1,369 matches
-
a circumvoluțiunilor), o nevoie acută de comunicare în plan afectiv a copilului pentru a se simți apărat, ocrotit și iubit. În această perioadă, relația adultului cu copilul are la bază o dispoziție afectivă pozitivă, manifestată prin zâmbet, gesturi jucăușe, expresii mimice și expresii verbale („vorbe de alint”) care exprimă dragoste, apropiere, bucurie, dăruire totală în apărarea și îngrijirea copilului. Important este faptul că, atât în timpul sarcinii, cât și după naștere, copilul nu este imun și nici indiferent la agresiunile verbale sau
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
în ultimul rând, pentru evoluția copilului comunicarea constituie unul dintre aspectele fundamentale ale adaptării și dezvoltării. Comunicarea nu se reduce numai la realizarea ei prin vorbire (limbaj oral), în această etapă având o mare importanță și reacțiile nonverbale în care mimica, gestica, postura și paralimbajul sunt deosebit de active. De exemplu, la 3‑4 săptămâni se manifestă zâmbetul ca expresie a comunicării nonverbale ce are loc prin așa‑numitul „contact vizual” cu cei din jur. La două luni intervin momente în care
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
numitul „contact vizual” cu cei din jur. La două luni intervin momente în care copilul își întrerupe suptul pentru a zâmbi ca răspuns la discursul afectiv al mamei. Ulterior, pe la 4‑5 luni, copilul înțelege unele aspecte ale comunicării după mimica și gestica adultului. Cu timpul, comunicarea nonverbală se subordonează comunicării verbale; gânguritul constituie forma incipientă a vorbirii care cuprinde mai întâi vocale neclare, apoi acestea devin clare (a, e, i, o, u). După 4 luni se produc articulări de vocale
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
adesea îndepărtată de realitatea înconjurătoare. La deficienții de auz, atunci când demutizarea are loc la vârste mici, însușirea comunicării verbale asigură un traseu și un ritm obișnuit de dezvoltare a gândirii; dacă procesul demutizării întârzie, comunicarea se reduce frecvent la limbajul mimico‑gestual, lipsit de bogăție semantică, de operativitatea și suplețea limbajului verbal, iar conținutul gândirii nu se poate desprinde de concretul nemijlocit, operațiile superioare fiind efectuate cu dificultate și la un nivel de complexitate mai redus. În cazul celorlalte categorii de
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
Astfel, printr‑o atitudine constantă de valorizare își poate construi o stimă de sine favorabilă, cu efecte majore în procesul adaptării și integrării școlare. Un aspect particular îl întâlnim la cei cu deficiențe de auz sever care comunică prin limbajul mimico‑gestual, ceea ce îi face să‑și construiască grupul/cercul lor, diferit de al celorlalți cu care nu pot comunica și care, prin atitudinea și comportamentul lor, ajung să îi evite constant și să le inducă sentimentul de inferioritate și marginalizare
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
pus pe o serie de manifestări cu o relevanță crescută din punctul de vedere al încărcăturii psihice: - manifestări de conduită, inclusiv cele implicate în diferite activități de joc, învățare sau muncă; - manifestări implicate în comunicare (conduitele verbale, orale și scrise, mimica, gestica etc.); - manifestările neurovegetative sau rezonanțele vegetative ale activității psihice: modificarea bătăilor inimii, a respirației, înroșirea feței, paloarea, tremurul vocii etc. Observația, ca metodă indispensabilă cunoașterii persoanelor cu cerințe speciale, poate fi: spontană sau provocată, integrală sau selectivă, continuă sau
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
bază de auz este diminuată sau chiar inexistentă, iar simțul echilibrului poate fi tulburat ca urmare a afecțiunilor de la nivelul urechii interne; - gradul deficienței auditive diferă în funcție de cauza, tipul, locul și profunzimea leziunii componentelor structurale ale analizatorului auditiv; gesturile și mimica se însușesc în mod spontan în comunicarea deficientului de auz, constituindu‑se treptat într‑un limbaj caracteristic acestor persoane; însușirea limbajului verbal se face în mod organizat prin activitățile de demutizare, cu sprijinul specialistului logoped și al familiei; la persoanele
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
încărcătură evident vizual-motrică. Treapta senzorială a cunoașterii (senzații și percepții) poartă pecetea limbajului mimico-gestual și a imaginilor generalizate, adică a reprezentărilor pe plan operațional. - dezvoltarea psihică prezintă o anumită specificitate determinată de gradul exersării proceselor cognitive și de particularitățile limbajului mimico‑gestual, lipsit de nuanțe și cu o topică simplistă, generatoare de confuzii în înțelegerea mesajului; primul sistem de semnalizare (senzorio‑perceptiv) este influențat de specificul limbajului mimico‑gestual și al reprezentărilor generalizate pe baza achizițiilor senzoriale și senzorial‑motrice (în
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
