5,818 matches
-
Gigi Becali. Traian Băsescu a trecut onorabil un moment dificil, discursul său fiind apreciat ca fiind corect până și de marele său adversar politic, Adrian Năstase. Însă adevărații eroi sunt la Chișinău: cei doi tineri uciși, studenții bătuți măr de miliția comunistă, ziariștii liberi, bravul primar Dorin Chirtoacă. Cele mai sinistre probe de miopie politică vin în aceste zile de la Consiliul Europei și OSCE. Cele două instituții ar fi trebuit să denunțe primele crimele, abuzurile și încălcarea grosolană a unor drepturi
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
89. Liliane se relaxează: revoluția română n-o excita deloc, ba chiar o lăsa rece. — Dar înainte de ’89, în orfelinatul meu era raiul pe pământ față de cum am auzit că e acum. Măcar înainte personalul știa de frica partidului, a miliției, unii chiar de frica lui Dumnezeu. Acum, personalul nu mai știe de frica nimănui: partidele sunt de banc, poliția e mână-n mână cu personalul, iar personalul nu mai are nici un Dumnezeu. Am văzut eu bine, ai și-o sticlă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
căpitan. Pentru ce? Nu știu. Dar asta m-o salvat! A doua zi de dimineață, dinspre pădure a pornit un vânticel aspru... Peste un ceas, fuioare albe de fulgi se încăierau cu șuvoaiele de ploaie... Costăchel s-a prezentat la miliție cu hârtia de la comisariat... Tu nu ai act de identitate! - l-a luat în primire milițianul, privindu-l cu suspiciune. Și ca să am, ce trebuie să fac, domnule jandar? La auzul acestor cuvinte milițianul a sărit ca mușcat de șarpe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
acestor cuvinte milițianul a sărit ca mușcat de șarpe. Întâi și întâi eu nu sunt „domnule”. În al doilea, nu sunt „jandar”. Jandarii au fost pe vremea regimului burghezomoșieresc... Când erai tu primar. Eu sunt tovarășul Leucătov, șeful postului de miliție din comună! Ai băgat la cap? Am priceput - a răspuns Costăchel. În timp ce Leucătov se chinuia să completeze o hârtie, Costăchel se întreba: „De când sunt eu tovarăș cu aista? Ce? Am fost la furat în tovărășie cu el? Ferească-mă Dumnezeu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Leucătov se chinuia să completeze o hârtie, Costăchel se întreba: „De când sunt eu tovarăș cu aista? Ce? Am fost la furat în tovărășie cu el? Ferească-mă Dumnezeu!”... Uite aici dovada că locuiești în comună. Cu asta te prezinți la miliția raională pentru bulentin. La raion te prezinți! Ai înțeles? - a insistat milițianul. „Aista mă crede tâmpit”, gândea Costăchel, făcându-și socoteala când să meargă la târg. „Unde o fi miliția? Lasă că aflu de la Aizic hangiul”. Îți faci și două
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dovada că locuiești în comună. Cu asta te prezinți la miliția raională pentru bulentin. La raion te prezinți! Ai înțeles? - a insistat milițianul. „Aista mă crede tâmpit”, gândea Costăchel, făcându-și socoteala când să meargă la târg. „Unde o fi miliția? Lasă că aflu de la Aizic hangiul”. Îți faci și două poze bust! Bust! Ai înțeles? - s-a auzit din nou glasul milițianului. „Ia mai dute-n mă-ta!” - l-a înjurat Costăchel în gând. Mie mi se pare că vorbesc în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
România îi colea? Eu zic să doarmă noaptea asta aici. Facem noi o colibă și aducem un așternut. Mâine - cu noaptea n cap - pui calul la șarabană și pe aici ți-i drumul! Ai grijă numai să nu treci prin fața miliției. Încolo, nu te întreabă nimeni. Îi duci până la Ghiță, frate-miu. Îi spui ce-i cu oamenii și îl rogi să-i călătorească până la Catrina, soră-mea. C apoi de acolo îi o aruncătură de băț până la Prut... I-a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
