1,059 matches
-
coautor al prototipului de valve tisulare larg răspîndite în literatură (valve de fascia lata, dura mater, pericard bovin) și autor al valvei mitrale de pericard fără suport, („stentless”) brevetată în SUA și internațional. În decembrie 1983 efectuează prima înlocuire valvulară mitrală din România cu valvă tisulară de construcție proprie, aplicată la 1000 de pacienți cu durabilitate între 7-22 de ani. Introduce terapia chirurgicală a anevrismelor ventriculare stângi postinfarct (reconstrucția geometrică de ventricol stâng - 1992) deținând cea mai largă experiență din țară
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92064_a_92559]
-
și colaborator la tratate și monografii: Biological Tissue in Heart Valve Replacement - Ionescu M.I., Ross D.N., Wooler G.H., Ed. Butterworth, London, 1971, 925p., Cardiovascular Surgery, Ed. Birks W., Ostermeyer I., Schulte M.D., Springer Verlag Berlin, Heidelberg, New York, 1980, Progress in Mitral Valve Diseases - Ed. Duran G., Angell W., Johnson A., Butterworths Publ., London, 1984. Tratat de medicină internă, ed. Radu Păun, Ed. Medicală, București, vol III, Boli cardiovasculare, 1994 sub îngrijirea Prof. L.Gherasim. Biomecanica, Ed. Denischi A., I.G. Marin, Antonescu
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92064_a_92559]
-
participarea în echipa operatorie a primului transplant de inimă din România. Este redactor șef al revistei electronice Romanian Journal of Cardiovascular Surgery (din 2007). Autor a 5 invenții, 3 în SUA, un brevet internațional de valvă cardiacă. Autor al valvei mitrale fără suport („stenless”) din pericard autolog. Președinte al Comisiei de chirurgie Cardiovasculară a Ministerului Sănătății din 2009. Șerban Alexandru Brădișteanu (1952, n. Sadova, Dolj). A studiat între 1970-1976 la Facultatea de Medicină Generală, IMF Cluj-Napoca. Între 1976 și 1995 este
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92064_a_92559]
-
n. Orșova) este colonel, medic primar, conferențiar la UMF „Carol Davilla”, șeful Clinicii Chirurgie Cardiacă Adulți din Centrul de Boli Cardiovasculare al Armatei din 1995. Are performanțe în chirurgia coronarelor, a anevrismelor de ventricol stâng și chirurgia reconstructivă a valvei mitrale. A participat la elaborarea monografiei „Tumorile cardiace” Editura Militară (1996) și a monografiei „Circulația extra-corporeală” - sub redacția prof. dr. I. Țintoiu, Editura Militară, 1998. A comunicat sau publicat peste 200 de lucrări științifice în țară sau străinătate și a participat
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92064_a_92559]
-
medicală, cercetare și formarea personalului în medicina cardiovasculară. INSTITUTUL DE BOLI CARDIOVASCULARE ȘI TRANSPLANT TÂRGU MUREȘ Activitatea operatorie pe cord și vase este inițiată în centrul medical Târgu Mureș la 29 martie 1957 cu primele operații pe cord-închis pentru stenoza mitrală. Acestea se constituie în primele activități organizate de chirurgie Cardiovasculară în centrul medical Târgu Mureș. Operațiile au fost efectuate de o echipă medico-chirurgicală condusă de prof. Nicolae Hortolomei, prof. Papay Z., prof. Maros T. prof. Dan Setlacec, dr. George Litarcek
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92064_a_92559]
-
Cardiovasculară își are originile în partea a doua a anilor ’50 când prof. dr. Gheorghe Chipail, prof. dr. Mihail Diaconescu și dr. Paul Trosc au abordat chirurgia cardiacă pe „cord închis”. Au fost efectuate ligaturi de canal arterial, pericardectomii, comisurotomii mitrale digitale și suturi de plăgi cardiace. În 1990 în Clinica de Chirurgie a spitalului Sf. Spiridon din Iași, prof. dr. Mihai Stoian a efectuat cu succes prima rezecție de anevrism de aortă abdominală. În anul 1996, prin reorganizarea unităților de
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92064_a_92559]
-
