627 matches
-
-l fără frică; Iarba verde și compactă, Cucul dând ora exactă, Mierla-n prun cântând o horă, Iar prin roua incoloră Un arici ca un moșneag, Strecurându-se pribeag; Pomii-n floare de sidef Și un sturz, cam fără chef, Moțăind într-un scoruș, Corbul înnegrit în tuș Și mai multe vrăbii care Zboară vesele, ușoare. Ghiță este fascinat, Tot ce vede-i minunat, Cât și-ar mai dori și el Să fie un copăcel!... Referință Bibliografică: LIVADA / Gheorghe Vicol : Confluențe
LIVADA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374532_a_375861]
-
îngrășătoria de bovine, fără a ține cont de nemulțumirile celor obișnuiți cu traiul lejer de până atunci. - Dacă eu îți spun să speli cel puțin odată pe zi balega, o speli, se răstise într-o zi la Nea Ion, care moțăia cu furcă la picior, urmărind zborul muștelor grase din grajd. Sunt prea multe animale bolnave aici și voi atâta știți, să dați din umeri! Înșfăcase furtunul, îl derulase în nervi de-a lungul grajdului și rotise robinetul la maxim, împroșcându
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
se apropie. Mai am însă un gând, doar unul: să părăsesc poziția de siguranță și să apar eroic, prin surpriză, în mijlocul tablei. De acolo, săltând din pătrat în pătrat, să ajung la acel colț de tablă unde regele advers cam moțăie, prea sigur pe el și pe armata sa, deși în realitate numai regina lui domnește cu autoritate. Ea este regina șahului programat! Ah, cerule îndurător! Am și văzut-o! Ce splendid arată! Acum pot să trec resemnat pe marginea tablei
ELEGII PE TABLA DE ŞAH de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347340_a_348669]
-
de militar înnăscut respira prin toți porii. În misiunile periculoase se făcea una cu pământul și ajungea fără să se facă simțit până sub nasul celei mai apropiate santinele „inamice”. Era comandantul postului de gardă. Câți soldați nu surprinsese el moțăind în timpul serviciului! Se apropia ca un șarpe pe burtă și le scotea încărcătorul de la automat. Închipuiți-vă că trebuie apăsată o clemă care elibera încărcătorul iar mișcarea oricât de mică ar fi fost, se transmitea soldatului care moțăia în picioare
DETECTIVUL PARTICULAR de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345097_a_346426]
-
surprinsese el moțăind în timpul serviciului! Se apropia ca un șarpe pe burtă și le scotea încărcătorul de la automat. Închipuiți-vă că trebuie apăsată o clemă care elibera încărcătorul iar mișcarea oricât de mică ar fi fost, se transmitea soldatului care moțăia în picioare dar cu mâinile pe automat. Și toți aceștia erau ridiculizați și pedepsiți a doua zi la revist de front. Un joc cu moartea. Dar sportiv și în limitele regulamentelor. Până într-o noapte când s-au auzit mai
DETECTIVUL PARTICULAR de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345097_a_346426]
-
fiere... Fiara naibii! Mă duc să mă culc! Mi-e cam rău, mă dor capetele plămânilor... Îmi hârâie și pieptul! Adorm cu greu și mă trezesc de căteva ori „lac de apă”. Mă schimb în haine uscate și incerc să moțăi cum pot... A doua zi aceeași stare! Aceleași furci caudine prin care trebuie trec! Parcă mă trece și o amețeală! Îi spun soției că simt că o așa stare de rău cum nu am avut niciodată în viață! Mă mângâie
CUM POŢI SĂ FACI O PNEUMONIE DE VARĂ de STANLEY PATOOTY JR. în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345266_a_346595]
-
să-ți pui cheia cu numărul de cabină la gât.. ca să nu ai necazuri! Să știi că le-am spus și despre droguri! Nu simt nevoia să ies la o oră atât de târzie, sunt obosit și mi-e somn. Moțăi și mă gândesc la gestul surprinzător făcut de Voquin, de la care nu mă așteptam la așa ceva. Îmi imaginez surpriza și jena lui Thomson. Îmi propun să vorbesc neapărat cu el și cu Ingrid. Ultima dată când vorbisem, acum o zi
DRUMUL APELOR, 27 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376324_a_377653]
-
Soarele strălucește în vârful cerului, iar eu încă mai moțăi în pat, deși îmi propusesem să mă trezesc devreme. Frica mă cuprinde din nou, ca și aseară, la impulsul de a ieși, simt o senzație neplăcută de gol în stomac și merg să-mi curăț un măr. Îmi fac și
DRUMUL APELOR, 28 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376325_a_377654]
-
un brad prost crescut -/ arată nordul unde / vrea mușchiul lui Petru-Ioan Gârda - La botezul navei / Pe punte, mușii, cu toptanul,/ Primeau smeriți pe frunte stropii,/ În timp ce însuși căpitanul / Pupa la pupa poala popii. Ironia Constantin Stroe / Nunta de aur -/ mesenii moțăie / în ritm de dans Ioan Toderașcu - Caritas, Safi, FNI, Bancorex etc./ Nu c-o fac eu pe deșteptul,/ Dar, de cinșpe ani încoace,/ Tot românul are dreptul / Să ia țeapa care-i place! Autoironia Jules Cohn Botea / La lampa de
