8,317 matches
-
unei neliniști inexplicabile sunt și celelalte proze: Mii de nopți, Unghia neagră, Vârtelnița morții, Vidra în apele cerului, cele mai ample și mai ingenios realizate. Simboluri indescifrabile și himere răzbat, ca reminiscențe oculte, dintr-o lume necunoscută, inaccesibilă. Picturalitatea, comunicarea misterioasă dintre regnuri, proiecția cosmică, poeticitatea ascunsă, străbătută de obsesii, a unei existențe mereu amenințate de moarte sunt numai câteva din elementele definitorii ale unui vizionarism oniric, ce-l situează pe Nicolae Popa, indubitabil (nu știu dacă după însăși voința autorului
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
în bună măsură, altceva. Utilizează resursele oniricului, dar se bazează pe un solid suport realist al narațiunii. Autorul mizează pe un joc estetic între construcție și deconstrucție, mistificare (prin inserturile de fantastic) și demistificare (prin analiza rațională, distructivă, a ficțiunilor misterioase). Rezultatul este un produs narativ postmodern, cu un moderat caracter ludic. Cubul de zahăr, niciodată perisabil sau dizolvabil, e un fel de obiect magic, ce trece de la narator (prozatorul însuși, așa cum se prezintă în prima secvență a cărții) la personajele
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
asume din ce în ce mai înțelegător rolul de salvator al fetei. Brusc însă, Dora se spânzură, acutizând tragedia familiei. Fratele ei, Sava, fost student la geografie, de unde a fost exmatriculat, datorită ideilor sale bizare, e purtătorul "cubului de zahăr" și martorul unor întâmplări misterioase, fantastice, care le dublează pe cele reale (viziuni ale unui cerb care bântuie satul; aparițiile suspecte și... invizibile a trei moșnegi, ca trei spiriduși, care pun lumea la cale; o tentativă de sinucidere, din care scapă miraculos și... incredibil etc.
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
Marina Constantinescu Îmi amintesc, uneori, de un personaj care mi s-a părut extrem de ciudat. O bună bucată de timp. L-am văzut aproape numai în semiîntunericul misterios al sălilor de teatru. La Bulandra, la Odeon, la Craiova, la Teatrul Maghiar din Cluj... Nici nu știu dacă aș putea să-i refac chipul de la lumina zilei. Mi s-ar părea altcineva. Poate. Apărea, discret, cu mult timp înainte de
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
boschetar, are impact - și profesorașul începe să fie luat în seamă de aleșii Patriei. Autorul nu este interesat de o secțiune în socio-politicul românesc și nu urmărește ridiculizarea figurilor exponențiale din (noul) sistem. Accentele povestirii se mută pe întâlnirea cu misteriosul boschetar, care pare a fi un mesager al Diavolului, un însărcinat cu afaceri demonice propunând vechiul contract de colaborare. Dar fiindcă lumea s-a mai schimbat de la Faust încoace, mesagerul nu mai vrea cu tot dinadinsul sufletul omului. El nu
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
Cea de-a doua direcție se referă la dialogul cu un teritoriu stilistc destul de larg, în componența căruia intră deopotrivă elemente simboliste, expresioniste și metafizice, aceea în care Hodler se întîlnește cu Vameșul Rousseau și amîndoi cu atmosfera nocturnă și misterioasă a unui nord generic, dincolo de orice geografie reală. Și, în fine, cea de-a treia componentă, deja enunțată într-unul din momentele anterioare, privește lumea elenistică, imaginea pompeiană, cu alte cuvinte acel repertoriu de semne (și artista merge uneori pînă
Horia Bernea and Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11706_a_13031]
-
și cel lexical, cu atît efortul metaforizării e mai amplu, ca într-o probă sisifică. Precum într-un ghioc, în sofisticatele imagini plînge melosul vieții îmbrățișate de un elan insațiabil. Pasionalitatea livresc-caligrafică are drept obiect evocarea acesteia în complexitatea sa misterioasă, care, oricît ar încerca poeta a o pune în pagină, iese în decor: "alergai în stradă cu un furtun/ să alungi cu apă rece cîinii ce sfidau partitura vieții" (Eudaimonia avea un bonsai suficient de sceptic). Sau: "nu știu să
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
și cred că amândurora ne pare foarte bine că nu ne-am căsătorit. Ei, fericirea, cum zice Proust, e, cel puțin pentru unii oameni, o eroare" (p. 35, în volumul Între lumi). Suntem acum în măsură să deslușim acest episod misterios din tinerețea exuberantă a lui N. Steinhardt. Ioan Pintea, deținătorul arhivei personale de la Rohia a călugărului Nicolae, tipărește în 2004 un jurnal de o sută de pagini, intitulat chiar de autor Eseu romanțat asupra neizbânzii. Dacă în răspunsul de mai
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
de viață, și fanfara, și tuba, și țambalul, și certurile aprige, și prieteniile de-o viață, și femeile frumoase, înșelate sau care înșală, plîngînd despletite, și unele, și altele, naiba știe de ce, la malul Dunării, și sonoritățile unei lumi încă misterioasă pentru mine. Dar extrem de dragă. Nu am ajuns, pînă acum puțin timp, în țara vecină, de peste ape. Mi se părea însă că o cunosc bine. La televizor urmăream, la Severin, programele sîrbești. Mi se părea că sînt înaintea noastră cu
