471 matches
-
universal. Știindu-se profund vulnerabil Într-o lume ostilă, ale cărei Înfățișări amintesc În scrisul său de coșmarul expresionist, poetul Își transformă fragilitatea Într-un paradoxal mijloc de apărare, investind totul În puterile transfiguratoare ale poeziei, de unde și accentele unui militantism care a putut surprinde la un autor calificat de la Început ca o „sensibilitate răvășită”: Îmbracă-te În odăjdii dintr-un poem În metale Tu, omule cu fața ca un talger căzut la pămînt Desfă-ți În locul somnului un steag de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
1925-1932, oferă exemple tipice pentru o asemenea interferență. Se poate spune chiar că În aceste pagini, Îndeosebi din A doua lumină, Încadrabile În categoria greu de individualizat a „publicisticii”, poemul În proză apare cu intermitențe și fragmentar, fiind subordonat exigențelor militantismului avangardist, unei ideologii literare, unui program, chiar dacă acestea sînt canalizate În tipare destul de libere. Eseurile-manifest din A doua lumină, de exemplu, sînt de fapt numai accidental „poematice”, - Însă „accidentul” e semnificativ, În măsura În care ieșirea din program Înspre poem angajează o atitudine
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
supremația masculinitățiixe "„masculinitate", eventual imitând modelul, feministele franceze au constituit mișcarea Pycho et Poxe "„PychoetPo", defilând sub lozinca „Jos feminismul!” (vezi Moi, 1987). În România, utilizarea termenului a întâmpinat și întâmpină numeroase dificultăți. Este tratat ca având o conotație negativă (militantism strident și agresiv) sau ca nepotrivit pentru o experiență postcomunistă, o dată ce în comunismxe "„comunism" a existat ideologia egalității între sexe, inclusiv în privința muncii și plății egale și promovării pe cotexe "„cote" în funcții de decizie. Foarte puțină lume știe că
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
cea împotriva sclaviei persoanelor de culoare. Este însă drept că bărbații de culoare au primit drept de vot înaintea tuturor femeilor, acest exemplu relevând încă o dată că sexismxe "„sexism"ul este o discriminare mai adâncă decât rasismulxe "„rasism". În Marea Britanie, militantismul mișcării sufragetelorxe "„sufragete" (femeile care militau pentru recunoașterea accesului la vot indiferent de sex) s-a extins după 1905. Primul război mondial a demonstrat că femeile pot să preia producția economică în locul bărbaților, și acest fapt a fost folosit ca
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
și bărbați, în toate domeniile (vezi Mihăilescu, Lexicon feminist, Istoria feminismului politic românesc, 2002, pp. 198-227). 2. Feminismul valului IItc "2. Feminismul valului II" 2.1. Evoluții politicetc "2.1. Evoluții politice" La mijlocul secolului XX, după o lungă perioadă de militantism feminist, drepturile civilexe "„drepturicivile" și politice egale pentru bărbați și femei au devenit o realitate pentru cele mai multe femei din lume (ONUxe "„ONU" a impus acest lucru pentru țările membre). Părea că feminismul și-a atins scopul și și-a pierdut
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
femeilor (Bucurxe "„Bucur,Maria", 2003, p. 2). Adică, pe scurt, pentru femei, modernizarea a însemnat o condiție legală mai proastă față de cea a bărbaților decât cea premodernă. Cetățenia republicanăxe "„cetățenie republicană" invocată de Maria Bucurxe "„Bucur,Maria" drept crez al militantismului feminist al acelor vremuri este acea formă de cetățeniexe "„cetățenie" în care individul este în slujba polisului, el este (și folosirea masculinuluixe "„masculinitate" aici e corectă, o dată ce femeile, de fapt, nu erau cetățene) o persoană cu responsabilități și datorii, trăiește
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
inferioritate trebuie căutată în mediul social saturat de prejudecăți, în discriminările din legislație, în starea economică precară, în educația mai joasă și anacronică în raport cu cea a bărbaților (Nădejdexe "„Nădejde,Sofia", 1879, 1882, în Mihăilescu, 2002). Este semnificativ prin conținutul și militantismul său împotriva infantilizării femeilor și a tratării lor ca marfă sexual-conjugală următoarul paragraf: „Ni se impută că nu căutăm decât să plăcem, decât să ne facem frumoase, fără a ne ocupa de lucruri serioase. Dar oare ce ne învață din
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
atunci când este neplătită sau foarte prost plătită și tratată ca nemuncă sau ca muncă inferioară. Ea este asociată mai ales cu femeile, adesea doar cu femeile. Și alte munci sunt neplătite, de exemplu creația individuală în afara unui contractxe "„contract" sau militantismul civic și politic gratuit (voluntar, neremunerat), dar ele nu sunt socotite nemunci. În capitalismxe "„capitalism", imaginea precumpănitoare a femeilor este aceea de consumatoare. Bărbații câștigă bani, iar femeile îi cheltuiesc. Dar, susține Margaret Bensonxe "„Benson,Margaret" (1969), femeile sunt în
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
