981 matches
-
lent, nici măcar lasciv, pe o muzică “dezacordată”, cu vocalize dizgrațioase, cu multe “î”-uri, de parcă s-ar împiedica! Or fi căzut cu fețele în făină și mi-au transmis și mie această “mască” cu care apar în poză cu o mititică, atât de pretențios îmbrăcată, că mi-ar fi milă să “dezbrac” o așa operă de artă. În aceste condiții și conversația este artificială, de parcă joci într-o piesă de teatru și nu-ți cunoști bine rolul! Mai senzuale sunt feminele
GHEIŞELE DIN KYOTO – FRAGMENTE DIN REPORTAJUL ILUSTRAT “JAPONIA 1999”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362498_a_363827]
-
Cu stăpâna cea micuța. Brădulețul A apărut din senin, M-am cam și mirat puțin, Cum el singur, din pădure, O porni în lume, aiure. Deși cam pipernicit, Eu pe loc l-am îndrăgit, Prieten mi-e acum de preț Mititelul brăduleț. Crește-ncet, chiar lângă poartă, Azi o palmă, mâini și-ailaltă. Mă bucur că de Crăciun, Am un glob unde să pun! Când o fi mai măricel, Multe globuri pun în el Și-o lumină-acolo sus, Să-l iubească
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
gata de plecare, Mare bucurie, mare ! Nu mă-nălțai nici de-un cot, Ca balonul făcu poc! Tot în poala la bunica Îmi voi sfârși ziulica, Sub al poveștilor miez Închid ochii și visez. 39 .Ursulețul Am un prieten, știe-orcine, Mititel și el, ca mine. Nu știu însă cum se face, Mierea l’-amândoi ne place. El însă e mai sfios, Sau poate mai mofturos, Sau mestecă-ncetinel, Ori mănâncă singurel. Îi dau zmeura și mure Și afine din pădure, Îl îmbii
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
măruntele. Furnicuței, o cărare I-a făcut pan la hambare, Motănașului rebel, I-a desenat șoricel. Toamnă e cu frig și brume, Dar în casa vă pot spune Că fetița mea trăiește În ce anotimp dorește. Botoșel Am un cățel mititel, Se numește Botoșel. Dacă mă gândesc un pic, Chiar atat este de mic. Împreună ne jucăm, Toată ziua alergăm Și când am de învățat, Prieten mi-e adevărat. Lângă el citesc și scriu, Cânt , dansez, până târziu Și el fără
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
șanț ... Cât despre fânar și casă erau vechi, aveau 30 de ani, fuseseră făcute de taică-său, cu lemne furate din pădure în timpul răscoalei”. Casa lui Vasile Boțoghină era așezată la 3-4 case de fierăria lui Iocan: ,, Avea o curte mititică, în mijlocul căreia stătea căruța omului, nu avea nici un șopron, nici vreun salcăm mai umbros sub care s-o vâre. În fundul curții se vedea un fel de gard mic, din nuiele care despărțea casa și bătătura de o grădină la fel de mică
SATUL MOROMETILOR de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360826_a_362155]
-
atmosferă. Fiu de cârciumar, Marin Voican a privit atent, cu ochii și cu sufletul său de copil de la țară, la tot ceea ce oferea cârciuma, mai ales veselia, cântecul și jocul popular, toate stimulate de vraja unui vin bun, însoțit de mititeii (pârjoliți la grătarul cu mangal ori cărbuni din lemn de prun) sau de pastrama de noaten ce se topea în gură. Își amintește și acum destul de bine aceste imagini, încă neșterse din memorie și din suflet, reunindu-le în volumul
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
noapte furtunoasă”: „Jupân Deșliu, poreclit Dodoloanță datorită rotunjimii pe care a căpătat-o de-a lungul anilor și a traiului bun: «mâncărică, băuturică și nevastă tinerică...» stă la tijgea răsucindu-și mustățile, dar e cu ochii ațintiți pe Mărița crâșmărița «mititică și frumușică de pică», să nu care cumva... vreun mușteriu obraznic să atenteze la «comoara lui», că «musiu» e-n stare să facă omor la drumul mare. Fiind toamnă lungă, iar soarele se pregătea să apună după Dealu Filaretului, «LA
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
veți fi martorii unui talent deosebit. Marele Marinică va concerta pentru dumneavoastră și numai pentru dumneavoastră, timp de DOUĂ ORE! În loc să primească aplauzele la care se aștepta, veverița fu întâmpinată de hohote de râs. Singurii care aplaudau erau un șoricel mititel și un puișor gălbior. Pesemne că toți cei care plătiseră pentru bilet, se așteptau să se distreze pe seama porcușorului. Acesta apăru îmbujorat pe scenă, purtând ușor stânjenit vestuța roșie cu care îl îmbrăcase veverița și papionul auriu. Se închină în fața
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > SALARIAT Autor: Gabriel Todică Publicat în: Ediția nr. 1519 din 27 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Salariat Nu pot să înțeleg defel De ce salariul mi-i mititel!?... De ce în țara asta dragă Se trăiește doar din șpagă!?... Dar m-am uitat că-n Parlament, Stau toți pe-un salariu decent, Și fără alte explicații, Mai primesc și decorații. Dar alta e cu acești domni: Majoritatea sunt patroni