2000, după o perioadă de organizare, selecție și pregătire de cadre medicale, au fost efectuate primele operații în noua Clinică de Chirurgie Cardiovasculară Iași, iar la 8 mai 2000 se efectuează prima intervenție pe cord deschis la Iași - protezare valvulară mitrală - echipa operatorie : dr. Grigore Tinică, dr. Eugen Săndică - chirurgi, dr. Victor Diaconescu, dr. Dan Dăscălescu, dr. Sînziana Patrulea, anestezie. În Secția Clinică de Chirurgie Cardiovasculară Iași a fost abordată întreaga gamă a patologiei cardiovasculare a adultului și patologia congenitală cu
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92064_a_92559]
-
Lucian Petrescu, cardiologie, a asigurat noul val de cadre într-o nouă specialitate. Activitatea chirurgicală și de învățământ a început în octombrie 1990. La 26 aprilie 1991 a fost efectuată prima operație pe cord deschis din Timișoara - înlocuire de valvă mitrală cu proteză mecanică - echipa operatorie fiind alcătuită din prof. dr. Ilie Pavelescu și dr. Marian Gașpar. Clinica de Chirurgie Cardiacă a funcționat împreună cu Clinica de Chirurgie Toracică între anii 1990-1993. Fiecare unitate a ocupat un etaj cu 50 paturi, 2
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92064_a_92559]
-
anilor ’50 în Clujul universitar prin evenimente importante, care au determinat viitorul într-o nouă specialitate - medicina cardiovasculară. În anul 1958 vizita profesorului Uglov de la St. Petersburg este prilejul cu care au loc primele operații pe cord închis pentru stenoză mitrală în Clinica Chirurgie I condusă de profesorul Aurel Nana. În 1959, la Cluj, echipa profesorului Voinea Marinescu de la București, susține un simpozion memorabil, ocazie cu care se prezintă cercetări aprofundate despre circulația extracorporeală în chirurgia cardiacă în vederea unei imediate aplicări
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92064_a_92559]
-
existența unor leziuni multiple; - starea funcțională a inimii (conform clasificării NYHA) și a sistemului vascular; - existența factorilor cre indică un proces inflamator activ (reumatism articular acut, endocardite, miocardite, pericardite); - existența complicațiilor; - posibilitatea și rezultatele tratamentului chirurgical specific în valvulopatii VALVULOPATII MITRALE Afecțiunea Încă- Nu se încadrează. Fără deficiență funcțională Fără deficiență funcțională Afecțiunea Încă- Insuficientă Ao │Fără deficiență funcțională Deficiență funcțională medie În raport de intenși- Deficiență funcțională gravă POST INTERVENȚII CHIRURGICALE (comisurotomii, proteze valvulare) Afecțiunea Încă- Post operator, prezintă DE
ANEXA din 19 aprilie 2001 CRITERII SI NORME DE DIAGNOSTIC CLINIC, DIAGNOSTIC FUNCŢIONAL SI DE EVALUARE A CAPACITĂŢII DE MUNCA. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
Bonet descrie, câțiva ani mai târziu (1679), leziuni valvulare aortice cu stenoză identificate în cursul unei necropsii. În 1705, William Cooper, chirurg și anatomist englez, descrie „pietrificarea” valvelor aortice, iar zece ani mai târziu, Raymond Vieussens, din Montpellier, descrie stenoza mitrală și insuficiența aortică. În 1661 Malpighi descrie capilarele stabilind pentru prima dată legătura între artere și vene, pentru ca un secol mai târziu Scarpa să ilustreze inervația cordului. În secolul al XVIII-lea, Morgagni descrie hipertrofia și dilatarea cardiacă, și prezintă
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
cazuri cu stenoză aortică congenitală. Din punctul de vedere al lucrărilor privind patologia cardiacă exponentul celei de a doua jumătăți a secolului al XVIII-lea este chirurgul și anatomistul englez John Hunter, care, printre altele, relatează despre leziunile din stenoza mitrală și aortic. În aceeași perioadă este acceptată „febra reumatismală” ca factor etiologic al afecțiunilor valvulare. În 1791 de M. Paris descrie stenoza aortică supravalvulară congenitală, iar în 1872 O. Becker realizează insuficiența aortică experimentală la câini, prin perforarea transcarotidiană a
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
ani după recunoașterea studiilor lui de Vecchio, Paget spunea: Cu toate acestea la începutul secolului al XX lea (1900-1905) Cushing și McCullen (Johns Hopkins Hospital, Baltimore) imaginează un valvulotom, efectuează experimente pe animale și speculează cu privire la beneficiile valvulotomiei în stenoza mitrală. Alexis Carrel (1873-1944) realizează numeroase experimente referitoare la chirurgia cordului și marilor vase precum și la transplantul de organe și țesuturi, primind în 1912 Premiul Nobel pentru Medicină. În 1912 celebrul chirurg Theodore Tuffier (1857-1929), asistat de Carrel, efectuează prima intervenție
