1,339 matches
-
miocardului atrial apărută ca urmare a impulsului emis de nodulul sinusal, se propagă prin tot mușchiul atriilor. Ca urmare presiunea intraatrială crește și sângele este expulzat în ventricule. Umplerea ventriculelor face să crească și presiunea intraventriculară. La sfârșitul sistolei atriale miocardul atrial se relaxează și presiunea din aceste cavități scade. Sistola atrială este urmată de cea ventriculară. Stimulul întârzie puțin la nivelul nodulului atrio-ventricular, ceea ce face ca începutul sistolei ventriculare să aibă loc după ce s-a terminat sistola atrială. În cursul
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
mari care se varsă în atrii deoarece valvulele de la baza lor sunt închise. După sistolă, atriile intră în diastolă timp de 0,69 s (până la începerea ciclului cardiac următor). Sistola ventriculară are o primă fază, numită faza izometrică, în care miocardul ventricular este pus în tensiune și se mulează pe conținut. Crește presiunea intraventriculară până la o valoare care o depășește pe cea intraatrială și ca urmare se închid valvele atrioventriculare, fiind blocată comunicarea cu atriile. Contracția miocardului ventricular se intensifică, în
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
faza izometrică, în care miocardul ventricular este pus în tensiune și se mulează pe conținut. Crește presiunea intraventriculară până la o valoare care o depășește pe cea intraatrială și ca urmare se închid valvele atrioventriculare, fiind blocată comunicarea cu atriile. Contracția miocardului ventricular se intensifică, în consecință crește și presiunea intracavitară, maximul fiind atins la sfârșitul fazei izometrice, care are o durată de 0,05 s. Faza izometrică durează până în momentul în care presiunea intraventriculară devine mai mare decât presiunea sângelui din
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
mai mare decât cea din arterele mari. Apoi presiunea intraventriculară scade până devine inferioară celei din arterele mari (volumul ventriculelor ajunge să fie mult micșorat), moment în care se consideră încheiată sistola ventriculară. Urmează diastola ventriculară, care începe odată cu relaxarea miocardului ventricular și durează 0,53 s. Ca urmare a relaxării miocardului ventricular presiunea din aceste cavități scade sub cea din aortă și vena pulmonară, ceea ce determină închiderea valvulelor semilunare de la baza lor. Arterele mari, fiind elastice, s-au destins și
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
până devine inferioară celei din arterele mari (volumul ventriculelor ajunge să fie mult micșorat), moment în care se consideră încheiată sistola ventriculară. Urmează diastola ventriculară, care începe odată cu relaxarea miocardului ventricular și durează 0,53 s. Ca urmare a relaxării miocardului ventricular presiunea din aceste cavități scade sub cea din aortă și vena pulmonară, ceea ce determină închiderea valvulelor semilunare de la baza lor. Arterele mari, fiind elastice, s-au destins și au înmagazinat energia cinetică a sângelui eliminat sub presiune din ventriculi
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
sângelui mai departe în artere, continuând procesul din timpul sistolei. Fenomenele descrise caracterizează faza protodiastolică, ce durează 0,04 s. Urmează o fază de relaxare izometrică (0,08 s) în care ventriculii sunt izolați complet iar relaxarea în continuare a miocardului duce la scăderea marcată a presiunii din aceste cavități. În ventriculi rămâne o cantitate de sânge ce nu a fost eliminat în timpul sistolei ventriculare, numită volum telediastolic. În acest timp crește presiunea intraatrială, unde sângele se acumulează datorită aspirației din
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
obținându-se o fonocardiogramă. Se disting două zgomote principale și două zgomote secundare. Zgomotele principale: primul zgomot cardiac (zgomotul sistolic) marchează începutul sistolei și este dat de unde sonore care se suprapun, rezultate din închiderea valvelor atrioventriculare, întinderea coardelor tendinoase, contracția miocardului ventricular. Este difuz, cu tonalitate joasă, durează 0,12 s al doilea zgomot cardiac (zgomotul diastolic) marchează începutul diastolei, reprezintă consecința închiderii valvulelor de la baza aortei și de la baza venei pulmonare, este mai precis decât primul, de tonalitate mai înaltă
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
rotația de la stânga la dreapta a cordului în cursul sistolei ce aduce ventriculul stâng în contact cu peretele toracic. Manifestările electrice ale cordului sunt consecința potențialelor de acțiune care se propagă de la locul unde sunt generate (nodulul sinoatrial) în întregul miocard. Potențialele de acțiune pot fi culese la suprafața cordului cu ajutorul unor electrozi, transmise și înregistrate grafic, obținându-se o electrocardiogramă. O electrocardiogramă constă dintr-o succesiune de unde (defelexiuni de ampiltudini variabile situate deasupra sau dedesubtul unei linii izoelectrice), segmente (traseele
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
