3,398 matches
-
Ne-au învățat, și continuă să o facă, chiar dacă noi, ascultătorii, nu sîntem la fel de fideli, să fim liberi cu adevărat și, de ce nu, si creatori. Zeci de ani, generații de artiști ne-au pășit în case pe calea undelor. Cu modestie și dăruire. Iar pentru mii de ascultători, din locuri îndepărtate ale țării, rămîn aceleași voci de aur, misterioase, fără chip, care populează cu personajele lor cotidianul sordid. La împlinirea a 70 de ani, Teatrul Național Radiofonic a serbat evenimentul printr-
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
să vadă numai în filmele occidentale, cu piscine și palmieri. Surprinzător și lăudabil este faptul că frumoasa poeta - o adevarată Claudia Schiffer a poeziei - a rezistat tentației de a deveni o vedetă a vietii mondene și s-a consacrat, cu modestie și seriozitate, muncii intelectuale. După ce a absolvit (în 1977) Facultatea de Filologie - secția română-engleză - a Universității din București, s-a angajat la Editură Univers, ca redactor responsabil cu literaturile de limbă engleză (pentru că în 1992 să devină redactor-șef al
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
de miniștri, directori, șefi de cabinet, s-a retras în mijlocul Alianței Civice, o asociație cu o structură aparte, avînd țelul de a ființă că o instanță de control deasupra intereselor partizane. Pe stindardul ei asociația a arborat emblemă cinstei, a modestiei și a transparenței. De la cele dinții teste ale confruntării postdecembriste, Ana Blandiana a strălucit prin perspicacitate în dibuirea jocului politic. Convocată în Consiliul Revoluționar, s-a dezmeticit prima, împreună cu Doina Cornea, si a abdicat de la toate onorurile. A presimțit intrigă
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
noua decenii de existență este prezentă, disponibilitatea pentru tot ce se întîmplă în jur, luciditatea și umorul (englezesc), îngăduința pentru slăbiciunile omenești. Anacronice la acest domn încîntător din toate punctele de vedere sînt doar politețea că o a doua natură, modestia, discreția și bunăvoință. Acestea țin de o altă lume românească, aceea a tinereții sale. La apartamentul d-lui Barbu Brezianu se ajunge urcînd trei etaje pe obositoarea scară de serviciu a unei vile din Piață Spaniei. Am sunat la ușa
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
simt așa... că un netrebnic. - Domnule Brezianu, pentru cine va cunoaște bibliografia - mai ales contribuțiile de istoria artei, cele de specialist în opera lui Brâncusi, traducerea monumentala a Kalevalei și a atîtor altor cărți, articolele risipite în sute de publicații - modestia această pare exagerată. Cred că trebuie totuși să adăugați neapărat bibliografiei dvs. și o carte de memorii. N-ați fi tentat să evocați, eventual în cadrul unor convorbiri înregistrate, personalități ale culturii române pe care le-ați cunoscut bine? - Ba da
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
est avec un immense plaisir que j^ai Monsieur Constantin Toiu qui a eteă un merveilleux public. J^en ai garde un innoubliable souvenire. Arlette Bourdelle Guide a Sache, le 13 Septembre 1971. Hm, innoubliable. Le moț juste! Fără falsă modestie, fusese o întîlnire într-adevăr de neuitat. Mai întîi asta se petrecea cu o zi înainte ca Arlette să se mărite în mica localitate unde se află muzeul. Mi-o spusese cu toata franchețea ei în care deslușeam, bine stăpînita
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
un premiu mai ales pentru că a evoluat: cu Joe, șomer (cum altfel la Loach?), fost alcoolic, el reușește un personaj viu, cu umor, diferit de obișnuitele sale victime ale sistemului. Valladolid-ul a omagiat-o pe Liv Ulmann, plină de inteligență, modestie și naturalețe, că actrița și regizoare, printr-o retrospectivă ce-i urmărea evoluția de la interpreta semănînd cu Bibi Anderson pînă la creatoarea ce s-a desprins de mitul Bergman. Dintre filmele spaniole nu au lipsit ultimul Almodovar (prezent și pe
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
legăturilor reale dintre oameni și interese. Viața, care nici nu e măcar o fericire, necum o fericire brutală, cîștigă demnitate și onoare; bucuria de a trăi, atîta cît îi este dată omului trecător și provizoriu, devine o aproximație înțeleasă cu modestie, si muncitorul cultivat un înțelept". De aici nu rezultă însă, cum s-ar putea prezuma, o cădere în brațele ideii socialist-comuniste. Imun multă vreme la seducțiile luptei de clasă, deoarece s-a fixat la idealul unei existente luminate, ordonate, stăpînite
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
