380 matches
-
ar zice, un om cultivat. De vreme ce picioarele ei lungi până în amigdale, moștenire directă pe linie maternă, nu-i aduseseră nici un avantaj social, în afară de acela că o ajutau la deplasarea bipedă, nu-i rămăsese decât să se retragă în lumea ei mioapă și să mediteze, cum altfel decât adânc, la rostul vieții, ajutată, desigur, de alde Aristotel, Dostoievski, Jung, Kundera, Hesse și alții asemenea. Asta n o împiedica însă să studieze, că la o adică cine știe?, și revistele pentru femei, burdușite
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de traduceri (întrebându-ne dacă româna are limbaj porno sau nu), despre lectură ca formare spirituală, bovarism, evazionism, dulce inutilitate sau, dimpotrivă, ca suită de răspunsuri la tot ce ține de deficitul sufletesc al postmodernității, despre actualitatea lui Eminescu, „adolescentul miop“, virilizarea feminității și efeminarea masculinității la teenagerii de azi, despre nevoia de frumusețe și armonie într o lume a urâtului, sarcasmului și dizarmoniei... Sigur că am dat și de indiferență, snobism, aroganță, incultură, provocări („mie-mi place Hitler!“ mi-a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și nu numai) cu care se lăsa fiecare vizită la B. Elvin, pe Masaryk-fostă-Fucik, multele dimineți în care m-am înfruptat nesățios din bibliografia generației ’27 acasă la Mircea Handoca, pe Latină, într-o casă ieșită parcă din prozele „adolescentului miop“... Oh, gata, nu vă speriați, am trecut de moara lui Călifar. N-am să fac aici inventarul tuturor locuințelor literare în care am poposit frenetic trei, patru decenii, deși tare-mi dau ghes la așa ceva drăcușorii ascunși în cotloanele memoriei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o formă ciudată. Ambele grupuri priveau în sus, în mijlocul domului, unde un bărbat masiv era așezat pe un tron. Fața lui, cu trăsături puternice, părea binevoitoare, dar ceva din felul în care se uita printre gene sugera că este ori miop, ori surd. Pictorul încercase să abată atenția privitorului, dîndu-i niște instrumente impresionante. în poală avea un glob, iar pe genunchi o sabie. într-o mînă ținea o balanță și în cealaltă o mistrie. Deasupra lui plutea un vultur cu fulger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acolo. Legea cauzalității e absolută; ceea ce s-a petrecut ca cauză o mie de ani în Bizanț și până azi a trebuit să treacă în organizarea fizică și morală a acelui neam, s-a încuibat în privirea vicleană, chiorâșă și mioapă, în fizionomia de capră, în înclinarea de-a avea cocoașă. Cu viclenia din privire corespunde daltonismul intelectual pentru orice bun moral, fie onoare, fie demnitate, fie adevăr; cu înclinarea cocoașei fizice corespunde cocoașa morală. Căci cine nu minte niciodată e
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Iată ce zice foaia din Atena: Am aruncat o privire asupra raportului unui d. Pencovici trimis de guvernul român pentru a inspecta școalele pe cari guvernul din București le-a stabilit cu mari cheltuieli în Macedonia. Acest inspector surd și miop n-a văzut decât români și câțiva bulgari în patria lui Alexandru cel Mare. Nu există un singur grec, cu toate astea ideea greacă e dominantă, pentru c-au îmbrățișat-o românii. E vorba acum de-a readuce aceste oi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a lăsa urme în organizația fizică și morală a unei ființi atât de impresionabile precum e omul? O mie cinci sute de ani de putrejune bizantină să nu fi trecut în sufletul, în creierul, în vertebrele fanarioților? Aceste stârpituri fizice, mioape, înclinate a avea o cocoașă, să nu fie și ca suflet miopi, să n-aibă cocoașa morală corespunzătoare? Căci ceea ce această canalie intelectuală nu poate pricepe niciodată este adevărul. că un grec - - în calitate de ambasador al Moldovei - au precupețit Bucovina, pe când
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de impresionabile precum e omul? O mie cinci sute de ani de putrejune bizantină să nu fi trecut în sufletul, în creierul, în vertebrele fanarioților? Aceste stârpituri fizice, mioape, înclinate a avea o cocoașă, să nu fie și ca suflet miopi, să n-aibă cocoașa morală corespunzătoare? Căci ceea ce această canalie intelectuală nu poate pricepe niciodată este adevărul. că un grec - - în calitate de ambasador al Moldovei - au precupețit Bucovina, pe când Domnul albanez ș-au lasat să-i taie capul pentru ea. Că
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
