1,480 matches
-
buni dintre reprezentanții generației lui), el avea de redresat un handicap imens. Surprins, constat că, prin acest Extaz al Sfântului Markon, Conkan s-a ținut de cuvânt. Parțial s-a vorbit destul de mult, în cazul lui, despre doi versanți, unul mistic (coborând, desigur, până la William Blake), celălalt - vizionar (unde cap de afiș e Allen Ginsberg). O observație, după părerea mea, foarte discutabilă: în primul rând, elanul mistic îi însuflețește pe toți vizionarii, cel puțin de două secole încoace, așa încât disocierea nu
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
realitatea în măsura în care îi oglindește fundamentul de duh. Dacă însă duhul lipsește, pictura e în carență de orizont spiritual, și atunci observația lui Hegel intră în vigoare: tabloul devine accesoriu de umplut pereții. Paștina e un credincios fără principii dogmatice, un mistic fără argumente discursive. O natură clementă, tăcută, fără vehemențe oratorice. Decît să lege o conversație de politețe mai bine pictează zece acuarele. Un taciturn cu apetențe monahale și cu umori placide. Rugat să vorbească despre propriile tablouri, nu știe să
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
pentru a-ți imputa faptul că negi într-un fel, ca și N. Manolescu, în atât de „infidelul" său articol Arghezi, poet nereligios 4 (care îi denotă limitele într-un chip întristător), tocmai ce este esențial la Arghezi: structura de mistic, cu obsesia permanentă a divinității, chiar dacă uneori în forme de-a dreptul contradictorii. Eugen Simion avea pe deplină dreptate, declarându-l cândva „un Toma Necredinciosul, existențialist", iar Alexandru George considerân-du-i experiența monastică, într-un capitol fundamental din Marele Alpha 5
Însemnări despre epistolograful Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6031_a_7356]
-
stă în accepția termenului ca atare. În genere mistic e cel care vrea unirea cu Dumnezeu de-a dreptul, fără intermediari, numai că orice teorie este în sine un mare, laborios și încîlcit intermediar. Un balast de noțiuni pe care misticul nu le poate digera în ruptul capului, și asta grație vocației de a se pierde în numenul divin. Natura mistică, cînd e autentică, are repulsie de doctrine, și nimic nu-i mai opus misticului decît teologul studios care face discriminări
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
Un balast de noțiuni pe care misticul nu le poate digera în ruptul capului, și asta grație vocației de a se pierde în numenul divin. Natura mistică, cînd e autentică, are repulsie de doctrine, și nimic nu-i mai opus misticului decît teologul studios care face discriminări în marginea unor controverse de jargon. Un mistic doct e un oximoron. Idealul misticului e să uite de jargon, să-și curețe spiritul de orice idee, pentru ca în curățenia minții despuiate de erudiție să
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
și asta grație vocației de a se pierde în numenul divin. Natura mistică, cînd e autentică, are repulsie de doctrine, și nimic nu-i mai opus misticului decît teologul studios care face discriminări în marginea unor controverse de jargon. Un mistic doct e un oximoron. Idealul misticului e să uite de jargon, să-și curețe spiritul de orice idee, pentru ca în curățenia minții despuiate de erudiție să facă să apară ființa lui Hristos. Misticul e un îngrețoșat de lume, sătul de
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
se pierde în numenul divin. Natura mistică, cînd e autentică, are repulsie de doctrine, și nimic nu-i mai opus misticului decît teologul studios care face discriminări în marginea unor controverse de jargon. Un mistic doct e un oximoron. Idealul misticului e să uite de jargon, să-și curețe spiritul de orice idee, pentru ca în curățenia minții despuiate de erudiție să facă să apară ființa lui Hristos. Misticul e un îngrețoșat de lume, sătul de scîrnăvia trupului și scîrbit de subtilitățile
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
în marginea unor controverse de jargon. Un mistic doct e un oximoron. Idealul misticului e să uite de jargon, să-și curețe spiritul de orice idee, pentru ca în curățenia minții despuiate de erudiție să facă să apară ființa lui Hristos. Misticul e un îngrețoșat de lume, sătul de scîrnăvia trupului și scîrbit de subtilitățile semenilor, și de aceea nu argumentele îl preocupă, ci trăirea în comuniune a elementului transcendent. Deviza lui nu e nici principiul monahal ora et labora (rugăciune și
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
irefutabil ș.a.m.d. Trebuie însă spus din capul locului că toată această aducere a arcanelor oculte într-o vie de bohème depășea caracterul juvenil-parodic, vizibil, de pildă, în cazul „pahucilor” lui Urmuz. Aici, jocul adulților este purtat în numele unei mistici a artei, reamintind de „ocultismul monden” lansat de Péladan, magul care și-a făcut un crez din regăsirea valențelor soteriologice ale artei, obturate de hiperrealismul și utilitarismul științelor secolului al XIXlea. Moda artistului boem tocmai fusese lansată de excentricul și
