6,725 matches
-
mare interes, unele nici măcar unul minim, dar se poate spune că împreună formează un corpus și exprimă o tendință. Toate se întâlnesc în aspirația de a promova o tehnică proprie a mărturisirii de sine. Acesta fiind contextul este așadar de mirare că lucrarea lui Dan Cristea despre "scrisul autobiografic" nu a înregistrat, la apariția în românește, ecouri mai mari. Au fost unele recenzii, dar numai de simplă consemnare. Cartea răspundea totuși unor așteptări, cum spuneam, și încă mai mult: este plină
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
fi să faceți o escală la Sibiu? l-am întrebat. Să vă arăt faimoasa stațiune pe nume Ocna Sibiului, care atrage prin faimă mulți vilegiaturiști, unde mi-am petrecut verile copilăriei mele. Maestrul a ridicat sprîncenele într-un gest de mirare năstrușnică. - Adică, îmi propui o călătorie de multe ceasuri la Ocna Sibiului? - Da, m-am trezit accentuînd cu cuvinte cu o forță pe care nu mi-o puteam stăpîni. Am stăruit în ideea mea răsărită spontan care deodată pusese stăpînire
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
cu o naivitate reală și deconcertantă. Lovinescu se uită la mine cu o expresie nedumerită și-mi spuse: - Dar nu e vorba de mine, ci despre dumneata, scumpă amică, rosti modulîndu-și mișcarea buzelor. - De mine?!, am exclamat cu o imensă mirare. - Da, de dumneata, de reputația dumitale. M-am rezemat de spătarul scaunului slobozind un hohot de rîs. Am făcut o pauză, dibuind în adîncul meu, forța cu care doream să fixez cu claritate și fără dubiu, cele ce se iscaseră
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
tandră și îngăduitoare. Am scos din poșetă batista și am fluturat-o spre el, ca pe un imens fluture de lumină, care se pierdu în depărtare. Acum la vîrsta de aproape 93 de ani, din adîncul memoriei mele, care spre mirarea mea a înviat cu o forță de evocare trezită pe neașteptate, a răsărit amintirea acelei călătorii pe care am reconstituit-o verbal și cu ușurință, exact așa cum ea s-a desfășurat înainte cu peste 65 de ani, săvîrșită într-un
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
pămînt și al fumului. Ilie trăgea cartuș după cartuș, la fel de nesigur ca și cum ar fi aruncat cu pietricele în baltă. Nervos, înecat de tuse, își întrebă vecinul dacă din stînga lui nu venea vreun ordin. Acesta își holbă ochii de o mirare fără margini și porni automat în direcția indicată. Repede și Ilie ghici răspunsul după mișcarea lividă a buzelor. Nu mai trase. Își desprinse baioneta din centură și o fixă la capătul țevii. Apoi, fără să știe nici el prea bine
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Suedia, cum ar fi și suedeza aici, în România?), textul celor două volume ale Gabrielei Melinescu închide dacă nu un secret o taină: aceea a respirației, a unui text care respiră, inspiră și expiră, într-un ritm în care coexistă mirarea în fața lumii, iluminările metaforice, rugăciunea isihastă a inimii - revenind mereu - și asceza artei, expresiile unui sensorium bogat și intens și tăcerea care dă putere cuvîntului. Poetă a marilor ceremonii interioare, Gabriela Melinescu stăpînește meșteșugul, cum mărturisește ea, de a scrie
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
De-asta spun că Gaudi e un zeu. Și pentru încă un motiv: l-am simțit acolo. Dinainte de a-i vedea, în ultima cameră, holograma. Din clipa în care am pășit înăuntru, l-am simțit acolo. Nici nu e de mirare că, după ce l-a beatificat în 2001, Biserica Catolică catalană încearcă să-l declare sfânt.
