1,003 matches
-
foarte veche, despre care nu s-a păstrat nici o amintire genealogică. Unele din satele acestea au devenit în decursul vremii sate boierești și și-au schimbat numele după cel al noilor stăpâni, iar altele au rămas în stăpânirea cetelor de moșneni până la mijlocul secolului al XX-lea, precum cele din Țara Făgărașului.18 În cursul evului mediu, din cauza înmulțirii populației satelor, ale căror hotare deveneau neîncăpătoare pentru agricultură și păstorit și a căutării de pământ mai bun, cetele de neam din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și al desțelenirii pământurilor păduroase de la deal sau de sub munte. În acest pământ nou, cucerit de om, s-au întemeiat sate libere, așa încât alături de satele vechi de tip dacic, intrate în parte în stăpânirea boierilor, s-au întemeiat satele de moșneni medievale, cu pământ cucerit pe seama pădurii. Aceste sate pot fi recunoscute (identificate) după numele lor-plural al unui onomastic (Onești, Albești, Berivoești), numele propriu este al moșului, adică al conducătorului (întemeietorului) genealogic al cetei colonizate (apoi, al boierului). Această denumire denotă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
referă la oamenii obștei, nu la pământul stăpânit de ea. Aceste nume sunt răspândite pe întreg pământul românesc, ceea ce arată (indică) generalitatea stăpânirii obștilor, în istoria românilor-în Muntenia, aceste sate se află mai ales în zona deluroasă. Satele medievale de moșneni alcătuiesc o zonă oarecum unitară în regiunea deluroasă, pe pământurile cucerite asupra pădurii desțelenite-astfel sunt cele mai multe sate de deal, acoperite odinioară de păduri. Geograful Gh. Vâlsan arată că există un lanț de luminișuri între dealuri și munți, în Muntenia, de-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
schimb, în Moldova, avem un șir de cuiburi de populație, unde sunt așezate cele mai multe sate răzeșești, în formă de bazine rotunde, sate înconjurate din toate părțile de coline împădurite (Vrancea, Tg. Ocna, Cașin, Tazlău, Câmpulung Moldovenesc). Aceste sate medievale de moșneni și răzeși sunt cele care au trecut de la faza locurească la cea "umblătoare pe bătrâni", cu origini vechi, păstrate de tradiție. La temelia tuturor satelor românești stă o ceată de neam întemeiată de urmași ce s-au menținut până la mijlocul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Pușcariu Sextil., Studii istroromâne, 1, București, 1926. Idem, Pe marginea cărților, V, București, 1936, p. 276-358. Idem, Limba română, vol. I. Privire generală, București, 1940. Rădulescu N. Al., Vrancea, geografia fizică și umană, București, 1937. Rădulescu A., Privire generală asupra moșnenilor și răzeșilor, în vol. Pagini din istoria dreptului românesc, București, 1970, p. 264-310. Rădulescu A., Un atestat străromânesc la Capidava, în Pontica, Constanța, III, 1970, p. 255-274. Rădulescu A., Bitoleanu I., Istoria Dobrogei, Constanța, 1988. Rădulescu A., Harțuchi M., Cimitirul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prorocie vulturul acela, o prorocie pusă la cale de inima mea de mamă. În inima mea s-ascunde viitorul lui. (intră Direptatea) [SCENA III] CIURBĂ Azi are să citească Vodă diata, măi Dămăcuș, în care zice așa, că Ilie Vodă rămâne moșnean, zice, și de Ștefan Vodă nici vorbă. DĂMĂCUȘ Vodă face, Vodă desface. Îmi îmblă mie vulturul de azi dimineață prin cap... CIURBĂ Nu te pune-n cârd, bre, cu câte se-ntîmplă. Doi ochi ai și două urechi și numai o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de nord ale Moldovei. Dar [î]i prevenim pe confrați să nu se prea joace în această privire. Daca am cerceta caz cu caz unde raporturile agricole sunt mai nesănătoase, am afla că mai cu seamă acolo unde proprietarii cei moșneni și istorici au dispărut și că, dacă există esploatare neomenoasă, ea se practică mai cu seamă pe moșiile coreligionarilor politici ai d-lui C. A. Rosetti. Unde un ateu sau un cosmopolit ca părintele democrației noastre va fi proprietar, raporturile
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în unele părți măcar, cu "bătrînele și bunele datini" ale țării precum zicea Matei Basarab. Cronicele amânduror țărilor ne-o spun limpede: La început tot pământul țării domnesc era" ager publicus, indiviziunea. Acest pământ se împarte între ostașii cuceritori, gentes, moșneni sau răzeși, între căpitanii lor - boieri - și restul rămâne pământ domnesc. Moșiile cari se dau boierilor li se dau cu privilegiul de-a le coloniza cu ce condiții vor putea; favoarea cea mai mare pentru colonizări era aceea de-a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ori polcovnicul ar fi fost niște giuvaieruri atât de rare, nu-i ademeneau alte țări, ce le-ar fi oferit câștiguri mai mari decât a noastră? Vedem de ex. un ambasador rusesc, d. Onu, care nu e decât fiu de moșnean român din satul Oancea, în care pe toți [î]i cheamă Onu. A avut omul talent și probitate; s-au înălțat în mijlocul numeroasei aristocrații și biurocrații rusești și azi e un personaj însemnat. Dar a trebuit să aibă capacitate și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
