1,712 matches
-
-n pleoapa unui vis". Iată un vers splendid. Spre vis sunt trecători adânci și moi", sună un altul, de aceeași factură. Sunetele se sting, culorile se șterg, contururile lumii devin fluide. Realitatea, așa cum este ea percepută și reconfigurată de liricul modernist, se cufundă în apele somnului și ale uitării. După care (ca la un mare poet român, romantic și clasic în aceeași măsură), un ochi interior se deschide pentru a fixa, în marea de aparențe volatile, esențele. Reflexia lasă loc reflecției
Insomnia by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7618_a_8943]
-
iar revista New Yorker reușise să strângă în jurul ei o serie de scriitori de talent printre care John Cheever, J.D.Salinger și John Updike. Promotoare a unor direcții noi în literatură, artă și cultură, revista încuraja un gen de nuvelă modernistă care "să cristalizeze o clipă de trăire în toate dimensiunile ei personale și sociale, adesea fără nici un element istoric sau politic", o povestire bine focalizată, scrisă cu economie de mijloace, limitată la detalii și scene care să provoace momente de
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
întreg și un scriitor preocupat exclusiv de arta scrisului. Ei rămân, practic, în interiorul ecuației totalitare, transformându-și textele în tot atâtea tribune de afirmare a unor convingeri identitare. Pentru toți acești scriitori mutilați de Istorie, gratuitatea artistică e o bizarerie modernistă, o neobrăzare avangardistă și un nonsens conceptual. Șansa generației mele, despre care am vorbit în repetate rânduri, constă în plasarea noastră pe o graniță temporală mult mai importantă decât cele geografice. Adolescenți în 1989, ne amintim destul de bine cum a
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7490_a_8815]
-
Zidărie de cărămidă [ ] Lemn [ ] Chirpici/ pământ bătut [ ] beton (cadre) [ ] Beton (consolidare recentă) [ ] Alt tip ............. 5. Structură acoperire [ ] Șarpantă de lemn [ ] Fermă de lemn [ ] Șarpantă de metal [ ] Terasă [ ] Mixt [ ] Alt tip ........ 6. Tip de învelitoare [ ] Țiglă solzi - istorice [ ] Țiglă glazurată [ ] Țiglă modernistă [ ] Tablă fălțuită [ ] Țiglă metalică [ ] Piatră [ ] Lemn (șiță, șindrilă) [ ] Paie [ ] Stuf [ ] Alt tip ............. 7. Tâmplării exterioare - uși [ ] Sistem X simplu X dublu [ ] Lemn X istorice X recente [ ] Metal X istorice X recente [ ] Vitralii [ ] PVC [ ] Alt tip ............. 8. Tâmplării exterioare - ferestre [ ] Sistem
METODOLOGIE din 22 decembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263682]
-
noi limbaje artistice: artă stradală; grafică, elemente tipografice, posterul și afișul publicitar; stilizarea prin geometrie a unor modele din arta consacrată (pentru marketing cultural, branding design) Geometrie și artefacte în alte culturi Geometria ca limbaj artistic în diverse curente artistice moderniste: pointillism, cubism, op art, suprarealism, minimalism (la alegere) Limbajele artistice ca suport pentru înțelegere interculturală și a diversității formelor de exprimare culturală: mandala; tangram; origami; mozaicul; hieroglifele etc. Observaţie: Conținuturile propuse vor fi selectate/adaptate, în acord cu competențele generale și
ANEXE din 18 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/261282]
-
chiar absența sa, ori „vorbind" doar, printr-o, cu o parte a corpului, sau prin lucrurile ce-i aparțin - mă gândesc, desigur, la sugestivitatea celebrelor ghete scâlciate pictate de Van Gogh... Eugenio Sempere, punct de plecare. Muzeul amintit - un edificiu modernist, chiar postmodernist-un cub maroniu, ca un pachet, ca la Viena, „Mumok", aș îndrăzni, dar acesta, spaniol, este precedat de un spectaculos lac artificial, în apele căruia corpul geometric, oglindindu-se, pare mai puțin auster. Prezentarea antologiei traduse de Cătălina