s-au grecit, au trecut drept greci, dar n-au fost greci. Am zice că grecul se distinge prin miopie fizică, abstracție făcând de daltonismul intelectual pentru tot ce e virtute, pentru tot ce e onestitate, pudoare. De ce grecii sunt miopi? Pentru că în anticitate ochiul lor nu putea pricepe nici toate culorile, chiar Homer nu le cunoaște pe toate, pentru că zestrea lor fiziologică e din altă epocă a pământului și ochii lor fizici au fost epuizați de civilizația bizantină și nu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ajunsă până-n vârf și gata să țâșnească. Oare toți bărbații din mulțime or fi fost în erecție? Până și băieții mici, până și bebelușii adormiți în basmalele înflorate din spatele mamelor? Am privit pe furiș în stânga mea, spre un pitic asudat, miop, cu o gură hidos de roșie: da, i se vedea membrul sculat prin pantalonii de doc. Nu m-am mai îndoit de acest efect ciudat al apropierii de sacru, cum am știut și că toate vulvele femeilor și fetițelor se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Val. Nu am comis nicio crimă și deci nu am primit nicio pedeapsă, nu mi-am regăsit numele in jurnalul unui poet! Nu am știut să ajung la Moara cu noroc și nici drum de mătase nu am colindat! Adolescentul miop nu m-a zărit în pragul casei bântuite de monștri mei! Nu am avut timp să particip la Războiul sfârșitului lumii... Cioran nu m-a adus pe culmile disperării, Camus nu m-a invitat să călătoresc în deșert. Nu am
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
lăsa să mor de foame. Iată singurul mijloc De-a muri prea cum se cade, care-i foarte potrivit Cu zgârcenia ta mare... PSAMIS Vom vedea pîn-în sfârșit. BOMILKAR (cătră PSAMIS) Ia ascultă-mă amice, de-ți voi zice: ești miop, Îți spun numai adevărul cel mai verde, fără scop De-a te atinge. PSAMIS De ce? BOMILKAR Bine, nu observi c-acest viclean Scapă sigur de sclavie și de tine ca tiran? PSAMIS Cum așa? E cu putință?... BOMILKAR Dară daca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
oferă simpla confruntare a datelor biografice și istorice cu realitatea romanului. „Tema naratorului”, cum Îi plăcea lui Preda să spună, poate țâșni și din incidente periferice, desigur, dar oriunde am citi-o va depăși, cu siguranță, la scriitorul de valoare, mioapa confruntare cu realitatea. Cât despre realitatea istorică, În acest caz, ar fi greu s-o considerăm idilică, cum ne-ar lăsa să Înțelegem cei jigniți de excesiva, libertina extrapolare a adevărului la ambiguitățile ficțiunii. Agresat de reproșurile celor apropiați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
pe mama. Ea apare în închipuirea mea ca din ceață, apoi se limpezește și-i văd chipul suav, și-i aud glasul molcum și duios. Subțirică, destul de înaltă, fața ei avea trăsături armonioase, aș putea spune, chiar frumoase. Avea ochii miopi, albaștri, iar fruntea, senină și destul de mare, era încadrată de un păr blond, inelat, care-i cădea în râuri peste umeri, sfârșindu-se pe la talia-i subțire, de parcă n-ar fi dat viață la unsprezece copii. Avea un mers ușor
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
spălător de sârmă! Mie mi se păruse că era o prăjitură deosebită, pe care nu vor să mi-o dea. Mama a luat spălătorul acela, mi l-a pus în mânuță și atunci, probabil, și-au dat seama că sunt miop. Dar n-au luat măsuri nici atunci și nici mai târziu să mă ducă la oftalmolog, să-mi dea ochelari de corectat vederea. În vremurile acelea erau alte necazuri mai mari de rezolvat, copiii erau neglijați și de aceea mulți
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu lansete și am alergat la baltă, mi-am luat batista în palme și am adus în căușul lor apă. I-am dat-o pe față, frecându-l ușor cu batista udă la tâmple. S-a trezit, a deschis ochii miopi și albaștri ca ai mamei, de la ea moștenise miopia, ca și mine, de altfel. S-a uitat mirat la mine, ca de pe altă lume și mi-a zis: - Nelule, să nu-ți fie frică de moarte. Ea este ca un
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pe minut. Aceasta a fost, de altfel, și prima mașină de cusut fabricată În "serie mare": 80 de bucăți. * Ochelarii au apărut În timpul Împăratului roman Nero. Pliniu cel Bătrân povestește că Nero, despre care se știe cu certitudine că era miop, asista la luptele de gladiatori, privind printr-un smarald. Medicul arab Bon al Haisam din secolul al XI-lea, Întocmind prima descriere științifică a ochiului omenesc, a remarcat ca obiectele privite prin lentile biconvexe par mult mai mari, dară observația