merita o bătaie!"... Duse mașina la garaj și o săptămână nu mai lucră, o ținu într-o beție continuă. Nu știa nici el de ce bea, de necaz, pentru a alunga spectrul ce îl urmărea de a se vedea la ușile miliției, de bucurie că scăpase și el și copilul nevătămați. E greu de spus. * Simona abia deschise ușa garsonierei și, încărcată nervos, explodă. Începu să-l lovească pe Radu unde apuca, spunând mereu: Ai spus că ești băiat mare, așa mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cele din urmă, cineva din mulțime o anunță pe Simona că fiul ei fusese antrenat într-un accident, dar nu se știa cât de grav e. Nimeni nu avusese curajul să-i mărturisească cumplitul adevăr. La locul accidentului fu chemată Miliția pentru a efectua cercetările ce se impuneau. O mare de oameni împietrise locului, într-o muțenie desăvârșită. Plângeau femeile, plângeau bărbații, parcă plângeau și pietrele dislocate din asfalt la frânarea bruscă a camionului. Toți cei de față trăiau cu intensitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de față voiau să o cruțe de o imagine dezastruoasă care o puteau marca pe viață. Simona se zbătea cu o forță de neînchipuit gata, gata să rupă încleștările celor patru bărbați. Veniră în sprijinul lor și câțiva lucrători de miliție, care reușiră să o imobilizeze, ținând-o de ambele brațe cu strășnicie. Ea însă se zbuciuma în continuare cu aceeași forță nestăvilită, plângând, urlând ca o fiară, strigând fără încetare numele copilului ei: Răducule, dragul mamei, puiul mamei, ce ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
tău nevinovat? Câțiva lucrători sanitari de la salvarea spitalului au strâns toate rămășițele pământești ale copilului într-un cearșaf, urmând a le așeza într-un sicriu, după ce va fi fost examinat la morga spitalului. Simona fu condusă de un echipaj al miliției care se afla în urma salvării. Stoarsă de puteri, înnebunită de o durere fără egal, îi ruga necontenit pe binevoitorii acestui gest suprem să o lase să-și vadă băiatul, dragul ei băiat, puiul ei frumos, neprețuita ei comoară. I s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
spui povestea aceea... Ții minte!? Ce oameni răi, vor să te despartă de mine... Intuindu-i intențiile, paznicul cimitirului căută să o îndepărteze de mormânt cu blândețe, dar nu reuși în nici un chip. Văzându-se într-o situație deosebită, anunță Miliția care, însoțită de o salvare, veni la cimitir. În timp ce continua să dea nebunește pământul la o parte de pe mormânt, Simona nici nu observă prezența echipajului aflat în preajma sa. Medicul din salvare căută cu vorbe calde, meșteșugite, s-o liniștească, spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
iubim... Acum nu ne rămâne ceva mai bun de făcut decât să avem grijă ca el să nu afle nimic, deocamdată măcar. Bietul de el, nu are nici o vină! E un copil atât de bun! - Trebuie să anunț cazul la Miliție imediat, cu cât mai repede cu atât mai bine, ce zici? - Există o altă soluție!? Alex, situația asta pe mine m-a îmbolnăvit. Nu mă mai găsesc în nimic, totul mă doare și Ina începu iar să plângă. - De ce nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mai bună, pentru care eram în stare... Se subînțelegea că se dăruise fără rezerve unei prietenii nemeritate, care acum, deși se spulberase, devenise mai mult decât dureroasă. Uite ce a putut face, uite, Alex? - Eu plec să anunț cazul la Miliție. îl cunosc pe comandant și am să-l rog personal să ne dea o mână de ajutor. Alex ieși din casă oripilat. Se vedea cât de colo că întreaga lui ființă era bulversată de cele aflate. Aproape că nu mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ajutor. Alex ieși din casă oripilat. Se vedea cât de colo că întreaga lui ființă era bulversată de cele aflate. Aproape că nu mai știa pe unde calcă. Ina rămase prăbușită în perne continuându-și plânsul, secătuită cu totul. La Miliție, colonelul Priboi îi spuse lui Alex că situația este deosebit de dificilă, e un fel de a căuta un ac într-un car cu fân. De regulă, căldărarii nu au o evidență clară a componenților șatrei; sunt cazuri când nu-și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o lume care nu era a lui. Intrase, fără să aibă nici cea mai mică vină, într-un joc al hazardului. Nu era seară când Alex venea de pe șantier în care Ina să nu-l întrebe : - Ai mai fost pe la Miliție.? Trebuie să-i întrebi mereu: ce au mai aflat în legătură cu cazul nostru? Investighează, au vreun semnal, știu pe unde umblă șatrele? Am impresia că organele Miliției se mișcă prea încet. A trecut atâta vreme și ei nimic! Ancheta merge în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
venea de pe șantier în care Ina să nu-l întrebe : - Ai mai fost pe la Miliție.? Trebuie să-i întrebi mereu: ce au mai aflat în legătură cu cazul nostru? Investighează, au vreun semnal, știu pe unde umblă șatrele? Am impresia că organele Miliției se mișcă prea încet. A trecut atâta vreme și ei nimic! Ancheta merge în pas de melc. Poate nici nu au întreprins o anchetă temeinică și noi așteptăm și așteptăm...! - Cum poți să crezi că nu acționează? - Orice e posibil
