orice tablou e implicit o narațiune și orice text autobiografic este o pictură scrisă. Sau, cu exemplul autoarei, eseurile lui Montaigne sunt echivalentul scriptic al autoportretelor lui Rembrandt. Adică unul face prin cuvinte ce face celălalt prin mijlocirea culorilor, ba mai mult, fiecare împrumută procedurile artei celuilalt: în Eseuri Montaigne își „pictează“ biografia, iar Rembrandt își căptușește cu subtext cele 60 de autoportrete. Eforturile celor doi sînt echivalente: mesajul autoreferențial e același, doar expresia diferă. Dacă ne mărginim
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
de iarnă), revista „Săptămâna” găzduia o notă acidă care viza debutul fostului echinoxist. Departe de jocurile de putere ale Capitalei, Mureșan a fost multă vreme „menajat” de Barbu și compania. Nici acum, el nu le atrage direct atenția, ci prin mijlocirea unui articol semnat de Eugen Simion în România literară. (Intervenția a fost reluată în volumul al patrulea din Scriitori români de azi). Printre altele, criticul glosa acolo pe marginea unor versuri celebre („Nu am decât o singură prejudecată - realitatea, / la
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
oasele și carnea, își zicea el, ca să plămădești un chip, și de asta e infinit mai puțin fizic decât trupul: chipul se definește prin privire, rictusul gurii, cute, prin tot ansamblul de atribute subtile prin care sufletul se dezvăluie prin mijlocirea cărnii. Din pricina asta, chiar în clipa în care cineva moare, trupul i se preface brusc în ceva diferit, atât de diferit încât am putea spune „nu mai seamănă“, în ciuda faptului că e alcătuit din aceleași oase și aceeași materie ca
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
vopsite ușile și ferestrele, desenul covoarelor, florile de prin camere, discurile și cărțile, deși obiecte materiale (tot așa cum buzele și sprâncenele țin de carne) sunt, neîndoios, manifestări ale sufletului; fiindcă sufletul nu se poate arăta ochilor noștri materiali decât prin mijlocirea materiei, și asta e un neajuns al sufletului, dar și o ciudată subtilitate. - Cum? Cum? întrebă Bruno. „Am venit să te văd“, povesti Martín că-i spusese Alejandra. Ea se așeză pe iarbă. Și se pare că lui Martín i
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
ca și aceea produsă de romanul lui Maurice Blanchot, care exclude interpretarea în cheie realistă. Doctor Pasavento se încheie cu imaginea naratorului avansând într-un spațiu ambiguu: „aleea situată la capătul lumii”, „pe străduța umedă, întunecată și îngustă”, „căutând, prin mijlocirea poeziei, adevărul pe calea unică a vieții sale pentru a dispărea în propra sciitură, știind că „a scrie este o deposedare fără sfârșit, un fel de a muri fără încetare”. Experimentală, inovatoare, ludică, scriitura narcisistă, mai mult decât alte forme
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
adică ieșirea din cărți și intrarea în viață. La 53 de ani Dan Iacob scrie clar, senin, cu o tentă reculeasă, într-o sintaxă de tăietură eseistică, fără dantelării simandicoase. Comentariile sale, de un calm halkionic, servesc ca act de mijlocire culturală, fără a avea pretenția nuanțelor originare. Dan Iacob nu e original sub unghiul gîndurilor, ci autentic sub unghiul sincerității, fiind colportor al ideilor altora, pe care și le asumă după criteriul gradului de regăsire: e valoros acel scriitor în
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
substrat autobiografic (copilăria, natura specifică ținutului leonez, existența cotidiană în aberația franchismului, când, spune autorul, „oribilul devine normalitate” iar copilul se naște cu „condiția oribilă”). Din subteranele unde dăinuie, „sedimentul amintirii” aduce la suprafață amintirea și stimulează retrăirea trecutului prin mijlocirea percepției senzoriale (simt, văd sunt forme verbale recurente, în poeme în care predomină substantivele), care aduce lumina cunoașterii în zonele ascunse, misterioase sau obscure ale existenței. Expresia emblematică a acestei poezii a experienței și a ceea ce Gamoneda consideră a fi
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
Nu vreau deloc să spun că ideile lui Cioran ar trebui neglijate, ca fiind numai pretexte pentru a-și etala stilul. Vreau doar să spun că el nu este autorul unei filozofii, ci a unei continue expresii de sine, prin mijlocirea unor idei - chiar dacă ce conțin ele nu e lipsit de interes. Problema este însă că cititorului neavertizat asupra specificului literaturii, ce scrie el poate să-i apară ca filozofie și poate fi tentat să și-o asume. Când îl citești
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3781_a_5106]
-
Întreaga literatură franceză dinainte și de după Baudelaire e convocată (în eboșă) pentru a-i delimita autorului „locul geometric” sau, mai corect spus, „locul spiritual”. Dar perspectiva lui Fondane e mai mult decât vernaculară: abisul despre care scrie el construit prin mijlocirea lui Kafka (și e de reținut părerea conform căreia neașteptata alianță se stabilește în virtutea evreității comune). Desigur, Poe e o referință obligatorie. Iar Eliot (cu care Fondane polemizează fără complexe) deține, la rândul lui, o poziție privilegiată. Lăsând însă la
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
