341 matches
-
spațiul neutru. Mimica feței exprimă interogația. Capul este dat ușor spre spate, ochii sunt măriți, iar gura ușor întredeschisă. Cum? C = se folosesc ambele mâini, cu degetele strânse în pumn, dar cu degetele index și mijlociu flexate. Degetele index și mijlociu ale mâinii stângi sunt pasive, iar degetele index și mijlociu ale mâinii drepte sunt așezate perpendicular peste degetele mâinii pasive. M = degetele mâinii drepte execută o mișcare ,,glisare”, repetată de 2-3 ori, înainte și înapoi, peste degetele mâinii pasive. O
Proiect de standardizarea unui vocabular gestual pentru profesori debutan?i by VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84345_a_85670]
-
spre spate, ochii sunt măriți, iar gura ușor întredeschisă. Cum? C = se folosesc ambele mâini, cu degetele strânse în pumn, dar cu degetele index și mijlociu flexate. Degetele index și mijlociu ale mâinii stângi sunt pasive, iar degetele index și mijlociu ale mâinii drepte sunt așezate perpendicular peste degetele mâinii pasive. M = degetele mâinii drepte execută o mișcare ,,glisare”, repetată de 2-3 ori, înainte și înapoi, peste degetele mâinii pasive. O = ambele palme ale mâinilor sunt îndreptate în jos. PC = se
Proiect de standardizarea unui vocabular gestual pentru profesori debutan?i by VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84345_a_85670]
-
niciodată în gusturile manifestelor... - Și cine face poze? - Eu zic să stăm amândoi lângă Marietta, tu pui limba pe poemul de pe fund, eu arăt spre ăla de lângă buric și desene... să se vadă că e un spirit de generație... Cu mijlociul... - Sclivi, faci tu poze? - De ce nu? - Să fii atent, să prinzi tot. Da’ tot... Le punem dup-aia pe internet și-a zis și Bozo că le bagă la el în revistă. - Care Bozo? - Ei, și tu, ești de comă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
venetic pe acele meleaguri, a cunoscut-o pe Eugenia la cules de vie prin podgoriile Dobrogei. Pe ăl mare l-a făcut sub un butuc; ciorchinii erau verzi și acri, boabele de struguri ca niște lacrimi înșirate pe sfoară. Cel mijlociu a venit pe lume într-o casă nouă cu trei odăi, mirosind a pământ proaspăt și a bălegar de cal. Mezinul s-a născut în verandă lumina, ca o hemoragie albă, prin ochiuri de geam fără sticlă, inunda prispa, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mare. - La început am crezut că suferă de ceva boală, dar fiindcă numai câte una își dăduse duhul, a căzut teoria mea. Dacă era vorba despre vreo boală, ar fi murit cu zecile! - Ai chemat veterinarul, tătucule? - a întrebat cel mijlociu, interesat și el de întâmplările petrecute. - L-am chemat, sigur, dar până ajunge el aici, la o asemenea distanță de sat, oaia trebuie îngropată să-și găsească și ea pacea în pământ, iar doctorul în acest caz, nu mai are
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
tu, oile sănătoase au blana întreagă. - Mâncați dragii mamei, să nu se răcească mămăliga - își îndemnă mama feciorii. - Stai, mămucă, să ne organizăm, apoi vom rade tot ce-i în farfurie, glumea feciorul cel mare. - Părerea mea este, zise cel mijlociu, să stăm planton câte unul în fiecare zi, să vedem ce se întâmplă cu oile! - Dar și noaptea ar trebui să veghem, completa cel mic, dacă vrem să aflăm ceva! - Bine zici, se înghesuiau toți să-i împărtășească părerea. - Ne
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
totul ca s-o conving. Porți un inel pe deget, nici nu băgasem de seamă. Ada s-a chinuit să ți-l scoată, acum îl am în buzunar, încerc să-l pun pe degetul mare, dar nu reușesc, încerc cu mijlociul, poate intră. Dar tu să nu mori, Angela, nu muri înainte ca mama ta să aterizeze. Nu-ți lăsa sufletul să traverseze norii pe care ea îi privește liniștită. Nu tăia traiectoria avionului ei, rămâi fiica noastră. Nu te mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să-ți spun eu cum. Nu doar și-a tras-o cu ea — poate că m-aș împăca cu chestia asta. Nuuuu, nu Duncan al meu. “S-a îndrăgostit” de ea. Emmy puse ghilimelele în aer cu degetele arătător și mijlociu de la ambele mâini și-și dădu peste cap ochii înroșiți de plâns. — “O așteaptă”, citez, “până va fi pregătită”. E VIRGINĂ, fir-ar să fie! Am acceptat cinci ani de înșelăciuni, minciuni și sex pervers pentru ca el SĂ SE ÎNDRĂGOSTEASCĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