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
alți exegeți ai lui Jules Verne, consideră totodată că este una din cărțile lui cele mai frumoase și stranii. Ceva o și deosebește de restul scrierilor verniene, și anume faptul că ne face să urmărim, odată cu întâmplările extraordinare petrecute în misteriosul castel, firele unei drame pasionale. Au fost remarcate și aspectele de roman gotic ale acestei narațiuni, semnalate în treacăt și de Hobana, care se ocupă în primul rând, firește, de prezența elementelor românești în roman și de sursele documentare la
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
călătorie în Transilvania ale lui Elisée Reclus, renumitul geograf, prin nota lor de participare afectivă și simpatia mărturisită pentru români: "Mă simțeam emoționat. Puneam pentru prima dată piciorul pe un pământ locuit de români. Simpatia mea profundă pentru acest neam misterios făcea să-mi bată inima". Romanul-feroviar Claudius Bombarnac și romanul-danubian Frumoasa Dunăre galbenă, sunt ultimele două scrieri ale lui Jules Verne care încorporează elemente românești. în prima românului Claudius Bombarnac, reporter la "XX Sičcle", i se alătură pe traseul transasiatic
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
un bătrân înțelept și tolerant (August pălărierul) și un ins cuminte în nebunia lui, până la proba contrarie (Anghel): toți aceștia au câte un Antipa al lor, creat și modelat în acord cu propria imaginație, cu fantasmele personale. Oglinda veche și misterioasă refuză să reflecte imaginea eroului; și numai în ochii inteligentelor patrupede (cuplul canin Eromanga-Argus) acesta e văzut la scară reală... Ambiguitatea lui, structurală, este marcată așadar și printr-o încețoșare a perspectivei, printr-o diminuare a capacităților perceptive. Martorii oculari
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
ascunde un vizionar, un om care reușește să vadă mai departe și mai exact decât ceilalți, prin zidul de neguri și cețuri al viitorului. Așezat în uriașul său fotoliu de piele ori uitându-se, concentrat, la o oglindă veche și misterioasă ce refuză să-i reflecte imaginea, încăpățânându-se, până la un punct, să nu iasă afară din casă, cu toate insistențele preabunei Felicia, Antipa vegetează și veghează. Așteaptă parcă să crească din sine însuși, precum aluaturile gospodinei sale soții. Critica a
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
de toate și de nimic. Un inutil calofil și exaltat. "Partitura" lui este o mărturisire făcută Elizei, despre fantasme pe care nu le poate alunga, așa cum, în povestea dinainte, tatăl plecat refuza să plece de tot, și despre mama dispărută misterios în căutarea unui ambasador. Aceeași cu mama lui Abel al doilea? Nu știm. Pînâ una-alta, Marcantoniu își consumă timpii morți între două intrări-ieșiri din spital. Spitalul amorului. Un fel de carnaval cu nebuni de treabă și sectanți inimoși, cu
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
Datorită lui, statuia Micii Sirene (fie ea întreagă sau vandalizată) rămîne simbolul Copenhagăi și, prin extindere, al întregii Danemarce. Impunerea (fără drept de apel) în conștiința publică are resorturi greu de identificat și pare să fie, mai degrabă, rezultatul unei misterioase (al)chimii care, alături de o serie de imponderabile, implică, pe de o parte, caracterul reprezentativ al operei anderseniene și, pe de altă parte, magica ei popularitate mondială. Andersen este extrem de cunoscut dincolo de hotarele țării sale, pe o rază care depășește
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
eminent om de litere, ilustrînd un spectru larg de manifestări, de la poezie, memorialistică, eseu, aforisme pînă la traduceri, d-sa vine cu o viziune în care suficiența habituală a "științei" cedează pasul unei înfiorate participări la lumea creației, răspunzînd în misterioasa organicitate a vitalului: "Căci ne întrebăm: în ce măsură un ordinator ce dirijează zborul rachetei în haos e superior rîndunicii care, primăvara, își părăsește cuibul titirit în coroana unui faraon - unde îi plăcea lui Téophile Gautier să-l vadă - și nimerește fără
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
proiect de pedagogie aplicată. Pe lîngă faptul că fiecare își urmărește propriul program și se manifestă conform datelor sale ireductibile, reuniți pe aceleași simeze ei devin repere incontestabile pentru o viziune artistică bipolară: Flora Răducan sondează o lume ambiguă și misterioasă, plasată la limita dintre amorf și forma în plin proces al zămislirii, în vreme ce Constantin Răducan exploatează substanțele definitive și formele gata constituite. Acoperind aproape didactic termenii binomului feminin - masculin, nocturn - diurn, selenar - solar etc. , ei sugerează unitatea incontestabilă a lumii
