435 matches
-
organism (3); piele (3); putere (3); sănătate (3); siluetă (3); sînge (3); 90-60-90 (2); bronzat (2); carcasă (2); ceresc (2); dezgolit (2); formă (2); forme (2); inimă (2); interes (2); însuflețit (2); întruchipare (2); lucrat (2); mare (2); minte (2); mlădios (2); moarte (2); parte (2); persoană (2); pîine (2); sănătos (2); schelet (2); sculptat (2); suplu (2); trunchi (2); urît (2); voluptate (2); admirabil; admirat; admirație; ambalaj; aparență; armonie; artă; atingere; atletic; atracție; beton; biologie; body; bronz; bun; buze; carte
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
3); om (3); șoaptă (3); solist (3); suav (3); țipăt (3); admirație (2); aur (2); bucurie (2); căldură (2); cînt (2); a cînta (2); cîntat (2); cîntăreață (2); duioasă (2); dură (2); exprimare (2); gălăgie (2); înaltă (2); lină (2); mlădioasă (2); mut (2); plăcut (2); plăpîndă (2); putere (2); răgușit (2); vibrație (2); Vocea României (2); acest; acută; admirabil; Adriana; afon; alinare; alint; nu am; amintire; Andra; artist; ascultare; ascuțit; aspră; atenție; atracție; au; auditiv; auzi; a auzi; auzită; bani
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Trimiterea la Francis Jammes s-a putut face fără dificultate, căci și versurile lui Voronca transmit o similară emoție a întâmpinării făpturilor umile, o senzație de puritate și frăgezime, transcrisă, bunăoară, în desenul grațios al mult citatului poem Privește: Ce mlădios e piciorul asinului ca un deget copita mică atinge pleoapa potecilor coapsele au o legănare în mers ca apele asinul cunoaște pleoapa potecilor... În același registru al senzației fruste, tratată însă în alambicurile „alchimiei imaginii”, plantele și animalele poetului alcătuiesc
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fiu" e despărțirea violentă, expresionistă, de convenție. De manierele care ne fac viața suportabilă și falsă. Și care ne trișează literatura. Care ne învață, atît de flexibil și de salvator, să ne eschivăm: "un dans/ ne salvează mereu, un dans mlădios,/ o eschivă de membre, o eschivă de inimi,/ o eschivă de capete, o eschivă de umbre de capete - o,/ capetele tăiate, cele ce nu s-au plecat,/ cele ce n-au purtat niciodată o mască,/ încet în larmă apun - și
"O, desigur, astăzi ți-ai ieșit din fire..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9459_a_10784]
-
vedere muzical a fost o reușită, datorită celei care, cu mână sigură, cu o bună cunoaștere a partiturii și a stilului verdian a condus ansamblul spre performanțe auditive. După „Manon Lescaut” de Puccini și „Evgheni Oneghin” de Ceikovski, subțirica și mlădioasa Keri-Lynn Wilson ne-a demonstrat, încă o dată, că poate intra în competiție cu orice bărbat-dirijor, având forța interioară, strictețea și autoritatea de a cuprinde totul într-un demers alert, plin de energie. Sub bagheta ei soliștii au siguranță, deoarece
OTELLO, ?n anul bicentenarului Verdi by Lumini?a CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/83427_a_84752]
-
ei/ Un pod din pânza lor diamantoasă,/ Legându-l dincolo de alți copaci./ Prin podul străveziu și clar străbate/ A lunei rază și-nverzește râul/ Cu miile lui unde, ca-ntr-o mândră/ Nemaivăzută feerie. - Iară peste pod/ Trece albă, dulce, mlădioasă, jună,/ Albă, ca neaua noaptea, păru-i de aur/ Lin împletind în crinii mâinilor,/ Ivind prin haina albă membre-angelici,/ Abia călcând podul cel lung cu-a ei/ Picioare de omăt, zâna Miradoniz/ Ea-ajunge în grădina ei de codri/ Și rătăcește
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
o parte din "ucenicie", s-a făcut simțită de la primele acorduri ale Concertului în Re major pentru vioară și orchestră de Ceaikovski. Orchestra și-a depășit rolul de simplu acompaniator, astfel încât, violonistul - cu un sunet pur, rafinat, cu o frazare mlădioasă și o tehnică dezinvoltă - deși au existat și unele pasaje discutabile - a regăsit, în ansamblul clujean, un partener fidel, complementar. Din păcate însă, acustica Bisericii a estompat, uneori până la limita inferioară a audibilității, rezonanța muzicii! Cristian Mandeal a strălucit însă
Toamna muzicală clujeană by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/6697_a_8022]
-
