2,450 matches
-
de duzină, întrucât fratele meu, pe atunci preșcolar, mucos, pici, țâcă, pruncotean, codănel, cum vreți să-i ziceți, se refugia ore întregi în camera lui și desfășura ample mișcări de trupe, conducea războaie imaginare vorbind de unul singur, te privea mirat când deschideai ușa și te ruga fâstâcit s-o închizi la loc. Mașinuțele erau piese auxiliare, nu prea contau în atacurile de pe șesurile covorului, în retragerile precipitate sub pătură (unde cutele și pliurile formau peșteri și tuneluri) ori în regrupările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
strecoară ceva ce aduce cu o furnicătură sau, mai bine spus, cu un fel de mâncărime. Însă chiar nu pot să-mi imaginez ce suflet gângav trebuie să zacă în mine ca să-i pot explica lui Filip de ce îl priveam mirat când deschidea ușa și de ce îl rugam fâstâcit s-o închidă la loc atunci când mă refugiam cu orele în camera mea, când desfășuram „ample mișcări de trupe“ și conduceam „războaie imaginare vorbind de unul singur“ (pagina 62, rândul 2). Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
izbeam cu ciocanul, zgomotul era asurzitor, casa scării vuia ca o hală industrială, când, deodată, în plină străduință a mea de-a vedea încuietoarea cedând, s-a petrecut un lucru neașteptat, am auzit înăuntru o voce de femeie, un pic mirată, întrebând „e cineva?“ și am văzut-o pe mama apărând în cadrul ușii, cu cel mai nevinovat chip din lume. În spatele ei, s-a ivit imediat un nene scund și îndesat, desculț, în maiou și în pantaloni kaki, care-mi făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
numărul de ziua trecută al ziarului Globe. A șovăit, s-a Întors și mi-a aruncat o privire ce părea să zică „Bietul Ernie, a rămas singur.” Totuși acum, cînd mă gîndesc retrospectiv, cred că a fost mai degrabă una mirată, așa că poate voia de fapt să spună ceva de genul „Cine naiba o mai fi și animalul ăsta ?” Prefer să-mi rămînă În amintire așa. Însă, indiferent care dintre variante a fost, ideea e că s-a Întors În cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe un ton satisfăcut, arătînd cu un braț lung de maimuță spre „Pavilionul special“: Eu sînt paznicul! Nu te cunosc, și nici nu vreau să te cunosc! răcni Digby, și Înainte de a-i Întoarce spatele avu răgazul să surprindă privirea mirată a lui Johns, care pornise grăbit spre iaz Împreună cu Poole. Întîlnirea cu Poole Îl tulburase pe Digby: deși omul nu-i părea cunoscut, Îi răscolise atît de adînc trecutul, Încît simțea că din apa lui neagră ar putea țîșni o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ce fel de om eram? Răspunsul veni numaidecît, ca o lecție Învățată pe dinafară și repetată de zeci de ori În gînd: — Erai extrem de milos. Nu puteai să suporți suferința nimănui. — E ceva deosebit În asta? o Întrebă el, sincer mirat, căci nu știa nimic despre felul cum trăiau și gîndeau oamenii din lumea de afară. — În țara mea, era ceva deosebit. Fratele meu... Se opri, ținîndu-și răsuflarea. — O, da, firește aveai un frate, spuse el, grăbindu-se să se agațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
căciulă colorată pe cap și un fular mov la gât. - Da? întrebă șeful de gară, deloc convins de acest cuvânt. - Aș vrea un bilet până la București, zise fata, scoțând un portofel maro dintr-un buzunar. Șeful de gară o privi mirat. - Da..., spuse, București... - Da, confirmă fata. - Păi, nu știu, domnișoară... Ninge, nu vedeți? - Și ce, zise fata speriată, nu mai circulă trenurile? - Știu eu... - Dar trebuie să ajung astăzi la București! Neapărat! - Hm... Șeful de gară se hotărî să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o șuviță delicată de păr negru. Era deosebit de frumoasă în jeanșii mulați pe picioarele perfecte și tricoul alb, strâmt, care-i punea în evidență sânii, talia și umerii. Dar vioara, ah, vioara... M-am ridicat din pat și am descoperit mirat că aveam pe mine niște chiloți. Nu îmi aduceam aminte când îi pusesem pe mine. Nici nu conta. Mona termină scârțâitul și mă privi cu mândrie. De ce? - Mona, e îngrozitor! Căscă ochii. - Ce? - Ce-ai cântat acolo e insuportabil! Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
