334 matches
-
pe nimeni. Nu tu bătălii canonice, nu tu postmoderni versus reacționari, Céline apare În Pléiade, pe de o parte. Pe de alta : În Franța, Pierre Jourde scrie o carte, La Littérature sans estomac, În care acuză lipsa de vlagă a minimalismului, exaltă cîțiva scriitori care-i sînt prieteni, rămîne circumspect cu Houellebecq, mătură cu autoficționarele gen Christine Angot. Cartea este continuată de o alta, cu titlu oarecum polemic, dar ai cărei autori nu fac decît să caute literatură franceză “cu sînge
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este continuată de o alta, cu titlu oarecum polemic, dar ai cărei autori nu fac decît să caute literatură franceză “cu sînge” exact acolo unde poți spera să găsești așa ceva după ce te-ai lăsat convins de lipsa de vlagă a minimalismului, constatată de Jourde : Le Cadavre bouge encore. Précis de réanimation littéraire. Aici, Philippe Muray și Maurice Dantec, doi dintre cei mai acerbi reacționari scriitori francezi (un eseist și un scriitor de SF) desființează arta - și literatura Împreună cu ea - contemporană ca
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
despre literatură pur și simplu - Își cer un titlu apt pentru două direcții de sens : o dată, trebuie să acopere tematica eseurilor peste care tronează. « Enorm și insignifant » spune de fapt limitele celor două registre În care se scrie astăzi literatură : minimalismul care e infrarealist și explorează microscopic ceea ce, altfel, pare insignifiant (cu adagiul, platonician dacă vreți : nu dați importanță lucrurilor care se văd, căutați Înapoia lor) și « maximalismul », hiperrealist, care explorează de la Înălțimi gnomice rațiunea istorică recentă prin Întruchipări memorabile (cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
publică alții (principiu luminist, lipsit pînă acum de suport tehnic pentru a se realiza) și cel romantic al autenticității, conform căruia valoarea expresivității nu depinde de formă. Mai rămîn două zone de scriitură. Unul poate fi socotit o specie a minimalismului, l-am numit minimalism biedermeier sau bucolic, pentru un public mai puțin sofisticat. Al doilea este o specie de autoficțiune, caldă sau călduță, numită În Franța « literatura Amélie Poulain » - ultimul stil prozastic, În ordine cronologică, ajuns pe scena literară În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lipsit pînă acum de suport tehnic pentru a se realiza) și cel romantic al autenticității, conform căruia valoarea expresivității nu depinde de formă. Mai rămîn două zone de scriitură. Unul poate fi socotit o specie a minimalismului, l-am numit minimalism biedermeier sau bucolic, pentru un public mai puțin sofisticat. Al doilea este o specie de autoficțiune, caldă sau călduță, numită În Franța « literatura Amélie Poulain » - ultimul stil prozastic, În ordine cronologică, ajuns pe scena literară În ultimii zece ani. Ambele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
franc-tireur „slab” care nu are pretenția de a denunța Sistemul, ci de a-l lua la mișto pentru ca să Îl putem suporta mai ușor. Minimaliștii de la editura Minuit, astăzi oricum pe cale de dispariție, au un pandant pe care l-am numit „minimalismul Biedermeier”, al unor scriitori care exaltă provincia și „moșia”, cu alte cuvinte Franța profundă, marginală, neatinsă de flagelul civilizației, În narațiuni ușoare, idilizante, delicate, suave (Christian Bobin, despre care nu va fi vorba În acest volum, este poate cel mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu alte cuvinte Franța profundă, marginală, neatinsă de flagelul civilizației, În narațiuni ușoare, idilizante, delicate, suave (Christian Bobin, despre care nu va fi vorba În acest volum, este poate cel mai cunoscut reprezenant al acestui curent). O altă ramură a minimalismului, cea mai recentă, este „literatura Amélie Poulain”, care proiectează o viziune la fel de idilizantă asupra unei urbanități somptuare, rezistentă la rațiunea calculatoare a societății occidentale capitaliste, populată cu personaje bizare, dar bogate sufletește, În compensația inadaptabilității de care dau dovadă la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe primul). A scrie cu stil Înseamnă, În literatura modernă, a Înlocui acordul dintre un limbaj și un subiect reprezentat cu acordul dintre un limbaj și o privire, indiferent de subiect. Așa fac Noii Romancieri francezi și aceasta este originea „minimalismului” francez. O parte din proza franceză numită astfel, cea mai importantă, este minimalistă pentru că relatează În amănunt lucruri - obiecte, situații - În mod normal, adică În percepția lor modulată de o ierarhie a lucrurilor la care aderă toată lumea, insignifiante. Descrierea unei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ruptura este o experiență, o fantasmă, nu o informație. Literatura franceză contemporană tinde - dacă nu e mai corect să spun tindea - să i se conformeze, prin cele două mari paradigme de stil pe care le putem detecta studiindu-i producțiile: minimalismul de la Minuit (proza fenomenologică despre care tocmai am vorbit, aceea a privirii neutre, care „absolutizează”) și literatura enunțării, cea care, prin felurite autoficțiuni, Încearcă să transcrie rostirea, reducînd la minimum stilul și Încercînd să scape reprezentarea de ipostazierea privirii. O
