558 matches
-
sus în căutarea luminii divine. Te iubesc ș-atât! Citește mai mult Te iubesc!Te iubesccu fiecare clipăcare-n zborul ei,mângâie gândul risipitși cu fiecare mângâierecare-nfioară trupul obosit,de anii care-n trecerea lorau întețit flacăra iubiriiși focul care arde mocnit!.Te iubesccu fiecare cuvântdin inimă rostit,care împrăștie mâhnireacu lacrimi umezităși aduce fericirea,imprăștiind bucuriași mulțumireaîn sufletul împlinitTe iubesccum trandafiriisorb roua de dimineață,cum soarele se-mprăștiepeste câmpul cu verdeațăși cum muntele fascinatde măreția înălțimiiîși înaltă vârful tot mai susîn căutarea
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
cuvinte!Azi mă gândesc la flori, la ce speranțe mai am,Să urc drumul către întunecatul tău geam... XIV. MAMELE AVEAU LACRIMI DE STELE, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 1928 din 11 aprilie 2016. De unde vin eu-mamele plângeau mocnit, ridurile erau fardate din apăsare, nimeni nu știa ce ascund ochii aceia, poate noi copii acelor vremuri bănuiam! Oricum ,diminețile aveau miros de piersici, pâinea dospită din dragoste, chiar dacă stamba se cumpăra pe caiet, hainele le purtam prin rotație,dar
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
se cumpăra pe caiet, hainele le purtam prin rotație,dar aveam cărți, rupte de prea multă lectură. De unde vin eu mamele aveau lacrimi de stele, în poalele ei adormeam după ce vorbeam cu cerul! Citește mai mult De unde vin eu-mamele plângeau mocnit,ridurile erau fardate din apăsare,nimeni nu știa ce ascund ochii aceia,poate noi copii acelor vremuri bănuiam!Oricum ,diminețile aveau miros de piersici,pâinea dospită din dragoste,chiar dacă stamba se cumpăra pe caiet,hainele le purtam prin rotație,daraveam
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
frâng. Cântă-mi duios în crâșma cea veche, Departe de lume, aici vreau să plâng, Doar tu cu cobza și cu crâșmarul Să îmi vedeți dorul în lacrimi arzând! Vino cu cobza-ți aproape de suflet, Dezlănțuie-mi durerea ce sapă mocnit, Să lași din cântec amarul să curgă, Ca să-mi ucidă dorul ca și-un cuțit! Să îmi las dorul în flăcări să ardă, Să ardă și crâșma-n văpaie cu tot, Căci pe tine cu cobză și pe crâșmar, În locul
CÂNTEC ALBASTRU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382003_a_383332]
-
cu același dor necenzurat, Mă ademenești cu dulcele păcat, În mine clocotesc nebunatice dorințe Mă storci de vlagă, mă umpli de căințe. Te chem în lumea mea de vis, Să țesem cărare pe tărâmul interzis, S-aprindem scântei din jarul mocnit, Ne pâlpâie în priviri focul stârnit. Referință Bibliografică: Sub dalta ta... / Mariana Petrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2299, Anul VII, 17 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mariana Petrache : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SUB DALTA TA... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380346_a_381675]
-
de foame se stingea încet Intrând în noaptea neagră spre păcate Și urletul singurătății tremura inert Plângând cu sete sufletele toate. Din neagră luna se scurgea încet Păcate-n val ce atacau la drumul mare, Iar alte suflete plângeau suspin mocnit Murind în chinuri de-atâta așteptare. Și s-a decis așa-ntr-o zi față din geam Să iasă și să fugă unde știe, Nu mai putea să stea, era prea trist Să ai ascuns un suflet sub fotografie. Autor
FATA DIN GEAM de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380354_a_381683]
-
și întrebându-se cum va coborî, se trezi plutind spre pământ. Când îl atinse, își dădu seama de răcoarea și prospețimea ierbii și mai realiză că despărțirea de el lăsa deja în sufletul ei un dor imens și o durere mocnită, ce avea să ardă acolo ani...Nu, nu putea să-l lase să plece. Auzi motoarele navei și atunci ochii ei se fixară pe navă iar gândul se împotrivea să reușească...să poată pleca! Gândul ei se împotrivea cu toată
NECUNOSCUTUL IUBIT ( VIS SAU REALITATE?) de NINA DRAGU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380405_a_381734]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > LACRIMI ASCUNSE Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Lacrimi ascunse Atunci când ochii mei i-alinți Și trupu-mi arde-ncet, mocnit, Frăguța buzelor fierbinți Mi-ațâță focul izbucnit, Când din iubire mi-ai promis Altar înalt până la stele, Făcând cu ele-un compromis S-alungi din mine gânduri rele, Tu, du-mă în eternitate, Mă poartă în eter de vise, Și
LACRIMI ASCUNSE de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379345_a_380674]
-
