994 matches
-
vorbim despre idee, despre concepție? „Zădarnic ne-am mai zbuciuma Să le întâlnim în cale” (vorbind în limba muzelor, care e la modă). Douăzeci de versuri se învârtesc toate împrejurul ideiei că: se plimbă, sau rătăcește prin pădure, gândiduse la mititica ființă, care e pretutindene și necăiri. Această concepțiune e prea ordinară ca să mai merite discuție! Arta trebuie să aibă originalitate puternică, energie, vlagă. Arta trebuie să placă, să instruiască, să înnobileze, să farmece, să entuziasmeze, să producă idei. A nu
Debutul lui G. Ibrăileanu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/4011_a_5336]
-
un articol vesel, ceea ce nu displace din când în când cititorilor unui ziar serios. Dar să nu ne uităm vorba. Daca Centrul este un mare partid, de ce "Presa" se supără de vorbele noastre? Daca este Centrul un mic grupușor, un mititel grupuleț, de ce mai atâtea vorbe și necaz? Ce folos? Cu toate panglicele de fraze turnate în coloanele "Presei", el, Centrul așa rămâne ― mic mititel. Și așa și este Centrul și nici nu poate fi altfel. În zadar marele om de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mare partid, de ce "Presa" se supără de vorbele noastre? Daca este Centrul un mic grupușor, un mititel grupuleț, de ce mai atâtea vorbe și necaz? Ce folos? Cu toate panglicele de fraze turnate în coloanele "Presei", el, Centrul așa rămâne ― mic mititel. Și așa și este Centrul și nici nu poate fi altfel. În zadar marele om de stat caută să îmbete lumea cu apă rece. Publicul nostru în scurt timp a făcut de multe ori trista experiență a acestui fel de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
45 acasă... Pur și simplu niște povești din astea incredibile... A fost cu Armata Roșie până la Berlin? Da, el s-a integrat Într-o unitate militară și ca șofer a unui colonel... Câți ani avea? 14-15 ani. Da’ era un mititel că nu dădeai doi bani pe el. Însă a avut noroc - era copil de trupă... Cum credeți că ați reușit să supraviețuiți? Repet, doar voința și puterea tatălui meu, care a depus eforturi supraomenești ca să facă rost de minimul necesar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mașină, ne urcarăm și în câteva minute oprirăm în fața unei clădiri cu sentinelă. Mai erau de-astea prin oraș, dar niciodată nu mă întrebasem ce e înăuntru. În clădire se petrecu o scenă bizară. Urcarăm trei etaje cu un lift mititel, numai eu și căpitanul, trecurăm prin numeroase coridoare la fel de strâmte și aveam senzația că clădirea era pustie, în afară de câțiva milițieni pe care îi zării de departe, nu întîlnirăm pe nimeni. Eram deci la Miliție. Așadar, o chestie penală... Și dacă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
continuă el, ca și când n-ar fi auzit ce-i spusesem, interogatoriul său incredibil (mă tutuia ca și când am fi fost vechi prieteni, sau el ar fi fost un foarte mare ștab care nu mai poate concepe că un subaltern atât de mititel s-ar putea simți ofensat și să-i răspundă). "Un universitar la filozofie, îi răspunsei, nu e neapărat un filozof." "Nu e? Dar ce e?" "Un simplu profesor!" "Un simplu profesor", îmi reluă el intonația modestă și asupra acestei modestii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
că am pentru ce trăi... Și într-o zi m-a doborât... îmi lăsa bilețele... desene caraghioase cu mine și ea... și dedesubt, iscălit cu scrisul ei lat și bărbătesc, puteai să pariezi pe orice că nu era al ei, mititica ta fetiță... Așa zicea. Vrea mereu surprize... Azi nu mi-ai făcut nici-o surpriză, mieuna ea... Alergam, căutam... Ce surprize puteam să-i fac?... Mărgele, gablonțzuri, perle artificiale... Mă Costaichie, dar așa o surpriză bine sculată, să mă scuze doamnele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atent! Acum o să dea iar în plâns... Da, cu lacrimi, să vedeți cum o să-i curgă șiroaie, ca la o babă... Nu pot să spun că nu m-a iubit, altfel nu mă chema ea s-o spăl pe cap, mititica mea fetiță... Dar ar trebui, doamne, să ne purtăm cu ele ca în evul mediu, să le punem o ștampilă de foc pe spinare, cu litera T să vadă și cel care s-ar mai îndrăgosti de ea cine e
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vânt mă prindeau în hora lor și mi se topeau pe obraz îmi aminteam că am cunoscut cândva, în altă viață parcă, o femeie pe care o chema Matilda, pe care o iubisem și suferisem pentru ea și un gând mititel, vesel și jucăuș mă întreba de ce nu ne putusem noi înțelege, când e atât de ușor și de simplu să te înțelegi cu cineva. Neînțelegerea e ca dansul mirific al acestor fulgi, o bucurie și nu o suferință, dacă totul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
