717 matches
-
în formații de grupe și de plutoane. Fiecare greșeală, a fiecăruia, este urmată de comada de a rupe rândurile ca mai apoi să urmeze repetabila osândă : culcat ! salt înainte ! culcat !........ Storși de vlagă ajung să greșească din ce în ce mai mult. Bert simte mocnind ura celorlalți ori de câte nu ridica piciorul în același ritm cu cei din formație. Nu oboseala este de vină. Îi este lehamite. Chiar dacă deplasarea în formație ar fi perfectă tot nu ar fi scutiți de restul instrucției, de pregătirea
VII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365287_a_366616]
-
unghiuri din care lumina să își ia culorile amiaza zilelor să răspândească liniștea peste câmpiile cu maci aprinși de senzualitatea buzelor ce-ți ard chemări înveșmântate în săruturi Te aș dezgoli de toate veșmintele ce îți ascund în pântec fiorul mocnit în taina unei vechi atingeri și mi-aș topi în palme toate miresmele cu care dragostea te-a zămislit la nașterea dintăi Rămâi așa nu îți mișca ochii să pot ascuns sub geana ta gustul petalelor ce-ți cresc la
TE AŞ DEZGOLI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365411_a_366740]
-
răspuns. Chipul ei a căpătat culori și nuanțe trecătoare. Dacă cineva i-ar fi putut privi sufletul nu ar fi putut vedea decât un gri-cenușiu care devine din ce în ce mai întunecat. Dacă ar fi putut privi în continuare ar fi putut vedea mocnind, ca într-un tăciune aparent stins, o flăcăruie prevestitoare. Cei doi îndrăgostiți au avut vina de a simți la unison coeziunea sufletescă, simțire devenită vizibilă celor prezenți. Nonșalanța, naivitatea, credulitatea, încrederea oarbă în sentimentele înălțătoare, dau miez iubirii. Fără de toate
XXII. ECOU RĂTĂCIT (ANTICAMERA ,,ÎNALTEI SOCIETĂȚI’’) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365367_a_366696]
-
piept tresare În puritatea-i sângerie. Făclii de purpură solară Ce-i mistuie iubirii rugul, Se sting ușor la ceas de seară, Când se revarsă-n cer amurgul. Iar la al macilor sfârșit, Rămânem simpli spectatori, Tăciunii lor mai ard mocnit Prin suflete de visători. Referință Bibliografică: Macii / Ștefania Petrov : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2354, Anul VII, 11 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ștefania Petrov : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
MACII de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365422_a_366751]
-
și șansa de suspin, Încerci să zbori - aripile-ți cusute Pe-un păcătos și jos pămînt te țin. Cînd va începe liniștit să ningă, Nu te gîndi la mine, nicidecum, Căci orișice ninsoare vrea să stingă Ce-a mai rămas mocnind în vechiul scrum. (din volumul “Duminica poemului mut”) Referință Bibliografică: NOIEMBRIE FĂRĂ SCĂPARE / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2147, Anul VI, 16 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dragoș Niculescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
NOIEMBRIE FĂRĂ SCĂPARE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365507_a_366836]
-
Zgheran Publicat în: Ediția nr. 987 din 13 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Simona Gherghe: superbitatea și rezistența emisiunilor Eternul sex frumos e cel mai în stare a menține prejudecata timpului, acolo unde este, și a o scăpăra acolo unde mocnește, a depăna și desdepăna mosorul cu secunde cât anii, cu ani storși în secunde! Eternul frumos feminin e îngerul vieții, dar poate fi și ghintul de pușcă al îngerului morții, e arcul, săgeata și îngerul iubirii, dar poate fi și