Mâna care scrie pe cer by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6007_a_7332]
-
editoarea și iubita sa, până când moartea Gertrudei, în 1946, le desparte. Apărută în 1933, Autobiografia lui Alice B. Toklas, de fapt biografia Gertrudei Stein înseși din perspectiva prietenei sale, rămâne cartea cea mai accesibilă și mai bine vândută a autoarei moderniste americane. Autobiografia povestește relația privilegiată a Gertrudei Stein, mare colecționară de pictură modernă, expusă în celebrul ei atelier din rue de Fleurus, cu boema artistică și literară din Parisul anilor 1900-1930. În paginile ei apar Cézanne, Matisse, Picasso, Braque, Juan
Gertrude Stein - Autobiografia lui Alice B. Toklas () [Corola-journal/Journalistic/5731_a_7056]
-
vedere un italienism. Rog să se țină seama că acum, când cele mai multe neologisme s-au banalizat, efectul aproape exotic al unor inovații călinesciene s-a pierdut; abia când și când mai descopăr ce noutate însemnau ele (chiar și cele ale „moderniștilor”, prin anii ‘20-‘30 ai secolului în care m-am născut eu, așa că le-am apucat). E. Lovinescu scria „essayste”, ca și Paul Zarifopol, sau „fulard”, când descria vestimentația lui I. Minulescu, în general moderniștii (I. Vinea, de pildă) erau
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
paralelă dubiosă între maoism și noul conservatorism al lui Gingrich. Condițiile socioculturale în Europa Răsăriteană, atât înainte cât și după 1989, au fost substanțial diferite de cele din Lumea Întâia. O serie de țări est-europene nu au cunoscut o fază modernistă clar articulată înpotriva căreia să mobilizeze un program postmodernist și nici o societate de consum și o industrie informațională dezvoltată care să permită o continuare postmodernă. Chiar dacă limităm analiza noastră la acele țări esteuropene care pot revendica o importantă tradiție avangardistă
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
astfel se vede ea și în parbrizul mașinilor, citibilă însă în dublu sens. O dată ca lume răsturnată, iar apoi ca una înșelătoare, ca o descriere falsă a privirii profane. Aminteam că Nicolae Comănescu nu se sfiește să-și asume experiențele moderniste de până la el, iar seria oglinzilor retrovizoare, deși descinde direct din Donn Eddy (vezi Bumper Section XV: Isle Vista), își exprimă originalitatea tocmai prin adâncirea perspectivei reflectate, suprapusă continuu, ca în exercițiile lui Velasquez, peste panorama privitorului obișnuit. Ca și
Nicolae Comănescu din Berceni by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5387_a_6712]
-
din amintiri, evocări, dialoguri, pasaje narative sau descrieri. Pe de altă parte,trebuie amintit că o bună parte dintre romanele lui Mircea Horia Simionescu au o structură dificil de încadrat, în care elemente ale tradiției epice se împletesc cu inovațiile moderniste sau postmoderniste. Portretelor riguros construite li se alătură uneori procedee cu rezonanță ludică, turnuri ironice ale frazei sau acolade fanteziste. Toate aceste texte, diferite ca factură și finalitate, poartă pecetea inconfundabilă a stilului autorului Toxicologiei; un stil livresc și ironic
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
planificării urbane interbelice - erau ușor de canalizat și de urmărit în tot felul de direcții interesante. Dar cum aș fi putut recupera în ziua următoare acele urme pe jumătate îngropate?” Ceea ce ne oferă Tony Judt nu e însă o proză „modernistă”, o transcriere lipsită de rigoare a imaginilor și scenelor care îi invadează memoria. Din contră, el propune o abordare sistematică, aproape cronologică, a propriei vieți, readucerea trecutului în prezent și găsirea de semnificații în jocul subiectiv al memoriei și întâmplării
Memorii de dincolo de mormânt (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5346_a_6671]
-