zis. Și bineînțeles că a intrat Lynn. - Leonard, am putea sta puțin de vorbă? m-a întrebat. „Mersi mult, Carl“, am zis în gând, abținându-mă cu greu să nu îl sugrum. - Sigur, Lynn, am zis, intră... M-a privit mirată. - Sau... adică stai, vin eu, chiar voiam să mă uit prin bucătărie ce e de mâncare, m-am bâlbâit eu. Vrei și tu ceva, Carl? - Nu, a mormăit el dând înapoi pe MTV. Am ieșit pe hol cu Lynn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
S-au nărăvit. Să se vadă în gazetă, ca miniștrii." S-a aplecat încetișor către el cu un aer misterios, aproape i-a șoptit la ureche: "I-au scăpat din mînă, pricepi, i-au scăpat din mină." A fost sincer mirat: "Cine? Cine i-a scăpat?" Lică Făinaru a plimbat o dată paharul prin dreptul gurii și pe neașteptate, hap, a înghițit tot coniacul. S-a strîmbat, atunci a observat că ochii lui de șoricel erau cam galbeni, dacă n-avea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
grupul în mijlocul căruia Balbo continua să descrie o nemaipomenită bătălie aeriană. Se auzeau pînă la el cuvintele și felul în care imita Balbo înfruntarea "Scende, looping, tatatata, e poi un altro viene di fronte..." "Ți-a fost prezentat?" Bîlbîie ridică mirat din sprîncene, în toată zăpăceala aceea, erau aproape o sută de oameni în casă, ce importanță avea? Și chiar dacă avea, după prezentarea protocolară oaspeții trebuiau să uite imediat numele și rangul pentru a face față unei noi formule de politețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
s-a petrecut nimic neobișnuit, nimic care să intre în interesul Serviciului, domnule Mihail. Dar dacă se face o interpretare, atunci lucrurile se schimbă, se schimbă radical!" Șeful Serviciului îl privi de parcă atunci l-ar fi văzut prima dată. Puțin mirat, plictisit, poate enervat. "Puteai să dai și o altă interpretare decît aceasta pe care ai notat-o în raport?" Leonard Bîlbîie se prefăcea destul de bine că se gîndește, că pune în cumpănă ceea ce s-a întîmplat și după cîteva momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
menirea. Cum ar fi putut Isus să urce pe cruce și de acolo la tatăl său dacă nu ar fi fost vîndut, trădat de Iuda? Toate au un rost și o iertare. "Deci ai fost și la Șosea?" întrebă prefăcut mirat ori sincer mirat, cine să știe ce simte și ce gîndește cu adevărat directorul Serviciului? Pangratty reluă grăbit "și în Cișmigiu am fost, și la Șosea. Se adună cam pe la nouă și jumătate, trebuie să se întunece cît de cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi putut Isus să urce pe cruce și de acolo la tatăl său dacă nu ar fi fost vîndut, trădat de Iuda? Toate au un rost și o iertare. "Deci ai fost și la Șosea?" întrebă prefăcut mirat ori sincer mirat, cine să știe ce simte și ce gîndește cu adevărat directorul Serviciului? Pangratty reluă grăbit "și în Cișmigiu am fost, și la Șosea. Se adună cam pe la nouă și jumătate, trebuie să se întunece cît de cît și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pomenite în afară de Consiliul de Miniștri. S-a uitat Georgescu la cei doi, Stoicescu și Corvino făcură fețe-fețe, mi-am dat seama că e groasă rău și drept să vă spun am simțit că mi se face frică." Mihail se arătă mirat "Frică, excelență, frică?! De ce să vă fie frică?" Pangratty roși ușor, atît cît să-și simtă încălzindu-se pielea obrazului, "în general nu sînt sperios. Mi-e frică doar atunci cînd sînt incapabil să reacționez, cînd nu știu, cînd nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Înhămați boii scârțâia și se zgâlțâia din Încheieturi pe sub arcadele cetății, pe sub umbra caselor, de o parte și de alta a drumului, numai că el abia dacă zărea vreo casă, căci privea pierdut doar În sus, cu ochii Încremeniți și mirați, presimțind doar prezența caselor Înalte de piatră, după cum Îi cădea umbra pe chip și pe ochii‑i vlăguiți, presimțind prezența caselor joase de după care soarele nu se adăpostea, dar la fel de prezente, de nevăzute și atât de reale, mai reale decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
