13,140 matches
-
avem ce să ne spunem. Blugii lui ieftini, românești, cu genunchi și bluza verde, de relon, impregnată de mirosul iute de transpirație al adolescenței și mirosul tăios al loțiunii Tarr, după bărbieritul zilnic, doar-doar i se vor mai îndesi tuleiele moi, cu goluri în obraji, se amestecăîn ultimele mele amintiri de la Otopeni, atunci când,brusc, mă cuprinsese frica.O frică la fel de intensă ca cea care m-a făcut să vreau să o iau la goană, așa legată cum eram, de masa de
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
plus, pline de chiriași puși pe scandal. Mă văd atunci fără nici o milă: fața ridată și plină de pete, gușa care îmi atârnă, ochii cu culoarea spălăcită de vârstă sub sprâncenele rărite din care răsar mereu fire prea lungi, carnea moale a pulpelor care face cute,încheieturile care dor și scârțâie. M-am lăsat înapoi pe pernă, nu văd nici un ceas, nicăěeri, și ace subțiri îmi străpung din toate părțile, rotund, țeasta de plumb. Mi-am amintit, brusc coridoarele fără sfârșit
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
ceas, nicăěeri, și ace subțiri îmi străpung din toate părțile, rotund, țeasta de plumb. Mi-am amintit, brusc coridoarele fără sfârșit ale Clădirii prin care bâjbâiiam, în somn, eu, cea de altădată,cu ochii intens albaștri sub sprâncenele dese și moi, și pământul umed în care mi se afunda piciorul până la glezna subțire, visul vechi! iarăși visul vechi, care anunță migrena... Ceva a mișcat în penumbra prăfuită a camerei,într-un fund afumat de oglindă. Poate eu,cea din visul-coșmar de
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
Emil Brumaru Tu care-mi cînți de la magnetofon ,Hello", în dimineața asta-i joi... Trec chelnerițe... Trage-n buze moi, Țigara fină, sonda cu sifon, O copilandră-punk-omidă-albastră. Îngerii-și bagă-n ziduri o aripă. Vai, unde e neprihănirea noastră: Parfum greoi ce fluturi-i constipă? Și unde-i sufletul prelins din noi Ca păcura din osii de vagon? Tu care
În dimineața asta-i joi... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11537_a_12862]
-
pat, până să-ți dai jos toate cele te-apucă amețeala, dar nu aia de acum douăzeci de ani când cădea la picioarele patului (sau pe hol sau dracu mai știe unde) rochia subțire, fluturând două secunde în aer, fulger moale arzându-i retina. Acum ai toate condițiile, ce-ți lipsește, de ce nu te reapuci de scris, te uită lumea, Daniela, ce fată talentată erai tu odată. Odată și odată mă voi reapuca. Să scriu, să slăbesc 20 de kilograme, să
Euroscripta by Daniela Crăsnaru () [Corola-journal/Imaginative/11412_a_12737]
-
nimic nu se clintește din sine pe străzile umede cum ochii pierduți în așteptare un piept pietruit o mînă mecanică încă încearcă să te apere apoi o rază începe să-ți taie pielea ușor lama ei pătrunde-n țesătura ființei moale cum stofa. Paradox Eu scriu cu mîna ta tu scrii cu mîna mea textul acesta comun ce definitiv ne desparte. Gnoseologie A nu mai înainta ci a te opri în necunoaștere a sta acolo a privi uimit în jur ușor
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10941_a_12266]
-
Gheorghe Grigurcu Zile scrise Zile scrise alături de altele nescrise încă la rînd răbdătoare peste tot zumzete purpurii-albastre-maronii focalizînd boarea incoloră și soiul acesta de prune cum o duritate moale-a căldurii în grădină la revărsatul zorilor se precipită răspunsuri (nepuse întrebările încă risipite prin ierburi) respirația cerului duhnind a alcool metafora? uite-o nu e o potecă buimacă oprită pe brațul tău cum o brățară se suprapun gaițele ușor
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/11579_a_12904]
-
veșminte Cărăbănești. Dar mie îmi placi cînd umbli goală, Fiindcă mătasa-nșeală, taftaua-n falduri minte. Azi însă mi te-mbracă-n răbdări, că-s plin de bube Pe piept și pe picioare. Oh, mîngîie-le tristă Și stoarce-n limba-ți moale puroaiele heruve; Adună-mi coji din coate, păstrează-le-n batistă. Și-abia apoi aruncă-ți sfiala de pe tine, Să-ți freci sînii și șoldul de carnea-mi putrezindă; Un diavol e în mine, dar și un sfînt la pîndă
Sonetul întocmit cu chibzuială by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11181_a_12506]
-