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
un copil, copilul nostru, Alex, se află undeva... departe de noi, de părinții lui adevărați! - Ina dragă, nu te mai impacienta, te rog! îl contactez pe colonel destul de des, mi-e teamă să nu devin agasant. Dacă nu merg la Miliție, prin telefon. Omul îmi cere răbdare! Mi-a spus că a pornit investigațiile pe mai multe fronturi, dar în același timp a ținut să precizeze că acest caz, al nostru, e deosebit de dificil. Și apoi, e de presupus, că or
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
-i zgudui întreaga ființă, asemenea unui copac aflat în calea unor vânturi vijelioase. - Tu crezi că eu nu sufăr? Dar ce pot să fac, ce putem face noi amândoi? - M-am hotărât! Mă voi duce eu în fiecare zi la Miliție. Colonelul Priboi trebuie să înțeleagă că suntem într-o situație disperată și că stă în puterea legii să ne ajute! - Te rog să te liniștești! Te rog să te calmezi!... Vrei să te îmbolnăvești!? - Sunt deja bolnavă, Alex, sunt foarte
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
te îmbolnăvești!? - Sunt deja bolnavă, Alex, sunt foarte bolnavă... - Trebuie să mai ai puțină răbdare. Dacă Dumnezeu o vrea, copilul nostru va fi al nostru, fii sigură! - Oricum, mâine dimineață, înainte de a mă duce la spital, am să trec pe la Miliție, trebuie... Ina arăta prin întregul său comportament că neliniștea îi ajunsese la paroxism și pusese stăpânire pe inima, pe sufletul, pe întreaga ei ființă. Așa se explica și faptul că reedita mereu aceeași rugăminte fierbinte către soțul ei: Alex, dragule
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
la paroxism și pusese stăpânire pe inima, pe sufletul, pe întreaga ei ființă. Așa se explica și faptul că reedita mereu aceeași rugăminte fierbinte către soțul ei: Alex, dragule, în drumul tău către șantier, abată-te un pic și pe la Miliție și-l întreabă pe colonelul Priboi dacă n-a aflat ceva, dacă nu a găsit un fir, în fine, un semn, cât de palid care să ne dea o speranță. Te rog, Alex, te rog. Și... când ajungi la serviciu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lui Iorgu Stănescu. Acesta va hotărî cum să se procedeze mai departe, ce curs trebuia să dobândească cercetările, în care înmuguriseră câteva semne de speranță privitoare la rezolvarea acestui caz atât de complicat, nimeni nu știa. Locotenentul, ajuns în sediul Miliției orășenești, urcă scările până la etajul întâi, dar în fața ușii pe care scria COMANDANT, ezită o clipă, dacă să bată sau nu la ușa acestuia pentru a raporta cele aflate. În cele din urmă, se hotărî: ciocăni de câteva ori și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să știe că oamenii legii sperau să fie în posesia unor date, ce-i drept, neconturate încă, investigațiile continuând, Ina în disperarea ei, ajunsă la capătul suportabilității, îl ruga în fiecare dimineață pe soțul ei: - Alex, treci și astăzi pe la Miliție, vezi, întreabă dacă nu au vești pentru noi, imploră-l pe colonel să întreprindă tot ce știe el poate află ceva cât de cât palpabil despre existența băiatului nostru. Alex o asigura că nu există zi să nu-l contacteze
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pentru noi, imploră-l pe colonel să întreprindă tot ce știe el poate află ceva cât de cât palpabil despre existența băiatului nostru. Alex o asigura că nu există zi să nu-l contacteze pe colonelul Priboi, fie mergând la Miliție, fie printr-un telefon, în care să-l întrebe despre stadiul demersurilor sale. - Și... și ce-ți spune!? - Caută să mă liniștească, pare a fi optimist, dar pe noi vorbele lui nu ne încălzesc. - Alex, Alex, crezi că Dumnezeu poate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lucrări, deși știa că orice dereglare a fluxului normal al lucrărilor determina ieșirea din grafic. Mergea și-și făcea fel de fel de planuri, când fu scos din ale sale și distras pentru un moment de prezența unui lucrător de miliție ce urmărea, se pare, numerele caselor. Dacă bănuiala sa era plauzibilă, avea să se lămurească curând. Când ajunse în preajma sa, milițianul îl întrebă direct, fără politețea cerută în asemenea cazuri: - Aceasta e strada Teilor? - Da, precum vedeți. Scrie și pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]