unduitoare ale stejarilor. O pasăre Își luă brusc zborul dintr‑un tufiș, fără nici un zgomot; un fluturaș ruginiu ca o frunză uscată se făcu nevăzut de pe trunchiul unui stejar; un cerb se opri deodată din goană, ca Împietrit și parcă mirat, ca imediat s‑o ia la fugă ca din pușcă; o creangă putredă căzu din copac; o pânză de păianjen se legăna pe un strop de rouă care reflecta razele sângerii ale soarelui. Conurile cădeau pe nesimțite, o creangă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Împărăția umbrelor, va pricepe aluziile la adresa suveranului și va azvârli cartea cât acolo, „cu groază și scârbă“. Nădăjduind că va fi promovat În slujbă, va denunța cazul poliției. Când agenții poliției vor deschide cutia cu cărți, contrabandistul de tutun, sincer mirat, va jura că acela care Îl trăsese pe sfoară va plăti scump. După părerea inspectorului de poliție nu lipsea nici o carte. Cum arderea era socotită o uzanță barbară din pricina unor asociații de gânduri cu Evul Mediu, așadar nepopulară, cărțile vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nimeni altcineva. Asta este un moment numai bun ca să pun punct final și vreau doar să mă asigur că vasul va ajunge cu bine acasă. Îi zâmbi dulce. Iar tu vei fi cel care-l va conduce. Cum? întreba băiatul, mirat și speriat în același timp. Încă nu știu aproape nimic. Asta e adevărat, recunoscu celălalt. Dar tocmai pentru că recunoști că nu știi, singurul lucru pe care va trebui să-l faci va fi să-mi urmezi întocmai instrucțiunile... Iar aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu bățul îl lovi peste fundul gol până când băiatului i se înmuiară genunchii. Luana țâșni în picioare și strigă: Nu-l mai bateți! Realizând că sărise calul se înmuie: Vă rog, nu-l mai bateți... Niciodată învățătoarea nu fusese mai mirată. Nu se așteptase ca această copilă firavă, cuminte și politicoasă, să-i facă asemenea probleme. Mai întâi, să lovească un coleg, apoi să o înfrunte astfel. Ce se întâmpla, îmbătrânea? Nu se mai pricepea să-i cunoască pe copiii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ușurată că fusese inspirată și învățase chiar de la început. Dar profesorul o întrerupse după primele două minute. Îi ceru să explice lecția, să facă comentarii pe baza evenimentelor, să aducă completări din lecturile suplimentare. Niciodată ochii Luanei nu priviră mai mirați. Ce comentarii? Care lecturi suplimentare? I-ar fi povestit, cu dragă inimă, ultimul roman citit dar nu credea că profesorul dorește asta. Înțelegând privirea pierdută a fetei, el o rugă să se așeze și-i dădu, cu nonșalanță, nota patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
făcu să scape ceașca și să se uite la el aiurită, ca la o nălucă. La rându-i, Radu se fâstâci și ieși imediat, fără nici un cuvânt. Ce caută el aici? întrebă Luana țâfnoasă. L-au arestat. Femeile o priviră mirate. De ce să-l aresteze? Luana se enervă, considerând că mila lor mergea prea departe. Terminați cu aiurelile. Sunt femeie în toată firea. Pot să-mi port cu demnitate crucea. Nu e nevoie să mă menajați la nesfârșit. Colegele se uitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tocmai terminase o Întrevedere când a sosit Margaret. Stătea la umbra unei imense coloane Încovoiate, ca o rangă strâmbă, pe care era un paratrăsnet. — Vino să arunci un ochi Înăuntru, i-a spus Bill luând-o de mână. O să fii mirată. Fiecare etaj al clădirii glorifica un aspect al Indoneziei moderne și independente, i-a explicat Bill. Fiecare nivel avea șaptesprezece metri Înălțime, „ziua independenței, azi, șaptișpe august, te-ai prins?“, era luminos și spațios, făcut din beton polisat cu curbe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fapt, nu răspunsese În indoneziana standard, ci În puți nul pe care-l știa din javaneză. Se zicea că pe Sukarno nu putea să-l surprindă nimeni, dar neînsemnata ei replică fusese suficientă să-l facă să ridice o sprânceană mirată și să Încline ușor din cap. Ea era Încântată. și, Înainte ca el să deschidă gura, ea a continuat, știind bine că nu vorbește cu ezitările manifestate de obicei de toți cei pentru care indoneziana nu era limba lor maternă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mama sa, cu siguranță că mai avea câțiva biscuiți, stomacul ei obișnuit cu tratamente severe era foarte puțin pretențios și se mulțumea cu orice primea. Încerca să se înșele, să-și insufle o automulțumire superioară, când auzi soneria. Fu extrem de mirată să-i descopere în prag pe soții Alexe, surâzători, joviali. Pătrunseră în hol, copleșind-o cu amabilități: află că este suplă ca un manechin, că are un aer interesant și intelectual, că este îmbrăcată după ultimul jurnal de modă parizian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]