o anumită specificitate determinată de gradul exersării proceselor cognitive și de particularitățile limbajului mimico‑gestual, lipsit de nuanțe și cu o topică simplistă, generatoare de confuzii în înțelegerea mesajului; primul sistem de semnalizare (senzorio‑perceptiv) este influențat de specificul limbajului mimico‑gestual și al reprezentărilor generalizate pe baza achizițiilor senzoriale și senzorial‑motrice (în special vizual‑motrice), instrumente cu care deficientul de auz operează până la vârste înaintate, condiționând astfel caracterul concret al gândirii sale; gândirea surzilor nedemutizați operează în special cu
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
microelectronice (implanții cohleari). Formele de comunicare întâlnite în procesul educațional al copiilor cu deficiențe de auz sunt: a) comunicare verbală - orală și scrisă: - are la bază un vocabular dirijat de anumite reguli gramaticale; - labiolectura - suport important în înțelegere; b) comunicare mimico‑gestuală - este cea mai la îndemână formă de comunicare, de multe ori folosită într‑o manieră stereotipică și de auzitori; Limbajul mimico-gestual poate fi definit ca o formă specifică de comunicare interumană, prin intermediul unui sistem de gesturi asociate cu reacții
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
gestuală - este cea mai la îndemână formă de comunicare, de multe ori folosită într‑o manieră stereotipică și de auzitori; Limbajul mimico-gestual poate fi definit ca o formă specifică de comunicare interumană, prin intermediul unui sistem de gesturi asociate cu reacții mimice și pantomimice, folosite între parteneri și recepționate cu ajutorul văzului. Din unele cercetări rezultă că stadiile de achiziție ale limbajului gestual sunt aproximativ aceleași ca și stadiile achiziției limbajului oral. Prin urmare, copilul surd își dezvoltă limbajul gestual în același mod
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
limbaj conduce la următoarele observații: limbajul verbal are un înalt grad de convenționalitate față de conținutul realității pe care îl denumește, gestul, însă, este strâns legat de concret; comunicarea prin gesturi este față în față, perceptându-se vizual gestul și toate mișcările mimice; în consecință, gesticulația are o mai mare libertate de exprimare, fiind mai puțin limitată de organizarea gramaticală puternic structurată; în condiții nefavorabile comunicării vizuale (timp de noapte, emițătorul aflat la distanță mare sau în contralumină), nu se poate realiza dialogul
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
prezintă forme de surditate. c) comunicare cu ajutorul dactilemelor - are la bază un sistem de semne manuale care înlocuiesc literele din limbajul verbal și respectă anumite „reguli gramaticale” în ceea ce privește topica formulării mesajului; d) comunicarea bilingvă - presupune combinarea între: - comunicarea verbală + comunicarea mimico‑gestuală; - comunicarea verbală + comunicarea cu dactileme; e) comunicare totală - folosirea tuturor tipurilor de comunicare în ideea de a se completa reciproc și de a ajuta la corecta înțelegere a mesajului. Observații • Educatorii sunt cei mai în măsură să decidă forma
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
care ține loc de propoziție; - folosirea incompletă a propozițiilor (înșiruire de cuvinte care au o anumită logică, dar fără a respecta regulile gramaticale cu privire la sintaxă); - greșeli de topică - așezarea cuvintelor în propoziție este influențată în numeroase situații de topica limbajului mimico‑gestual; - dezacorduri frecvente între părțile de propoziție sau părțile de vorbire (dezacorduri între subiect și predicat, substantiv și adjectiv, verb și complement etc.); - absența sau folosirea incorectă a prepozițiilor și conjuncțiilor; - utilizarea incorectă a desinențelor, respectiv a sufixelor și prefixelor
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
axa corporală și aliniamentul corect al scheletului), ritmice (ritmicitatea respirației) și energetice (concentrarea forței la nivel abdominal); b) relația cu cei din jur - se realizează prin contactul tegumentelor (de exemplu, relația mamă - copil care va permite ulterior aprecierea eului corporal), mimică, surâs, voce, privire; c) relația cu mediul înconjurător - contactul tegumentelor cu agenții fizici (perceperea variațiilor de temperatură), manipularea obiectelor din jur, descoperirea spațiului apropiat și îndepărtat etc. În altă ordine de idei, psihomotricitatea este tratată în literatura de specialitate ca
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
atitudinea față de valorile religioase, domeniile de interes artistic, atitudinea față de diferite evenimente și fenomene sociale, gradul de implicare în diferite activități cu conotație etică sau estetică etc.; d) dezvoltarea armonioasă a conduitelor psihomotrice - deprinderi psihomotrice de bază (locomoția, scrisul, gesturile, mimica etc.), jocurile dinamice și exercițiile fizice, rezistența la efort fizic etc. Modalitățile de adaptare a conținuturilor educației speciale în contextul modernizării și reformării serviciilor educaționale destinate copiilor cu cerințe educative speciale presupun o analiză atentă a următoarelor aspecte: - tipul și
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