El au găsit mulți boieri patrioți de aceleași simțiri cu dânsul cari, 117 {EminescuOpXIII 118} {EminescuOpXIII 119} constituiți în sfat, l-au autorizat să perceapă dări de la toți fără deosebire, sancționând astfel prin votul și adeziunea lor puterea pe care moșneanul din Gorj și-o asumase. Și pentru ce scop s-au ridicat Tudor? Aci îl punem tot pe el să răspunză. Nu pentru alt scop decât pentru întoarcerea drepturilor acestei de Dumnezeu păzite țări, cari din vechime le-a avut
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a veliților boieri și un ofis al lui Grigore Vodă Ghica cari veștejesc purtarea unui oarecare boiernaș dinspre Pitești, un vătaf de plai, care, împreună cu un altul, au siluit prin mâglisiri, cum zice anaforaua, și mai ales prin îngroziri, pe moșnenii Caineni să vânză moșia lor moștenească prințesei Frusina Șuțu, adică: Întâi au cumpărat printr' ascuns părțile celor mai săraci, apoi, văzând că află și cei mai aleși, pre care nu-i pot îndupleca, au început a-i îngrozi, cu mari
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nu le mai recunoaște azi. Mizeria părinților e deci cauza determinantă a pustietății școalelor rurale și a slabelor rezultate ce ele dau. Peste aversiune țăranul ar trece, ba a trecut în realitate în Ardeal, a trecut în satele noastre de moșneni, cari, cu toate că n-au pământ, au deprins câte un meșteșug, mai cu seamă lemnăria și rotăria, și a căror stare economică e ceva mai bună. Fără a desființa cauza aceasta - mizeria - școala nu se va popula și orice măsuri administrative
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
îl studieze" (Chirot, 1976: 154). Citându-l pe Nicolae Iorga, Drăghicescu arată că alcătuirea satelor la noi era un proces simplu, satul aparținând mai întâi unei singure familii, rude de sânge. Moșia, pământul venit de la strămoși, era pământul liber al moșnenilor. Pădurile, râurile, livezile, locurile goale erau deținute în comun Și la câmp mergeau împreună, lucrând pământul pe așa-numitele "împrumuturi", formând grupuri de 8 până la 15 inși. "Moșia și stăpânirea ei era un mijloc de a solidariza și înfrăți pe
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
și cultură populară românească. București: Editura Științifică și Enciclopedică. Caramelea, V., Vasile. 1961. Considerații demografic-antropologice asupra migrațiunilor populației din Mărginimea Sibiului, în Probleme de Antropologie, vol. VI, Editura Academiei Republicii Populare Române. Caramelea, V., Vasile. 2006. Satul Berivoiești, Muscel. Obștea Moșnenilor. Pitești: Editura Universității. Cartwright, Andrew. 2001. Avoiding collectivisation: land reform in Romania 1990-92. Worging paper nr. 50, Rural Transition Series, http://www.liv.ac.uk/ history/ research/cee pdfs/ Cartwright, Andrew. 2000. State Law and the Recognition of Property in Rural
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
se destramă din motive amoroase. Autorul surprinde ceva din atmosfera mahalalei, insistând pe urmărirea unor destine umane, fără lirism, fără porniri critice sau ironii. Neașteptate sunt romanele sale istorice. Hangița Tudora (1970) imaginează viața mamei lui Mihai Viteazul, fiică de moșneni olteni, ajunsă roabă la turci, răscumpărată de un negustor grec (care o face stăpâna unui han) și devenită „țiitoarea” lui Pătrașcu-vodă, tatăl viitorului domn. Femeie vrednică, vitează, pricepută, ea se bucură sau suferă pentru faptele fiului, aflate din relatările unor
STEFANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
victoria - să vorbească istoriei: „Avut-au săraca de țară noroc pentru acel om bun, carele sta în toată vrémea pentru binele ei, și-l durea inima de creștinătate și de pământul țării ca să nu-l piiarză. Că și el era moșnean într-însa, cu case și cu olate, ca și alți boiari. O mare ciudă făcu Dumnezeu cu țara Rumânească, că o scoase din mâinile păgânilor și bisericile le mântui de légea lui Méhmet, și-i trimise mare bucurie. Lăudat fie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vorba de cei care-i vor „milui” pe vinovați] să-i bată Dumnezeu și în trup și în suflet, procleți să fie și anathema de Vlădica ~Hs și de toți 312 oltți eže sut vă Nikii și și să aibă moșneni blăstămul săborului arhiereilor, egumenilor și a toț preoții țărâi...”), pune în text „figuri” și „mobile” obișnuite în astfel de execrații. Vinovaților le este rezervată „partea păharului împreună cu Iuda și cu Arie și acestea să i se întâmple...” și devin ținte
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-se rezolvarea pricinilor și a jalbelor, era nevoie ca unchiul său, Nicolae Văcărescu, să îl mustre în scrisori, amintindu-i datoria față de țară. Este scos din slujbă în 1817, se pare pentru că intervenise, apărându-i pe țărani, în conflictul dintre moșnenii deposedați de pământ și un logofăt. Boier luminat, receptiv la nou și gata să sprijine inițiativele culturale importante din epocă, obține prin cumnatul său Constantin Bălăceanu, efor al școlilor, sprijin pentru Gh.Lazăr, care deschidea, în 1818, școala de la „Sf.
