1,257 matches
-
Sus după nuntă. Își făcuseră bagajele și plecaseră pe litoral. De acolo, urmau să meargă direct la Iași, pentru că inspectorul trebuia să se reîntoarcă neîntârziat la serviciu. Pe Calistrat nu-l mai văzuse, nu reușise să mai dea ochii cu moșneagul, nici atunci și nici după aceea. În toți acești ani care se scurseseră, nici Cristian și nici Ileana nu aduseseră vorba despre ce se petrecuse în micul orășel de munte înainte de căsătoria lor. Un fel de înțelegere tacită domnise între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Socoteala lui era foarte simplă. Atâta vreme cât nu are un succesor, paznicul din acel moment rămâne în exercițiu. Calistrat știa aceasta și spera ca lucrurile să rămână așa pentru totdeauna. Și care era avantajul lui? Nu înțelegi? Vrei să spui că moșneagul își făcuse socoteala să trăiască veșnic? În sfârșit, te-ai prins. Absurd. Moșul ar fi putut muri oricând însă, pur și simplu, nu îi venise încă vremea. Fără un paznic nou, asta nu se putea întâmpla. Tocmai pe acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl mai auzise oftând, după care bătrânul rămăsese tăcut. Ai venit? ridică ochii din hârtii Mihailovici, imediat ce Boris intrase în biroul său. Acesta se apropie și îi întinse documentele luate de la Vișinescu. Numai atât? se arătă mirat patronul. Unde-i moșneagul! E jos, în mașină. Adu-l înăuntru! Vreau să stau de vorbă cu el. Nu se poate! clătină din cap Boris. A dat colțul, explică el, văzând privirea nedumerită a șefului său, de frică, cred, i-o fi cedat inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
adus de spate și se mai împuținase la trup, se vedea că e bine clădit și fusese un bărbat puternic la viața lui. Purta haine din pânză de in țesută în casă și, atârnată de gât, avea o traistă mare. Moșneagul se sprijinea într-un toiag lustruit de atâta purtat în mâini. Bătrânul, care îi văzuse și el, ridicase toiagul deasupra capu lui, apropiindu-se de ei. Prinsese să vorbească cu un glas puternic, proferând amenințări și blesteme. Minerii se strânseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
toiagul deasupra capu lui, apropiindu-se de ei. Prinsese să vorbească cu un glas puternic, proferând amenințări și blesteme. Minerii se strânseseră unul în altul în lada camionului, privindu-l speriați. Nici unul dintre ei nu îndrăznea să scoată vreun cuvânt. Moșneagul nu îi dădea nici o atenție lui Boris, el avea de vorbit cu minerii din camion. Părea că îi cunoaște pe toți, pentru că li se adresa pe nume fiecăruia. Văzând că lucrurile încep să-i scape de sub control, Godunov se proțăpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apucase reverele cămășii aspre a bătrânului în pumni, răsucindu-le apoi cu putere. Această încercare părea să își facă efectul scontat. La început, glasul acestuia se frânse, după care fața începuse să i se înroșească. În sfârșit, rămas fără aer, moșneagul păru să îl bage în seamă. Își coborî privirea spre Boris, după care îl apucă de mâna cu care acesta îl strângea de gât. Se eliberase cu ușurință, împingându-l la o parte pe agresor. Pornise apoi cu pași mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
prezentată sub altă formă numai atunci când apăreau probleme ce necesitau a fi rezolvate, în momentul acela trebuia să se implice și Godunov. Ce vrei să fac? întrebă el calm. Am luat toate măsurile pe care m-am priceput. În zadar, moșneagul e prezent acolo în fiecare zi. Asta nu arată nimic altceva decât că nu ai luat chiar toate măsurile! lovi Vlad violent cu pumnul în tăblia biroului. În sfârșit, Mihailovici se oprise locului. Trecuse în spatele biroului, trăgându-și scaunul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trebuia să se ocupe de aceasta. Nu avea probleme de conștiință, însă, de data asta, stătea să se mai gândească. Calistrat îl zdruncinase și pe el. Deși șeful își exprimase nemulțumirea, Boris chiar luase toate măsurile ca să-l împiedice pe moșneag să mai apară pe la exploatare. Ridicase un gard înalt în jurul zonei din munte în care lucrau și pusese oameni de pază care să asigure perimetrul. Fără nici un rezultat, în fiecare dimineață, chiar înainte de a veni la lucru cu minerii, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mulțumit. Dacă misiunea lui s-ar fi limitat numai la o scurtă observație pentru evaluarea situației, da, nu putea găsi un loc mai bun. El avea însă de