SUPERBITATEA ŞI REZISTENŢA EMISIUNILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365023_a_366352]
-
că-mi reprezint viața ca pe un joc de Scrabble, cel puțin în ultimul timp femeia ca pe o linie în acest joc de alungat moartea, lehamitea, ca un epicurean ce sunt cred că fericirea se ascunde în lucrurile mici, mocnește-n atomii minusculi, nevăzuți, în spermatozoizi, așteptând doar să sufli, nu-ți mai zic că mai toate femeile se omoară după Scrabble, dacă n-ai văzut o pasăre colibri dând din aripi n-ai cum să înțelegi, Larrousse e prea
CA SĂ ȘTII de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366421_a_367750]
-
apună; după atâția ani scurși pe apa Jiului și a Oltului, când mă aflam pe locurile pe unde trecuse titanul, la mânăstirea Tismana, unde i-am aprins o lumânare și am presărat câteva boabe de tămâie pe niște cărbuni ce mocneau într-o ulcică de pământ, aflată lângă căsuța „+ Morților”, am privit fumul care se ridicase liniștit și se pierduse ca o boare a unui suflet de om chinuit de dorul celor dragi, îndreptându-se spre drumul nemuririi: urca pe Coloana
CENTENAR MARIA TĂNASE 81913-20139 de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366527_a_367856]
-
Un surâs, un fel de-a fi? Pentru ce drăguțmister Caut peste tot și sper Un răspuns...ziceți-mi, cine? Frumos înger, ... mă simt bine Langă dumneata...cu tine! Ești o poză minunată Spunând “Pa!” îndepărtată... Te urăsc, foc ce mocnește, Mă arde și mă rănește În locul tandrei mângâieri; Lasa-mă, îmi dai dureri! Cine sunteți Bendou Ali; Visul meu, un fel de-a fi? La ce-mi trebuie să știu?! Sunteți oglindă, nu om viu! ...Ești numai un Făt-Frumos Ce
POEZII PENTRU SOŢUL MEU (VERSIUNEA ROMÂNEASCÃ) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366727_a_368056]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > SOMNUL ORAȘULUI ( III ) Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1579 din 28 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Privesc cum doarme " Orașul de pe deal " Iar focul din cămin, încet, se stinge... Un ultim vers mocnește, ireal, Cerneala pe hârtie se prelinge. Mesteceni dalbi se rățoiesc spre cer, Își împletesc cununi din praf de soare... Un menestrel, aed, cuprins de ger Nu are somn...Tăcerea ta îl doare. Prăpăstii și genuni, în abisal... Telurice... Vremuri autumnale
SOMNUL ORAŞULUI ( III ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366215_a_367544]
-
Copiii ne pleacă, batrânii ne mor de durere Pe străzi felinare murdare și gemete surde Săraci urgisiți de tristeți așteptând mângâiere... Cei ”mari” sunt hiene și sfâșie suflete crude. Convoaie de gânduri pierdute în râuri de lacrimi Ne zbuciumă fruntea, mocnim în tăceri prizonieri Suntem biet popor ce-i sortit să trăiască în patimi Noi n-avem nici azi și nici mâine și n-avem nici ieri. Mi-e-o silă imensă de cei ce-au promis bunăstare Sătui de minciună, ai mei
SĂTUI DE MINCIUNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351794_a_353123]
-
mult s-a cernut printre noi Întoarcere nu-i printre astre, Nici timpul nu merge-napoi... Iubirea-ntre noi azi s-a stins Și cu-amar visu-acesta lovește, Între cer și pământ,în abis, E-un tăciune, ce-abia mai mocnește. Și clipa durerii ce ne-a secerat Cu-adevăr, nemilos, ne-a lovit, Tren cu doi, tren cu noi, deraiat, Un păcat din trecut revenit. A fost o clipă, o eternitate, Sau poate-o părere, un vis O iubire cu
PĂTIMAŞA IUBIRE (POEME) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351934_a_353263]
-
