1,916 matches
-
a unui OM care a dobîndit abilitatea de a-și ascunde bine ulcerațiile și nenumăratele coșmaruri. ION Dumitriu: apolinic, generos, posedat de cultul stabilității. O privire epicureică, saturată de senzații și generatoare, la rîndul ei, de nesfîrșite voluptăți, trece dincolo de mirajul suprafețelor și se sprijină pe chipul netrecător al lucrurilor. Pictorul caută esențe, ciocănește coaja pentru a asculta, în străfunduri, ecoul arhetipului. Cu fața întoarsă către lumea rurală, către valorile ei atemporale și stereotipe, el visează ideea de arhaicitate, vîrsta de
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
dragoste, neconsumată, se desfășoară în toaleta unui bar, Marilena îl lasă să-i atingă sînii. Ceea ce impresionează în filmul lui Cristian Nemescu nu este cîtuși de puțin limbajul crud al cartierului cît oaza de inocență pe care dragostea o creează, mirajul ei. Momentul magic este dublat de înzestrarea paranormală a Marilenei, capabilă să provoace un scurtcircuit de toată frumusețea în tot cartierul, efect împrumutat probabil lumii de magie a lui Kusturica în special din Vremea țiganilor (Dom za vesanje, 1988). Adolescentul
Marilena, Marilena... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9618_a_10943]
-
literar, evoluția operei lui Preda seamănă cu o curbă ascendentă al cărei vîrf, reprezentat de Moromeții, este urmat de o linie descendentă coborînd tot mai mult pe măsură ce romancierul își va scrie romanele. "Marin Preda s-a lăsat sedus de un miraj: dobîndirea titlului de scriitor total. Dorea să fie invidiat, ca și alți colegi de breaslă care se mutau lesne de la o categorie umană la alta, polivalenți, adaptabili, nefixați. ș...ț Autorul Moromeților nu poseda, se pare, vocația dispersării, nu se
De la Măniuțiu la Preda by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9663_a_10988]
-
cu noi acolo, ne vorbea dar în permanență părea preocupat de altceva, aveai uneori sentimentul că în mijlocul conversației gândul îi zbura în altă parte. Ulterior, i-am aflat drama. Gheorghe Mocuța nu venise la Paris atras, ca atâția alții de mirajul cultural al locului, ci în încercarea disperată de a-și salva fiul - el însuși scriitor de mare talent, nominalizat în acest an la premiile Uniunii Scriitorilor - bolnav de cancer. Parisul devenise pentru el un loc al speranței și al propriei
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
i-a luat mâna și i-a arătat poziția normală a pianistului, și, În timp ce cânta, l-a rugat să privească pedalele tocite ale pianinei pentru a prinde rostul lor În interpretare. Rică a ascultat-o și a fost vrăjit de mirajul unor picioare pe care În visele sale le bănuise a fi nemaipomenite dar, a constatat cu bucurie că „Viața bate filmul”! Purta un halat grena care trecea deasupra genunchilor și care avea ca „din Întâmplare” ultimii doi nasturi descheiați lăsând
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
familialeă au abandonat școala ori locurile de muncă; fete care au terminat cursurile unor școli (de cele mai multe ori doar cursurile gimnazialeă și care nu pot să Își găsească locuri de muncă; șomere, eleve și chiar studente, care sunt atrase de mirajul luxului și al vieții ușoare; persoane fără ocupație care duc un mod de viață parazitar, care gravitează În jurul unor hoteluri, moteluri, locuri de cazare, parcări de TIR, benzinării, șosele de centură, zone turistice etc. II. CADRUL CERCETĂRII A doua și
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
constituind un veritabil paliativ al situației materiale precare În care ele se regăseau. Specificul ocupațional al „profesiei” lor pare a fi unul accesibil, care să nu solicite exigențe insurmontabile, și poate de aceea foarte multe tinere se lasă absorbite de mirajul unui astfel de serviciu. În realitate Însă, succesul În branșă este condiționat de adaptarea lor la acest mediu, de Însușirea și cultivarea unor „calități” fizice și, mai ales, psihologice. A-ți determina clienții să cumpere himere și fantezii, plătind de
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
-s vechi și nouă toate... Povești s-au spus, se spun, se vor mai spune. Unele, grație unui demers precum acela al lui Constantin Paiu, vor avea poate șansa de a se lăsa învăluite în luminile rampei, de a cunoaște mirajul mizanscenei. Urez mănunchiului de "versiuni scenice" ce se rânduiesc în această carte, intitulată după un vers eminescian Toate-s vechi și nouă toate..., să se bucure de această șansă. Sunt oricum mărturia înzestrării nedezmințite a unui om de teatru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Într-un somn lin și dulce sau Într-un “coșmar”. O! Dimineața era minunată când toți ai casei dormeau. Era cea mai blândă și duioasă Îmbrățișare! Dar, cocoșul dracului! A Început să cânte cât Îl ținea pliscul: “Cu-cu-rigu! Cu-cu-rigu! Și mirajul unei liniști rupte din rai ( un fals rai, desigur) a dispărut ca prin farmec! Mama, buimacă de somn, s-a lovit cu capul de scândurile patului, uitând pentru o clipă că acolo și-a făcut culcuș peste noapte. Noi, copiii