PARTEA A II-A de DAN NOREA în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376389_a_377718]
-
bezele, fiecare câte un „pa” cu mâinile lipite de buze și trenul se îndepărtă legănându-se la trecerea peste ace. * Când Marieta ajunse la vagonul de clasa întâi constată că majoritatea cușetelor erau aproape goale. Doar câte unul doi călători moțăiau tolăniți pe fotolii. Alese cușeta a patra unde era numai o tânără care, având geamul coborât, privea pe fereastră. - Bună dimineața! Pot să intru și eu? se adresă ea tinerei care auzind că ușa se deschide se întorsese deja cu
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” (PARTEA A DOUA) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372058_a_373387]
-
a durut Iau în mână Trecutul si îl arunc cu putere Nu ești nici acolo Vibrație zero Neliniște cade Noaptea se atârnă haină de mine Sunt alta Din când în când Stropi grei mi se agață pe timpan Pic...pic Moțăie un scaun adormit Gândul tău Praf se adună ... Citește mai mult Ai dispărut în mineSângele nu te mai recunoașteSe inflamează linișteaPe pereteUmbra nu mai esteM-a durutIau în mânăTrecutul si îl arunc cu putereNu ești nici acoloVibrație zeroNeliniște cadeNoaptea se
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
viață ș.a.m.d. Răcoarea nopții le făcu bine în parcarea OMV-ului. Nu vrură nici pere, nici altceva să-ngurgiteze. Pupară, culmea, toate țâța ulciorului cu apă de munte, neomițând aprecieri laudative și gălăgioase. Restul drumului avusei liniște. Câteșitrele puicuțele moțăiau. Mașina din spate se ținea de mine docilă. Din când în când, e drept, mai primeam avertizări prin faruri, ca și când Lili m-ar fi somat să nu-mi prăpădesc a încărcătură prețioasă ce duceam la bord sau să mă trezească
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
și al nimănui, am luat ieri drumul crematoriului din spatele cimitirului Sf. Vasile de la Galata, unde speram să-l mai prind în viață pe companionul hoinărelilor mele nocturne, victimă, bănuiam, a recentei campanii de ecarisare. În cuști, doar cîțiva cotei așteptîndu-și moțăind condamnarea. Nici urmă de Max. L-or fi lichidat? Nu mă pot desprinde nici azi de privirea unui exemplar de culoarea vulpii, cu botul și ochii rozii, bătînd tare grilajul cu coada, implorînd. Ce dimineață! O consolare: să intru în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
justificată motivație. 8 martie Candoarea cinstitelor fețe. E interesant (pînă la un punct; de unde totul devine previzibil și deci plictisitor), de văzut cum reacționează pesediștii la una din soluțiile... radicale ale noii guvernări, cea privind rechemarea ambasadorilor. (Unii din ei moțăind dincolo, cum moțăiau aici, în băncile parlamentului sau în sediile partidului.) Invitați, pe TV1 să-și spună părerea în chestiune, doi... profesioniști pur-sînge ai diplomației stacojii, Geoană și Meleșcanu (basculînd, acesta, în ultimii ani, ușor spre dreapta), joacă o inocență
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
martie Candoarea cinstitelor fețe. E interesant (pînă la un punct; de unde totul devine previzibil și deci plictisitor), de văzut cum reacționează pesediștii la una din soluțiile... radicale ale noii guvernări, cea privind rechemarea ambasadorilor. (Unii din ei moțăind dincolo, cum moțăiau aici, în băncile parlamentului sau în sediile partidului.) Invitați, pe TV1 să-și spună părerea în chestiune, doi... profesioniști pur-sînge ai diplomației stacojii, Geoană și Meleșcanu (basculînd, acesta, în ultimii ani, ușor spre dreapta), joacă o inocență aproape angelică în fața
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și interacțiunea pe care acestea o presupun și o manifestă față de copil prin capacitatea de a vorbi, de a da replici, de a comunica gestual sau mimic. Se Încearcă, așadar, crearea de mici roboți care vorbesc, se bucură, se Întristează, moțăie, dorm, visează, sesizează obstacole sau pericole - În fine - dau impresia că sunt ființe vii, inteligente, prietenoase. Oricât de multă inteligență (artificială!) am „turna” În aceste obiecte, ele rămân, până la urmă, niște constructe care fac prea mult (pentru copil), În dauna
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
purta numele unui poet local, mai puțin cunoscut, pomenit însă de Eminescu în celebrul poem „Epigonii”. Măriuca se obișnuise treptat cu viața la internat, deși programul era întrucâtva cazon: trezirea la 6,30, înviorarea la care fetele ieșeau cu greu, moțăind încă, spălarea la spălătorul unde curgea numai apă rece, îmbrăcarea, masa de dimineață, veșnicul ceai cu pâine cu unt și marmeladă, plecarea la școală. În clasa ei, Măriuca se remarcase imediat ca o elevă bună, apreciată de profesori și invidiată