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
mare industriaș, Augustine (Toche) Bulteau. În mână cu „biblia” lui Péladan, L’Art idéaliste et mystique (1894), acestea reinventau o mistică a artei pe malurile Senei, avându-l ca maestru pe cel care se autointitulase „noul mag babilonian” și „heraldul misticii frumuseții, a misticii artei”. Cultul extravagantului Péladan făcea ravagii nu doar în Paris, dar și pe malul Dâmboviței, acolo unde avem cazul beizadelelor bucureștene care i-au prilejuit lui Mateiu Caragiale romanul Craii de Curtea-Veche. E vorba de Alexandru Ghica
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
Toche) Bulteau. În mână cu „biblia” lui Péladan, L’Art idéaliste et mystique (1894), acestea reinventau o mistică a artei pe malurile Senei, avându-l ca maestru pe cel care se autointitulase „noul mag babilonian” și „heraldul misticii frumuseții, a misticii artei”. Cultul extravagantului Péladan făcea ravagii nu doar în Paris, dar și pe malul Dâmboviței, acolo unde avem cazul beizadelelor bucureștene care i-au prilejuit lui Mateiu Caragiale romanul Craii de Curtea-Veche. E vorba de Alexandru Ghica, poreclit „Rapineau”, Georges
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
bărbătoase. Ca și Zița, în caz de atentat, ea strigă de îndată: ŤLa polițiune, mișăluleť.(...) Chiotele himeneice din poezia lui, cultul erectilității și insațietatea temei, dopată cu Viagra, se unesc într-un proiect de compromitere a tabu-urilor și a misticii amoroase". Ori: ,Optzecistele, la vremea lor, au auzit de la Angela Marinescu (dar și din alte părți, firește) că dragostea nu-i decît lucrare de chimie și hormoni. E ceea ce, azi, savanții ne și demonstrează. Fie că era vorba de un
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
contemplația firii el a trecut, mai apoi, la contemplația culturală și Grădinile s-au antropomorfizat, au luat chipul personajelor lui Arcimboldo, într-o teribilă demonstrație a traseului destructurare-construcție. După care Arcimboldo s-a risipit din nou în Grădini. ION Grigorescu: mistic și histrion, prăbușit în sine, dar și cu o imensă disponibilitate pentru gest și acțiune, fascinat de lumea spiritului și legat fatal de efemeritatea materiei, el este un personaj în care lumea s-a polarizat maniheic. Cu un ochi privește
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
a existenței lui Dumnezeu. Decît că nu ajungi la muzică decît după ce ai traversat zone interioare foarte tulburi". Ca și: , Credința șubredă mai pot s-o înțeleg. în credința sigură de sine văd un mare risc. Ori ești, atunci, un mistic, ori e ca și cum ai avea un cont, asigurător, la CEC". Cinismul, ca o îngroșare voită a vocii imature la adolescenți, dar și - de ce nu? - și la mai vîrstnici, e inflorescent. Să fie și o modalitate a autorului de a-și
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
Ferecate, Icones Blindées cum le spune el apăsat în limba franceză, în a căror substanță nu se mai regăsește nimic din ceea ce se știe îndeobște, nici chipul cristic și nici nenumăratele lui derivate, ci acel reper cotidian al unei noi mistici laice, un sinonim de piață al lui Dumnezeu, un demiurg ce-și îndeplinește prompt promisiunile și nu delegă nimic pentru viața de apoi, și anume dolarul american. Acest transfer răsăritean de ambalaj al sfințeniei, și cînd spunem răsăritean ne gîndim
Artiști din diaspora by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10873_a_12198]
-
albesc la soare, imaculat și aseptic ca o planetă moartă, încărcat de voluptățile grele ale unui lupanar ce se revarsă și băltește asemenea unei viituri, dar și bîntuit de vînturi subțiri, străbătut de raze acide și încremenit în ceremonialul unei mistici glaciale, Agopian și Ilfoveanu sînt simultan captivi și stăpîni. Ei i-au creat îndelung, cu voluptățile unui olar și cu o tenacitate de orfevru, toate dimensiunile terestre și metafizice: pămîntul plin de cratere și de păduri luxuriante, cu atmosfera cristalină
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
tot atâtea nuclee ale creativității în contra „geniului morții”, a neființei, a himerelor. Tânărul Eminescu nu pregetă să facă din vis un mijloc de abolire a timpului și a spațiului, fapt dovedit de cronovoiajul călugărului Dan, pasionat de tradiția ezoterică a misticii iudaice - cabala - și de metempsihoză. Stilul poetului, dar mai ales al prozatorului, încă în căutare de sine, adesea digresiv și obscur, se iluminează într-o primă, fundamentală, revoluție a limbajului, vizibilă în marea stagiune a poeziei erotice românești (începând cu