începutul unei unde și începutul alteia). Undele, segmentele și intevalele au durate fiziologice, exprimate în secunde, la fel amplitudinea deflexiunilor are anumite limite fiziologice. Interpretarea electrocardiogramei este importantă, deoarece dă informații cu privire la inițierea și propagarea excitației în diferite regiuni ale miocardului. În cursul unei revoluții cardiace se înregistrează electrocardiografic următoarele unde și segmente: 48 48 unda P, deflexiune pozitivă (situată deasupra liniei izoelectrice) reprezintă transmiterea potențialului de acțiune de la nivelul nodului sinoatrial în tot miocardul atrial, până la nodulul atrioventricular, deci manifestarea
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
propagarea excitației în diferite regiuni ale miocardului. În cursul unei revoluții cardiace se înregistrează electrocardiografic următoarele unde și segmente: 48 48 unda P, deflexiune pozitivă (situată deasupra liniei izoelectrice) reprezintă transmiterea potențialului de acțiune de la nivelul nodului sinoatrial în tot miocardul atrial, până la nodulul atrioventricular, deci manifestarea electrică a sistolei atriale. Are durata de 0,06-0,11 s. segmentul PQ corespunde conducerii atrioventriculare a depolarizării complexul de unde QRS (cu durata de 0,06-0,1 s), numit complex ventricular, este format din
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
și QRST (redă sistola electrică ventriculară și are o valoare normală de 0,43 s), se apreciază amplitudinile deflexiunilor și se calculează frecvența contracțiilor cardiace pe minut pe baza traseului electrocardiografic înregistrat pe hârtie milimetrică. 3.3. Proprietățile funcționale ale miocardului Automatismul (funcția cronotropă) este proprietatea cordului de a-și continua activitatea contractilă ritmică dacă este menținut în condiții fiziologice înafara organismului. Stimulii electrici care asigură automatismul cardiac sunt generați de sistemul excitoconductor, alcătuit în principal din fibre miocardice care păstrează
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
90-100 mV. Nodulul sinoatrial se află sub influența fibrelor simpatice și parasimpatice precum și a influențelor umorale, care pot să scadă sau să crească frecvența descărcării impulsurilor contractile în funcție de necesitățile organismului. Conductibilitatea (funcția dromotropă) reprezintă proprietatea țesutului excitoconductor și a întregului miocard de a propaga unda de ecitație generată la nivelul nodulului sinoatrial în toată masa mușchiului. De la nodulul Keith-Flack impulsul se răspândește cu 0,8-1 m/s în masa atriului drept, apoi, cu o întârziere de 0,01-0,02 s, în
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
s). Fasciculul His conduce impulsurile cu viteză mare (1,5-3 m/s), endocardul ventriculului drept fiind depolarizat cu 0,1 s înaintea endocardului ventriculului stâng. Rețeaua Purkinje conduce impulsurile cu 1-4 m/s, de la endocard spre epicard. Jumătatea subepicardică a miocardului ventricular se depolarizează succesiv, din aproape în aproape, cu o viteză de conducere mică (0,4-0,5 m/s). Excitabilitatea (funcția batmotropă) constă în proprietatea miocardului de a răspunde printr-o contracție la acțiunea unui stimul adecvat. Mușchiul cardiac este
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
Purkinje conduce impulsurile cu 1-4 m/s, de la endocard spre epicard. Jumătatea subepicardică a miocardului ventricular se depolarizează succesiv, din aproape în aproape, cu o viteză de conducere mică (0,4-0,5 m/s). Excitabilitatea (funcția batmotropă) constă în proprietatea miocardului de a răspunde printr-o contracție la acțiunea unui stimul adecvat. Mușchiul cardiac este un țesut excitabil, excitabilitatea fiind o funcție a membranei celulelor musculare cardiace condiționată de polarizarea ei electrică. Excitabilitatea miocardică este asemănătoare cu cea a altor țesuturi
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
fiind o funcție a membranei celulelor musculare cardiace condiționată de polarizarea ei electrică. Excitabilitatea miocardică este asemănătoare cu cea a altor țesuturi, dar prezintă și unele diferențe, având următoarele caracteristici: pragul excitabilității - pentru a putea produce o contracție (sistolă) a miocardului, stimulul trebuie să aibă o anumită intensitate numită prag legea “tot sau nimic”: dacă este depășită valoarea prag efectul este maxim indiferent de creșterea intensității stimulului. Această lege acționează însă limitat, fiind condiționată de starea trofică a miocardului sumarea excitației
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
sistolă) a miocardului, stimulul trebuie să aibă o anumită intensitate numită prag legea “tot sau nimic”: dacă este depășită valoarea prag efectul este maxim indiferent de creșterea intensității stimulului. Această lege acționează însă limitat, fiind condiționată de starea trofică a miocardului sumarea excitației constă în posibilitatea apariției unei contracții miocardice ca urmare a acțiunii repetitive, la intervale scurte de timp, a unor stimuli subliminali fenomenul scării: aplicarea unor stimuli egali ca intensitate, repetați la intervale mai mici de 10 secunde, duce
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
timp, a unor stimuli subliminali fenomenul scării: aplicarea unor stimuli egali ca intensitate, repetați la intervale mai mici de 10 secunde, duce la o amplificare a răspunsului contractil până când acesta se stabilește la un platou, datorită îmbunătățirii randamentului mecanic al miocardului legea inexcitabilității periodice se referă la perioada refractară a miocardului, mai lungă decât a mușchiului striat (durează 0,3 s), fiind astfel împiedicată tetanizarea mușchiului cardiac Potențialul de repaus (de mebrană) a miocardocitului este de - 90 mV. Un stimul care