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
molizi. Uneori, se întorcea cu mâna goală, atunci când vajnicii milițieni îi confiscau marfa pentru care avea certificat de producător și autorizație de vânzare, dar nu se elibera în România socialistă, ordinul de transport. Tata nu s-a lecuit niciodată de mirajul brazilor, și n-a înțeles de ce el, ca proprietar și producător, nu avea voie să-și transporte marfa la diferite piețe din țară, și chiar din asta a făcut cel de al treilea infarct, ce i-a fost fatal, în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cele patru vânturi și dacă lucrurile nu s-ar fi curmat brusc, ar fi putut tot așa de bine să fie și ea prinsă în mrejele preocupărilor lui. În goana nebună după bani dobândiți fără efort, tineri ca el trăiesc mirajul unei lumi ce nu poate fi a lor. Ei, ignorând legea, se aventurează în pericole pe care deși le bănuiesc, le tratează cu indiferență, bravând cu naivitatea ce o conferă tinerețea avidă de inedit. * Olga lucra de câteva luni bune
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
din jo cul său cu ...m-uri, Metafora modei (Magia misterului multisecularei mode muierești) : „ Minunatul malacov , mitenele monocrome, meditativa muselină, moarul mov, mirificul marchizet, molaticul manșon, macrameul mercerizat, madipolonul mieriu, mantela merinos, magica mătase, mirobolantul marabu, misteriosul mărgean, mignonul medalion, mirajul machiajului migdalat, migălita manichiură, marama meleagurilor muntene”. Dintr-un vechi interviu cu Valentin Silvestru rețin o idee profitabilă :” Fantomele, În teatru, nu mor niciodată!”. Chiar! „Eu am Început, de, ca prostul, să scriu, dragă Doamne, o comedie. CÎnd voi isprăvi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Probabil că ar fi rămas așa mult timp, dar dinspre biserică veni preotul paroh, hotărât să facă recepția la lucrarea întreprinsă de portar. Acest fapt îl reconectă la Maya, adică la realitatea concretă și exterioară care nu-i decât un miraj, după cum susțin practicanții yoghini -, umplându-i instantaneu mintea de cele mai variate și relativ vioaie idei. Părintele se arătă mulțumit, deși simți nevoia să facă unele observații pe seama țuțuroiului care curgea cam nu știu cum. Petrică nu se pricepu să-i explice
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a renunța indirect, printre altele, sub ofertele financiare și materiale ale Atenei și ale Spartei, la producția ei autohtonă de orice fel, adică să dea pasărea din mână pentru cea de pe gard sau, mai plastic zis, să fie copleșită de mirajul centrului civilizator al lumii. Prin urmare, conflictul armat, cauzat de răpirea Elenei, soția lui Menelaos, conflict pornit de altfel din lumea nevăzută a zeilor, cu siguranță n-ar fi existat. În fine, abia atunci Calul Troian, creat și folosit pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
grăbiți să vă umpleți timpul cu nimicuri, să fugiți de momentele de răgaz pentru a nu fi nevoiți să meditați la viața voastră, la cei din jur, la sensurile adânci ale existenței. Pe toți ne-a cuprins un fel de miraj pentru atingerea plăcerilor imediate și facile, în care posesiunile materiale și multitudinea experiențelor superficiale țin loc de viață. Toți ne refugiem în fel de fel de preocupări mărunte și de aceea nu mai avem timp pentru a ne pune ordine
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
vieții lui și să urmeze dragostea, însă el ezită, prietenii îi propun o lovitură, iar Max (James Woods) îl cheamă, vocea prieteniei are propriul ei glas de sirenă. Și încă o dată, Noodles se depărtează de fericire care stă ca un miraj în fața lui, la o întindere de braț. Această scindare între dragoste și prietenie este una din temele filmului lui Sergio Leone, un film care unește cruzimea cu sensibilitatea într-un cocteil din care fac parte și decorurile anilor '20, art
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
cînd. Din celălalt capăt al aleii, filosoful și Însoțitorul său o văzuseră, de asemenea, căci se opriseră și ei; Îmi vine să cred, de fapt am Înțeles Încă de atunci, că nu Întîmplător aleseseră să se plimbe pe acea alee. Mirajul (himera, vedenia, halucinația, nu știu cum l-aș putea numi mai bine) nu a durat mult. De fapt, nu știu precis cît a durat, se prea poate ca secundele sau minutele acelea să fi fost adăugate timpului de undeva din afara lui... La