Emil Brumaru (Elegie pentru Pino) Cantoane, hălți, pavilioane C.F.R., Closete vechi de scînduri, oh, cotețe, Eterna Servitoare-o să ne-nvețe Ce are-ascunsă coapsa-n izuri crețe, Sînii boltiți cum nici un cer nu e, Gura-i adîncă, limba-n moi povețe, Saliva-n val, sărîndu-i buzele, Buricul scos pe pîntec din dulcețe Pentru păpat cu lingurița repede, Cantoane, hălți, pavilioane C.F.R... Bălii de vrajă, pompe, dragi cișmele, Iesle cu-acari sfioși sub fîn ce-adorm În grele-amiezi, după un
Poem feroviar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11604_a_12929]
-
vecie; Și acest lucru E cu mult mai greu Suntem doi Munții crapă în cascade, Gândul urcă, apa cade; Nu mai plânge, cerul vine Din adâncuri către tine; Nu mai plânge, apa zboară Către stele când coboară; Clipa are brațe moi, Nu mai plânge, suntem doi Mărturisire la o sută de ani Te-am înșelat, fără să știi, cu marea, Cu ochii ei lichizi, mângâietori, în care-așteaptă-n toamne lungi visarea Flecărilor cu cârdul de cocori, Te-am înșelat în nopți la
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
sufletul o să-ți împungă Chiar dacă-n perne l-ai ferit Plutesc iar clopotele-n dungă Trase de-un flutur fericit Căci melcii au pornit spre tine În marș forțat prin bălării Poți să te-ascunzi tu cît de bine Coarnelor moi nu li-e rușine Trupul să-ți pipăie-n rubine Spuma să-ți scoată din suspine Ei o să-ți intre-n pălării Căci au pornit șirag spre tine Un marș cleios prin bălării Și-acum se cade să se-nchidă
Azi e senin și este nouă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11228_a_12553]
-
Emil Brumaru Dulcea mea prietenă din rouă Lasă-mă să-ți fiu prieten lin în lumina caldă care plouă Sufletul tău moale ca un crin Fața să ți-o mîngîi trist cu fața Mîinile cu mîinile să-ți prind Cînd sporește-n ceruri dimineața Roua grea căzută pe pămînt Cu sărutul carnea mi-o-mblînzește Lepădat am fost și m-ai găsit Prietena mea
Draga mea înamorată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11275_a_12600]
-
picioarele avansau, invizibile, prinse într-un soi de norișori pufoși, cu irizații micuțe, ca steluțele care înfloreau dimineața pe geamul înghețat al apartamentului împuțit din Floreasca, în care, la 7-8 ani, intram încălecând pervazul cu burta și lăsându-mi trupul moale să alunece pe covorul de iută din bucătărie. Mi-aduc și acum aminte de foșnetul lui abia perceptibil, întocmai ca acela pe care îl scotea rochia de tafta verde a mamei. Și-o punea în fiecare an când se pregătea
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
și acru, Ham pentru țîța grea de arpacaș, Îl sărutam, mi-l potriveam cu cîrpe În magazii obscure de la Iași. O, servitoare, dulce servitoare, Cînd adormeai în terfe și sudori, M-apropiam de tine cu sfială Să-ți văd coapsele moi cu floci și pori. Aveai mamela bleagă cît ceaunul Și la mijloc cu sfîrcul urduros. Ți le-am zărit pe geam într-o amiază Cînd să le speli într-un lighean le-ai scos. Oh, părul gras, cu rădăcina tare
Suprema servitoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11494_a_12819]
-
îi scrie mamei: "Ieri am ținut primul seminar din cariera mea. Se îmbolnăvise cineva și m-a rugat să-i țin locul (asta cu două ore înainte de începerea seminarului). Dificultatea cea mare decurgea însă din faptul că erau studenți foarte moi, fără pic de vlagă în ei. S-a discutat despre poezia socială a lui Eminescu." Prilejuri de a repeta experiența nu se mai ivesc mult timp; abia la 2 octombrie 1956 o carte poștală anunță triumfal: "Am ținut primul seminar
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
a zis și nu se uita decât la mâinile mele și eu la ea toată și ea doar la mâinile mele se uita vreau să-ți treci părul și ea doar la mâinile mele cu spaimă * înfig unghia în țesătura moale o despic și pielea s-ar face albastră și-ar pune dantelă pe umeri și ea zice să nu mai porți rochia și eu îi zic să nu mai porți rochia ea își închide rochia până la gât eu înfig unghiile
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
și pielea s-ar face albastră și-ar pune dantelă pe umeri și ea zice să nu mai porți rochia și eu îi zic să nu mai porți rochia ea își închide rochia până la gât eu înfig unghiile în țesătura moale și pielea se rupe încet la umeri și rochia nu se rupe trebuie să crească o dată cu mine da rămâne mică învinețește pe mine să nu mai porți rochia asta îi zic și ea se apropie de mine se face
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