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
Marius Miheț Varujan Vosganian, Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri, Editura Polirom, Iași, 2013, 440 pag. Tot ce-a scris până acum Varujan Vosganian pornește de la nostalgia lumii întregi. În poezie citim însemnele fabulosului mistic, diluat prin euri oglindite în trei chipuri: moartea, învierea și lumina. Iar proza lui dezvoltă accentele identitare ale acestor rădăcini, prin ample joncțiuni magice, crescute din istoriile mici și mari. Laolaltă, poezia și proza definesc ceea ce s-ar numi lumea
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
mai mult, intrînd în pielea unui intelectual pe cît strălucitor, pe atît de nesuferit în apucăturile sociale. Dar ce este remarcabil la acest inadaptat e că transa mistică se petrece în afara tiparului clasic de trăire în duh. Wittgenstein e un mistic fără preocupă ri religioase: nu se regăsește în nici o ecclesia, nu are putința credinței, nu înțelege virtuțile rugăciunii, vede în dogme niște absurdități tautologice, nu speră la mîntuire și mai ales nu caută a se consola în marginea dereglării de
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
în cultura noastră și rămas pînă astăzi inexplicabil în ceea ce privește nucleul său ireductibil. Ar fi suficient să evocăm numeroasele tentative de a descoperi probabile surse ale acestei scrieri, de a descifra eventualele influențe exercitate asupra ei. S-au amintit, în legătură cu Cantemir, mistici ortodocși greci, scrieri alegorice și secrete din literatura bizantină, bestiarii medievale creștine, urme de literatură persană, arabă ori turcă. Fraza ciudată a Istoriei ieroglifice a fost dedusă pe rînd din influența limbii turce sau a limbii persane. Cînd au trebuit
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
a fi o punere în dezbatere a unor practici religioase sau a unei chestiuni de credință precum Insula (2006) lui Pavel Lungin. După dealuri nu este un film de factură dostoievskiană, de încercare a limitelor umanului în raport cu sacrul. Nu avem mistici iluminați, nu avem păcătoși abisali, nu avem vinovății calculabile la scară metafizică, nu avem niciun dialog despre natura credinței și a divinității sau despre rațiunea de a fi a răului în lume etc. Există un singur personaj în film, doctorița
„Un fapt divers atroce“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4173_a_5498]
-
Un volum de aproape 1100 de pagini din Pleiade conține opera Terezei de Avila și a lui Jean de la Croix, cei doi mari mistici din secolul XVI, canonizați ulterior, după ce au fost încarcerați în timpul vieții. Tereza de Cepeda (1515- 1582), pe adevăratul nume, este o andalusiancă, reformatoare a ordinului Carmelitelor, vizionară contestată și scriitoare incontestabilă. Jean de la Croix (1542-1591) este castilian, pe numele adevărat
Doi mari mistici () [Corola-journal/Journalistic/4179_a_5504]
-
orice țară occidentală, în America religia este întrețesută cu viața publică.” Pledează cauza democrației creștine, în capitalismul nelipsit de aspirații morale. Unele notații suplinesc lipsa conjuncturală a predicii religioase. Aflăm și de la Nemoianu, convins de o „gândire creștin-democrată”, cum „căutătorul misticii poate cădea în păcatul trufiei” ori că „menirea supremă a omului este mântuirea sufletului său”. Concentrarea gândului său rămâne pe existența și întărirea unui umanism creștin, pivotând el însuși într-o cuprinzătoare armonie. Pe cale sigură, metodic, Nemoianu pune în perspectivă
Virgil Nemoianu și implicările religiei by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/4185_a_5510]
-
ortodoxismului. în concluzie ești mai embecil că un bacil informatic. dan are perfectă dreptate. nici eu nu mă regăsesc deloc cu ce se intampla in ‘agro-cultura’ română. ca să faci parte din ea parcă trebuie să intri într-un ordin de mistici ortodocși. majoritatea tinerilor români entelectuali, pe care i-am intalnit șunt ortodocși agresivi, care devin șocați cand află că pot exista unii care nu șunt că ei. așa ziși liberali și libertarieni de la noi șunt closet conservatives (patapievici, liberalism.ro
Pictura quasi scriptura by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83009_a_84334]
-
slava lui Dumnezeu (cf. II Cronici 7, 1; Iezechil 43, 5), adică de prezența Lui. Rugăciunea din biserică are o forță cu totul deosebită pentru că nu este doar rugăciunea unui singur om, ci a întregii comunități, chiar a întregii Biserici. Mistic privită, Biserica este prelungirea în istorie a Trupului lui Iisus Hristos, adică a vieții și lucrării mântuitoare a lui Iisus Hristos care vrea să fie cu cei ce cred în El, în toate zilele, până la sfârșitul veacurilor (cf. Mtatei 28
DESPRE SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE IN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373701_a_375030]