a „scris“ propria compunere realizând un medalion pe lemn cu portretul lui Decebal. Așa a început totul. Și încă durează. Pentru fiecare medalion, Costache Botu muncește cca 20 de ore. Lucrează în lemn de tei, pentru că e moale, cald și mlădios, dar și din motive... sentimentale, cu gândul la Eminescu; motivul codrului în opera eminesciană a fost, de altfel, lucrarea de licență în filologie a dascălului severinean. Fiecare carte are 12 file și este cuprinsă într-o copertă de paltin: esență
Agenda2003-40-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281550_a_282879]
-
prieteni din copilăria lugojeană - „prieteni vechi de când lumea și prețioși ca ea, precum surorile Monica și Maria Dobrin, cu ele sunt prieten din cărucior! “, zice - dar copleșindu-i cu prietenie și pe cei aleși atunci, pe loc. Arată tânăr și mlădios, cu o expresie copilăroasă pe chip și, când se-aprinde la vorbă, mâinile lui dansează vibrat. Merită să-l asculți nu doar pentru că este un mare, mare artist, ci și pentru că povestea vieții sale umilește scenarii hollywoodiene: copil fiind, a
Agenda2004-35-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282806_a_284135]
-
în cotidian? Și, în fine, unde e adevărul? În acele paragrafe ale indignării civice aparținând lui Horia-Roman Patapievici, în care românul apare urât, neconstruit, dizarmonic sau în mândrele stihuri unde flăcăi asemuiți înaltelor nefoioase carpatine învârt magic în horă june mlădioase ca firul de grâu în spic? Rău trebuie să-i fi mirosit - mai cu seamă verile - balcanicul București nordicului Eminescu - nici Caragiale cel speriat de microbi nu l-a suferit. (I-a plăcut, totuși, lui Mateiu, amator de finețuri fezandate
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
nu din pricina urii cu toate că era și ură în el, nu din gelozie (sau era tocmai gelozia factorul de dezechilibru), era copleșit de un simțământ fără nume, tot atât de distrugător ca timpul sau moartea, el n-o putea regăsi". Îi zărea trupul mlădios culcat lângă el, fără să simtă vechea chemare. Ea era femeia care l-a trădat, i-a îndurat însă capriciile, slăbiciunile, iritările, au vegheat împreună la sicriul unor amici decedați. Nu era numai o explicație rațională. Se lovea de un
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
de raze. Și ritmuri, și faze. Ești ba ca luna la primul pătrar, ba ca luna nouă. Cînd ca steaua regală de dimineață, cînd o stea prizărită, minusculă, pierdută în alte lumi și șugubeață. Moarte, cum ai tu un trup mlădios? Un mijlocel tras printr-un inel? Cine mai e ca tine, Moartea mea? Că de aici mi se trage și moartea, așa se zice. Moartea mea, unde te-ai ascuns tu, în lanul tău unduios ca părul pîn la brîu
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Raskolnikov își dă seama, dar i se pare totuși incredibil, de la prima ochire că, prin Sv., are în fața lui pe Diavol. El ucisese deja baba, era apt pentru a înțelege. Sora lui, Dunia, cea mlădioasă și nemaipomenit de frumoasă, își va da și ea seama, mult mai tîrziu însă. Dar tot după ce va trece prin marea încercare a uciderii, de data asta nereușite. Nereușită pentru că un nemuritor nu poate fi ucis! Cred că vă amintiți
Cred că dînsul știe sigur că acolo-s chiar păianjeni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13454_a_14779]
-
datoria să revedem toate capodoperele haralampyene, fiindcă altfel... - Du-te, mamă, să te hodinești olecuță, l-a îndemnat din nou soacră-sa. Dar e ora de Telejurnale, iar vocea doamnei ministru, Monica Macovei, ne pătrunde în timpane suflet și minte, mlădioasă, liniștitoare și dătătoare de speranțe juridico-fonologice, ortoepice și, de ce nu?, morfologice, și... -...chiar ortopedice, în zona Bulevardului Ștefan cel Mare, completează prietenul Haralampy după o sorbitură de "bistrițeană" - producție 2006... Ce spuneam? A, da: așadar, doamna ministru Monica Macovei îi
După sommet... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10229_a_11554]
-
cu ora, cu clipa, pe loc... și banii în mînă, dom'le, ce mai tura-vura-murătura! Devenisem astfel o lichea vestită, un fel de vedetă a frigurilor galbene, purpurii, un grosolan, un spurcat printre candizi, nevinovați, sinceri, întemeietori de interminabile și mlădioase parade ale modelor de moralitate. Ei aveau har. Eu - lichidam! Ei erau 'ștepți, eu - bou. Ei erau, eu se pare că abia începusem să fiu, ba nu! deja fusesem, pa și...