avea cocoțată sus acea odaie ca o hulubărie. Cine o fi acolo? Se rezemă de gard și rămase minute lungi cu ochii ei mari zgâiți în sus. Te pomenești că nu stă nimeni! Și, vedeți geamurile cum veghează ele așa mititele... Cum s-o fi urcând în ea, prin ce parte? Ah, uitați, are o scară exterioară, vedeți? în stânga, în fund..." Niște câini flocoși țâșniră de undeva din acea curte și luară cu asalt gardul de care ea se rezemase, lătrând
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ca să mergem, zise, am stat de vorbă cu schiori care tocmai s-au întors de-acolo: peste tot e plin până la refuz" (aiurea, nu vorbise cu nimeni!). "Chiar și la Poiana Stînei?", se miră atunci victima noastră, un inginer mai mititel decât schiurile pe care le purta în spinare, cu obrazul ridat în avantajul său, ai fi zis că tot timpul îl stăpânea un râs molipsitor de ghinionist; inspira simpatie. "La Poiana Stânei e plin în permanență, darmite sâmbăta și duminica
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
perioada lui românească de fericire, după cum spune Ianoși interpretând românește cuvintele lui Tolstoi): “Sunt năucit. Un oraș mare și frumos, obligația de a te prezenta multora, opera italiană și teatrul francez...” Năucit, cum ai vedea prima dată Parisul, deși unul mititel. Nici urmă de Caragiale! Din contră; deocamdată. Avem certificatul! O copie i se poate trimite cui vrea... Dar, acest oraș vesel, simpatic este și tărâmul ispitelor... Întors cu trupele rusești, după ce se ridică asediul imbatabilei Silistre de vizavi de Călărași
Tolstoi despre români (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13064_a_14389]
-
ana, Elena Badea Frederic Vincent, purtătorul de cuvânt al comisarului european pentru sănătate și protecția consumatorilor, Tonio Borg, a declarat vineri că folosirea bicarbonatului de sodiu sau E 500 în rețeta "mititeilor" de către industria cărnii din România pare acceptabilă, dar procedurile vor trebui respectate. Oficialul european a precizat, de asemenea, că solicitările de autorizare sunt analizate de la caz la caz. Chestiunea a fost într-adevăr discutată ieri (joi - n.r.) la reuniunea Grupului
Comisia Europeană, o primă reacție privind micii din România by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56299_a_57624]
-
de mici și a solicitat Comisiei Europene ca aditivii folosiți în pasta specială de carne să fie permiși în continuare. "Bicarbonatul de sodiu sau E 500 nu este și nu a fost niciodată autorizat în prepararea cărnii, inclusiv în cazul mititeilor. În noua listă a aditivilor alimentari pentru UE, folosirea autorizată a acestora este prezentată în conformitate cu categoriile de alimente la care ei pot fi adăugați. Noua listă este bazată pe autorizațiile acordate în conformitate cu vechile directive și va intra în vigoare de la
Comisia Europeană, o primă reacție privind micii din România by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56299_a_57624]
-
irosiți timpul încercând să mă faceți să mă simt vinovată pentru asta. Am un alibi infailibil. În fiecare zi descopeream noi lucruri pozitive în legătură cu Kate. Kate îmi îmbunătățea încontinuu viața din toate punctele de vedere. I-am cumpărat cea mai mititică și mai frumoasă rochiță din blugi care putea să existe! Chiar și cea mai mică măsură tot era prea mare pentru ea, dar Kate avea să crească. Era superbă! Și i-am luat cea mai drăgălașă salopețică: era albastru deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Văraru. Simona nu-i aminti acestuia nimic despre existența ei în rai, dar cu ceasul în mână derula în mod mecanic programul lui Răducu: ,,E ora zece, acum puiul meu ia micul dejun; acum e ora două după amiază, doarme mititelul mamei, ce o fi visând oare odorașul meu scump? Acum e ora cinci, ar trebui să vină acasă, dar el mai întârzie cu copiii, probabil mai joacă fotbal. Îi place nespus acest joc, dar în nici un caz nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
am zis. Nu voiam să se descurajeze și să îmi ceară să plec. Nu contează cum o cheamă. Spune-mi restul, ce mai primești? —OK, nu-mi dau întotdeauna numele corect, dar e cu siguranță bunica ta. E o făptură mititică, care țopăie de colo-colo, în cizme, și cu un șorț înflorat peste o fustă largă. Are părul cărunt prins într-un coc la spate și ochelari mici rotunzi. Nu cred că e bunicuța mea, am zis. Cred că asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
