356 matches
-
2006). Nu numai Klein e același pe care-l știm de ani buni (de altminteri, jumătate din volum reprezintă reluarea subversivei plachete din 2001), dar și autorul său a rămas neschimbat. Nici un rid nu-i brăzdează poemele. Cerebralitatea, echilibrul, senzualitatea, minuția se mențin și îl mențin, în același timp. Practic, orice recenzie a unui volum anterior își păstrează - vorba vine - valabilitatea și în cazul acestuia proaspăt apărut în librării. Sau e numai o impresie? Personal, deși îmi apare limpede faptul că
Klein spuse nein by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9936_a_11261]
-
prozator care se respectă: să subjuge cititorul cu farmecul povestirii, să construiască un personaj unic în literatura română - sodomitul Kostas, rău alcătuit din naștere -, să poarte cititorul prin epoci și locuri îndepărtate, pe care le reconstituie cu măiestrie și cu minuție, să păstreze suspansul pe tot parcursul celor peste patru sute de pagini, să creeze o întreagă galerie de personaje secundare care dau viață și palpit poveștii. Cartea este alcătuită ca o poveste în ramă, care conține la rândul ei numeroase povești
Aventurile unui antierou by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/5694_a_7019]
-
în evenimente, dar ia și o anumită distanță față de ele, analizându-le și evaluându-le într-o grilă morală. Nu mai puțin, el se încarcă de istoriile trăite de alții, istorii pe care le ascultă răbdător sau le reconstituie cu minuție documentară. Diferența relevantă față de alte contexte epice este că, aici, protagonistul își simte acut apropierea sfârșitului. E tema obsedantă din Raport asupra singurătății. Uzat de boli, cu un organism aproape ruinat, cu reacții lente și într-o derută "jalnică", medicul
Viețile altora by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7519_a_8844]
-
rele. Boli, suferință, moarte. „Părinții noștri au murit de bătrânețe”, scrie memorialistul, ceea ce din nefericire nu se va întâmpla și cu Mașa, fiica mult iubită. „A trăit 55 de ani, 8 luni și 20 de zile”, notează tatăl cu o minuție care dă, o dată mai mult, măsura tragediei. O carte mare în mai multe feluri această cronică a unei vieți și a unei epoci.
O viață și o epocă (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4171_a_5496]
-
poticnește însă la cel de-al doilea, istoric. Exemplul său servește de minune demonstrației lui Mihai Zamfir. Și e doar primul dintr-o serie care începe, iată, înainte de materia propriu-zisă a cărții. Nu știu alt critic român care, disecând cu minuție istoria literară să fi pus în evidență mai clar faptul că aceasta e neagră în cerul gurii. Mai multe asemenea exemple și, în general, mai multe despre remarcabila sinteză a lui Mihai Zamfir, în episodul al doilea al acestei cronici
Stilul intelectual (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5253_a_6578]
-
de ani, Șerban Foarță a fost, pe bună dreptate, considerat de exegeză un artizan al cuvântului poetic șlefuit cu migală, inserat cu obstinată atenție în montura unei fraze radical ceremonioase, de o eleganță precisă și de un rafinament controlat cu minuție. De altfel, tentația autodefinirii, a reculului în oglinda poemului e unul dintre procedeele privilegiate ale poeziei/ poeticii lui Foarță: „N-ai vrea să știi, și tu, ce carte,/ de care nu se mai desparte,/ citește acest vrednic domn,/ uitând de
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
Sorin Lavric Într-un jurnal, pornirea de a-ți consemna eșecurile, dacă nu e însoțită de intenția de a le depăși, dă impresia unor lamentaț ii făcute în marginea neputințelor proprii. Mai mult, a-ți arăta cu minuție slăbiciunile e un gest teatral trădînd nevoia de compasiune. Pentru un spirit decent, neîmplinirile merită a fi trecute sub tăcere, ca o parte amară cuvenită sinelui discret, și a le scoate în față în virtutea unei ostentații de victimă lasă aceeași
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
a volumului, întrucît au o intenție de referat facil, făcut cu pedanteria unui spirit care ține neapărat să-și facă lecțiile, de aici senzația că asiști la întocmirea unor conspecte meticuloase a căror corectitudine te agasează pînă la plictis. Dincolo de minuția pedagogică a fișelor de lectură, jurnalul place tocmai în părțile de mărturisire francă, cînd omul Dan Iacob îl dă deoparte pe lectorul omonim. Atunci slăbiciunea pe care o descrie cu precizie îi dă un aer august, de superioritate detașată. Autorul
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
se transformă în alcool propriu-zis numai după vidarea primei duzini de recipiente, mizând deci nu pe ingerarea intensivă și abruptă a alcoolului concentrat, ci pe asimilarea lentă și în doze homeopatice, dând symposionului anvergura unui maraton, organizând piramida halbelor cu minuția unui constructor neamț de catedrale gotice, abolind mai eficient chiar decât cele mai tari băuturi pactul cu timpul, transformând marxist cantitatea în calitate, cucerind așadar cu arme apolitice sau chiar antipolitice, definitiv și irevocabil, proletariatul." Față de, pe de altă parte