Transcriere împotriva sinuciderii (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15427_a_16752]
-
Ca mâine ad-Dio!... Tocită-i viața, ŕ droite et ŕ gauche Și n-am de rezervă vreun lustru; Curând înhăța-voi toiagul de moș: Pe Cronos, cu el, să îl mustru. Se-ntunecă ani. Zadarnic mă zbat Să-i fac mlădioși ca-n Rusalii; Torcându-le firu-n abac deochiat, Moira potrivnică prea li-i. E parcă-n invazii, cât nourii grei, Șocâții virtutea mi-au ros-o; Ca mâine, ad-Dio, superbe femei Din Buftea, din Köln, din Toboso... Decenii spre șapte
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
vestit... jos pălăria!... un fel de vedetă a frigurilor galbene, purpurii, liliachii... un "grosolan" care spune de alea cu p... hm!, un spurcat printre candizi, nevinovați, sinceri, delicați, îmbujorați de virginitatea trupului și sufletului lor etern, întemeietori de interminabile și mlădioase parade ale modelor... ale modelelor de moralitate... ăștia aveau "har"... eu lichidam una-două! Ei erau... eu se pare că abia începusem să fiu, ba nu... deja fusesem... ce nostimadă! Mi-am zis: aripa dreaptă e mai lungă decît cea stîngă
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
artistul dăduse mai multe interviuri în care deplângea starea de incultură a nației lui. Dar acestea erau fapte secundare. În vena destinsă a străzii Traian pulsa sângele unei dorințe pe care nimic în lume n-o mai putea opri. Impulsurile mlădioase, dorințele adunate una în-tr-alta, ca niște buchețele de ghiocei, dar mai ales gândul încurajator că există un loc în care sângele tuturor curge împins de aceeași speranță făceau ca viața să pară cu adevărat frumoasă și memorabilă. Oamenii veneau la
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
nu știu ce să-ți mai spun atunci când prinzi de veste că eu nu sunt eu te scuturi de trupul meu cum de picăturile de ploaie un câine vagabond gravitația te moleșește privindu-mi mâinile cum întind un fir subțire peste arcul mlădios cum slobozesc săgeata către inima tunetului din care plesnesc apoi goarnele albatroșilor în jurul nostru femeile culeg nuiele unduioase iar bărbații umplu repede căruțele cu pește în timp ce copiii lor poartă mustăți din spice de grâu lumea ne întreabă de ce stăm prea
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
matein; nu este de fapt greu să identificăm în Rașelica unul dintre cele două tipuri feminine care domină întreaga operă a lui Baudelaire: tipul negativ al femeii pasionale și senzuale, întruchipat de frumusețea exotică a lui Jeanne Duval: "Cu pași mlădioși, ea se îndrepta spre masa noastră ca să-și ia mantaua din cuierul vecin. Trezita asemănare a femeii cu floarea o floare neagră de tropice, plină de otravă și de miere o deștepta fără voie mireasma caldă ce se răspândea, amețitor
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
Gabriela Ursachi Un veritabil "om - orchestră" al literelor românești din interbelic, Mihail Sebastian se păstrează în memoria culturală mai ales prin latura "sentimentală", ca autor dramatic și, mai vag, ca romancier. Inteligența tehnică, lucidă și mlădioasă a eseistului, a criticului literar ori a foiletonistului de cursă lungă, face mai degrabă obiectul unei ofrande "reci", al unei datorii oculte către inexigibilul oricărui destin literar. Născut în Brăila tuturor încrucișărilor de neamuri (români, greci, evrei, bulgari, turci, sîrbi
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
combustiei, a identificat aerul și lumina și a pornit la reorganizarea întregii firi. Sticla a devenit, astfel, materie primă și materie finită, suport mineral și substanță vitală, fermă ca roca meteorică, fragilă ca germenele abia perceptibil prin găoacea seminței și mlădioasă ca firul de iarbă. Ea s-a așezat umilă, asemenea grohotișului, devenind una cu pămîntul, sau, dimpotrivă, s-a înălțat cu o energie nebănuită, transformîndu-se în instalație complexă și în arhitectură cu o irepresibilă vocație sacră. Pentru că, în ultimă instanță
Portrete și schițe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9666_a_10991]
-
cu lumina. Constructor prin vocație și prin intenții, cu eșafodaje puternice și cu cercetări profunde și extinse de-a lungul unui număr ha-lucinant de schițe pregătitoare, negociind cu rigiditatea și cu mecanismele severe ale formei pînă cînd acestea de-vin mlădioase și docile, Daniela Chirion definește finalmente construcția plastică prin tonuri și prin tușe de o sensibilitate și de o forță afectivă ieșite din comun. Sub acest enorm impact sufletesc, geometria devine imponderabilă și fremătătoare, în vreme ce tonul și gestul, aparent diafane
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
acesta se îndreaptă către aceia cărora le place să vorbească în termeni eleganți și subtili... Dar, ce bine ar dacă oamenii aceștia, de care ne ocupăm în cuvântarea de acum, s-ar îndeletnici deopotrivă și cu faptele, așa cum au limba mlădioasă și în starea să pronunțe cuvinte prea alese și prea căutate! Ar fi astfel, poate, mai puțin sofiști și saltimbanci de cuvinte, ca să spun ceva de râs, despre un lucru vrednic de râs” (ed. rom., 27; PG 36, col. 12
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
pe lângă care se dă; că e un fel de cerșetor amărât ce umblă mereu pe după garduri. Agaton, chipeș, generos, cum e, iubit de toată lumea, îl vede altfel: Pe lângă că e tânăr și gingaș, - spune el printre altele, Eros este și mlădios, căci n-ar putea să se strecoară peste tot, în orice suflet (...). Lucrul cel mai însemnat e că el nu vatămă pe nici un zeu și nici pe oameni, iar la rândul lui nu poate suferi vătămare... Și dacă suferă, nu
Eros ori Ura (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10865_a_12190]