566 matches
-
sobei. Avea încă într-însa putere și sprinteneală, deși dormise puțin în aceste patru zile și se luptase cu greutățile și cu cheltuielile, cu preoții și oamenii de devale. Numai cât luptase ea ca să poată dobândi tot ce trebuia pentru moartă și ca să nu se înlăture nimic din rânduiala slujbelor! Trudită și nedormită se întorsese; dar se ținea tare, cu buzele strânse și cu ochii cercetători pe obrazul veșted. Cum trecu ea spre sobă, lumina de la ferestre înflori spre cotlonul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gri, largi că nu putem face nimic pentru sărmana copilă. Am dat un autograf. Doris era tare dulce în sacul ei de dormit în spatele părului tapat și al hainelor corecte se ascundea o dulceață cu ochi mari, o putoare, o moartă după sulă și toate celelalte. Și ea a negat. Știi, de fapt nu-mi place de ea. Am țipat după vinuri tari și am băut litri de cafea care îți luau pielea de pe limbă Doris m-a ținut strâns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din față și pe ușă, coborând toată lungimea culoarului căptușit din spatele capului meu. * În cele din urmă, m-am răsucit și m-am întins după haine - chiloții, costumul mort. Mi-a trebuit o veșnicie să mă târăsc în hainele alea moarte ale mele. Ce-a vrut să însemne asta? a întrebat Selina cu vocea ei cea mai sugrumată. N-am fost în stare s-o privesc. Nu, să nu-mi spui. Te fuți cu ea, nu-i așa? Te fuți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fii hermafrodit printre axoni era un lucru foarte nefast. Erai monstru. Să treci din stadiul acela în cel de bărbat „normal“ însemna să faci ceva înrudit cu magia neagră. Nu le plăcea. Să fii așa cum eram eu, născut dintr-o moartă, era un semn rău. Dacă am putut provoca moartea în momentul nașterii mele, ea urma să rămână pe umărul meu, ca un vultur, oriunde aș fi mers. Apoi, în ceea ce privește tenul meu, era știut că indienii axona sunt o rasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-l califice drept sinucidere. Miquel fusese cel care găsise cadavrul lucind sub apele din puțul vilei de vară pe care familia lui o deținea În Argentona. CÎnd au ridicat-o cu frînghii, s-a descoperit că buzunarele pardesiului purtat de moartă erau umplute cu pietre. Mai exista și o scrisoare Întocmită În limba germană, limba maternă a maică-sii, Însă domnul Moliner, care nu se deranjase niciodată să Învețe acest idiom, a ars-o chiar În seara aceea, fără să permită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lovituri de cuțit În fața porții, chiar În acea noapte, iar copilașul murise de frig În brațele cadavrului. CÎnd se află vestea, locatarii pensiunii se luară la ceartă cu răcnete, pumni și zgîrieturi pentru a-și disputa puținul ce rămăsese de pe urma moartei. Singurul lucru de care nu se atinseră fu comoara ei cea mai prețioasă: o carte. Jacinta o recunoscu, fiindcă În multe nopți Ramoneta o rugase să-i citească una-două pagini. Ea nu Învățase niciodată să citească. Patru luni mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ei bătrână Frânturi din rostul tău pe lume, Cum doi băieți ți‐ s slugi, departe, și nu le‐ ai mai știut de nume. Din trei feciori ce‐ aveai, războiul Ți l‐a‐ ngropat pe cel mai mare, O fată‐ i moartă de rușine, Nevasta ta de supărare. Se zbate‐ n sfeșnic lumânarea și moare‐ n stingere domoală A adormit în lacrimi baba, și capul i‐ a căzut în poală... Prin geamul spart clipește luna, O clipă numai se arată, și‐ n
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
tânăr acolit, studiind într-un templu, Motonari, fostul senior al clanului Mori, îi ordonase să intre în serviciul său. În timpul vieții lui Motonari, acest „călugăraș“ pe care el îl numise, cu afecțiune, Ekei, îl însoțise în toate campaniile militare. După moarta lui Motonari, Ekei părăsise clanul Mori, hoinărind prin imperiu. La întoarcere, fusese făcut mare preot al Templului Ankokuji și îl slujise pe Terumoto, noul senior al clanului Mori, ca sfătuitor de încredere. Pe tot parcursul războiului cu Hideyoshi, Ekei argumentase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ar fi nasol. Am Început să mă Învârt Înnebunită prin cameră. Da, m-am gândit, asta chiar e nasol! Nu dispera, o să-ți iei altul. ― Ești genială, am murmurat către monitor Înainte de a Închide laptopul cu o pocnitură furioasă. Eram moartă fără telefon. Moartă, moartă, moartă. 15 ― Bineînțeles că ești aici, am spus când am intrat În casă. Ca În aproape orice după amiază de vineri, Adi stătea tolănit pe canapeaua noastră din sufragerie. Îmi zâmbi. ― Evident. Sunt de-al casei