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
autorul se dovedește un bun colecționar: are acribia unui cercetător cu pretenții exhaustive, străduindu-se să nu-i scape nimic din distincțiile făcute pe marginea temei. Are elanul arhivistic al unui bibliotecar hotărît să adune metodic toate cunoștințele. Și împinge minuția documentară pînă la a se lăsa în întregime eclipsat de numele pe care le pomenește în carte. De aceea, dacă te întrebi ce anume îi aparține lui Gabriel Petric în această carte, răspunsul e unic: efortul de informare. La sfîrșitul
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
mult mai atașat de text decât colegii lui structuraliști, care, chiar dacă vedeau textul la firul ierbii, nu-l „simțeau”. E cazul unei celebre analize a lui Barthes, eseist care i-a fost model lui Genette, a unei nuvele balzaciene, unde minuția descrierii nu dă seamă câtuși de puțin de realitatea prozei. Intelectuali țintuiți la stâlpul infamiei Evorba de patru intelectuali francezi, doi istorici, un sociolog și un filosof, care au făcut cunoștință cu un tip de cenzură mai puțin obișnuit: nu
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2626_a_3951]
-
riscante, sentimental se rezumă la relația, intrată în rutină, cu odihnitoarea Gabriela, după cum prudent va fi în toate, optând, în politica ziarului, pentru linia națională moderată, centristă. Dar acționând în felul acesta, cântărind tot timpul consecințele fiecărui gest, verificând cu minuție soliditatea fiecărei porțiuni de teren cucerite, eroul riscă altceva: să se înfunde în mediocritate. Ar putea cel mult să facă o frumoasă carieră banală. Aceasta până când intră în scenă celălalt personaj, personajul-pereche al lui Amedeu, neînsemnatul în aparență Mârzea, el
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
care de două decenii încoace blochează procesul firesc al receptării” - între altele, demonstrînd cum temele și motivele prozei fănușiene, despre care „se credea că sunt puține și definitive”, evoluează în timp, alcătuind o „structură dinamică”. În privința combinației de „tematologie și minuție structuralistă” - semnalate de același Eugen Negrici - trebuie spus că nu e vorba de o investigație tehnicistă, în care povara terminologiei și a bibliografiei teoretice surpă fragilitatea demersului (cum se întîmplă în cartea mult mai tînărului Ștefan Dărăbuș despre Cezar Petrescu
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
Am mai înțeles că dimensiunea poetică, foarte consistentă dar nu nepărat un prim plan evident al piesei, cu noduri esențiale în jurul numelui „Gabriel” și al trimiterilor ce se nasc de aici, va deveni ceva fundamental în spectacolul gîndit cu enormă minuție și inspirație de regizorul Radu Afrim. Planul și perspectivele poetice sînt tulburătoare și pentru că par o evadare dorită cumva de toată lumea pentru că sîmburii amari ai dramelor, ai tragediei, finalmente, rămîn în gît. Cred că nu a fost o glumă lucrul
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
mărturie dezamăgită a spulberării unor iluzii tîrzii. Scriitorul a început să publice fragmente din jurnal încă din 1909, în La Nouvelle Revue française, revista înființată împreună cu cîțiva prieteni. Majoritatea comentatorilor cuminți observa că autorul se scrutează pe șine cu o minuție, o intransigenta și o voință de sinceritate deloc străine de rigidă educație protestanta pe care a primit-o. Mai înțeleaptă e întrebarea în ce măsură severitatea această și căutarea sincerității șunt jucate și dacă nu cumva avem de-a face cu poză
Cui i-e frică de un autor datat? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7509_a_8834]
-
foloseau drept operator psihologicul sau căutarea autenticității. Totuși, nu conceptualizarea reprezintă punctul forte al cărții lui Hergyan, ci arta nuanțelor, spiritul de finețe și sagacitatea elegantă a disocierilor în raport cu diverși preopinenți, fie ei interbelici sau critici mai noi; de o minuție poantilistă, ele fac farmecul și spectacolul textului. Nu avem parte - slavă Domnului! - de sistematizări pisăloage și sterile ale avatarurilor confesiunii. Eliberat de necesitatea delimitării cadrului explicativ, autorul se lasă, cu un vizibil hedonism al (micro)lecturii, în voia voluptăților analizei
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
so what? s-ar răspunde, îngîmfat, în anii noștri, pretutindeni în istoriile, cumpărate, de familie. Practică de care nici Sion însuși nu e străin. Și el e un plastograf, care-și îmbunătățește originea pentru un scop rizibil, mai ales față de minuția cu care e plănuit: să-și dea copiii la școala de cadeți de la Petersburg, ambiție pentru care închipuie un izvod, al lui Clănău, păcălește cîțiva oameni de bună credință sau, hélas!, bun cumpărați, și-l citează, culmea falsului, în Arhondologie