gând să rămână acolo până în zori, ori poate chiar mai mult, până ce moșneagul își făcea apariția. Asta însemna să rămână într-un loc descoperit prea mult timp. Putea fi observat chiar de oamenii lui dacă treceau pe acolo. Își ridică privirea în sus. Tulpinile brazilor se ridicau vertical, lipsite de crengi până la cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un punct situat la vreo câțiva metri deasupra capului. Nu era adevărat, fără îndoială că era victima unei iluzii, era obosit după o noapte nedormită și acum ochii îi jucau feste. Și totuși, continua să rămână acolo, privind țintă la moșneagul care acum se ridicase ușor deasupra solului. Văzuse multe la viața lui, trecuse de nenumărate ori prin situații dificile care îi puseseră viața în pericol. Desigur că nu putea spune că nu fusese înspăimântat, dimpotrivă, fuseseră destule împrejurări în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încremeni, știa că acesta nu-l poate vedea printre frunzele între care era ascuns. Calistrat era în lumină, în timp ce el se afla încă în umbra pădurii. Și totuși, simțea ochii acestuia sfredelindu-l ca niște raze fierbinți. După câteva momente, moșneagul se întoarse, revenind la ceea ce făcea mai înainte. Discul solar abia trecuse puțin peste culmea stâncoasă dinspre răsărit. Razele firave aruncau pete de lumină pe iarba de pe platou. Timid, ciripitul păsăretului de pădure începea să se facă auzit. O căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
chiar el și luase decizia de a-l elimina pe bătrân. Deocamdată, Boris încă nu era convins că aceasta era cea mai potrivită măsură. Și asta nu pentru că dispariția lui Calistrat nu i-ar fi avantajat, dimpotrivă. Știa că dacă moșneagul nu i-ar mai încurca prin prezența lui, lucrurile ar merge pe un făgaș normal, iar activitatea lor, legală ori nu, s-ar fi desfășurat mult mai ușor. Cu o zi mai devreme dacă Vlad i-ar fi ordonat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cert, o va descoperi bine ascunsă într-o crăpătură dintre stânci. Desigur că așa se petrecuseră lucrurile, altă explicație logică nu exista. Acum era mult mai liniștit. Satisfacția pe care o simțea ca urmare a găsirii modului în care acționase moșneagul nu era umbrită decât de amărăciunea că se lăsase păcălit. Timp de o zi întreagă, fusese înspăimântat ca un copil. Se lăsase furat de basmele cu care îi împuiaseră capul minerii pe care îi angajase. Frustrarea îl măcina, dar odată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pădure și ajunsese în partea din spate a curții. Ascuns între copacii din marginea lizierei, Boris studia împrejurimile. Ferestrele erau întunecate și nu se vedea nici o mișcare în toată gospodăria. Văzând cât de tăcută era casa, începea să creadă că moșneagul nu se află acolo. Cu atât mai bine, își șopti el în gând. Dacă așa stăteau lucrurile, va intra și îl va aștepta înăuntru. Mai devreme sau mai târziu, bătrânul tot aici urma să se întoarcă. În interior, va putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu răbdare, știa că mai devreme sau mai târziu, bătrânul va ieși afară ca să plece spre Muntele Rău. Se răzgândise între timp, hotărându-se să-l aștepte acolo. Considera că ar fi fost prea riscant să intre în casă peste moșneag. Era prea întuneric și nici nu cunoștea topografia din interior. Trecuse ceva timp de când stătea acolo. Își schimba greutatea corpului de pe un picior pe altul, pentru a nu amorți de tot. Îi plăcea că pridvorul era lipit cu pământ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era cu mai bine de un cap și jumătate mai înalt decât victima sa. Trase adânc aer în piept și se repezi în spinarea lui Calistrat. Îi cuprinse capul cu ambele mâini, întorcându-l puternic spre stânga. Luat pe neașteptate, moșneagul reacționă exact după cum se așteptase ucigașul: se propti pe picioare, încercând din toate puterile să se opună mișcării pe care acesta îl obliga să o facă. Atât aștepta Boris, imediat ce simți efortul acestuia, slăbi imediat apăsarea și îi răsuci brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în direcția opusă. Gâtul se frânse, trosnind ca un vreasc uscat. Capul bătrânului se lăsă moale într-o parte, în timp ce trupul căzu moale în brațele atacatorului. Toiagul îi scăpase din mâini, rostogolindu-se pe jos. Îl prinsese în brațe pe moșneag înainte de a se prăbuși. Îl săltă apoi pe umăr ca pe un sac, după care porni grăbit spre fundul curții. Calistrat era neașteptat de ușor. Moșul era slab ca un țâr, numai piele și os. Probabil că hainele de pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