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
egali ca intensitate, repetați la intervale mai mici de 10 secunde, duce la o amplificare a răspunsului contractil până când acesta se stabilește la un platou, datorită îmbunătățirii randamentului mecanic al miocardului legea inexcitabilității periodice se referă la perioada refractară a miocardului, mai lungă decât a mușchiului striat (durează 0,3 s), fiind astfel împiedicată tetanizarea mușchiului cardiac Potențialul de repaus (de mebrană) a miocardocitului este de - 90 mV. Un stimul care depășește pragul de excitabilitate produce depolarizarea membranei celulare, generându-se
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
perioada de exaltare a excitabilității (în care se obține o contracție prin acțiunea unui stimul sub valoarea pragului) iar după aceea survine o normalizare a excitabilității. Repolarizarea durează mai mult de 300 ms. (fig. 17). Stimulul fiziologic care provoacă contracția miocardului este generat în nodulul sinoatrial. Acțiunea unui stimul suplimentar poate provoca o contracție prematură numită extrasistolă. Contractilitatea (funcția inotropă) este funcția de contracție a inimii. La realizarea acestei funcții participă reticulul sarcoplasmatic, sistemul tubular T, sistemul contractil și mitocondriile. Primele
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
actină, tropomiozină, troponină. Sursa de energie este acidul adenozintrifosforic rezultat din fosforilarea oxidativă. În scopul obținerii energiei, fibrele miocardice folosesc oxigenul furnizat de hemoglobină pentru utilizarea unor cantități mari de acid lactic. În cursul efortului fizic consumul de oxigen al miocardului îl egalează pe cel al întregului organism în stare de repaus. Miocardul poate folosi în scopul producerii de energie și glicogen (în condiții anoxibiotice), grăsimile din depozitele proprii sau acizii grași din sângele circulant, și mai puțin aminoacizi. În cursul
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
oxidativă. În scopul obținerii energiei, fibrele miocardice folosesc oxigenul furnizat de hemoglobină pentru utilizarea unor cantități mari de acid lactic. În cursul efortului fizic consumul de oxigen al miocardului îl egalează pe cel al întregului organism în stare de repaus. Miocardul poate folosi în scopul producerii de energie și glicogen (în condiții anoxibiotice), grăsimile din depozitele proprii sau acizii grași din sângele circulant, și mai puțin aminoacizi. În cursul efortului fizic inima folosește ca substrat energogenetic în special acid lactic. Deoarece
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
substrat energogenetic în special acid lactic. Deoarece acidul lactic este un produs rezidual al mușchiului striat, după eforturi fizice mari se recomandă alergări ușoare, în cursul cărora frecvența cardiacă crește până la 120130/min și consumă excesul de metabolit muscular. Relaxarea miocardului începe odată cu încetarea potențialului de acțiune, fapt ce determină recaptarea Ca2+ în reticulul sarcoplasmatic, o parte a acestor ioni fiind eliminați din celulă. Dată fiind structura și compoziția chimică particulară, contracția mușchiului cardiac este diferită de cea a mușchiului scheletic
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
încetarea potențialului de acțiune, fapt ce determină recaptarea Ca2+ în reticulul sarcoplasmatic, o parte a acestor ioni fiind eliminați din celulă. Dată fiind structura și compoziția chimică particulară, contracția mușchiului cardiac este diferită de cea a mușchiului scheletic. Astfel, contracția miocardului are durata de 0,3 s, de 100 de ori mai mare decât a unei secuse. Legea fundamentală a inimii (legea lui Frank-Straube Starling) caracterizează funcția acestui organ și constă într-o relație între forța miocardului și velocitatea lui (viteza
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
mușchiului scheletic. Astfel, contracția miocardului are durata de 0,3 s, de 100 de ori mai mare decât a unei secuse. Legea fundamentală a inimii (legea lui Frank-Straube Starling) caracterizează funcția acestui organ și constă într-o relație între forța miocardului și velocitatea lui (viteza de scurtare): forța de contracție a miocardului este direct proporțională cu lungimea lui inițială produsă de umplerea diastolică. Cu cât lungimea inițială a fibrei miocardice este mai mare cu atât contracția estre mai intensă, dar alungirea
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
de 100 de ori mai mare decât a unei secuse. Legea fundamentală a inimii (legea lui Frank-Straube Starling) caracterizează funcția acestui organ și constă într-o relație între forța miocardului și velocitatea lui (viteza de scurtare): forța de contracție a miocardului este direct proporțională cu lungimea lui inițială produsă de umplerea diastolică. Cu cât lungimea inițială a fibrei miocardice este mai mare cu atât contracția estre mai intensă, dar alungirea inițială are o limită peste care scade forța de contracție. O
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]