Ioan F. Pop nopți prelinse peste zgura altor nopți. cu scîncete marine ce scormonesc în spatele frunții. nopți ce cresc din vechi amfore. din tăcerea carnală a aproapelui. din ceasul privirilor moi. ca o ghilotină cad storurile, grelele draperii ale ochilor. praful întins peste anotimpurile dimineții. pe pielea zidurilor apar primele semne de viață. prin preajmă trec funerare semne ale vîntului. rătăciri la îndemînă, cu umbrele lor stacojii. orizonturi cu piepturile larg
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
de soare sau de lună, Până-n înaltul care se împarte, Până-n adâncul care se adună, Abia atunci tăcerea se destramă în glasuri neștiute și barbare Și fiecare sunet cere vamă Și rost de înțelesuri fiecare, Abia atunci făpturi cu umbră moale Se-mbracă-n forme fără amintire Și bântuind prin cerurile goale, Povești de mâine-ncearcă să înșire; închide ochii, timpul e o nadă, Ispită pentru tot ce se întâmplă, în care alte chipuri o să cadă, Cu alte nopți ascunse lângă
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
ori înconjurate de o fermă. Crăciunul exilului era legat de aer curat, de zăpadă, de dealurile ce le puteai zări pe fereastră, de pădure, de cuibarul cu ouă calde, de tăiatul lemnelor pentru foc, de sobă și fotoliile cu perne moi, de afecțiunea bunicelor, care veneau să stea alături de copii și nepoate. La Săvârșin, Crăciunul zilelor noastre a fost de la început unul prețios, prin valoarea lui istorică și sentimentală. Oamenii, ca și Familia Regală, au sorbit cu nesaț, încă din anul
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
celor 50 de ani de existență, prietenul Haralampy este și unul dintre marii noștri povestitori de după Ion Creangă... Din acest punct de vedere, el ar putea fi depășit, eventual, de un colaj miciurinistic Florin Piersic-Florin Călinescu-Mona Muscă (fie-i țărâna moale pe unde calcă!), altoit pe trunchiul Gigi Becali-Lavinia Șandru-Corneliu Vadim Tudor - într-o greu probabilă/imaginabilă prezență a acestui de nestăvilit sextet la un talk-show transmis în direct de Realitatea Tv. Dar, Sfinte Sisoe, ce reprezentație ar fi! Însă "trebuie
În grija Sfântului Sisoie? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10283_a_11608]
-
-au uitat, probabil să mai fie copii) Ne spun că sunt plictisiți De această temă. Nu vor să se mai gândească la această Întrebare Și transpirați sub bila de foc (adică sub soare) Își șterg chipul Înroșit cu o bucată moale, catifelată de apă curată Și zic: ˝Hai s-o lăsăm pe altădată˝ INEDIT: Cezar Ivănescu, 15 februarie 2008 [transcriere după Înregistrare audio, partea Întâi] Constatări Această casetă va face un rezumat al constatărilor mele. Ea se poate oricând transforma Într-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
DE-ATÂTA DOR! lacrimi lungi, suspine tăiate de foarfeca sufletului... și ochi Închiși - Întunericul mă duce spre tăcere, unde se respiră concluzia disperării. cortina nu se mai ridică, actorii și-au decapitat magia shakesperiană! timpul se Învelește cu o pătură moale, de aprobări simple, după ce a rostit, golit de sânge: qui bono? e atât de plictisit, Încât seamănă cu un director Îmbătrânit de gălăgia recreațiilor, care Îi amăgesc tâmplele... cu el nu se joacă nimeni! ce va urma? capul aplecat pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ale ființelor și lucrurilor, care se scurg unele într-altele ca-ntr-o clepsidră a unei imagerii dereglate: "o pasăre-mi da ocoluri în zbor/ mă-nfășură din ce în ce mai zăpăcitor/ în cercurile ei neprevăzute/ unele proxime, altele-n cute/ largi flexibile moi/ apoi/ se preface-n/ păianjen cu ace/ eu bâzâi mă zbat/ păianjenul-pasăre pasărea-pirat/ se-apropie ezită/ pe urmă-ncepe, iute,/ (și cercurile se termină unul câte unul)/ să-și mănânce musca-nnebunită" (O pasăre-mi da ocoluri în zbor). Poetul
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]
-
își descheie). Ca și: "deșertăciune și struguri.../ un sân.../ timpul nu e pentru găsirea acului/ în fân/ bruma nu-i pentru sandale// ca o subsoară/ dealul se sprijină pe mosorele/ care-au luat-o la vale,/ prin flori// cosița lor moale.../ umbrele și cerbul târziu..." (de unde venise cu ce umbre). Un aspect relevant: jocul dintre substanță și iluzie, dintre materie și umbră, cu rostul de-a sugera irealitatea substanței ce ar avea ca rezultat relativizarea damnării. E încă o viclenie a
Recitindu-l pe Ion Caraion by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10291_a_11616]