Caleidoscop by Liliana Novac () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93361]
-
mic consiliu, urmând ca mâine să vă transmită hotărârea generală căreia fiecare dintre dumneavoastră urmează să i se supună fără crâcnire, dacă dorește să păstreze nepătat prestigiul liceului nostru. Spunând acestea, elevul de la catedră își ridică spre ochii, probabil foarte miopi, un carnețel deschis. Fixând vârful creionului pe hârtie și clipind, în așteptarea răspunsului nostru, acesta adăugă: - Deci, cum îl cheamă? Iar clasa, într-un singur glas, urlă atât de tare, încât zăngăniră geamurile: - Bur-ke-viț. Cineva din spate adăugă cu simpatie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dar se înverșunează prea tare în nimicuri ca să fi devenit bărbat, nu, nu se aferează, chiar este grăbit, chiar este presat, și de bani, și de timp, deopotrivă. De aceea, doar atunci când lacrimi de oboseală îi umplu bieții lui ochi miopi, lasă deoparte cartea. Așezat turcește între cearșafurile reci, cu părul ieșind vâlvoi din nesuferita scufie și cu limba prinsă copilărește între dinți, își începe însemnările. Cum vechii greci își cunoșteau legendele mult prea bine, nici acțiunea, nici caracterele nu îi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o va scoate el cumva la capăt! Nu era el omul care se lăsa Învins cu ușurință. Mai Întîi trebuia să se dea jos din pat. Se va duce În baie și Își va vedea chipul cețos În oglindă. Era miop. Nu-și va pune ochelarii imediat ce se va ridica. Nici un pictor nu făcuse vreun autoportret cețos. Oare nu existaseră niciodată pictori miopi? Îi plăcea să se vadă ca prin ceață. Astfel, imaginea corespundea mai mult reacției lui globale În fața vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dea jos din pat. Se va duce În baie și Își va vedea chipul cețos În oglindă. Era miop. Nu-și va pune ochelarii imediat ce se va ridica. Nici un pictor nu făcuse vreun autoportret cețos. Oare nu existaseră niciodată pictori miopi? Îi plăcea să se vadă ca prin ceață. Astfel, imaginea corespundea mai mult reacției lui globale În fața vieții. Îi admira pe matematicienii și pe inginerii care puseseră la punct logica vagului și care se opuseseră conceptelor „totul sau nimic“ din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
unde mi-am parcat-o, ceea ce a fost constanta obsesie a tatălui meu cînd și-a cumpărat mașina de 2 CP, și asta după ce s-a hotărît cu mult curaj să Învețe să conducă la patruzeci de ani. Mai puțin miop decît mine, era la fel de fricos cînd trebuia să depășească. Dacă eram lîngă el, Îmi poruncea să tac În timpul manevrei, ceea ce oricum aș fi făcut, ghemuit de frică pe scaun. Accelera și zicea printre dinți: „Hai! Oricum nu mai pot da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
neașteptate, să bolborosească Burdovski, privind împrejur sălbatic și temător, înfierbântându-se pe măsură ce își pierdea încrederea și îl apuca timiditatea. Nu aveți dreptul! Rostind aceste cuvinte, se opri brusc, ca și cum i-ar fi închis cineva gura și, holbându-și mutește ochii miopi, extrem de bulbucați, brăzdați de vinișoare groase și roșii, se uită întrebător la prinț, aplecându-și trupul înainte. De data aceasta prințul, stupefiat peste măsură, îl privi și el cu ochii mari, fără să scoată o vorbă. — Lev Nikolaevici! îl chemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sectele acelea europene,” zise Amparo. „Draga mea, puritatea e un lux, iar sclavii iau ceea ce găsesc. Dar se răzbună. Azi au capturat mai mulți albi decât poți să-ți Închipui. Cultele africane originare aveau slăbiciunea tuturor religiilor, erau locale, etnice, mioape. În contact cu miturile cuceritorilor, ei au retrăit un vechi miracol: au redat vitalitatea cultelor misterice din al doilea și al treilea secol al erei noastre, din bazinul mediteranean, Între o Romă care se dezagrega Încet, Încet și fermenții ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nimic, Însă mă ridicasem și mă deplasam urmând impulsurile care-mi erau transmise de grup. O vedeam, nu prea departe de mine, pe Lorenza care rătăcea mimând recunoașteri pătimașe cu unul sau cu altul, cu capul Înălțat, cu privirea voit mioapă, cu umerii și sânii neclintiți și drepți, cu un mers distrat, de girafă. La un moment dat, șuvoiul ce se scurgea firesc mă imobiliză Într-un colț În spatele unei mese, iar Lorenza și Belbo erau cu spatele la mine, În fine se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]