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Puech care, asemeni lui Eric Chevillard mai tîrziu, În 1999, scrie o operă pusă pe sema unui autor necunoscut, inventat de ei, un alter ego. Cea mai valoroasă parte a romanului francez contemporan stă, În cartea lui Viart, sub semnul minimalismului. S-a vorbit mult despre acest curent, prezent În pictură, de exemplu, ca expresie mai degrabă a unui refuz (Don Judd, de exemplu), trecut apoi În muzică și, În sfîrșit, În literatură cu aceeași intenție polemică, disimulată diferit. Minimalismul În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
l’Atlantique (2005). Vor mai fiind multe altele (Paule Constant a primit chiar premiul Goncourt În 1998). Trebuie recunoscut că romancierele franceze ale ultimilor ani nu spun nimic nou - cu excepția lui Marie Redonnet, despre care vom vorbi În capitolul despre minimalism. Nu-și pun probleme formale de limbaj, nu inventează estetic, nu configurează poetici alternative. Scriu intimist, biografist, psihologizant (articolul-manifest al „autoficțiunii”, semnat de Marie Darrieussecq apare Într-o revistă de specialitate, Poétique, În 1992 și are prea multe referințe bibliografice
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În literatură trebuie neapărat să țină seama de Încă prea puțin teoretizatele raporturi ale femeii cu scrisul. SÎnt raporturi În care femeia reușește prea puțin - și tocmai de aceea nici nu ține foarte mult - să se deghizeze, dacă acceptăm că „minimalismul” sau „realismul magic” de pildă nu reprezintă decît măștile pe care scriitorul, potrivindu-și-le perfect pe figură, le folosește ca arme În lupta cu morfeicul limbaj. Pugnacitatea unei anume literaturi feminine, de exemplu, nu rezultă decît din manifestarea imediată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
desigur, scientismul lui Houellebecq se opune efuziunilor din autoficțiuni așa cum realismul pozitivist al secolului al XIX-lea se opune romanului personal romantic. Instituția literară franceză preferă totuși să se identifice cu un alt mare curent literar, nobil, clasicist, și anume minimalismul. Lucrurile pot să pară paradoxale: cum să ajungă avatarul Noului Roman - de avangardă - revendicat ca marcă identitară franceză? Răspunsul stă, cred, În stil. Din voința revoluționară a Noilor romancieri a rămas doar o scriitură: detașată, elegantă, prețioasă chiar, lipsită de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
regăsește În romanul din 2003 al lui Jean Echenoz, Au piano. Descrierea unei nopți de dragoste dintre protagonist și fantasma lui Doris Day (un prim eufemism) constă În această frază: „Noapte de dragoste cu Doris Day”. Dar mizele si istoria minimalismului francez sînt multe altele. Iar istoria lui Începe cu survenireași validarea critică, În roman, a crizei reprezentării, imediat după cel de-al doilea război mondial. V. 1. Genealogia minimalismului. De la Beckett la Echenoz. Ce este un tic? Este tocmai lupta
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
frază: „Noapte de dragoste cu Doris Day”. Dar mizele si istoria minimalismului francez sînt multe altele. Iar istoria lui Începe cu survenireași validarea critică, În roman, a crizei reprezentării, imediat după cel de-al doilea război mondial. V. 1. Genealogia minimalismului. De la Beckett la Echenoz. Ce este un tic? Este tocmai lupta mereu reluată Între o trăsătură de chip care Încearcă să scape de organizarea suverană a chipului, și chipul Însuși care se Închide În această trăsătură, o apucă, Îi barează
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
atașați noii tradiții, rupți de ideologia revoluționară și sensibili la avatarurile mai puțin fericite ale democrației franceze silită să se Îndepărteze de fascinația sovietică sau comunistă de orice fel, debutează cu scurte romane care aduc În atenția critică termenul de minimalism, dar și cel de postmodernism, acesta din urmă, ce-i drept, foarte rar pronunțat. Jean Echenoz, În 1979, Jean-Philippe Toussaint În 1985, Patrick Deville, Christian Gailly și, Într-o anumită măsură, Eric Chevillard În 1987, Christian Oster În 1989 cooperează
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pildă. Nu Întîlnim la francezi umor senin sau sentimentalism suplu și fragil. și apoi, povestirea este una exclusiv interioară, a trăirilor și gesturilor unui personaj: În cazul lui Toussaint, al naratorului. Este vorba, la autorul Melancoliei lui Zidane de un minimalism tensionat. Întins. Dacă În romanele anterioare, din anii 1990, naratorul romanelor lui Toussaint era autoironic, subtil dar arareori dramatic - ca Într-un fel de pariu orgolios cu sine, foarte masculin În același timp - Începînd cu Faire l’amour (Să faci