Alaltăieri, când era Gigi singur acasă, a aprins aragazul și până să se încălzească mâncarea, s-a trântit pe canapea și a adormit buștean. A luat foc o tigaie cu ulei. Focul s-a întins repede prin împrejurimi și ardea mocnit scoțând vălătuci de fum care au pus în primejdie și viața lui Gigi și a noastră, a albinelor. Pisica și cățelul lor au ieșit pe ușița făcută pentru ei. Noi am ieșit din stup și ne-am îndepărtat, dar au
POVESTIRI PENTRU COPIII STRĂMUTAŢI DIN ŢARA LOR (I) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351938_a_353267]
-
dragoste, în chip de mulțumire că i-a stat alături. Când viața cuplului se prelungește în florile neasemuite numite copii, cei rămași își împart durerea, după intensitatea fiecăruia. Oricum, e mai ușor s-o împarți cu cineva, decât s-o mocnești în tine. Pe aceeași strună de vioară, sunetele se aud diferit. Sunt atâtea sunete, câte manifestări ale suferinței. Trupul delicat al viorii vibrează. Arcușul suntem eu și tu și tu...Cine face melodia mai lină. Marian Malciu s-a molipsit
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
vei înțelege mult mai multe) Toți artiștii români adunați în jurul Poetul Adrian Păunescu, precum și NOI, toți ceilalți care îi ascultam delectându-ne, ne umpleam de speranța venirii unor timpuri prielnice pentru recâștigarea libertății. ȘI AȘA A FOST!!! Chiar dacă în umbră mocnea și interesul hrăpăreților comuniști, al instaurării acestei libertăți necontrolate tipică dezmățului, cu toții am fost dornici să înlăturăm dictatura, chiar și ei, căci, după cum am mai spus, sub dictatură ei n-au putut fura în voie, ca astăzi. Dar și așa
POETUL ADRIAN PĂUNESCU de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351283_a_352612]
-
Asta s-a și întâmplat. A venit la picioare. Dar eu scriu cu mâna, așa că ... Neinspirat fiind, mi-am luat picioarele cu muză cu tot și le-am îndreptat spre un locaș unde colcăie milioane de surse de inspirație și mocnește ideea genială: o bibliotecă. La bibliotecă, înghesuială mare. Lumeee ... câtă vrei în paginele cărților. Doar eu eram real. Eu și țăcănitul unui ceas de mână finuță a bibliotecarei, întrerupt ... Citește mai mult Scriu fiindcă simt nevoia să comunic și comunic
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]
-
Asta s-a și întâmplat. A venit la picioare. Dar eu scriu cu mâna, așa că ...Neinspirat fiind, mi-am luat picioarele cu muză cu tot și le-am îndreptat spre un locaș unde colcăie milioane de surse de inspirație și mocnește ideea genială: o bibliotecă.La bibliotecă, înghesuială mare. Lumeee ... câtă vrei în paginele cărților. Doar eu eram real. Eu și țăcănitul unui ceas de mână finuță a bibliotecarei, întrerupt ... IX. DECA ... HÂC!...RAȚIE, de Lică Barbu , publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/346598_a_347927]
-
eu intru în rezonanță cu poezia și îi descifrez mesajele interioare, ținând cont că imaginea unui obiect nu este obiectul, senzația vine din reflexie, nu din percepție. „ Atâtea ape curg și nu se-ntorc / Să vadă pieptul muntelui cum storc, / Mocnind într-o ascunsă zbuciumare / Ca-n primul tremur — prima sărutare; // Atâtea frunze cad, codrul rărindu-l, / Să-l bată ploaia, vântul hăulindu-l, / Că mă afund în ochiul lui tomnatic, / Rănit și trist, și-atât de singuratic; // Atâtea ceasuri bat
LA FONTAINE DE CE SIÈCLE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352135_a_353464]
-
jumătăți de măsură” din ce-au crezut fondatorii că ar putea aduce din toată lumea “civilizată”, pe piața mare și numeroasă a “tentațiilor” pentru a răspunde cu “aspră și dulce măsură” slăbiciunilor omenești, teribilismului copilăriei sau juventuții care chiar apuse, încă mocnesc pe ici, pe colea. Efigie a unor timpuri eteroclite, cu vectori stranii în care morala, chiar îndoielnică și istoria, care se scrie oricum, coabitează și aduce profituri cum nici o altă activitate omenească. Celor care i-au criticat lipsa de originalitate