spirit în care prin față îi treceau, cinematografic, cele mai stranii viziuni. Lângă el, un bărbat murmura rugăciuni. Bărbatul se ridică și dădu să plece, iar el îl urmă. La ieșirea din biserică, bărbatul acela își înmuie degetul arătător și mijlociul de la mâna dreaptă în agheasmatar și-i oferi lui Augusto apă sfințită, făcându-și apoi semnul crucii. Se întâlniră alături în dreptul grilajului. — Don Avito! - exclamă Augusto. — Chiar el, Augustito, chiar el. Dar cum, dumneavoastră pe-aici? — Da, eu pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de umedă și de plastică, ușor de lucrat, acum, ne întrebăm cum poate fi așa de sigur de ce spune dacă doar și-a pus mâna pe ea, doar a strâns și a frecat puțină pastă între degetul mare, arătător și mijlociu, ca și cum, cu ochii închiși, lăsându-se complet pe seama simțului interogator al pipăitului, ar fi judecat, nu un amestec omogen de argilă roșie, caolin, siliciu și apă, ci urzeala și trama unei bucăți de mătase. Cel mai probabil, cum în ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și suavă ca ea. Cipriano Algor puse deoparte sapa și-și cufundă amândouă mâinile în cenușă. Atinse fina și inconfundabila asprime a lutului copt. Atunci, ca și cum ar fi ajutat la o naștere, apucă între degetul mare și degetele arătător și mijlociu capul încă ascuns al unei păpuși și o trase afară. Se întâmplă să fie infirmiera. Îi scutură cenușa de pe trup, suflă peste față, părea că-i dă un soi de viață, trecându-i suflul propriilor plămâni, pulsația propriei inimi. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la sublim și închidea un cerc. Nu mă refer la neobișnuitul meu dar, ci la faptul că, după aprecierea dascălilor mei, sintetizam ceea ce, până atunci, fusese risipit în zeci, în sute, în mii de maeștri ai penelului. Un alt frate, Mijlociul - eu fiind primul născut -, era un acrobat fantastic. Realiza, tot la patru ani, numere de echilibristică nemaiîntâlnite. Momentul de vârf era mersul pe un fir de păianjen. Traversa, la nivelul etajului șapte, un bulevard! S-a crezut că e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Fiindcă tata ne bătea. Spunea că suntem leneși. Mezinului i se cereau diferite lucrări pentru reviste, era filmat, publicat în volum, câștiga incomparabil mai bine decât părintele nostru, un funcționar oarecare. Lucrările se complicaseră pentru că, tot cam în aceeași perioadă, Mijlociul se îngrășase brusc și acrobația pe un fir de păianjen devenise imposibilă. Nici pe frânghie nu mai putea să meargă. Doar pe o bârnă. Și el fusese o sursă de venit pentru familie. Cecitatea mea, incipientă pe când aveam opt ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
acrobat și să scriu versuri, însă nu dovedeam nici un fel de înclinații pentru astfel de îndeletniciri. De altfel, pictura nu a fost pentru mine o mare pasiune, ci doar un mod particular de a-i chinui pe ceilalți doi. Pentru că Mijlociul își dorea enorm să picteze și să compună sonete. Un antitalent. În sfârșit, Mezinului i-ar fi plăcut grozav să se balanseze pe un fir de păianjen, traversând peste capetele oamenilor dacă nu un bulevard, măcar o uliță. Și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Dar noi gândeam profund; tainici și persuasivi, ne împingeam reciproc în prăpastie. Preocupați până la uitarea de sine. Ignorând intențiile tot mai străvezii ale celorlalți doi. Orice îndemn era urmat cu încredere, doar eram frați. Împreună cu Mezinul, l-am umflat pe Mijlociu cu dulciuri și cu făinoase, știind că-i plac, până am făcut din el un caltaboș de un metru și vreo douăzeci. Drept răsplată, acesta ne arăta cum se merge pe sârmă, dar și lui îi venea din ce în ce mai greu. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
îl învățam să picteze. Parcă o făcea cu gheara, dar fiindcă îi lăudam progresul, se dovedea nespus de perseverent. Mezinul ne arăta cum se scriu sonete. Aiurea. Îți venea să-l strângi de gât, auzindu-l cum tot îi spunea Mijlociului că va ajunge un poet genial! Mijlociul genial! Separat - scârba! -, a încercat să mă asigure de același lucru. Trei Shakespeare! Ce mai, ne-am tras clapa unul altuia așa cum ne-am priceput mai bine. Și chiar mai mult. Fiindcă, odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