anii ’30. Comparativ cu acest oraș, Bucureștiul are mai multe clădiri valoroase din acea perioadă, care, departe de a fi recunoscute, nu se regăsesc nici măcar pe lista de monumente. Acesta este potențialul Bucureștiului care trebuie pus în valoare: clădirile interbelice moderniste. Părerea mea este că bulevardul Magheru este unic în Europa.” Însă tare ne e teamă că punctele de vedere exprimate de asemenea specialiști vor rămâne, ca de fiecare dată, doar strigăte în deșert, iar „operația” de sluțire a Bucureștiului va
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5193_a_6518]
-
Carnea: lunecoasă materie. Nu rămâi/ Decât c-un anume fior, cu muzica limfei/ Într-o dimineață de vară:/ O ceață luminoasă." (pag. 53) În paginile acestei cărți, Alexandru Mușina devine cel mai liric dintre poeții generației 80. El depășește inventarul modernist al categoriilor negative și reușește să îndolieze atmosfera numai prin tonuri ce bat spre alb. Nici măcar negurii nu i zice negură, ci ceață. Ca tehnică, îi lasă-n urmă pe atât de sumbrii (rămân între congeneri) Ion Mureșan și Aurel
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
textual, încît îi iese la iveală osatura culturală. În consecință, cu toate că deschid un capitol distinct al lirismului contemporan, nu credem că optzeciștii ar fi produs în poezie „,modele noi“, diferite de cele patru indicate de către N. Manolescu și anume poezia modernistă, cea argheziană, cea expresionist-blagiană și cea avangardistă, instituite în interbelic. Indubitabilele înnoiri de care s-au învrednicit intră (încă) în ramele cuprinzătoare ale modernismului, mai ales ale avangardei, moduri magnanime, după toate probabilitățile larg deschise și de acum înainte. Mica
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
straturile de imagine, unul deasupra celuilalt, așa se aglutinează, pe orizontală, prin ansamblare, imaginile în poliptic. Dar aici se insinuează și o diferență metafizică. Palimpsestul este abisal, polipticul este diurn, palimpsestul este diacronic, polipticul este sincronic, palimpsestul este historist și modernist, polipticul este anistoric și postmodern. Iar relația cu polipticul este mai confortabilă și mai puțin frustrantă. O.O. Polipticul presupune o transdisciplinaritate a subiectului abordat? P.Ș. Presupune o infinitate de vectori și de tendințe, dar nu neapărat care să fie
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
de felul lui Călinescu sau Eliade. Departe de mine asemenea maliții!) Dar rămâne un fapt acela că, citit atent, Modernismul retro nu impune. Ideea e interesantă, sigur, în concepția ei nelovinesciană. Avem, afirmă Cernat, o serie de romane interbelice profund moderniste, în ciuda evidenței că sunt, în mod intenționat, în răspăr cu modernismul. Germenii observației se află în celebrul eseu al lui Antoine Compagnon, Antimodernii. Doar că, dacă la criticul francez frapează tonul paradoxal al încadrării, la comentatorul român, îmi pare rău
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
unei vechimi care e o mixtură de geografie, botanică și credință local nuanțată. Are aerul unui ins ajuns într-o metropolă unde își dă seama că nu se poate despărți de imaginea locului natal pe care-l inventariază cu rafinament modernist: "Un răsărit de soare, ceaiul de cătină / Bătaia vecinei în perete / Ai de ales: plăcinte cu mărar / Ori urcarea pe munte / O albină căzuse din raiul ei de polen / Tocmai în fața luminii / Abia ivită pe cer / Așteptai să răsune cuvinte
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
Iordan Datcu Ce destin literar ar fi avut Teodor Vârgolici dacă nu l-ar fi întâlnit pe G. Călinescu? Ar fi continuat să scrie versuri? Dacă ar fi persistat, sigur este că n-ar fi putut să publice poezie modernistă în genul Mihail Crama, Constantin Tonegaru si Mircea Popovici, pe care i-a avut ca modele în versuri publicate în brăileana „Facla" (unde a debutat în 1947) si în cele din urmă i le-a tipărit G. Călinescu, în acelasi