cu care își gratulează publicul alcătuit din cele cîteva sute de „prieteni“ cu care se află în contact. De aici încolo, evoluția e previzibilă: tînărul preferă voluptățile virtuale evitînd cît mai mult realitatea, iar ceea ce înainte era pas intermediar în mijlocirea unei relații umane devine scop în sine. Nu te mai preocupă ființa de la capătul relației electronice, ci imaginea pe care tu i-o oferi, treptat ajungînd să te identifici cu această imagine pînă la a o repudia pe cea reală
Flirtul web by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3244_a_4569]
-
că până astăzi a vândut deja o mare parte din colecțiunile de artă ale tatălui său, contele Giovanni, cunoscut istoric de artă al Umbriei. E deci probabil că pretențiunile proprietarului nu vor fi exagerate. Pentru tratative s-ar putea întrebuința mijlocirea legațiunii noastre din Roma; d[omnu]l Claudiu Isopescu 6, căruia i-am vorbit chiar la Veneția de existența acestei colecțiuni, ar binevoi, desigur, s-o cerceteze mai de aproape și să raporteze asupra interesului ei. Contele Magherini-Graziani îmi scrie
Din corespondența lui Alexandru Ciorănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4783_a_6108]
-
nu se vor găsi fondurile necesare pentru cumpărarea acestei colecțiuni, am avut grija a nu angaja nimic și pe nimeni, și a nu mă interesa decât cu titlu informativ. Adresa contelui este Borgo Pinti 15, Firenze. Aș fi bucuros ca mijlocirea mea să vă mai poată fi de vreun folos în tratarea acestei afaceri, pentru care rămân cu totul la dispoziția domniei voastre. Vă rog a crede în sentimentele cele mai distinse pe care vi le păstrează al domniei voastre elev
Din corespondența lui Alexandru Ciorănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4783_a_6108]
-
trebuințele omului), nu se poate susține. Mai realistă (în sensul obișnuit al cuvîntului) este etica lui Aristotel: ,,virtutea etică este legată de plăceri și de dureri" (Etica nicomahică); o va invoca, mai tîrziu și Petru Creția. Opoziția radicală, lipsită de mijlociri, dintre etic și ,,ceea ce este natură în om", dintre libertate și natură duce inevitabil, cu toate circumstanțierile pe care le introduce Petru Creația, la un dualism spirit-natură, care va fi depășit de autor în Luminile și umbrele sufletului. Gîndirea etică
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
viața a devansat filozofia, filozofiei nemairămînîndu-i decît să încerce să țină pasul cu o lume căreia, sincer vorbind, puțin îi pasă de filozofia imaginilor. Privim imagini, trăim printre imagini, sîntem stăpîniți de imagini și, cel mai adesea, sîntem manipulați prin mijlocirea lor. Totul în jurul nostru, de la avalanșa agresivă a reclamelor stradale și pînă la monitoarele televizoarelor sau calculatoarelor, totul este o sursă de imagini. Efectul secundar al acestui exces imaginar este tocmai opusul a ceea ce s-a întîmplat pînă acum în
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
de ochițîțebuze mari/ în care se-nfășoară toată" (E întuneric ca în demon). După ce notifică, tulburat, că ,Noaptea petrec călare pe negresă/ după ce-am făcut dragoste cu ea dîndu-i bice, epuizînd-o", poetul trage în jos fermoarul poeziei, eliberînd-o prin mijlocirea cîtorva imagini magnanim proiectate pe ecranul cosmic: soarele și luna răsar din fabuloasa negresă ca oul din găină, luna și astrele pîlpîie cum viermii îngrășați în carnația aceleiași negrese, vastă cît o casă și pe deasupra aptă de-o enigmatică așteptare
Un nou balcanic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11184_a_12509]
-
Barbu. Sentimentul, emoția nu reprezintă partea tare a ființei d-sale. C. }oiu urmează mai curînd o cale cerebrală decît una a sensibilității introspective, ochiul fiindu-i atras de jocul ideii incorporate în fenomenologia existenței în care se dorlotează prin mijlocirea simțurilor. De unde o anume detașare, o ,răceală" bună conducătoare de impresii brute, șocante pe care nu se simte îndemnat a le retușa în numele vreunui ideal sau al vreunei propensiuni caritabile. Acea înclinație comună tuturor inteligențelor care, conform aprecierii lui Camus
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
selecția operată așa zicând ,pe viu" de cel ce a cunoscut epoca fiindu-i părtaș. între acesta și reconstituant intervine ceva ce reconstituantul de obicei nu poate dobândi: percepția reală în epoca de odinioară a ponderii faptelor evocate ulterior prin mijlocirea surselor literare. Accentele cad diferit, importanțele rezultate în consecință sunt adesea altele decât cele consfințite de perspectiva istorică, alimentată eminamente de documentul literar iar nu de factorul existențial. Precizările de mai sus sunt necesare dacă se urmărește o cântărire pe cât
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
întinsă de doctrine păgîne ce au dăinuit de-a lungul întregii perioade de dominare a creștinismului în Occident. Într-un fel, se poate spune că religiile pe care creștinismul le-a înăbușit prin expansiunea lui și-au luat revanșa prin mijlocirea acestor doctrine oculte. Ele au ros pe dinlăuntru doctrina creștină și, continuînd să existe în ciuda sancțiunilor exercitate asupra adepților lor, au făcut ca creștinismul să nu fie niciodată asimilat de gîndirea occidentală. Altfel spus, deși creștinismul a fost o mentalitate
Oficina păgînilor luminați by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10702_a_12027]