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lungile perioade în care tata era plecat pe șantiere (susținând că fără oameni ca el s-ar alege praful de țara asta), deschideam ușa camerei obscure și o cercetam pe îndelete. Mirosea urât, a aer stătut și rânced, fără tata mirajul camerei obscure se topea și se arăta cealaltă față a spațiului aceluia liliputan, un veceu de serviciu dezafectat. Într-o zi în care Matei se apropia în ritmul lui de maratonist de împlinirea vârstei de doi ani, în tăvile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se vadă clădirile de mai departe și ștergea orice urmă de viață. Se zăreau steaguri deasupra Palatului prezidențial, chiar peste acea pată lipsită de culoare, totuși i se părea că orașul dispăruse. Poate că era căldura cea care crea acel miraj, și-a spus el, sau poate că i se Întâmpla ceva lui Însuși. Se simțea foarte obosit. Nici de auzit nu auzea nimic, nici măcar când s-au apropiat de marginea acelei inumane Îngrămădiri de ființe umane. Îl Înconjura tăcerea de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
abia prelins din cișmea, cum trăsese, cu precauție zăvorul la poartă și cum pășise în strada unde era așteptată? Era o sanie? Poate era o sanie care i-a făcut plecarea ușoară, trecerea pe nesimțite către viața de dincolo, un miraj pentru ea ce-o făcea să-și piardă somnul. De ce viața de dincolo? Elena murise? Da, Elena aceea murise. Tatăl s-a întors cu un coșuleț de struguri din podul casei. Ce grozavi sunt! a exclamat Carmina Erau reci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în brațe. Dar el se trezea. Îl simțea deodată, fără să-l vadă, își arunca ochii către ceasul din perete, ofta, o strângea în brațe, o săruta, rostea câteva vorbe de dragoste, deșarte, deja nu mai era al ei, deja mirajul se terminase, deja pășea pe tărâmul convenționalului, deja se simțea vinovat, deja se gândea la Larisa, la chipul ei bosumflat, somnoros, la felul cum îl va adulmeca, la felul cum o va găsi mai apoi în pat, ghemuită, ascunzându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mereu între cuvinte, a ști să le domini, înseamnă a fi mereu ,,la mijloc de poveste”, a trăi în mijlocul fascinant al locurilor și întâmplărilor. Prin ele, totul devine poveste, adică pendulare între visul de neatins și împlinirea lui, legendă și miraj. Iar cei care au învățat taina cuvintelor sau a ,,necuvintelor”, însetații, se consacră scrisului cu dăruire totală, pentru a trece prin cuvinte în eternitate. A scrie înseamnă a arde pe rugul clipei, a cuceri în numele omului pământuri necunoscute. A citi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cate atâția copii îi așteptă nerăbdători. În curând, toamna cea bogată va face loc anotimpului alb și plin de zăpadă, cu veșmântul scânteietor - iarna. Lucian Moroșanu, clasa a IV-a A Toamna (Codrul toamnei) Vremea din ce în ce mai răcoroasă ne introduce în mirajul de basm al toamnei. Nu s-a dezmințit și a venit și anul acesta toamna harnică contrar speranțelor și rugăciunilor tuturor greierașilor lui Topârceanu. Dorind să o văd și să vorbesc cu ea, am încercat să o vizitez acolo unde
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Happy-end Liniște deplină. Inexistente zgomote răsună sarcastic, glasul stelelor moarte. Fâlfâitul tocit al îngerilor muți treziți de mângâierea lunii. Gingășia de fildeș a oceanelor siderale este - curios lucru! - albastră. Tulburătoare mereu, niciodată stabilă, magia paradoxului mascat de tăcere frământă taina mirajului plictisit. Inexplicabilă liniște a conținutului celest. Sfidătorul Luceafăr pare un Tedy al Parnasului din ceruri - stih abstract al poeziei sublime. Întunericul albastru cuprinde ritualul vrăjii cerești. ......................................................... ............ Cerneala s-a vărsat peste gingășia de fildeș a oceanelor siderale ce este - curios
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pure. Tata mi-a povestit, despre George Enescu: "Se întîmpla, cînd dirija el, ca orchestra să se înalțe de la pămînt. O lua în sus, Iordana, nu știu cum". Era vremea ceaiurilor de liceeni, vremea reuniunilor de liceeni, superb-îndrăgostiți, necondiționat-îndrăgostiți. Ochii lărgiți de mirajul vieții de student și nodul dintre glotă și epiglotă, la gîndul despărțirii de prietena cea mai bună, pusă pe științe politehnice tocmai la București. Jurăminte: juram c-o să știm mereu unii de alții, c-o să ne scriem mereu. Poze: ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]