DEPENDENŢE, PIERZANIE ŞI AMENZI ÎN LAS VEGAS (XVII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356939_a_358268]
-
Autorului CORINA ION Data nașterii: 24.04.1973 Satul Maia, comuna Brazii, județul Ialomița Domiciliul actual: comuna Reviga, Ialomița Ocupație: profesoară de limba și literatura romană de fericire crapă boabele-n struguri pe ducă mustul de prea mult soare ard mocnind miriștile n-avem ce paște cu ochi bulbucați de nesomn se sperie singură buha cu glas de copii se-alungă pe-acoperiș pisicile-n rut soarele cu dinți doar întors de la dentist- e tot un zâmbet din pleoape de plumb
CORINA ION de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355170_a_356499]
-
avem de lucru, proasto! Nu am canalizare aici. O să‑ți dau și apă mai târziu. Iuliana nu a răspuns. De durere și teamă să nu‑l provoace s‑o lovească din nou, a preferat să tacă, strângând din dinți și mocnind a ură neputincioasă. Încerca cu disperare să‑și ascun �dă goliciunea și nu reușea. Mâinile îi tremurau puternic pe prosopul ce‑l înghesuise între picioare. Nu îndrăznea să‑l privească. Își ascundea ochii înlăcrimați și plini de ură de privi
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
ar spune desigur și povești cu călugări răstigniți și cu domnițele ce au împletit cosita albă tot așteptând vești de la cavalerii plecați spre Ierusalim. În nopțile fără luna, paznicii obiectivului sususțin că se aud, amestecate, urlete de lehuze și geamăt mocnit de prizonier. Doar bisericuța în formă de turn a rămas în picioare și constituie mostră palpabila din ceea ce a fost la apogeu, incinta arhitectonica, lovită pe rând și fără de milă, de Hoara de Aur, de răzmeritele iobăgești, războaiele mondiale și
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
la bătaie cu concubinul și să-i rupă și ei gâtul. Dar dumneata n-ai face așa ceva ,înseamnă că ești un om bun și vrei să vezi că-i este bine. - Păi vrei să pun paie pe focul care arde mocnit între români și unguri ? Eu sunt pentru dialog. Dacă acolo îi este bine să rămână cu el. Alta ! După femei și după autobuz eu nu mai alerg demult . Întotdeauna l-aștept pe următorul ! Vrea să se dea cocoș ,dar ochii
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
ajunge până aici, dat fiind pregătirea mea orientată spre domeniul real și în care mi-am săpat adânc preocupările profesionale. Doar timpul a dorit să-mi răscolească ființa și să mă întoarcă pe dos, deturnându-mă spre un domeniu ce mocnea în mine încă din anii copilăriei, dar pe care mi le-am estompat în rigiditatea unor idealuri construite în școală, încorsetat, poate și de perspectiva unui loc de muncă dorit cât mai convenabil. N-am ales calea cea mai simplă
TABLOUL MIRCEA MOTRICI, EPOPEEA UNEI PÂNZE de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370347_a_371676]
-
ajunge până aici, dat fiind pregătirea mea orientată spre domeniul real și în care mi-am săpat adânc preocupările profesionale. Doar timpul a dorit să-mi răscolească ființa și să mă întoarcă pe dos, deturnându-mă spre un domeniu ce mocnea în mine încă din anii copilăriei, dar pe care mi le-am estompat în rigiditatea unor idealuri construite în școală, încorsetat, poate și de perspectiva unui loc de muncă dorit cât mai convenabil. N-am ales calea cea mai simplă
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]