Iar răsfățații sorții noi eram, Când după un început prea furtunos Miracolul iubirii îl cunoșteam. Și nesfârșit doream atunci să fie, O clipă aruncată în infinit, Eram vrăjiți de-a vieții feerie Când s-a aprins un foc ce-ardea mocnit. Și-ardea atunci în inimile noastre, Eram un singur trup cuprins de flăcări, O contopire-a dragostei măiastre Ce împlineau celestele cântări, Ce menestreli uitați de-ntreaga lume Le-au tot cântat în timpuri neîncetat, Dar n-au știut iubirii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
frumos,Iar răsfățații sorții noi eram,Cănd după un început prea furtunos Miracolul iubirii îl cunoșteam.Și nesfârșit doream atunci să fie,O clipă aruncată în infinit,Eram vrăjiți de-a vieții feerieCând s-a aprins un foc ce-ardea mocnit.Și-ardea atunci în inimile noastre,Eram un singur trup cuprins de flăcări,O contopire-a dragostei măiastreCe împlineau celestele cântări,Ce menestreli uitați de-ntreaga lumeLe-au tot cântat în timpuri neîncetat,Dar n-au știut iubirii să-i
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
de noapte, Prezumțiilor caută-vei zadarnice răspunsuri. Arar, câte un înger, cuprins de remușcare, Fraternizează-n taină cu vise răstignite, Se zvârcolește luna, gem scoicile în mare, Cu mir cârpește cerul plăgi aspre de cuțite. Troițe de lavandă mai fumegă mocnit, ... Citește mai mult Când vor părea că fi-vor sub lespezi îngropateRest de-amintiri, peroane, punți de uitări răpuse,Frânturi de umbre terne, s-or ridica în coateși-n ochi îți vor săpa râu de-ntrebări nespuse. Din teamă, nepăsare sau
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
de noapte,Prezumțiilor caută-vei zadarnice răspunsuri.Arar, câte un înger, cuprins de remușcare,Fraternizează-n taină cu vise răstignite,Se zvârcolește luna, gem scoicile în mare,Cu mir cârpește cerul plăgi aspre de cuțite.Troițe de lavandă mai fumegă mocnit,... XII. ÎȚI LAS ZĂLOG UN MAC, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1608 din 27 mai 2015. Te regăsesc ades în necuvântul serii, În zâmbete de nuferi ce se-oglindesc pe lac, Vâltorile de gânduri din portul nerăbdării
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
că de o trăiești, exiști. Dragostea ucide somnul cu-argumente și dichis, Că-i mult mai frumos realul decât taina unui vis. E privirea languroasă, zâmbetul cel zugrăvești, Care n-are vreo valoare, dacă nu îl dăruiești. Dragostea-i ades mocnită sau e focul lui ardei, Însă numai pasiunea e desăvârșirea ei. Iar de vrei să treci prin viață ocolind cuvântul ură, Trebuie-a iubi vulcanic, fără a avea măsură. Citește mai mult Dragostea-i poveste veche dar întotdeauna nouă,E
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
că de o trăiești, exiști.Dragostea ucide somnul cu-argumente și dichis,Că-i mult mai frumos realul decât taina unui vis.E privirea languroasă, zâmbetul cel zugrăvești,Care n-are vreo valoare, dacă nu îl dăruiești.Dragostea-i ades mocnită sau e focul lui ardei,Însă numai pasiunea e desăvârșirea ei.Iar de vrei să treci prin viață ocolind cuvântul ură,Trebuie-a iubi vulcanic, fără a avea măsură.... XVI. DORINȚĂ..., de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1680 din
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului S-au destrămat ninsorile din noi, Zăpada-și scrie ultimul poem; Sub un amurg cu voalurile crem, Redecorăm un vis din albe ploi. Prin amintiri mai fumegă mocnit, Pe coridoare vii, un rest de nor, Arome seci din primăveri ce mor Rescris-au, sub petale, doar un mit. S-au risipit tăcerile din nopți, Pictate-n bleu cu lacrimă de stea Și despletind un gând ce adormea, Pe
S-AU DESTRĂMAT NINSORILE DIN NOI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381191_a_382520]
-
NOI, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017. S-au destrămat ninsorile din noi, Zăpada-și scrie ultimul poem; Sub un amurg cu voalurile crem, Redecorăm un vis din albe ploi. Prin amintiri mai fumegă mocnit, Pe coridoare vii, un rest de nor, Arome seci din primăveri ce mor Rescris-au, sub petale, doar un mit. S-au risipit tăcerile din nopți, Pictate-n bleu cu lacrimă de stea Și despletind un gând ce adormea, Pe
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
aripi noi, la margine de timp, Renaște universul mai curând... Citește mai mult S-au destrămat ninsorile din noi,Zăpada-și scrie ultimul poem;Sub un amurg cu voalurile crem,Redecorăm un vis din albe ploi.Prin amintiri mai fumegă mocnit,Pe coridoare vii, un rest de nor,Arome seci din primăveri ce morRescris-au, sub petale, doar un mit. S-au risipit tăcerile din nopți,Pictate-n bleu cu lacrimă de steași despletind un gând ce adormea,Pe un ciorchin