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
pulmonară și aortică. Anii ’20 au reprezentat în Statele Unite o perioadă de dezvoltare a chirurgiei cardiace valvulare în cursul căreia Elliot Cuttler, Samuel Levine și Claude Beck imaginează un cardioscop experimental și Caiete de anatomie Cordul 8 realizează comisurotomii (stenoză mitrală) prin abord ventricular, manevre grevate din nefericire de rezultate nefavorabile. În 1925 Sir Henry Souttar realizează o comisurotomie mitrală transauriculară cu rezultate discutabile. În anii ’40 Alfred Blalock și Helen B. Taussig realizează cu succes primele valvulotomii pulmonare la pacienți
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
căreia Elliot Cuttler, Samuel Levine și Claude Beck imaginează un cardioscop experimental și Caiete de anatomie Cordul 8 realizează comisurotomii (stenoză mitrală) prin abord ventricular, manevre grevate din nefericire de rezultate nefavorabile. În 1925 Sir Henry Souttar realizează o comisurotomie mitrală transauriculară cu rezultate discutabile. În anii ’40 Alfred Blalock și Helen B. Taussig realizează cu succes primele valvulotomii pulmonare la pacienți cu malformații cardiace congenitale ce includ stenoza pulmonară. În aceeași perioadă W. Bigelow și McQuiston studiază efectul hipotermiei în
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
infecțioase prin contiguitate de la structurile adicente; lichidul pericardic acționează ca un lubrificant și scade fricțiunile sufrapeței cardiace în timpul sistolei și diastolei; limitează și previn e dilatarea excesivă a cordului , mai ales în timpul creșterii volumului intracardiac (de exemplu, reflux aortic sau mitral). * Situație Pericardul și sacul pericardic sunt situate în compartimentul mijlociu al mediastinului inferior. * Morfologie externă Sacul pericardic sau pericardul parietal prezintă pentru descriere două foițe (fig. 2): foița externă fibroasă, numită pericard fibros (sac pericardic); foița internă seroasă formată din
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
cardiacă a lui Galen; *șanț interatrial separă atriile și este acoperit anterior de trunchiul pulmonar și aortă, iar posterior este puțin vizibil. * Scheletul fibros cardiac Cunoscut sub numele de inel fibros cardiac sau inelul valvular, scheletul fibros cardiac conține valvele mitrală, tricuspidă, aortică, orificiile pulmonare și țesut conjunctiv dens interconectat. Aceste elemente fibroase alcătuiesc concomitent situsurile de origine și inserție ale benzilor musculare care formează pereții camerelor cordului, septul interventricular și musculatura papilară. Cele 4 inele fibroase se susțin mutual și
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
inelului aortic spre porțiunea musculară a septului. Trigonul fibros drept, cunoscut și sub numele de corp fibros central, se unește cu inelele valvulare aortic, valvular sau tricuspid. Trigonul fibros stâng, mai puțin distinct decât cel drept, se unește cu inelul mitral și aortic. Inelele valvulare aortic și pulmonar sunt solidarizate printr-o bandă de țesut fibros numită tendonul conului. Miocardul atrial și ventricular sunt separate, structural și electric atât prin inelele mitral și tricuspid, cât și prin trigonul fibros drept (Fig
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
puțin distinct decât cel drept, se unește cu inelul mitral și aortic. Inelele valvulare aortic și pulmonar sunt solidarizate printr-o bandă de țesut fibros numită tendonul conului. Miocardul atrial și ventricular sunt separate, structural și electric atât prin inelele mitral și tricuspid, cât și prin trigonul fibros drept (Fig. 7). Fiziologic, unica interconexiune funcțională a miocardului se realizează prin fascicolul atrioventricular a lui Hiss care perforează trigonul fibros drept și ajunge la vârful septului muscular, unde se divide într-un