cu gheara, dar fiindcă îi lăudam progresul, se dovedea nespus de perseverent. Mezinul ne arăta cum se scriu sonete. Aiurea. Îți venea să-l strângi de gât, auzindu-l cum tot îi spunea Mijlociului că va ajunge un poet genial! Mijlociul genial! Separat - scârba! -, a încercat să mă asigure de același lucru. Trei Shakespeare! Ce mai, ne-am tras clapa unul altuia așa cum ne-am priceput mai bine. Și chiar mai mult. Fiindcă, odată, jucându-ne de-a polițiștii, cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mai bine. Și chiar mai mult. Fiindcă, odată, jucându-ne de-a polițiștii, cei doi, anchetându-mă, mi-au prins mâna în ușă, frângându-mi câteva falange. Niște bestii. Cred că nu am exagerat îmbrâncindu-l, în câteva rânduri, pe Mijlociu de pe sârmă. Trebuia burdușit nițel. Cât privește cecitatea mea, aceasta se trage, în mod sigur, de la beladona pe care - jucându-ne de-a medicii, acum - cei doi mi-au picurat-o de zeci de ori în ochi. Spuneau că mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
fel, încât nici noi nu ne mai puteam alege cu adevărat. Parcă era sfârșitul lumii și tata, exasperat, ne amenința, tot mai des, că ne va însemna cu fierul roșu. Cam așa au stat lucrurile până pe la opt ani, când Mijlociul începuse a se rotunji din zi în zi, iar apropiata mea orbire era, deja, un fapt evident. E limpede că părinții noștri nu au avut o viață ușoară. Pentru că nu e deloc lesne să crești copii-Mozart. Eu cred că, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
chiar dintr-un fleac. Aproape că plesnim de atâta râs!) Gloria literară! Mezinul a mai gustat-o. Acum nu-i mai iese nici un vers. În proză se descurcă. Mi-a citit într-o zi ceva, nu știu ce i-a venit. Și Mijlociul se descurcă. Atunci când scrie, bolborosește pasaje întregi. Are un stil arid. Lui întotdeauna i-a lipsit ceva. Un om întreg la minte nu stă suspendat de un fir de păianjen. Memoriile sale vor avea puține cuvinte. Vor fi publicate - mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
peste cap; ne dezacordam unii altora instrumentele, ne ascundeam știmele, fiecare lăuda înșelător pe ceilalți doi. Ne trânteam capacele pianelor peste mâini. Într-o după-amiază, Mezinul mi-a spart capul c-un diapazon. Eu i-am turtit fața cu metronomul. Mijlociul s-a jurat că, dacă-l mai șicanăm, ne va strânge de gât cu mâinile lui. Era în stare umflatul, trecuse de o sută de kilograme! O brută care trebuia să sfârșească prost. ...Până la urmă, pianele au fost vândute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
exacerbată în fața succesului. E greu să suporți la nesfârșit harurile altuia. Chiar mai greu decât certitudinea unui sfârșit apropiat. Sigur. L-am auzit pe Mezin mirându-se ce bătrâni arătăm. Parcă am avea cincizeci de ani. Mai mulți, după aprecierea Mijlociului. Dinții au început să ni se clatine și suntem chinuiți de constipații rebele; am pleșuvit, iar despre chipurile noastre se discută numai în șoaptă. Acrobatul înjură ca un birjar. S-a îngrășat așa de tare, încât, pentru a-și menaja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
dezabuzat. Am notat mii de expresii, nimic inteligibil. De-a lungul, de-a latul, de la coadă, oricum ai citi. Normal: numai consoane. Te poți asfixia. Ca să pară și mai interesant, ține un jurnal secret. Stă cu cheile la brâu. Și Mijlociul ține unul. Un sistem sigur pentru a-i teroriza pe cei din preajmă. Nimeni nu știe cum va fi încondeiat acolo. La rândul meu, dactilografiez în Braille pagini care nu vor fi incluse în memorii. Vom păstra marile murdării în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
concluzie: ține minte și tu; și, spune-le, tuturor, celor cu care vei mai veni, vreodată,în contact: EU RENUNT DEFINITIV ȘI PENTRU TOTDEAUNA LA TERRA! Rămâneți, voi cu ale voastre, și, să rămânem, noi, cu ale noastre! Adio! HOȚELEA MIJLOCIUL Clama, din boxa acuzaților: nu doar eu sunt hoțul; hoțul cel mare. Dacă e să fiu drept, eu sunt un soi de Hoțelea Mijlociu. Ca mine mai sunt foarte mulți. Și, deasupra mea, și mai mulți. Dar, voi,îndreptându-vă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
liniște mișelească, rușinoasă, acuzatoare. O liniște pe care foarte mulți dintre cei din sala de judecată n au înțeles-o,în adevăratul sens al cuvântului. Unul, da, a înțeles-o. Era însuși acuzatul, judecatul și incriminatul, de către toți: Hoțelea. Hoțelea Mijlociul. Vedeți, a încercat el șă-și apere cauza, că nu îndrăznește nimeni să mă... Taci din gură! Acum, nu vorbești tu. Dar când? După ce vei fi depus în penitenciar. Atunci, bă, chiorule, bă absurdule, bă zevzecule, să vorbești tu. Liniște!, a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]