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
zăbovește puțin, ești tu, mereu revii, când nu m-aștept, când vreau să vii, să fi aici, cu mine, cu tot ce e încremenit, cu timp oprit ce-anunță un sfârșit, în sufletul meu trist, ce arde, ca un jar mocnit. Timpul, eu l-am oprit, amintirile-ți să le păstrez, pornindu-l pentru ... doar câteva clipe, să te revăd, să te cuprind, să te iubesc, să nu te uit. Austria, decembrie 2015 Sursă foto - Pinterest Referință Bibliografica: Să nu te
SĂ NU TE UIT de COSTI POP în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381414_a_382743]
-
senină Se zbate palidă, cum ceara Topindu-și trupul, dă lumină. Ești singură în înserare, Afară plâng stele-n grădină, În carne simți o-nfiorare. Un cânt răzbate în surdină. În inimă se lasă seara Și în privirea fără vină... Arzând mocnit Arzând mocnit, ca focu’-n sobă, În care-ai pus un lemn crăpat, Amarul eu îl pun în vorbă, Un plâns se iscă, fulgerat. Ca frunzele îngălbenesc Dorințe-aprinse prea târziu... Și ca și ele-n vânt plutesc, Rămân un cântec
TREI POEME de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381533_a_382862]
-
zbate palidă, cum ceara Topindu-și trupul, dă lumină. Ești singură în înserare, Afară plâng stele-n grădină, În carne simți o-nfiorare. Un cânt răzbate în surdină. În inimă se lasă seara Și în privirea fără vină... Arzând mocnit Arzând mocnit, ca focu’-n sobă, În care-ai pus un lemn crăpat, Amarul eu îl pun în vorbă, Un plâns se iscă, fulgerat. Ca frunzele îngălbenesc Dorințe-aprinse prea târziu... Și ca și ele-n vânt plutesc, Rămân un cântec în pustiu
TREI POEME de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381533_a_382862]
-
-n mâna, amândoi. Ce mi-a spus, ce i-am zis, nu mai știu, era-n vis. Ne-am plimbat pe ălei surâzânde, ne-am vorbit cu săruturi flamande și cu gesturi ce vin din trecut, care-au ars, foc mocnit și durut, care-apoi au pălit și ... s-au stins și-au căzut fulgi din cer și le-au nins ... Am trecut iar prin parcul visat, dar, pe tine ... în parc te-am lăsat, te-am lăsat să m-aștepți tot
ÎNTR-UN PARC de DORA PASCU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380832_a_382161]
-
secera, de vrea, Sus, în vârf, nu- i creangă mea. Nu- i dau voie să ne strice Ce- am clădit, să nu mai pice Ciucuri albi, în albi ciorchini Când îmi cad pe umeri, plini. Vântule din răsărit, Secera plânsul mocnit, Ploaia spartă și amară Și lasă- ne vară, vara. Referință Bibliografica: IAR SALCÂMII... Dania Badea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1970, Anul VI, 23 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dania Badea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
IAR SALCAMII... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380841_a_382170]
-
străin. Două lumi, timpuri, limbi diferite, Față în fața întâmplător, El, afară, în noapte și frig, dar liber, Eu, înăuntru, în camera mea, prizoniera îngândurata a propriei mele vieți. Ceea ce ne unește Este privirea sticloasa și rece Ce-ascunde un foc mocnit, Amândouă ... Citește mai mult Romantică ivire în noapte,Ireala întruchipare de piatră, fascinantă și înfricoșătoare, deopotrivă,Ca și trecutul ce-i scrie povesteaE castelul ce-l privesc prin fereastră, în noapte.Clipeste obosit de istorieCa o mireasă văduva,Etalandu-si
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
totuși înghețat și strain. Doua lumi, timpuri, limbi diferite,Față în fața întâmplător,El, afară, în noapte și frig, dar liber,Eu, înăuntru, în camera mea, prizoniera îngândurata a propriei mele vieti.Ceea ce ne unesteEste privirea sticloasa și receCe-ascunde un foc mocnit,Amândouă ... ÎI. RĂDĂCINI, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1753 din 19 octombrie 2015. Viața își crește rădăcini adânci în pământul arid al ființei mele, Și le răsfira în toate direcțiile, Fără să știu unde duc Și cum să
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
că de o trăiești, exiști. Dragostea ucide somnul cu-argumente și dichis, Că-i mult mai frumos realul decât taina unui vis. E privirea languroasă, zâmbetul cel zugrăvești, Care n-are vreo valoare, dacă nu îl dăruiești. Dragostea-i ades mocnită sau e focul lui ardei, Însă numai pasiunea e desăvârșirea ei. Iar de vrei să treci prin viață ocolind cuvântul ură, Trebuie-a iubi vulcanic, fără a avea măsură. Referință Bibliografică: ÎNȚELEPCIUNEA DRAGOSTEI / Nicolae Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎNȚELEPCIUNEA DRAGOSTEI de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373527_a_374856]