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
îngust și prezintă orificiile venelor pulmonare drepte; peretele posterior, neted, prezintă pe stânga orificiile de deschidere ale venelor pulmonare stângi, superioară și inferioară; peretele medial, orientat spre stânga, prezintă anterior orificiul atrioventricular stâng prevăzut cu valva atrioventriculară stânga (bicuspidă sau mitrală), iar posterior, intrarea în auriculul stâng; peretele superior, îngust, participă la delimitarea sinusului transvers Theile; peretele inferior se prelungește pe fața diafragmatică, participând la delimitarea sinusului oblic al pericardului (Haller). Morfologia internă a atriului stâng Atriul stâng este mai îngust
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
venă cardiacă și de artera circumflexă situată în șanțul atrioventricular. Superior de șanț se află atriul stâng, sinusul venos coronar și vena pulmonară stângă inferioară. Morfologia internă a ventriculului stâng Cavitatea ventriculului stâng este separată prin cuspa anterioară a venei mitrale într-un tract de injecție și un tract de ejecție, orientat spre dreapta. Partea netedă a tractului de ejecție situată adiacent valvei aortice o constituie vestibulul aortic. Trabeculele cărnoase, mai numeroase sunt interconectate și mai bine dezvoltate la nivelul apexului
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
în vestibulul aortic. La nivelul cavității ventriculului stâng se descriu doi mușchi papilari: mușchiul papilar anterior cu originea pe peretele sternocostal și mușchiul papilar posterior cu originea pe diafragm, fiecare fiind atașat prin corzi tendinoase de ambele cuspe ale valvei mitrale. Porțiunea superioară a septului interventricular este relativ netedă datorită orientării inferioare a fascicolului stâng sistemului de conducere dispus subendocardic și orientat spre o lamină subțire de țesut conjunctiv. Pseudotendoanele constituie elemente proeminente ale ventriculului stâng dispuse în apropierea regiunii apicale
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
papilară. Aceste structuri tendon like conțin o regiune centrală formată din mușchi cardiac specializat în conducerea impulsului electric. Orificiile ventriculului stâng Orificiul atrioventricular stâng este oval și mai îngust decât cel drept (permite introducerea doar a 2 degete). Orificiul valvei mitrale prezintă 2 cuspe: una anterioară septală, mai largă, semicirculară sau triunghiulară, și una posterioară, mai mică, cunoscută sub numele de cuspa lui Merklin. Cuspele se inseră pe inelul fibros atrioventricular stâng, iar marginile lor libere, prin corzi tendinoase, de mușchii
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
porțiunea centrală de apoziție a cuspelor în timpul diastolei. Există lunule adiacente interconectate prin comisuri ce asigură scheletul fibros al marginilor cuspale. * Joncțiunea atrioventriculară Din perspectivă atrială joncțiunea atrioventriculară definește un complex structural anatomic format din următoarele entități: valva aortică, valvă mitrală, valvă tricuspidă, artere coronare dreaptă și stângă, descrise anterior. * Sistemul de conducere cardiacă * Nodulul sinoatrial Pacemakerul primar cardiac este reprezentat de nodulul sinoatrial sau nodulul sinusal, o formațiune tisulară, alungită, elipsoidală, situată la joncțiunea venei cave superioare cu auriculul drept
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
orificiului pulmonarei, dispus aproape orizontal, proiecțiile celorlalte trei orificii sunt oblice dispuse inferior și la dreapta. Valva pulmonară - cartilajul 3 sternocondral stâng; Valva aortică - linia parasternală stângă în spațiul 3 intercostal stâng, inferior și medial de proiecția valvei pulmonare; Valva mitrală - cartilajul 4 sternocondral stâng; Valva tricuspidă - linia parasternală dreaptă în spațiul intercostal 4 stâng. Din punct de vedere clinic nu trebuie confundat trigonul interpleural inferior (pericardic) cu aria matității cardiace absolute. Datorită incizurii cardiace a plămânului stâng, marginea anterioară a
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]