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
și părinții lui au fost „muncitori de pământ, ambii analfabeți”, fiind „nevoiți să puie porumb pe pământ boieresc”. În familie, I. C. vorbea nu despre faptul că părinții lui au fost „țărani săraci”, ci că provine dintr-o familie de moșneni, de oameni liberi. În convorbirea cu Iancu Filipescu (1988, p. 97) spunea: „Sunt născut în satul Boteni, fostul județ Muscel, într-o regiune reprezentativă din punct de vedere etnografic. Acesta probabil că a fost motivul principal care m-a îndrumat
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fostul județ Muscel, într-o regiune reprezentativă din punct de vedere etnografic. Acesta probabil că a fost motivul principal care m-a îndrumat spre o precupare etnografică. Mă gândesc, în special, la oameni, la faptul că sunt descendent al unor moșneni din satul Boteni. Ei mi-au înrâurit conștiința, mi-au imprimat, aș putea spune, pornirea mea spre cercetarea etnografică. Acești moșneni au fost întotdeauna prezenți când am realizat un lucru deosebit”. Atașamentul față de clasa muncitoare și îmbrățișarea ideologiei comuniste au
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a îndrumat spre o precupare etnografică. Mă gândesc, în special, la oameni, la faptul că sunt descendent al unor moșneni din satul Boteni. Ei mi-au înrâurit conștiința, mi-au imprimat, aș putea spune, pornirea mea spre cercetarea etnografică. Acești moșneni au fost întotdeauna prezenți când am realizat un lucru deosebit”. Atașamentul față de clasa muncitoare și îmbrățișarea ideologiei comuniste au constituit, după instalarea guvernului Groza în România, referențialul noului tip uman. La preluarea puterii, PCR număra mai puțin de o mie
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
PANDREA, Petre (pseudonim al lui Petre I. Marcu; 26.VI.1904, Balș - 8.VII.1968, București), eseist, memorialist și jurnalist. Este fiul Anei (n.Albotă) și al lui Ion Marcu, moșnean. Urmează școala primară la Balș (1911-1915), studiile secundare la Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu (clasa profesorului Nae Ionescu). Construit după modelul colegiului de la Eton, liceul pregătește mici gentilomi, viitoarea aristocrație militară. Școlarii poartă beretă, mănuși, fac duș zilnic
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
smulgă acceptul pentru exploatarea unei păduri multiseculare, dar convertit la valorile doctorului, învestit ca moștenitor spiritual, și mai ales jurnalul dăruit aceluiași conturează viața de eremit tolstoian a unui conservator devotat locurilor natale, care dorește însă și luminarea apropiaților săi, moșneni musceleni, precum și atitudinea unui om implicat în unele momente istorice prin care trece țara. Povestea de dragoste cu fata pe care o răpise fanariotului Scarlat Gazotti este dublată de alte două, unde eroi sunt nepoata sa, Mândra, pianistul Dragoș Donea
PETRESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]
-
, Ion (12.VII.1881, Boteni, j. Argeș - 15.VI.1949, București), prozator. Fiu al moșneanului Niță Croitoru, B. va fi înscris oficial ca Ion Ionescu-Boteni, dar va semna, ca scriitor, Ion Boteni. A absolvit liceul la Câmpulung, în Muscel, apoi devine licențiat al Facultății de Litere și Filosofie (1906) și al Facultății de Drept (1907
BOTENI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285829_a_287158]
-
picătură; o strecori sub limbă și pe urmă o răspîndești în cerul gurii; doar așa îl umpli de savoarea ei. Dacă deșerți dintr-o sorbitură cana, ingurgitarea nu merită respect. Bătrînul se complăcea de-o viață în așezarea lui de moșneni. Prefera să-și petreacă vremea în livadă. Împrejmuită cu gard de ostrețe, pe temeliile de piatră, casa era umbrită de brazi printre care părea să curgă, verde, soarele. Ne aflam într-o încăpere care la început fusese o verandă. Pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]