Teodor Vârgolici la 80 de ani by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/6509_a_7834]
-
excepție puțin cunoscută, pe care revista Memoria o publică în primul ei număr, din 1990 (și o reia, în 2002, în România literară, Alex Ștefănescu, într-un dosar consacrat autorului ei): Stradivarius, de Constant Tonegaru. A sugera, iată visul, calea modernistă, e urmată neabătut, chiar dacă materia în care lucrează nu-i tocmai de stirpea reveriei: „Cine a bătut în noaptea lucitoare cuie/ Să-și prindă haina plină de lumină?" Peste mohorâtele culori din Duhovnicească, muncită de secretul aceluiași cine, se deschid
Patimile viorii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6405_a_7730]
-
Maine, doamnei Tenin, doamnei Georrin, doamnei Helvetius ș.a. inamicele misoginilor Boileau, La Bruyère, Bossuet, Racine, din patriarhul literar, prieten cu Perrault, care punea pe Maman Gâscă să povestească naiv și cu bătrânul filozof Fontenelle, care, înainte de a relativiza, în spirit modernist, cu „Discuțiile asupra pluralității lumilor" scrisese Amorul înecat și Elegia rîului către o pajiște. Este foarte ciudat cum această mediocră mișcare artistică a moderniștilor de la 1687, acest „anti clasicism" practicat cu mijloace uneori ridicole se lupta cu un Boileau, La
Modern ești cât nu devii clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6097_a_7422]
-
a congenerilor covîrșiți de o dispoziție eruptivă, de un discurs eterogen, sans rivages. Înzestrat cu un spirit critic ce reverberează asupră-i, Ilie Constantin vădește o fibră clasică. Îl putem socoti un soi de clasic sui generis, plantat în ambianța modernistă, adică, spre a-l cita pe Paul Valéry, „un scriitor ce poartă în el un critic pe care îl asociază în mod intim în lucrările lui”. La hotarul dintre prototipul apolinic al Muzelor și actualitatea cu neastîmpăratul său sfredel psihanalitic
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
livrescă” profund asimilate, rigoare formală clasicizantă etc. indică o modernizare a tradiției, dar și o asumare a ei prin ruptură, ca referință obsedantă sau ca umbră, în orice caz ca prezență. Oricît de interiorizat imaginar și de transfigurat prin descompuneri moderniste, peisajul Herței, al provinciei moldoveneș ti sau al Sinaiei rămîne, totuși, peisaj local concret, la fel de intim asimilat ca și tradiția iudaică și biblică - evident, departe de bucolismul grațios al lui Francis Jammes sau al emulului acestuia Ion Pillat. Prefața retrospectivă
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
la acest artist „baudelairian” și „rimbaldian” format în mediile iconoclasmului estetizant patronate de Al. Bogdan- Pitești. În treacăt fie spus, B.-P. l-a marcat decisiv pe tînărul Fundoianu, moșia sa de la Vlaici, unde își invita verile cercul de emuli moderniști, inspirînd și un ciclu al Priveliștilor... O ediție-eveniment, începutul unei recuperări exemplare a personalităț ii fundoiene și, totodată, o propunere majoră de reconsiderare critică. Rezultatele ei se vor vedea, sunt convins, în timp.
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
atracție a acestor lumi a fost atât de mare, încât a făcut ca optzecismul poetic să devină de fapt nu o mișcare pură, un curent sau o școală cu principii radicale și solide, ci o fermecătoare sinteză poetică între trecutul modernist și deja presimțitul viitor postmodern. Celălalt model, mult mai nociv, este cel ardelean, de asemenea modernist, care, prin poeți ai anilor ’60 ca Ioan Alexandru sau Gh. Pituț și prin echinoxismul anilor ’70, relua modul solemn și incantatoriu, ca și
Completări facultative by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4690_a_6015]