409 matches
-
telenovelă socialistă nu mai reface, ca Născut în URSS, datele unei copilării socialiste, ci spune povestea copilului universal - plasată în comunismul românesc din anii ’70-’80. E drept că pasajele în care „interesele” naive ale copilului se ciocnesc violent de „misiile” majore ale Partidului sunt pline de culoare. În loc să se pregătească asiduu, ca alți tovarăși de vârsta lui, pentru a deveni „a working class hero”, micul Doru e un mini-disident fără program, chiar și numai pentru că atentează mereu la „bunuri obștești
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
de teracota fumegândă. Cel mai șocant era felul în care arătau profesorii înșiși. Dacă bărbații reușeau să păstreze, printr-un limbaj ceremonios (și, evident, desuet) sechele ale demnității, perorând cu oarecare grandomanie - cu atât mai jalnică în contextul descris - despre misia înaltă a învățământului, femeile făceau să ți se rupă inima. îmbrăcate ca de război, cu paltoane ponosite și, fără excepție, purtând căciuli de blană sau de lână împletită, când nu de-a dreptul antipatice băști din material sintetic, lăsau impresia
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
deci ce căuta în Franța un om care a trăit ani buni la New York. Acum am înțeles: dl Iliescu, mai perspicace, a văzut înaintea noastră că dl Mihăescu e un antiamerican convins și s-a temut să-i dea vreo misie peste Ocean. La Paris, tot nu-l cunoștea nimeni. Așa că riscul de a se trezi vorbind era considerabil mai mic. Ceea ce, să recunoaștem, s-a dovedit o judecată corectă. Vă închipuiți ce ieșea dacă dl Mihăescu era ambasadorul nostru la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15756_a_17081]
-
interviu citat de Mediafax, n-ar fi avut nici un motiv să susțină cauza chiriașilor, așa cum s-a afirmat în presă. Cu tot respectul pentru logica Rodicăi Stănoiu, susținerea chiriașilor e una - poate fi, cum se pare că a și fost, misie de la partid -, iar recăpătarea unei proprietăți de familie e cu totul alta - și asta vine de la legea îndelung mitocosită de fosta coaliție, lege pe care PDSR-ul s-a străduit cu succes, cît a fost în opoziție, s-o aducă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15974_a_17299]
-
pledoaria pentru „universalitatea narațiunii” în defavoarea lirismului pur sau încercarea de a inova receptarea eminesciană prin chestionarea pasajelor autoreflexive. Alte fragmente sunt pur și simplu trufandale de istorie literară, scoase la iveală de spiritul nonconformist (ușor cinic...) al criticului. Derogat de la misia înaltă a istoricului literar, Eugen Negrici se poate deda voluptății de a spune ce crede cu adevărat despre începuturile literaturii române. Nu fără tandrețe stilistică sunt luate, astfel, peste picior încercările boierilor stihuitori de secol XIX: „Dramatismul spovedaniei e sabotat
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
visau și cațavencii, regăsim ceva și din palpitul vital și melancolic nevoie mare al lacrimilor fără leac vărsate de coana Zoițica. Agamiță sintetizează, astfel, tot duhul ideologilor din orașul de sub munte, iubitori de țară!.. În finalul Scrisorii, împlinindu-și și misia de pacificator divin, Agamiță putea muri liniștit, chiar în grădina lui Trahanache, în sunetele fanfarei dirijate de Ghiță Pristanda, care era în stare să interpreteze o emoționantă orație funebră... Dar Agamiță nu moare, el înviază mereu din morțile sale repetate
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
de considerații sunt pură sofisticare. Radu Timofte a fost numit în funcție pe bază politică, și tot pe bază politică și-a desfășurat activitatea. Nici un mister în asta. Soldat credincios al partidului și-al ideologiei sale, Timofte și-a îndeplinit misia cu o rară abnegație față de valorile partidului-mafiot din care a făcut și va face din nou parte. E, însă, impardonabil ca același individ să-și drapeze parti-pris-urile ideologice în hlamida așa-zisei "siguranțe naționale". Curioasă carieră a făcut această sintagmă
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
64 de pătrățele negre și albe, de fapt, aici, cenușii și verzi. Alinierea este perfectă. „Piesele” stau nemișcate. Șaisprezece bărbați îmbrăcați în costume albe și șaisprezece în costume negre așteaptă să pornească la atac. Stau drepți și mândri de importanta misie ce li s-a încredințat. Li s-a părut totul extraordinar de simplu, de parcă ar fi jucat astfel secole la rând. Nu vor executa decât comenzile, intrând în careul indicat. Dacă acesta nu e liber, ocupantul trebuie să iasă afară