muzicii, de interpretare, de utilizare a unor instrumente etc.); - cultivarea imaginației și a creativității; - echilibrarea și armonizarea personalității copilului prin cultivarea unor trăsături de caracter pozitive; - dezvoltarea sociabilității copilului prin participarea la activitățile organizate pe grupuri de copii; - educarea expresivității mimico‑gesticulare; - nuanțarea exprimării verbale; - dezvoltarea sensibilității și a gustului estetic față de fenomenul muzical; - determinarea unor stări de deconectare, relaxare, confort psihic, încântare și bună dispoziție. Principalele forme de organizare a activităților educațional‑terapeutice din sfera muzicoterapiei sunt: a) cântecul - are
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
dar fără diminuarea activității motorii, care se desfășoară complet, dar lent. bradipsihie - simptom caracterizat prin desfășurarea extrem de lentă a proceselor psihice și a acțiunilor motorii, manifestat prin prelungirea timpului de latență, întârzierea răspunsurilor la stimuli, evocarea greoaie a cuvintelor, monotonia mimicii vocale, explicații lente și amănunțite etc. brahicefalie - conformație a capului în care craniul se dezvoltă preponderent în diametrul lateral, rămânând turtit în diametrul antero‑posterior. cadre didactice itinerante și de sprijin - cadre specializate ale școlii speciale care desfășoară activități de
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ședințe în care se stabilește „unitatea de doctrină”: normele pe care fiecare profesor trebuie să le aibă în vedere în aprecierea lecțiilor de probă pe care le vor ține candidații - claritatea, interesul practic, spontaneitatea activității elevilor, ținuta generală a practicianului (mimică, ton, mișcări), ordinea și disciplina în clasă și mijloacele utilizate pentru a le stabili. Participanții la aceste ședințe de fixare a ideilor călăuzitoare au hotărât că „școala nu trebuie să se mărginească numai a instrui, ci să se silească și
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
în ironie se face auzit un punct de vedere distinct de cel al locutorului: din această perspectivă, o enunțare ironică pune în scenă un personaj care ar enunța ceva deplasat și de care enunțătorul s-ar distanța prin ton și mimică. El ar face auzit punctul de vedere al cuiva care s-ar exprima neadecvat (spunând, de exemplu, "Ce timp frumos!" când plouă cu găleata). Astfel, pentru Ducrot, "a vorbi ironic înseamnă, din punctul de vedere al locutorului L, a prezenta
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
care sunt opace pentru cititor. Eventual, doar prin discursul care citează, naratorul îi va permite să identifice persoane, locuri, momente. Referentul deicticelor nu este singurul aspect din discursul citat care trebuie redat prin interpretarea discursului care citează: debitul, intonația, accentul, mimica... sunt supuse aceleiași constrângeri. Fragmentul citat din Zola nu oferă informații de asemenea natură; în schimb, același personaj, câteva rânduri mai sus, își vede vorbele legate de "spune cu râsul lui răutăcios...". De altfel, tot așa se pune problema și
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
fiziologice. Din punctul de vedere al psihologiei, se face distincție între „senzații conștientizate” (conscious sensationsă și „schimbări corporale” (bodily changesă. În perspectiva sociologică, aceasta departajare nu are importanță dacă nu se transpune în acțiune socială. 2. Gesturi expresive și acțiuni. Mimica, gesturile și acțiunile semnalează trăirea diferitelor emoții. Unele expresii faciale și gesturi sunt înnăscute, însă pot fi mașcate sau inhibate în interacțiunile sociale. Pentru sociologi, expresiile emoționale înnăscute prezintă o importanță mai mică decât componentele socializate ale emoțiilor și formele
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
închipuie că sunt foarte satisfăcută de propria mea persoană! Nu știu dacă această atmosferă de răceală covârșitoare îl plictisește pe prinț, dar s-ar putea spune că ar vrea să grăbească puțin vizita, că e neatent, între noi trei, cu mimica lui atât de șovăielnică, cu momente în care are aerul că ar vrea să fie altundeva... Mi-amintesc doar că m-am apropiat de o ușă care dădea spre terase și grădini micuțe à la française, strălucind sub razele unui
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
copiii din grupă Îi acordă atenție urmărind să-l antreneze În jocurile lor și Îl ajută când este necesar (la urcatul și coborâtul scărilor, la Îmbrăcat etc.). III. Capacități, competențe, lacune, nevoi Posibilitățile de comunicare sunt scăzute, limitându-se la mimică, gestică, sunete incoerente prin care urmărește să atragă atenția: este dornic să fie permanent Între copii; coordonarea psihomotrică este slabă; Îi place să asculte muzică, Încearcă să danseze cu copiii, când aceștia o fac; simte nevoia sporita de afecțiune, În
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Amalia PĂTRAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2142]
-
jos În timp ce vorbești. Dacă spui cuvintele rar, clar, fără să țipi sau să șoptești, păstrând un ton și un debit constant, imi va fi mult mai ușor să te ințeleg. Cu cât ești mai expresiv și folosești În timp ce vorbești și mimica și gesturile cu atât mă ajuți mai mult să țin pasul cu tine. Dacă se Întâmplă să fiu atentă În altă parte și tu vrei să-mi transmiți ceva, te rog fie să Îmi faci un semn cu mâna, fie
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]