CHAGRIN D AMOUR de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381245_a_382574]
-
altceva decât o monodie bine controlată, care secretează continuu același sentiment al vidului semantic: „Între niște oameni de secol trecut/ care cască și umblă în căutare tare are re/ (probantur amicitiae)/ stau duminica în pat picotesc merg pe stradă și moțăie/ lumea e făcută parcă pentru ei/ pentru somn/ veșnicul/ mă simt de parc-aș fi mama mamei mele/ între niște oameni din alt secol/ care trăiesc ca să-și crească fragezii pui/ sau să se apere de țânțari// nu mi-e
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
baleniere americane; unele din ele sînt de o remarcabilă acurateță. La intrarea unora din casele de țară mai vechi, cu acoperișul țuguiat, veți vedea cîte o balenă de aramă atîrnată de coadă, în chip de ciocan de sonerie. Cînd portarul moțăie, balena cu cap de nicovală îl trezește. Dar aceste balene-deșteptătoare sînt rareori verosimile. Pe clopotnițele anumitor biserici de modă veche veți vedea niște balene de tablă, puse acolo în loc de cocoși; dar ele sînt cocoțate atît de sus și sînt atît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
legene, întocmai cum un pendul se mișcă, multă vreme după ce forța, care l-a pus în mișcare, s-a retras. înainte de a cădea într-o uitare deplină, băgasem de seamă că marinarii din vîrful arborelui-mare și din cel al arborelui-artimon moțăie, astfel încît toți trei ne bălăbăneam acum pe vergi, parcă fără viață, iar la fiece legănare a noastră răspundea, jos, legănarea capului timonierului, care moțăia și el. Ai fi zis că și valurile moțăiau, legănîndu-și leneșe crestele; peste întreaga întindere
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
uitare deplină, băgasem de seamă că marinarii din vîrful arborelui-mare și din cel al arborelui-artimon moțăie, astfel încît toți trei ne bălăbăneam acum pe vergi, parcă fără viață, iar la fiece legănare a noastră răspundea, jos, legănarea capului timonierului, care moțăia și el. Ai fi zis că și valurile moțăiau, legănîndu-și leneșe crestele; peste întreaga întindere a mării pierdute în transă, Răsăritul își scutura capul spre Apus, iar soarele și-l scutura pe al lui, deasupra tuturor. Deodată am avut senzația
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
arborelui-mare și din cel al arborelui-artimon moțăie, astfel încît toți trei ne bălăbăneam acum pe vergi, parcă fără viață, iar la fiece legănare a noastră răspundea, jos, legănarea capului timonierului, care moțăia și el. Ai fi zis că și valurile moțăiau, legănîndu-și leneșe crestele; peste întreaga întindere a mării pierdute în transă, Răsăritul își scutura capul spre Apus, iar soarele și-l scutura pe al lui, deasupra tuturor. Deodată am avut senzația că sub pleoapele mele închise se sparg bășici; mîinile
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de femeia cu păr alb care, fugind prin beznă, făcea tot ce-i stătea în putință pentru ca el să nu ghicească. La început izbuti, înainte să ajungă la puntea îngustă, atârnată peste torent, pe care trebuia s-o treacă. Copilul moțăia, cu ochii deschiși, și nu părea surprins. Recunoștea căldura trupului feminin, forma și rezistența brațelor care-l strângeau. În pofida întunericului, aerul mirosea ca de obicei, răspândind plăcuta aromă acidă a frunzelor moarte. Nici munții, acum negri la culoare, nici copacii
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ei pe chipul fiicei nou-născute și teroarea unui proaspăt tătic care calcula costul educației pentru tripleți. La etajele de deasupra secției de obstetrică, În camere fără flori, stăteau femei În convalescență după histerectomii și mastectomii. Adolescente cu chisturi ovariene sparte moțăiau sub influența morfinei. Asta a fost În jurul meu de la Început: greutatea suferinței feminine, cu justificarea ei biblică și acțiunile ei de anihilare. Pe sora care m-a spălat o chema Rosalee. Era o femeie drăguță, cu fața alungită, din munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
decis să-și desfășoare trupele de parașutiști În partea de est, denumind această decizie „o comoditate operațională“. Marți dimineața devreme, trupele Înaintau deja pentru a Înăbuși revolta. Nu mai era nimeni treaz ca să vadă cum trece tancul huruind. Bunicii mei moțăiau În pat. Tessie și Capitolul Unsprezece stăteau ghemuiți jos, pe saltele gonflabile. Până și papagalii erau tăcuți. Îmi amintesc că mă uitasem la chipul fratelui, meu care ieșea din sacul de dormit. Pe Învelișul de flanelă vânătorii trăgeau cu pușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]