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ani, când i-a adunat pe Mă niuțiu, Ducu Darie, Dabija, Galgoțiu, Tompa Gabor, per fect studiu de etapă al unei serii regizorale de marcată originalitate, omogenitate și densitate a programului socio-estetic. De ce nu-și asumă Gorzo, Chirilov sau Olivotto misia superplăcută de a-i reuni între două coperte pe noii mâncători de jăratec ai marilor noastre ecrane? Iar întrebarea mi s-a tot dus la vale. De ce nu are (adică face & deține) UNITER banca de date a teatrologiei românești post
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fiecare atom". Cum s-ar putea explica această constantă, apăsată rezervă față de prezent a eseistului? Cărturarii Școlii ardelene, intelighenția militantă pentru drepturile românilor transcarpatini aveau o justificată, cronică nemulțumire față de actualitatea lor, strîmbă, vexatoare în raport cu etnia pe care o reprezentau. Misia luptătoare pe care au adoptat-o le impunea o sobrietate, o disciplină incompatibilă cu tihna, cu destinderea euforică a momentului, așa cum o recomanda bardul latin: "Bucură-te de ziua de azi și încrede-te prea puțin în cea de mîine
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
împrejurare. Femeile isterice căzute la patimă canină, care au devalizat pușculița animaliferă a câinofilei Brigitte Bardot, încearcă să oprească astăzi, punându-și la bătaie propriul trup, masacrul bietelor patrupede cu priviri atât de blânde. Fac bine, fără îndoială. Numai că misia lor e cu totul alta: ele au fost plătite (și încă plătite gras!) pentru a elimina răul înainte de cangrenizarea lui. Câinii vagabonzi - această metaforă patrupedă a bibedului geto-dacic - au devenit o problemă pentru că românii înșiși sunt o problemă. Nu cred
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
de "automați" va rămânea, căci rareori el a fost mai bine aplicat. Scandalul chiverniselei nerușinate pe socoteala statului continuă, fie sub formă de grase pensiuni viagere, fie sub titlu de recompense patriotice atât de gustate odinioară, fie prin mijlocul diurnelor, misiilor în străinătate cari se cifrează la mii de lei, cumulului funcțiunilor practicat pe o scară întinsă, răscumpărărilor de lucrări problematice sau imaginare și atâtea alte invențiuni maestre datorite acestor lacomi patrioți. De altă parte, favoarea și nepotismul au luat niște
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
trebui, căci o vrea, Și ca să nu se mânce unul pe-altul Trebuie vargă - și aceea-s eu. Las-să murmure, las-să plângă - lasă Să râdă chiar... numai să stea în pace. De n-o voiește, o voi învăța. Aceasta-i misia-mi pe-acest pământ, O alta n-am. În astă oră ce-ai numit-o mare Îți dau cuvântul meu [de] Imperator: Unde dreptatea n-a fi necesară Va domni mila și-ndurarea mea. Unde va [fi] neapărată - nu. {EminescuOpVIII
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prezbiterilor din Ierusalim. 5. Bisericile se întăreau în credință, și sporeau la număr din zi în zi. 6. Fiindcă au fost opriți de Duhul Sfînt să vestească Cuvîntul în Asia, au trecut prin ținutul Frigiei și Galatiei. 7. Ajunși lîngă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. 8. Au trecut atunci prin Misia, și s-au coborît la Troa. 9. Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia stătea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
opriți de Duhul Sfînt să vestească Cuvîntul în Asia, au trecut prin ținutul Frigiei și Galatiei. 7. Ajunși lîngă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie. 8. Au trecut atunci prin Misia, și s-au coborît la Troa. 9. Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia stătea în picioare și i-a făcut următoarea rugăminte: "Treci în Macedonia, și ajută-ne!" 10. După vedenia aceasta a lui Pavel, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
pe nume "În genunchi mă-ntorc la tine" cu Gianni Morandi. Am mai scris asta, nu am scris însă despre Comisia de împăciuire. Așadar tovarășul meu învățător Dumbrăviceanu venea regulat la Comisie și analiza acolo problemele obștești din raion. Avea misia aceasta de la partid: trebuia să împiedice oamenii muncii să ajungă la tribunal. Era rușinos să apuci calea tribunalelor și să strici reputația orașului Lipova, centru raional de mare tradiție, după cum ni se spunea la școală. În plus de asta era
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