cei din urmă o pură înscenare a subordonării. Aceste exemple luate din perioade istorice diferite evidențiază măsura în care cuplul dominație / rezistență devine o imagine în care excesul de schematism este cu atât mai mult destinat a servi acțiunea ca militantism didactic și repetitiv cu cât deservește capacitățile hermeneutice. Dar, mai ales, aceste două mimuri ale pieței descriu imaginarele care susțin orice edificare singulară a economiei și care produc lanțuri de articulări între elemente în prealabil disjunctive, dar ulterior reconstruite după
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
politică și religioasă deschide un câmp nelimitat de investigații pentru antropologi. Voi lua ca exemplu două cazuri din Bangladeș și Laos. La Dacca, între 1971 și 1991, sindicatul muncitorilor din filiala deja amintită a unei multinaționale americane, stimulat de un militantism naționalist și socializant apărut din mișcarea independentistă, dă naștere unui proces de cogestiune a întreprinderii cu directorul ei originar din Bangladeș, împărtășind aceleași idealuri. Vor rezulta de aici o cartă excepțională, privilegiind drepturile lucrătorilor statutari și defavorizând cadrele, modalități inedite
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
se țin de zece ani, de organizațiile așa-zise "nonguvernamentale", care ar trebui să emane de la "societatea civilă" și să o reprezinte pe aceasta în concurență cu statele și instituțiile internaționale 120. Ele arată emergența în spațiul mondial a unui militantism asociativ, care presupune unificarea și standardizarea unei piețe ideologice cu pretenții de rezistență la unificarea spațiilor schimbului economic și la standardizarea pe care această emergență este susceptibilă a o vehicula. Piesele principale ale acestui dispozitiv sunt: exaltarea unei solidarități internaționale
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
propun tipologii în funcție de formele și gradele participării politice: gradele: acestea merg de la excluderea din câmp (indivizi neinformați, nesocializați, neînscriși, absenteism structural) la nivelul cel mai ridicat, al profesioniștilor; formele: simpatizantul, votantul, militantul, manifestantul, profesionistul. Ele nu sunt independente de grade: militantismul implică un grad ridicat de participare. La fel, absenteismul poate fi mai mult sau mai puțin radical: de la ne-înscrierea pe listele electorale la absenteismul tactic, manifestat doar la un tur electoral. După Alain Lancelot și Dominique Memmi, "Participation et
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
lor (s.n. C.M.)"74, ignorându-se astfel, cu o generozitate rar întâlnită în istorie, interese naționale cât se poate de presante. Tonalitatea unor astfel de explicații trimite la matricea politică a discursului pedagogic național, contemporană sau ulterioară evenimentelor din 1918. Militantismul acestei pledoarii a fost preluat fără rezerve de istoriografia națională, reorganizând continuu informația, în favoarea tezei de demonstrat. În manuale a ajuns într-o formă și mai incisivă, agravată prin didacticizare și prin periodice reinvestiri politice. Războaie și tăceri Pe parcursul a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Hohenzollern, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2007, pp. 150-199). Cronologic, cel puțin, gestul festiv proiectat de Haret pare să fi anticipat aceste acțiuni omagiale și, indirect, să fi contribuit la susținerea lor ulterioară. Dar reinvestirea zilei unirii cu o doză suplimentară de militantism se datorează în mare măsură "Ligii pentru unitatea culturală a românilor". Ea s-a lansat în viața publică printr-un apel în acest sens, dublat de o aniversare memorabilă, pe data de 24 ianuarie 1891. Liga a continuat an de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
poet al plaiurilor ardelene, însuflețit de flacăra roșie a revoluției, ardent, intolerant, înlocuind adesea invectiva poetică cu strigătul pur de revoltă, urcând rapid în favoarea criticilor [...] în mijlocul unui roi de sateliți, la fel de felibri, de avântați, cântând munca, partidul și viitorul"69. Militantismul și avântul revoluționar caracterizează întreaga generație de poeți, nu doar pe Beniuc. Monica Lovinescu expune o situație mai rar întâlnită: scriitorii își falsifică opera sau le este "aranjată" biografia ca să corespundă normelor comuniste. Scriitoarea explică procedeul și motivele Agathei Grigorescu-Bacovia
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
și comentate opinii din presa respectivei țări- gazdă"117. Dacă primul număr reprezintă o antologie de texte care garantează libertatea de exprimare, cel de-al doilea număr (și ultimul) strânge semnăturile personalităților marcante ale exilului și se îndreaptă spre un militantism național. Neagu M. Djuvara, licențiat în litere la Sorbona și doctor în drept, intră prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943. Funcția de curier diplomatic îi permite să participe la negocierile de pace cu Uniunea Sovietică în 1944
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
-lea, identificându-se etapa numită High Romanticism romantism "înalt" pentru care autorul folosește prescurtarea HR, caracterizat prin radicalism ideologic, coerență, vizionarism, integrarea contrariilor și romantismul de tip Biedermeier ale cărui coordonate vizau integrarea valorilor domestice, idilismul, pasiuni temperate, confort spiritual, militantism. Această variantă de romantism "modificat și liniștit",199 care depășește tensiunile puternice ale fazei inițiale, intrând sub semnul adaptării, se manifestă cu precădere în literaturile est-europene unde, de altfel, reprezintă singura formă a curentului, lipsind etapa anterioară a HR. Reducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