facă ceva pentru el. În cele din urmă, se hotărâse la o lespede simplă din granit negru, pe care o așezase la capul celui decedat. Nu gra vase pe ea decât numele Calistrat, nimic altceva. Cine știa când se născuse moșneagul? Iar să treacă acolo numai anul morții, nu-i plăcuse. Mergea la cimitir de patru ori pe an, la fiecare echinocțiu și la solstiții. Lăsa un buchet de flori și aprindea o lumânare, rostind în gând o rugăciune pentru sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
grăsimi, fără de care organismul uman nu poate trăi. Mentalul colectiv a păstrat imaginea oamenilor mai demult, care se țineau drepți ca stejarii, sănătoși, de te și miri cum de au trecut în lumea celor drepți. Cei care au văzut în moșneagul cutare o întreagă comunitate sănătoasă, ajunsă la vârsta de 80-100 de ani, uită că i-au murit frații de mici, că părinții lor n-au depășit 70 de ani. Registrele de stare civilă ale comunei Filipeni conțin suficiente probe care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
asociații culturale, bibliotecă, sală de lectură etc. Atunci hanul, crâșma îndeplinea o funcție socială, nu era numai un loc de beție, era preponderent și asta, dar mai era ceva, era loc de întâlnire pentru sat, tineri și tinere, babe și moșnegi, mame și tați, cu fete și flăcăi. Hora luncașilor avea loc la cele două hanuri: la hanul lui Sterian se adunau flăcăii cu armata făcută, pregătiți pentru însurătoare, boi cumpărați și casa începută, ori terminată. La hanul lui Rosetti era
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lovitură care numai printr-un miracol nu Îl ucisese. - Jacques Monerre, francez, șuieră hangiul. - Un francez? Și ce-l aduce prin părțile astea? Hangiul ridică din umeri. - E din Toulouse, așa a zis. Vine de la Veneția. Un litteratus, ca și moșneagul din spate. - Toulouse... dar vine de la Veneția, repetă poetul ciupindu-și buza. Și ultimul cine e? Arătă spre cel care Îi atrăsese cel dintâi atenția, un bătrân cu păr lung și cenușiu, despărțit În două șuvițe care Îi cădeau peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care dădea În bulevardul Aoyama și pornea din unghiul format cu o clădire sinistră ce adăpostea o firmă de construcții. Am apăsat pe butonul de lângă plăcuța pe care scria „Staggio Heaven“ și o voce care părea să fie a unui moșneag urâcios sau a unui copil răgușit Întrebă pe un ton pițigăiat: „Cine-i acolo?“. „Mă numesc Miyashita.“ Un sunet metalic mă avertiză că ușa de sticlă urma să fie descuiată. Se deschise automat În fața mea. Mai multe plăcuțe erau incrustate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
iubită. — Pentru că ecstasy este un produs care stimulează apetitul sexual și Îl duce până dincolo de ultimele limite, mă anunță Porcușor făcând un efort disperat să-și stăpânească mișcarea degetelor de la picioare. Când să ies din clădire, m-am Întors spre moșneagul de la pază. Bătrânul era tot ocupat să butoneze la tastatura calculatorului său. Nici măcar nu-și mai ridică privirea când ușa de sticlă se deschise, ci abia după ce se Închise automat În urma mea. De bună seamă că nu avea nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
doldù - Hananîma mù! La Zornur, pe Ikdar Enghe, Muri azi o pezevenghe: Una groasă cu ochi mici, Crescătoare de pisici. Scundă, groasă, cu mustăți, Învechită-n răutăți. Pezevenghe cu scurteică Cam grecoaică, cam ovreică. Pezevenghe cu trei negi Doftoriță la moșnegi. - Ce moșnegi betegi și blegi Că veneau cât prund și iarbă Și cât praf și fir în barbă Leacuri de-ale ei să soarbă. Veneau din țara turcească Să mi-i împiciorogească. Ce mai cârd de iezme goale. Ea le
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mù! La Zornur, pe Ikdar Enghe, Muri azi o pezevenghe: Una groasă cu ochi mici, Crescătoare de pisici. Scundă, groasă, cu mustăți, Învechită-n răutăți. Pezevenghe cu scurteică Cam grecoaică, cam ovreică. Pezevenghe cu trei negi Doftoriță la moșnegi. - Ce moșnegi betegi și blegi Că veneau cât prund și iarbă Și cât praf și fir în barbă Leacuri de-ale ei să soarbă. Veneau din țara turcească Să mi-i împiciorogească. Ce mai cârd de iezme goale. Ea le dă să
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]