Gaudi e un zeu! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21220_a_22545]
-
Simona Tache Nu mică mi-a fost mirarea să aflu, de curând, că frigiderul părinților mei are frumoasa vârstă de 34 de ani. De ce n-a dat colțul până acum? A încercat, săracul, de mai multe ori, dar n-a fost lăsat. Primul și cel mai important talent
Are românul talent… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21262_a_22587]
-
Palatul Copiilor (“Costă 50 RON pe semestru”, mi-a explicat), plus lecții de pian, pe care i le dă gratis o doamnă profesoară generoasă. De jucat, nu mai are timp să se joace. “Păi, când?”, zice făcând ochii mari, a mirare. “De la 14 la 18 am școală, seara învăț, iar dimineața îmi fac temele și mă duc la Palat”. De dus, se duce singurică, fiindcă mama e la lucru. Ia tramvaie, autobuze și se duce. În seara în care am cunoscut
Lumea ca un cântec by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21305_a_22630]
-
încă o dată că viața bate filmul. Mulțumim pentru acest fragment. Asociez ce am citit scris de tine cu o cameră goală, cu ferestrele mari larg deschise, în care m-am regăsit nu demult...țintuita într-o parte, într-o profundă mirare, privind către mijocul încăperii, unde era chiar el, întruchipând omul perfect, iubindu-ma înainte de a ma găsi, avandu-ma înainte de a mă cunoaște... În camera aceea erau doi oameni privindu-se despărțiți și două suflete...strâns îmbrățișate. Ceea ce nu am
Totul în jur e muzică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82570_a_83895]
-
cunoscut erau binevoitori, chiar joviali, si transmiteau o stare de bine (una dintre chelnerițele de la hotelul unde am stat studiase la București și a conversat cu noi într-o românească fără cusur tot timpul cât a durat micul dejun; spre mirarea noastră, n-a avut decât cuvinte bune despre România). Adăugați, în cazul finlandezelor, o frumusețe iconica, ireala, de coperta glossy și aveți deja schița acestui paradis care este, de fapt, Finlanda. Când am ajuns la Helsinki, mi-am spus că
Ţara soarelui de la miezul nopţii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82605_a_83930]
-
este făcut responsabil de holocaustul împotriva evreilor și romilor, nu și “șeful statului” de atunci, Regele Mihai. V-ați arătat indignat că “unora le dam averi, iar pe alții îi considerăm criminali de război”. Îngăduiți-mi să vă limpezesc această mirare. Între 1940 și 1944, timp în care guvernul României a deportat și a exterminat sute de mii de evrei și zeci de mii de “țigani împuțiți”, cum vă place dumneavostră să-i numiți pe unii dintre cetățenii României, mareșalul Ion
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
un Zuani zis "cel roșu", - lebăda albă (,de argint") a căruia, în armării, este străpunsă de-o "săgeată purpurie". Și cum afinitățile, aici, nu par, mai niciodată, asemuiri deșarte, dar magic, mistic, misterios, ba chiar heraldic, preursite, nu-i de mirare că, după plecarea-i, inițială, peste mări și țăr(m)i, "singura persoană ș?ț de la noi" cu care el, Pantazi, "păstrase legături", va fi fost, și ea, o posesoare de "mare flamură albă și roșie". E vorba de Pulcheria
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
Mircea Popa Nici o bibliografie a lui Liviu Rebreanu nu menționează traducerea Pădurii spânzuraților în limba turcă. E de mirare totuși că acest fapt n-a atras atenția cercetătorilor operei rebreniene, devreme ce ziarul ,Viața", din 1 noiembrie 1942 (nr. 555) venea cu următoarea știre: ,Romanul Pădurea spânzuraților al lui Liviu Rebreanu a fost tradus în limba turcă". Abia cu
Pădurea spânzuraților în limba turcă by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/10931_a_12256]
-
de meserie în slujiri terestre Și-n această clipă vezi cu-nfiorare Un apus tomnatic sângerând pe creste Și te-ntorci cu scrisu-n clasele primare Parcă de-o uimire, parcă de-o poveste Că rămâi de toate nu-i nici de mirare Prea te bat adesea bănuieli funeste Urmărindu-ți umbra singur pe-o cărare Cu ne-nduplecate amăgiri agreste Mai păzești la vie, mai închini pahare Mustul se întoarce din rotiri celeste Să mai fiarbă-n sure șuri imaginare Graurii în pâlcuri
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
i-o găsiră lui Valerian, pentru a se căsători, suferea și ea de o ușoară nevroză depresivă. Lucra ca economistă la Hotel Intercontinental. Avea cu puțin peste treizeci de ani și era o blondă chiar foarte drăguță, încît e de mirare că nu reușise încă să se mărite - sau poate că nu dorise. O chema Mirela, dar colegii o alintau Lenuș. Dacă s-ar fi căsătorit cu ea, Valerian ar fi obținut automat cetățenia română și, pe cale de consecință, dreptul de
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