intransigent este o replică dată liberalismului. Avîndu-și rădăcinile în tradiționalism, el își extrage vitalitatea din trezirea spiritului religios de la începutul secolului al XIX-lea: fervoarea cucerniciei populare, amploarea pelerinajelor, înflorirea ordinelor și a congregațiilor religioase, înmulțirea acțiunilor care implicau un militantism laic foarte dezvoltat în unele regiuni unde se putea vorbi de creștinătate. Acesta se bazează, de asemenea, pe evoluția liberalismului care tindea să se înăsprească, în timp ce în Europa apăreau mișcările socialiste și se răspîndea principiul regimului reprezentativ, după 1848, în ciuda
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
iar democrația creștină mondială, globală, are victoria în mîini. Există însă un paradox care acum o face să se întrebe: ce este de făcut"? În contextul slăbirii ideologiilor, discursul democrației creștine nu mai pare să fie un discurs structurant al militantismului. Fără îndoială, remarcile lui Pierre Letamendia apropo de CDS, la care acesta observă "un discurs creștin-democrat adesea puțin elaborat și asimilat de cadrele partidului", se pot extinde și la alte partide creștin-democrate europene. "Referirea la persoană și la comunitate, scrie
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
controlul inițiatorilor săi, care probabil nu prevăzuseră asemenea excese, nici nu estimaseră cât de explozivă poate deveni această teamă, grefată pe traumatisme profunde, genocid sau exil. Chiar dacă nu este dus la formele lui extreme decât de o minoritate, efectele acestui militantism al vigilenței ar putea să se întoarcă, vai!, împotriva evreilor în ansamblu și să adâncească mai mult prăpastia dintre Franța și cetățenii ei evrei, aceștia din urmă tentați, din reacție, să cultive atitudini de autoapărare, reală sau imaginară, dintre care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
temelii modul de trai și moravurile, a stabilit o nouă ierarhie a finalităților și un nou raport față de lucruri și de timp, față de ceilalți, dar și față de sine. Trăirea în prezent s-a substituit așteptărilor legate de viitor, iar hedonismul - militantismelor politice; febra confortului a luat locul pasiunilor naționaliste, iar divertismentul - revoluției. Circumscris noii religii a ameliorării continue a condițiilor de viață, gustul pentru un trai mai bun a devenit o pasiune de masă, scopul suprem al societăților democratice, un ideal
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
G.E.", 1990). Începând cu anii ’80, activitatea sindicală din Coreeaxe "Coreea" de Sudxe "Coreea de Sud" și-a schimbat caracterul. Muncitorii bărbați din industria grea și cea chimică au devenit figuri centrale și s-a putut observa o „masculinizare” în materie de militantism, dezvoltare organizațională și conducere. În paralel, mai exista și o mișcare sindicală comună a intelectualilor și muncitorilor. Prin intermediul acesteia, studenții și studentele își luau liber de la școală pentru a lucra ca muncitori în fabrică. Scopul lor era ridicarea nivelului conștiinței
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
de producție, de progres a societății”, pedagogia socială, ca teorie și acțiune, se confundă adesea cu sintagmele „educația adulților” sau „cultura de masă”.. Genericul „pedagogie socială” implică însă atât acțiunea, cât și reflecția despre fenomen (teoria). Evitând angajamentul politic și militantismul, Ștefan Bârsănescu (1984) oferă o definiție perfect acceptabilă: „Teorie a educației prin care se urmărește cercetarea procesului de integrare și de socializare a individului, ca disciplină care are ca obiect studiul educației tinerilor și adulților, în afară de familie și școală, de
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
și postulatele contradictoriitc "Adev\rul [i postulatele contradictorii" Când este vorba despre un sceptic, așa cum e Cioran, care, în plus, face și figură de cinic sofist, problema adevărului n-ar trebui să se pună. Îndoiala exclude, oricum, orice fel de militantism. Pentru un sceptic, mai importantă decât orice angajare este dezertarea. Așa încât, nu putem să nu ne întrebăm: Să-l intereseze pe Cioran adevărul?! În fapt, anarhismul tinereții se datorează tocmai absenței adevărului, imposibilității lui de a i se revela. Mai
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
se uită?"(1944), "Scutul păcii" (1949). Poetul continuă să publice volumele "Poeme de pace și luptă" (1953), "Cântecele pădurii tinere"(1953), "În satul lui Sahia" și "Bălcescu" versurile cuprinse în poemele citate se leagă de restul operei printr-un accentuat militantism social, dar realizarea estetică lasă de dorit : Și când pe holde nesfârșite macii / Îngenuncheați la umbra noastră sfântă, / vor asculta uimiți cum toți săracii/ Ca o pădure care crește cânta/ Celor căzuți pentru libertate". 2 "De mine se teme în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]