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
voința de poveste comandă privirea, ci privirea comandă povestea. Dar tensiunea esențială a romanului nu stă aici. Există o dimensiune, alta decît realismul, care face excelența acestui roman: scriitura. Dintr-un anume punt de vedere, putem vorbi și aici de minimalism pentru că frazele, deși lungi, sînt paratactice și lineare, ca un fir de mătase deșirat de pe un un mosor, care nu se mai termină, uneori exasperant de lung - și tocmai conștiința aceasta, a caracterului exasperant al firului narativ Îl face pe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu locuri și obiecte precise”, spunea scriitorul Într-un interviu luat după câștigarea premiului Médicis În 1983, cu romanul Cherokee. Etichetat minimalist, răspunde cu sinceritatea și siguranța celui pentru care a fi scriitor reprezintă o valoare În sine: “Noțiunea de minimalism, În literatură, Îmi pare a avea aproape aceeași pertinență ca cea de postmodernitate: adică apropiată de zero” (interviu În revista Lire, august 1992). Înzestrat cu o cultură tehnică - procedee narative ale diferitelor genuri ficționale (spion al retortelor romanului polițist, negru
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sau ai Înfățișării fizice - este el. Absența justifică monologul, discreditează polifonia rațională a romanului realist și pretenția estetică a armoniei. În sfîrșit, din preeminența monologului interior În fața celorlalte forme de discurs reiese ultima tendință Întruchipată de cartea lui Emmanuel Adely, minimalismul formal. În ciuda tematizării, cel puțin la nivel freatic, a excesului, veți fi remarcat deja: romanele franțuzești nu sînt lungi. Nu sînt lungi pentru că Istoria a făcut infarct, memoria o poate cel mult parazita, hrănindu-se cu ceea ce, intempestiv și capricios
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
numai atît: nu În mărime fizică se măsoară vitalitatea, În parametri vizibili și cuantificabili, ci În intensitate. Minimalsmul formal este o provocare mai mare decît romanul istoric de sute de pagini, pentru scriitor cît și pentru cititor. Enunțare, exces și minimalism sînt cele trei coordonate ale literaturii lui Emmanuel Adely, una profund personală și, după cum vom vedea, autobiografică. Născut la 4 august 1962, scriitorul debutează la 29 de ani cu romanul Les Cintres (traducerea e dificilă atîta vreme cît cuvîntul din
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
franceze ale literaturii de consum - iubirea romantică, iconoclasmul - dar le determină ideologic. Literatura modernă a Început prin a rezona cu sublimul, a trecut prin absurd pentru a rămîne undeva Între cinism, cruzime și umor, În miezul sensibilității de avangardă. Or, minimalismul soft și literatura Amelie Poulain țintesc un segment de public conservator, rural, care respinge modernitatea și celebrează valorile locale și perene. Oferă și cere prea puțin. Totuși, așa după cum peisajul urban francez n-ar fi Întreg fără figura burgului provoncial
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui Samuel Beckett și, apoi, În eteroclitul Nou Roman. Nu se poate omite, desigur, tradiția minimalistă din muzică, prima formă artistică minimală, Înaintea artelor vizuale dominate din anii ‘50 de pop-art-ul american. Erik Satie poate fi considerat un strămoș al minimalismului, Schoenberg și muzica serială, John Cage și Karlheinz Stockhausen cu muzica aleatorie În anii ‘50-‘80. Bucolic În primul caz, apocatastazatic sau mistic În ultimele, minimalismul muzical este reluat formal și tematic de cel literar. John Cage și Samuel Beckett
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din anii ‘50 de pop-art-ul american. Erik Satie poate fi considerat un strămoș al minimalismului, Schoenberg și muzica serială, John Cage și Karlheinz Stockhausen cu muzica aleatorie În anii ‘50-‘80. Bucolic În primul caz, apocatastazatic sau mistic În ultimele, minimalismul muzical este reluat formal și tematic de cel literar. John Cage și Samuel Beckett compuneau În aceeași perioadă (ei mor de altfel la trei ani distanță, primul În 1992, ultimul În 1989). Monotonia, repetitivitatea, "fordismul" unei arte militante În felul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
militante În felul ei Împotriva alienării omului de către tehnică acompaniază metafizica hermenutică evazionistă a unui Heidegger și, În cu totul altă gamă, accesele retorice ale unor critici ai capitalismului atît de diferiți ca Herbert Marcuse sau Sartre. Americanii ar arunca minimalismul În desaga postmodernismului. Francezii, nu, căci ei socotesc minimalismul forte o avangardă, În vreme ce un alt fel de minimalism poate fi taxat rept tradiționalist: unul mai puțin spectaculos decît cel consacrat, o versiune soft unde cinismul și flegma dispar, unde se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]