vioara-n spate, Cântecul nu și-l oprește Fie ziuă, fie noapte. O furnică îl insultă, Plictisită de-al său vers: Dânsa are treabă multă, Prima e în univers! Fără a-și opri cântarea, Greierele îi răspunde, Stăpânindu-și greu mirarea, Parc-ar fi de nu știu unde: -Tu ești trudnica din vatră, ... Citește mai mult Vine toamna val-vârtejși așterne pe pământUn covor de frunze bejPurtate hai-hui de vânt.Gâzele se înspăimântăCuprinse de alergie,Aleargă și se frământăCăci mai au treburi, o mie
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
-și vioara-n spate,Cântecul nu și-l opreșteFie ziuă, fie noapte.O furnică îl insultă,Plictisită de-al său vers:Dânsa are treabă multă,Prima e în univers! Fără a-și opri cântarea,Greierele îi răspunde,Stăpânindu-și greu mirarea,Parc-ar fi de nu știu unde:-Tu ești trudnica din vatră,... XXIII. VULPOIUL ȘI LUPUL DIPLOMAȚI, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016. Adaptare dupa La Fontaine S-ajungă-n codru diplomat, Un Vulpoi șchiop și versat
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
avantajos?), pentru achitarea căreia achită mai mult de jumătate din veniturile lunare ale familiei!, câteva automobile (vă mai amintiți cazul cu cele vreo 7 automobile ale lui înscrise pe diferite persoane. Obișnuit cu coțcării de tot soiul nu e de mirare că a fost și de această dată prins cu mâța-n sac (cum a mai fost vreo 8 ani în urmă când a fost nevoit să întoarcă statului peste 72000 de lei însușiți necinstit). Astfel Declarația de venituri din 2010
SOCIALISTUL CAPITALIST DODON LA “SĂRBĂTOAREA OAMENILOR MUNCII”! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380644_a_381973]
-
De ce mi-e dor de goliciunea trupului tău Ce doar visul mi-l schițează frânt Noapte de noapte, ca o pedeapsă dulce Pentru neascultare? Unde este jocul Privirilor de duminică-seara Când puneam nume florilor Și coloram zborul umbrelor? Îți regăsesc mirarea în fiecare măr Ce-l primesc de la vânzătorii de iluzii. Așa s-a născut culoarea păcatului Între buzele tale ce șopteau amăgirea. De ce am uitat de pasul cândva Rătăcit prin livezile Paradisului? Când ne vom mai scălda trupurile În ploile
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
păcatuluiîntre buzele tale ce șopteau amăgirea.De ce mi-e dor de goliciunea trupului tăuCe doar visul mi-l schițează frântNoapte de noapte, ca o pedeapsă dulcePentru neascultare? Unde este joculPrivirilor de duminică-searaCând puneam nume florilorși coloram zborul umbrelor?Îți regăsesc mirarea în fiecare mărCe-l primesc de la vânzătorii de iluzii.Așa s-a născut culoarea păcatuluiîntre buzele tale ce șopteau amăgirea.De ce am uitat de pasul cândvaRătăcit prin livezile Paradisului? Când ne vom mai scălda trupurileîn ploile verii sub flori de
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
le cunosc/ Când se ridică/ Din funeraliile lor vechi/ Caută sânge/ Și noi victime/ Ei se adună/ În piața subterană/ Această sărbătoare/ Precum cununia/ Prietenei mele de odinioară”. Avem aici într-o conjucție de înțeles, regretul, revolta, într-un fel mirare așezată deasupra întregii lumi, în care el poetul e subiectul unui experiment la granița dintre lumesc și altceva. Îndrăznim să considerăm un apogeu al relevanței ideatice și stilistice, inevitabila, infailibila și necuprinsa „Moarte”: „Urletul numelui de femeie/ Se strigă sus
DANIEL MARIAN DESPRE ILIR ÇABRATI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380676_a_382005]
-
Veç harku yt i mprehtë Mund ta shpojë aq thellë Lëndën e trupit tim VÂRTEJ Am atins ușor cu mâinile Materia roșie a vietii Respirația-n interiorul ei Eram sau nu eram acolo În fața ochilor inimii Dintr-un vârtej de mirare Intru direct în necunoscut Doar arcul tău ascuțit Poate străpunge atât de adânc Materia trupului meu PAS VETES Shpirtëzimi afër meje Și mirësia e dëlirë Që ka nisur të zbulojë Atë çfarë ka përbrenda Iki pas vetes soț, nesër Jam
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380681_a_382010]
-
din trupul tău evanescent n-a mai rămas decât dorul. De aceea e eteric sărutul și-i pierdută cărarea, Dar pașii ți-i simt în fiecare clipă ce vine, Iar sângele meu aleargă să-ți găsească în inimă îmbrățișarea Și mirarea că timpul te-ntoarce mereu spre cer și spre mine. Chiromanție Așa te-aș cuprinde și te-aș lega între linia inimii și linia vieții din palma mea! M-aș prăvăli cu tine în harta destinului meu trecător, te-aș
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
împreună. Zăpada mea Tu ești lumina din fiecare fulg al primei ninsori, Ești soarele reîncarnat în zăpadă Și cernut peste mine din nori. Îți tremur în brațe când m-atingi, Iar când pleci îți tremur de frig. Mă-nvelești cu mirarea plutirii Când nu vii și te strig. Îmi cobori din cer, din nici-nu-știu-care nor Și mă frângi și m-aduni și m-aprinzi În ninsoare și dor. Iubire cuantică Te simt uneori atât de aproape, încât aș putea să mor
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]