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
Filmul nu are nimic cu Atlantida, decât la un nivel asociativ și simbolic. E o poveste din Conneticut, de prin anii "60 ai secolului abia trecut, un loc care nu seamănă prin nimic cu cel mitic. Personajele principale sănt ins misterios, de o discreție prea mare pentru a nu ascunde un secret și doi copii de 11 ani. Un băiat bun, Bobby, cu o mamă rea (sau doar prostuță și ca mamă și ca minte) și o fată blondă, Carol, aliată
Hearts in Atlantis by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12885_a_14210]
-
ascunde un secret și doi copii de 11 ani. Un băiat bun, Bobby, cu o mamă rea (sau doar prostuță și ca mamă și ca minte) și o fată blondă, Carol, aliată a băiatului și prietenă plină de atenții drăgălașe. Misteriosul domn, Ted Brautigan (un Anthony Hopkins în mare formă, ca întotdeauna aș zice), devine instinctiv aliatul celor mici pe care îi secondează cu un tact demn de marii diplomați ai lumii. De altfel singurul mod decent de a ajuta. Că
Hearts in Atlantis by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12885_a_14210]
-
intenționează să facă un interviu cu Regele cerșetorilor. Acesta ajunge să colcăie prin subsolurile blocurilor, devine martorul nedorit al unui asasinat, pentru ca în final să se vadă pus în situația de a moșteni regatul underground. Pînă și în această lume misterioasă urmele trecutului se fac încă simțite așa cum află fostul reporter special în urma succintei sale inițieri: "... chiar și în această lume fără mari pretenții, pe care o conducea el, Puterea trebuia consolidată cu simboluri ale Puterii. Mai merge cu Ceaușescu aici
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
roman ", rezultatul unui efort creator impresionant, cum se întâmplă în Viața lui Mihai Eminescu (1932) de G. Călinescu, un model al genului, ci pare transcrierea neinspirată, didactică, a unui rezumat ce pierde fiorul unui destin, aplatizează relieful, distruge toate legăturile misterioase, subterane sau metafizice, ca în "biografia documentară " Mihai Eminescu (1968) de Ion Crețu, ca să dau un exemplu simetric, pe același subiect. În ultimul caz, informația și documentul primează, în primul contează interpretarea și recrearea unui sens al vieții. Viață, fatalitate
Sub Moscova by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12879_a_14204]
-
roman ", rezultatul unui efort creator impresionant, cum se întâmplă în Viața lui Mihai Eminescu (1932) de G. Călinescu, un model al genului, ci pare transcrierea neinspirată, didactică, a unui rezumat ce pierde fiorul unui destin, aplatizează relieful, distruge toate legăturile misterioase, subterane sau metafizice, ca în "biografia documentară " Mihai Eminescu (1968) de Ion Crețu, ca să dau un exemplu simetric, pe același subiect. În ultimul caz, informația și documentul primează, în primul contează interpretarea și recrearea unui sens al vieții. Viață, fatalitate
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]
-
vreun alt sinonim. Or tocmai din acest punct de vedere interesează în mod deosebit povestirile lui Tudor Octavian. Prejudecata temelor minore și a banalului ca subiect permanent a complicat, probabil, rezolvarea ecuației scriiturii acestui autor. Însușindu-și de la sud-americani lecția misteriosului camuflat în profan, iar de la postmoderniștii nord-americani dezinvoltura parodiei și a ficțiunii din orice frântură de viață sau text, Tudor Octavian a început să construiască povestiri exersându-și inventivitatea pe spații tot mai reduse. În 1968, (re)scria un basm
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
acceptă ca pe o fatalitate a lumii de astăzi căderea în particular și degradarea prin identitate, figurează și cîțiva autori consacrați de pictură naivă și profană, spune destul de mult despre contextul estetico-moralo-spiritual în care mai funcționează acum acest străvechi și misterios amestec de meșteșug, penitență și devoțiune. De altfel, aceste expoziții nici nu mai sînt în mod strict de icoane, ci o demonstrație mai largă de vigilență festivă închinată iconografiei și obiceiurilor pascale în general, pentru că alături de scenele canonice ale răstignirii
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]
-
simbolic decât concret, deși multe din întâmplările care fac subiectul prozelor nu sunt deloc nerealiste. În ciuda locației transilvane, și unde comunitatea maghiară este predominantă, orășelul Medio-Monte, situat la marginea Marii Câmpii, este, mai degrabă un spațiu nedefinit, oarecum închis și misterios, cumva refractar, uneori purtând chiar semnele alienării. Există o Societate și o Școală Minieră Superioară, un penitenciar, un tribunal, un spital, un cartier numit Pianul de Sus, o anume Piață de Fân și cam atât. Subiectele povestirilor nu sunt nici
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]