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
după cincisprezece minute, timp în care autorul acceptase entuziasmat oferta noastră, eu devenisem oficialmente editorul lui Luke Mayville. Capitolul opttc "Capitolul opt" și-a dat arama pe fațătc " Și‑a dat arama pe față" Au! Au, au, au, au. Eram moartă de oboseală. Abia mă mai mișcam, după ziua de optsprezece ore, în care tratasem cu autori dificili, agenți irascibili și cereri nerezonabile. Mi-ar fi prins bine mai multe lucruri: o baie fierbinte înspumată, un masaj profund, realizat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Alter... care alter... ce-i asta? Ce mai vrei, ce mai vrei? Sunt pe moarte, ți-am spus, prostule. Nici o alternativă! Moartea, moartea!... pfui, pfui... și scuipă gros, cu un hârâit bătrân, de scârbă, aplecându-se mult spre pământ. Cuvântul moarte îl înviora, îl repeta cu un spor de energie, înviat, parcă, dintr-odată. Nu-s prost, tinere, știu ce las aici. Bolovanultrebuie cărat, ținut cu dinții. Da, da... Ca pe o comoară! Altceva nu avem, să știi. Să-l ferești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dacă își amintea cine e el, iar fata a înclinat din cap. Tom și-a desfăcut brațele și ea s-a aruncat în îmbrățișarea lui, lipindu-și fruntea de pieptul său și răspunzându-i cu toată puterea. Cred că ești moartă de foame, a spus Tom într-un final, apoi a deschis larg ușa și a primit-o în coșciugul modest pe care îl numea cameră. I-a pregătit un bol de fulgi Cheerio, i-a turnat un pahar cu suc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
noapte și ședea, cu genunchii la bărbie, pe canapea. Toate aceste imagini mă izbeau cu violență, una după alta, asemenea unor valuri puternice care voiau parcă să mă poarte spre un ținut straniu... O lume în care să trăiesc împreună cu moarta. În lumea aceea Naoko trăia, vorbea cu mine, ne îmbrățișam. Era o lume în care moartea nu însemna sfârșitul vieții, ci făcea parte integrantă din viață. Naoko continua să trăiască cu moartea în ea. — Să știi, Watanabe, că mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cenușă albă, Midori o ființă în carne și oase. Aveam o senzație de maculare pe care nu o puteam învinge. Deși mă întorsesem la Tokyo, n-am făcut decât să mă închid în casă câteva zile. Gândurile mele stăruiau asupra moartei mai degrabă decât asupra celei care era în viață. Încăperile sufletului meu, pe care i le dedicasem lui Naoko, au rămas zăvorâte, mobilele acoperite cu pânze albe și pervazurile prăfuite. Îmi petreceam cea mai mare parte a zilelor în acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mâncați și beți, de praznicu' mortului! Apostatul nu trebuie să-și repete invitația. O vreme, se aude numai clămpănitul fălcilor, ocupate simbiotic cu dumicații, precum și sorbiturile vajnice, cu clefăieli, care se transmit cumva, empatic, către baba negricioasă, ațipită ca o moartă, care mușcă și dânsa reflex, prin somn, dintr-un mititel imaginar. Domn' Dan, căpățânosu' de Pale, Henri Bec, a pierdut contactu' cu noi, din Centru. Iar Bibi le Fou a rămas zălog la Fane Calapod, la bistrou, la "Pi...da
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
apropie, pipăi brațul uscat sprijinit pe dunga patului și cu degetele atârnând în jos. ― A murit! făcu omul abătut, uitîndu-se lung în ochii încremeniți cu privirea spre masă. Tocmai acuma s-a prăpădit și ea când... În pat, la picioarele moartei, copilașul cel mai mic se ridică, scâncind și frecîndu-și ochii. După câteva clipe, văzând pe tatăl său, se însenină și întinse mânuțele spre dânsul. Melentie îl luă în brațe și iar se uită la femeie, parcă nu i-ar fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Cred că bogăția de culori și de lumină din visele ei venea din faptul că dormea cu ochii larg deschiși, așa cum nu am mai văzut dormind pe nimeni. Să stai să o privești în timp ce dormea era înspăimîntător, parcă vegheai o moartă. Nu încerc să explic aici de ce am iubit-o, lucru inexplicabil ca tot ce este firesc. Nu vreau nici măcar să povestesc ce s-a întîmplat cu noi acum zece (să fie unsprezece? douăsprezece?) zile. Mă gândesc doar să îmi rechem