SALARIAT de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367837_a_369166]
-
al lui coteț, Puse coada pe spinare Și plecă în lumea mare, Cu o diplomă, măi frate ! (Că dormea la Facultate) Vreo trei fire de verdeață Și-o grămadă de mătreață, Limba o lătra la școală Fiind internațională, O valiză mititică, O boccea, o sacoșică, Agățată-i sta de toartă, Să nu uit, a lui consoartă Într-un mini-jup, parol, De scăpă și de control, Frate, la aeroport, Tocmai bun pentru export ; Cățeluș cu păr buclat, Stând la umbră a visat
VIS DE EMIGRANT de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367933_a_369262]
-
cu țiuitul unui aparat de radio cu lămpi, însă era ascultat cu venerație. I se cunoștea cruzimea, și aceasta una tradițională. - Oooo, dragul mieuuuu, băgă contele una unsuroasă, vino aici lângă mine... Nu te-am mai văzut de atâta vremeee... Mititelul se cățără în poala contelui și țiui în continuare: - Chial în telitoliile mele imense e gleu de tlăit. Ne-au nenolocit comuniștii cale i-au băgat în gloapă pe toți, cu foametea, ne întlec în acte sângeloase musulmanii care lisipesc
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
convin perfect întregii înfățișări. Nu știu dece o fi strângând din buze. Cu mâna dreaptă întinsă își susține nepoțelul, cel rupt din Soarele fierbinte care de data aceasta,nu-și cruță fiul: îi micșorează ochii,îi dă un aer trist. Mititelul poartă o hăinuță roșie și gris(" fer"*), cu dungulițe albe, parcă special facută ca să se potrivească ținutei bunicii. Mă întreb dece oare o fi strângând din pumni . Ce dragoste a fost, și câte a învins, până ce Ea n-a mai
VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367681_a_369010]
-
toate de pe-acest pământ, La fel făcu nevastă-mea, Când, norocoasă și-a găsit Un “Fat Frumos” bine dotat, Cu calități ce, eu, vădit, Puțin mai sus le-am menționat, Numai că...și io-s fericit(!) Regret am unul, mititel, Pentru săracu’ prăpădit... Ce-o să pățească...vai de el! Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Femeile, femeile... / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1428, Anul IV, 28 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valeriu Cercel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
FEMEILE, FEMEILE… de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367794_a_369123]
-
galbenă îmbie gingașă, frumoasă floare, într-o zi de sărbătoare să-i dea Suzanei binețe, zâmbetul să o răsfețe. Este din nou primăvară, am primit și ghiocei parfumați ușor și gingași, așa cum e gestul ei. Roșii frumoase lalele, șapte inimi mititele, fiindcă Săptămâna are și ea șapte zilișoare. Suzi și Joseph, desigur, mi-au adus și-un mărțisor un trifoi micuț din aur - parte din norocul lor. Mi-a adus și Nicolae ca în fiecare an un buchet frumos albastru, iriși
VIAŢA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367081_a_368410]
-
o ară, Bolta largă a cerului azuriu. De-ar lipsi, nimic pe pământ n-ar fi viu. DE-AI VREA ... De-ai vrea să-mi fii logodnică pe viață, Ți-aș construi mulțime de castele, (Cele din Spania-s prea mititele) Valea Loarei ți-aș pune-o pe ață La gât în șiraguri de mărgele Cum bunele maniere ne învață Să ne purtăm cu viitoarea soață Aleasă din miriade de stele. Într-un fantastic peisaj nocturn, Între planete ți-aș întinde
SONETELE LIMBII ROMÂNE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367103_a_368432]
-
pe scena cât și prin serviciile excelente și profesionalismul care i-a încântat pe cei prezenți. Mâncărurile tradiționale au făcut deliciul publicului și la propriu și la figurat și au adunat în jurul bucătăriei românești sute de „pofticioși” de toate naționalitățile. Mititeii, sărmăluțele, mămăliguța cu brânză și multe alte bunătăți au fost asortate și servite cu un vin românesc sau o bere nemțeasca. Pe scena din piață Primăriei, a urcat grupul de dansatori din Croația, după care a urmat România cu un
WUNDERBAR ! WUNDERBAR ! de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349483_a_350812]
-
plug cu doisprezece boi, / Boi bourei, / În coadă, codălbei;/ În frunte, țintăței..., / Ia mai mânați măi flăcăi! / Hăi! Hăi!..” În continuare, se vorbește despre arat și semănatul „grâului de vară”, secerat cu: „Seceri mari/ Pentru secerători tari / Și altele mai mititele / Pentru fete ocheșele...” Prin alte localități, unii gospodari umblă cu „Plugul mare” tras de patru boi, împodobiți cu colaci în coarne și acompaniați de buhaiuri și clopote mari. Cei mai buni urători din sat rostesc cu strigături, urarea agrară, desprinsă
UN COLIND DE ANUL NOU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/349604_a_350933]