des, se uită o vreme la peisajul regal și apoi iese tiptil. La un moment dat apare și primarul care își cere scuze că a întîrziat: a trebuit să-l întîmpine pe Președinte la aeroport. Oftează, lăsîndu-ne să înțelegem că misia e misie, dar altceva e de fapt în sufletul lui. E timpul să coborâm pe scenă. Regia e de o simplitate deconcertantă: în fundul scenei, cu fața către sală, sânt aliniate șase scaune de catifea roșie. În fața lor, la câțiva metri
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
uită o vreme la peisajul regal și apoi iese tiptil. La un moment dat apare și primarul care își cere scuze că a întîrziat: a trebuit să-l întîmpine pe Președinte la aeroport. Oftează, lăsîndu-ne să înțelegem că misia e misie, dar altceva e de fapt în sufletul lui. E timpul să coborâm pe scenă. Regia e de o simplitate deconcertantă: în fundul scenei, cu fața către sală, sânt aliniate șase scaune de catifea roșie. În fața lor, la câțiva metri, două microfoane
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu vorba și-am uitat de ospăț. Cuvioșiile voastre, deși știu că postiți, rogu-vă totuși a pofti la masa ce Domnul, în milostenia lui, o dă boierilor, căci am multe a vă spune înainte de a purcede în greaua domniilor-voastre misie. Episodul 82 LA OSPĂȚ Ospățul începu la ora 5. Pe vremea aceea mesele domnești nu aveau încă opulența pe care o vor atinge chefurile fanariote, prelungite mult după dispariția fanariotismului ca sistem socio-politic de tristă amintire. Se consuma deci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
goali!”, la ușă sună politicos un controlor, ca să factureze consumul de cerneală, iar peste toate, de la bucătărie, se aude glasul soției anunțându-te bucuroasă: „Azi o să pregătesc ceva din Buzzatti!”. La treabă, deci! Episodul 130 îNAPOI LA BARZOVIE-VODĂ Poate că misia cea mai grea a Poveștii ce-și duce povestea pe două căi este de a reface în chip firesc atmosfera unui drum când pașii Săi au călcat mai mult pe celălalt. Vă mai aduceți dumneavoastră aminte de Barzovie-Vodă, spătarul Vulture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
atrăgătoarea femeie - vreo șase-șapte sfinți, toți unul și unul. Am dormit ca legănată. — Domnul să te aibă în pază... - mormăi Metodiu, grăbind pasul. Să-i lăsăm acum o vreme pe bunii noștri călugări să se piardă pe drumul secretei lor misii spre Cetatea Eternă și noi să ne întoarcem degrabă, la timp, în Moldova, să aflăm ce-au mai pățit surghiuniții Barzovie-Vodă, spătarul Vulture, tăcutul Broanteș și întru vecie oacheșa Cosette. Episodul 170 LA GURA SIRETULUI De cum ieșiră din țara de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dat foc, ei le-au Întors cu furca... - Ce contează? - vorba lui Sapșa. Ce contează cine le-a stropit cu gaz, cine a scăpărat chibritul, cine a... suflat În foc? De acord: ei, comisarii de la NKVD. Dar nu asta era misia lor? Meseria lor nu era asta: să strivească, să nimicească, să distrugă, să ardă? Tata oftează, tace o vreme, apoi reia, privind În pământ: - Nu știu dacă ți-a povestit careva din noi cum, al doilea lucru pecare l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
câte un stejar, un paltin, doi-trei ulmi. I-a rămas doar numele: Codrul Orheiului... - Cum au făcut cu oamenii, Întâi, cu pădurea după aceea, așa au făcut și cu cărțile, tâlharii! Dar Îmi ziceam, Îmi zic: Asta-i meseria lor, misia lor de comuniști: să distrugă, să ardă. Pe când meseria mea e... dimpotrivă. Generația voastră ne ironizează pe noi, cei de după primul Război Mondial. Voi, când vorbiți de Învățători, puneți Între ghilimele cuvântul „apostol”... Noi, băiete, nu numai că ne spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să se fi gândit când a intrat la Școala Normală, nu când a ieșit. Domnișoara: - No, păi dacă nu m-am gândiii’... Mama zice că Învățătorul de țară să-și facă distracțiile și anturajul la țară - ca la țară, fiindcă misia lui e să facă ceva bine pentru alții, nu pentru el... Domnișoara: - Ce, că dòr nu m-am făcut po-păăă... - și râde. - Te-ai făcut Învățător, zice mama. - Ce, că dòr n-am vrut să mă fac dăscălițăăă... - Dar ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
trimit parașutiști - așa, ca să-i trimită... Nu mă credea, mă pândea: când organiza „vânători” prin Împrejurimi, făcea el cum făcea și aducea „vânatul” la Mana, În curtea școlii: doar-doar m-oi da de gol, că sunt trimis de sovietici, cu misie... Zice tata, În continuare - și mult mai târziu, cu un an-doi Înainte de a se prăpădi: - Cum e și istoria asta făcută! Sau: cum o face geografia - sau dracul, de când Dumnezeu se scobește-n nas și doarme... Prin ’62, cred, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]