masculină, două șuvițe de păr negru strânse În coc pe creștet, mi se părea că am mai văzut fața aceea. „Les Derviches Hurlieurs et leur danse sacrée. Les Freaks Mignons, ou les Petits-fils de Fortunio Liceti.“ O adunătură de monștri mititei cu o Înfățișare imundă și patetică. „Alex et Denys, les Géants d’Avalon. Theo, Leo et Geo Fox, Les Enlumineurs de l’Ectoplasme...“ Librăria Sloane oferea Într-adevăr de toate, de la leagăn până la mormânt, până și distracția sănătoasă de seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Se Întoarse către ei. Dacă cineva mai vrea să lase un mic dar, vă rog. Și le făcu semn că puteau să se apropie. Domnul Joe se apropie și luă o țigară nouă din pachet și o puse În balconul mititel al altarului. După cum vedeți, spuse Walter, Naților noștri le place să fumeze și chiar să bea, orice, de la rachiu de palmier la Johnnie Walker Black. Esmé se apropie și ea și Îndesă cu solemnitate o punguță de M&M În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tufișuri crescute sălbatic. Pe aceste câmpuri multicolore, se vedeau căpițe de fân În formă de stupe. De-a lungul albiilor râurilor, doamne grațioase se aplecau deasupra unor găleți stropindu-se cu apă, parte a ritualului de două Îmbăieri zilnice. Copii mititei stăteau cocoțați pe bivoli de apă, Învățați deja cum să-și țină echilibrul pe cocoașa păroasă a acestora. Se apropia Înserarea, trădată de mirosul de fum. Se aprindeau focuri pentru masa de seară. Din fiecare gospodărie se ridica un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
va intra Într-o cameră și va uita copilul acolo, așa cum făcea cu cheile. Copilul cerea atât de multă atenție și era istovitor să ții socoteala tuturor lucrurilor de care avea nevoie - atât de multe pentru o persoană atât de mititică. Și mai era și proiectul de cercetare care-i solicita atenția, dar era prea obosită ca să se organizeze pe ea și pe studenții ei. Avea un munte de informații din diferite expediții care trebuiau documentate și analizate, cercetări ale studenților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la care bucureștenii fugeau cu miile în bistrouri. La cinci, muzeele se închideau; Cotroceniul făcea excepție, punea lacătele la patru. „E-adevărat că te controlează la sânge când intri?“, am întrebat, cu gura pe jumătate plină. Combinam patriotic friptura cu mititeii. „Da. E ca la aeroport. Pui toate obiectele metalice în tavă, chei, mobil, monede, orice. Pe urmă treci printr-un cadru electronic, care începe să piuie dacă ai uitat ceva. Mie mi-a bâzâit anul trecut, când am fost cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
boierului Petru stolnic, plus alte două sate, dintre care unul era cumpărat de la mama lui. Clănău spătarul cumpără trei sate, iar într-un document îi este întărit un sat. Patru sate le sunt întărite lui Neagu vornic și lui Tăbuciul Mititelul și fratelui său Fărcea. Într-un uric, se menționează întărirea a cinci sate, plus o jumătate de sat, vad și mori. Panului Hărman îi este întărită moșia formată din șapte sate, moșie care în 1516 se împarte între fiicele sale
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
apărut antitezele eșuate între domni și boieri, "Vodă, da, și Hâncu, ba!" (p. 146). De aici s-a născut moftul ca stare națională. "Simetria de contrast a moftului regal" e prezentă în Mare farsor, mari gogomani ("Ca rol fu mare mititelul!"). Autorul eseului ne avertizează că nici Eminescu, nici Caragiale nu au fost republicani, dar degradarea instituției monarhice era supărătoare într-un sistem "curat constituțional", artificializarea vieții politice fiind evidentă și inevitabilă. Se vorbește despre un kitsch politic cu consecințe "devastatoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
incidente, că noi ăștia mai tineri ne mai căutam de draci... Ce se Întâmplă? Odată, la poartă a intrat un sergent-major care nu era un băiat rău..., cum dracu’..., cum Dumnezeu Îl chema? Era un moldovean repezit așa, glonț, subțirel și mititel. Și avea și așa un dialect moldovenesc (Îl imită pe sergent - n.n.). Și eu cu un prieten din „lotul Matei Basarab”, Vlad Dinu, ne-am apucat și am Început să schelălăim, la fel cum făcea gardianul, și nu știu cum și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]