-
mic, spuse bărbatul. - Este o roșioară! O punem pe grătar și o mâncăm. Dar să mai prindem câte ceva. Nu ne ajunge peștișorul la toți trei. Curând prinse și Adela un pește, ceva mai mare. Părea o scrumbie. Apoi unul mai mititel. - Eu de ce nu prind nimic? se necăji Andrei. - Ai răbdare, o să vină și la tine. Stai numai liniștit, nu mai vorbi atat de mult. Și nu te mai agita. Peștii te simt când ești nervos, explică Adela. -Uite, mișcă, mișcă
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
mijloc văpăi - De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Exersa mereu la vioară în iatacul de la bloc Iscodea tânjind de după perdele jocuri cu câini maidanezi Cu mâna beteagă aranja câte-un ornament prăfuit aflat pe bufet de când era mititel și măicuța-l dezmierda când îi punea notele pe portativ O partitură zdrențuită de mâini vinețite pe jocul cu clape când reumatismul înșeală prin draperii stânjenite Exersa cântecele de leagăn după cum îl învățase măicuța Vedea copiii de la colțul de stradă
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
nu mai au statutul privilegiat pe care îl aveau în perioada interbelică, sunt obligați de circumstanțe să devină oameni obișnuiți, mai aproape de realitate și probabil nici nu ar fi recunoscuți pe stradă în forfota zilei sau în restaurante prin fumul mititeilor și fleicilor. În cafenele acum se recomandă să păstrezi liniștea, cafeaua se bea în grabă, o poți lua pe fereastră direct din mașină. Dar nu vreau să poposesc mult la acest aspect al Bucureștiului de azi, fiindcă sunt mânata de
POFTA DE VIAŢĂ DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349135_a_350464]
-
A rămas încremenită, încercând să măsoare timpul. Nu avea ceas. Telefonul mobil era la acel bărbat. Își aducea aminte că a simțit când i l-a smuls din mână. „Oare îl mai are sau l-a aruncat?” Mai avea unul mititel într-un buzunărel discret din rucsac și se ruga Domnului să nu fie găsit de cel ce o răpise de pe stradă. Încărcase bateria în seara precedentă. Spera să-l poată folosi cât mai degrabă. Acum nu îndrăznea. Era singura ei
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
istoric; de exemplu: Iisus s-a botezat la maturitate și nu imediat după naștere, fapt de altfel imposibil, întrucât Sfântul Ioan Botezătorul, vărul lui Iisus, era cu doar câteva luni mai mare decât Mântuitorul: ...Florile dalbe lel de măr (R), Mititel șî-nfășățăl, Înfășățăl în flori de măr. (R), Fașa-i dalbă de mătase, Împletită-n cinci și-n șase, (R), Cârpe dalbe de fuior. Dar la El cine-mi aleargă? (R), Aleargă ș-aleargă Sfântu’ Ion Șî din brațe că mi
TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE CRĂCIUN DIN SATUL GREBLEŞTI, COMUNA CÂINENI, JUDEŢUL VÂLCEA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344367_a_345696]
-
rămâi curat, să rămâi firul de iarbă blând nu amar... Mai întâi ești copil. Ești lăsat singur să numeri jucăriile până te plictisești și când zâmbești adulților, râd de tine în hohote, nu pentru că ești bucurie ci pari un clovn mititel, ascuns sub masa din camera ta. Atât. Nimic mai mult. Crești și crești nici tu nu știi de ce crești. Ajungi la un moment dat să te privești atent în oglinda din hol sau din dormitorul părinților. Vezi că ai același
CÂND NU MAI CAUŢI DAR TE CAUŢI (SEMN DE ÎNTREBARE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347517_a_348846]
-
înnebuni cu toții. În vremurile în care era consilier, domnul Normalu era servit, destul de rar, cu renumitul vin al partidului oamenilor normali. Acum, când nu mai avea această calitate, mai venea câteodată în curtea sediului partidului, și ruga oamenii normali mai mititei să îi mai dăruiască o sticlă din acel vin. Se MILOGEA, spuneau acei oameni normali. Tot ei, atenți la ierarhiile prezentului, și repede uitători la cele ale trecutului, spuneau că nu au vin. Ceea ce, pe o lume normală, era normal
MĂRIREA ŞI DECĂDEREA DOMNULUI NORMALU de JIANU LIVIU în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361781_a_363110]
-
clopot, Plânge iarbă în otava Subțireaua și firava, Plâng și floarea și ninsoarea De pe iarbă plânge boarea, Plânge - azurie - zarea, Plâng și muntele și marea, Plânge codrul în desime Plânge și nu-l știe nime’. Plânge frunză gălbenea, Plânge iarbă mititea, Plânge-n carte Albinuța Fiindcă tatăl ei, fuguța, A plecat tăcut pe-o stea Stea de roua și de nea. Plângeți, surioarelor, Apelor, izvoarelor, Munților, câmpiilor, Plângi, tu, floarea viilor. Plânge lamura de grâu, N-are cine-o ține-n
POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAŞI TITLU -CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361819_a_363148]