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dat drumul, mi-a fost frică să nu se prăbușească fără suflare. Avu, ce-i drept, și de rândul acesta o clipă de amețeală și se sprijini de balustradă. Dar își veni repede în fire. Se făcuse palidă, ca o moartă. Numai în ochi i-am surprins o licărire ciudată, neverosimilă, dar nici ochii nu mai erau parcă ai ei. Stelele își pierduseră strălucirea. Abia atunci mă năpădi teama de a nu ne surprinde cineva. Am fugit pe scări în jos
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
s-o ia pe cea veche a Mihaelei) și alte nimicuri ridicole în fond. Am prins de veste că de când plecasem de la spital n-am rostit nici un cuvânt despre Mihaela, deși prezența ei copleșitoare o simțeam amândoi. Era parcă o moartă scumpă pe care trebuia s-o învăluim în tăcere și uitare ca să nu ne scormonim în zadar suferința... M-am întins istovit pe pat, așa cum mă găseam, căci n-am avut energia să-mi scot nîci cel puțin haina. (Socoteam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe baze mult mai largi și solide? Dar asta nu era decât pedeapsa celui mai nesăbuit orgoliu. Ar fi prea monstruos să cred așa ceva, m-aș coborî în subsolul ființei omenești, chiar mai jos... Alexa m-a condus în odaia moartei. O femeie tânără zăcea întinsă pe pat, ou mâinile puse cruce pe piept. Părea străină, avea trăsături necunoscute. Nu m-am abținut să nu întreb. ― E Mihaela? Sora ei, auzind teribila întrebare, a tresărit și a holbat ochii în așa
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
amenințător, de verdict.) " Da, eu..." recunoscu global ființa mea supusă. " De ce n-am murit împreună?" răsuna în urechile mele vocea Mihaelei, reproducând ultimele cuvinte din scrisoarea ei. Îmi păru atât de vie draga voce, încît am întors capul crezând că moarta se afla chiar la spatele meu. Da, mă voia lângă ea, ca să fim pururi împreună. Cum ar fi putut să rămână fără mine o veșnicie întreagă? I-am răspuns: "Așteaptă-mă că vin, Aimée... Nu te las singură!" Abia acum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
lor! S-au adunat vecinele milostive, care încercau să-i mângâie pe bieții orfani. Niculina, fetița de 2 ani a cerut să fie urcată în sicriu lângă mama ei, să o sărute. Punându-și buzișoarele ei pe fața înghețată a moartei; a zis „Ce lețe ete mămuca!(”Ce rece este mămuca”!) Înmormântarea s-a făcut prin mila sătenilor, iar copiii au rămas în grija vecinilor milostivi. Dar, imediat după război au urmat ani cumpliți de secetă. Pământul n-a mai rodit
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
amabil. De altminteri, acum chiar sunt în primejdie de a vă interesa cu adevărat. Înainte de a mă explica în legătură cu judecătorii-penitenți, trebuie să vă vorbesc despre desfrâu și despre carceră. Vă înșelați, vaporul merge repede. Dar Zuider Zee e o mare moartă sau aproape. Din pricina malurilor joase, pierdute în ceață, nu știi unde începe și unde sfârșește. Neavând nici un reper, nu putem aprecia viteza. Înaintăm, dar nimic nu se schimbă. Parcă n-am pluti, ci am visa. În arhipelagul grecesc aveam impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
câine-lup . Apoi, ruda proastă care făcea de râs pe profesorul de echitație, și fata aceea asasinată într-o aventură neomenoasă, care refuzase să-1 vadă pentru că-1 iubea și-1 temea, și pe care nu vroise s-o mai vadă ... Și moarta aceea, așa cum o văzuse, cinci minute, el singur cu ea ... abia ieșită din chinurile brutale . . . sluțit și trist, oribil de trist și de sluțit... In sfârșit, acum acolo, catafalcul, biserica, corul, laolaltă, pe când în el se petrecea ceva neobicinuit. Un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
că Arminda se apropie cu trei chifle, iar Julius ar vrea să se poată obișnui, să poată bea ceaiul așa și acum. În tăcerea Armindei, care s-a așezat În sfîrșit și ea și-și bea ceaiul nemișcată, ca o moartă, printre plescăiturile lui Carlos, care-și soarbe ceaiul Înghițind odată cu lichidul și bucățile de pîine pe care le-a lăsat să se moaie și mușcă Îmbucături uriașe murdărindu-și mustața și mestecă de zor, plescăiturile acestea sînt singurul zgomot, ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]