(P)omul discordiei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6855_a_8180]
-
testamentară: înainte de a fi ucis, acesta îi amintește fiului să nu-i fie frică. Frica este principalul ingredient al regimurilor totalitare, fie ele satrapii orientale, fie clone sovietice în sud-estul Europei, fie rafinate dictaturi sud-americane pe care le scrutează cu minuție un Garcia Márquez, Ernesto Sabato, Julio Cortázar etc. Episodul de o mare încărcătură emoțională m-a trimis în timpurile noastre, nu lipsite de provocări similare și mi-a amintit sfatul pe care tatăl lui Nicolae Steindhard îl dă fiului său
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
despre însingurare și nevoia de dragoste, despre înstrăinare și moarte. Profund poetică fără a fi poetizantă, cartea Mariei Ellis recuperează de la distanță, cu un instinct artistic sigur, atmosfera apăsătoare a unei infraistorii bolnave, într-o încercare de a reconstitui - cu minuție, printr-un soi de arheologie imaginară - câteva identități în derivă. O voce narativă fermă și pasionată, cu inflexiuni folclorice, developează eșantioanele biografice ca pe niște fotografii de epocă, îmbrăcându-le (terapeutic?) morbidețea într-o scriitură mustind de vitalitate. Ritmul hipnotic
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
Apariția omului în lume, apariția poetului, descins din unica tipăritură a poeziei tatălui, scrijelită pe trunchiul copacului din bătătura casei, din Bulzeștii Doljului, crescând odată cu concentrica așezare a creșterii copacului. Dramaticul insuflat de liric și epic prin tensiune și conflict. Minuția demonstrației, prin exemple, a fascinației simplului, complicat al exprimării sensurilor adânci ale emoției. Tehnica nerepetării și a nedatării. Strategia lirică a implicării și detașării de poeții generației, procesul depoetizării poeziei. Definirea poemului creat de un liric "inventiv cu acces la
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
privește pe autorii de ultimă oră. Nu știu câți dintre criticii activi de ai momentului au avut în mâini (sau au auzit măcar de) prima plachetă a lui Ștefan Manasia, intitulată, cantabil, Dormez-vous ? Să mai întreb câți au scris despre ea cu minuția exigentă cu care o face, aici, fostul profesor al lui Manasia, ar fi deja prea mult. O carte obligatorie pentru orice act critic legat de poezia de azi. Conține în germeni motivația esențială a unei relecturi.
Argumentul Echinox by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7149_a_8474]
-
iarăși, cine știe ce nedumeriri. În prima, poate descumpăni o clipă interesul exagerat care li se acordă unor Valentin Petculescu și Vasile Gogea. Dar până la urmă recuperarea unor marginali e una din sarcinile cele mai importante ale unui critic literar. În legătură cu aceștia, minuția lecturii cu public pe care-o întreprinde Lefter (la pp. 93-114 și pp. 115-150), m-a făcut, recunosc, curios. În cea de-a doua, cu titlu stendhalian, intră în scenă gazetarul. În locul studiilor academice sau eseistice, avem acum articole, fie
Analiză prin sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6224_a_7549]
-
azil, oglindă a propriei decăderi, sunt liantul acțiunii comune. Meritul principal al regiei mi se pare a fi construcția și dinamica acestui grup alcătuit din individualități, armonia corului și felul cum cântă în surdină când trebuie să se audă soliștii, minuția elaborării pentru partiturile solo, strădania, de-abia acoperită, de a da tuturor satisfacția aplauzelor la scenă deschisă. Desigur, această tratare duce la scăderi de ritm, momente de așteptare și de regrupare, dar publicul nu se plictisește când i se oferă
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
sună plauzibil. În această privință, Neculai Andrei, chiar dacă pare excesiv în concluzii, are argumente coerente. Volumul începe cu o incursiune în istoria filosofiei (primele nouă capitole!), pentru ca apoi atenția să se îndrepte spre universul științei. În ciuda subestimării filosofiei, e uimitoare minuția aproape didactică cu care Neculai Andrei îi descrie avatarurile în primele 75 de pagini, acribia sa ducîndu-te cu gîndul la gestul de a se despărți curtenitor de o disciplină în al cărei rost nu crede, dar căreia înțelege să-i
Legi de conservare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3670_a_4995]
-
par timpi necesari de aduceri aminte. Toată lumea asta fabuloasă din tramvai este pusă în forme stranii, cu încărcături speciale, de scenografa Roxana Ionescu. Nu o cunosc și nu-mi dau seama dacă am mai văzut ceva făcut de ea. Are minuție în a completa vizual, în a defini universul fiecărui personaj: Mama, Tata, Sora, Mătușa, Arta Popescu și Popescu însuși. O lume la limită, parcă, tăcută, vulgară sau exuberantă, o lume ce pare să sfîrșească în stereotipie, în șabloane, o lume
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]