mie nu-mi plăcu. Chiar și an chip de glumă nu mi s-a părut, intuitiv, nici sinceră, nici corect adresată. Mă iritase an plus o umilință atât de prost plasată. Găseam că e de preferat eroarea brava, daliniană unei modestii lase și azilante. E adevărat pe de altă parte ca an facultate aflai destule filosofii aventuroase, unele nu lipsite de farmec. Absolut normale an primul an, ca influxuri sănătoase de teribilism, ele puteau supraviețui și deveni cu timpul de-a
Ifos sau metodă? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17425_a_18750]
-
Victoria Luță Atunci cînd cineva spune: "scriu pentru mine", este de obicei privit cu ironie suspicioasa. Ipocrizia și falsă modestie nu vor putea acoperi niciodată droaia de dorințe (multe ascunse) care alimentează și motivează actul scrisului. Și totuși excepții există: A. Calafeteanu chiar pare a scrie (doar) pentru sine. Pentru că e cumplit de greu să presupui că ar mai citi
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
la Viena, în 1978, drastică rupere de existență - până la urmă precară - a elitelor artistice din Uniunea Sovietică, sugerează ceva despre echilibrul rezistenței interioare. Nu era ușor, cu oricâte oferte tentante, nu era ușor pentru o femeie singură de o admirabila modestie. Este oare acesta portretul unui artist așa cum se cuvine a fi el evocat de o meserie, al naibii de umila, cum este aceea a criticului muzical față cu interpretări care frânează analiza dogmatica împreună cu cheful de a o încerca? Probabil că nu
Festivalul International "Chopin" by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/17454_a_18779]
-
să răspândească cuvântul Domnului. Nae Lebădaru, țiganul mâncător de lebede, duce la extrem această permanentă tendința de simbolizare, sordidul consum de lebede se transformă ăntr-o adevărată vânătoare ritualica:"aȘa fi mâncat o lebădă-două la viață meaă, răspunse țiganul, cu prefăcuta modestie. aEram la Viena, ăntr-o duminică... Nu mâncasem de trei zile... M-am aciuit ăntr-un parc, undeva pa lâng-un lac, să trag un pui da somn... Cand ma scol, vaz frumusețe de lebădă că-și ațintește ochii drept an sufletu'meu
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]
-
sine și an nimic; pasiunea literară se mistuie și nu lasă nici o cenușe; combustia interioară arde toate rezidurile eterogene; aș putea-o numi pasiune pură, ăntru atât se dispensează bucuros de satisfacții exterioare, fie ele de ordin moral. Cu toata modestia vieții ce o duc, nu-mi lipsește nici conștiința vieții de sine: am convingerea că numai puțin administrată sau ădirijată cum se spune astăzi, din activitatea mea s-ar fi putut tăia câteva cariere academice și universitare". Cum se știe
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
cea de genii, vorbind despre Rafael. Pictorul a întruchipat un atare ideal, în care se combină fericit "nemăsurata bogăție a comorilor cerului" cu "toate acele gratii și daruri nespus de rare". Natură l-a înzestrat pe Rafael cu "toată această modestie și bunătate ce se pot vedea uneori la cei care - mai mult decît alții - au unit un anume caracter blînd cu minunată podoaba a unei grațioase bunăvoințe". Un atare caracter nu face decît a desăvîrși opera divinului, întrucît geniul este
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
referit n-ar fi apărut fără priceperea lui. Lui G. Ivașcu, marele făuritor de reviste, îi plăcea să se considere pe șine subalternul ideal. Nu mi-am dat seama de la inceput ce vrea să spună. L-am bănuit de falsă modestie. El însă visa să fie secretar general de redacție. Omagia, în felul acesta, oameni ca Roger. G. Ivașcu știa, că nimeni altcineva, că acești oameni sînt, în presă, că acei ultimi dintre drepți, de care vorbește Biblia, fără de care nici un
Roger by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17477_a_18802]
-
că gazeta e prea neagră sau prea ștearsă. Istoria presei românești îi reține pe toți redactorii șefi, directorii sau colaboratorii importanți. Nu și pe secretarii generali de redacție. L-am căutat zadarnic pe Roger în Dicționarul lui I. Hangiu. În modestia lui, Roger nici nu și-a închipuit, probabil, că numele îi va apărea în istoria publicațiilor culturale. Dar multe dintre ele n-ar fi existat în lipsa lui. Sau ar fi arătat altfel. Istoria presei culturale ar fi fost diferită. Cînd
Roger by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17477_a_18802]
-
de când a apărut literatura modernă), lăudând, fără discernământ, scriitori inexistenți ("an comparație cu dl. Vasile Pop, va spune Lovinescu, toți scriitorii sunt geniali") numai pentru strictă apartenența la curentul sămănătorist, pe care al conducea autoritar. Lucide șanț opiniile critice despre modestia prozei lovinesciene, scurte analize (mai ales pe marginea romanelor Bizu și Mite) demonstrând justețea aprecierilor. Judicioasa e opinia despre formulă romanelor lui Camil Petrescu situată undeva ăntre lecția lui Sthendal și cea a lui Proust. Aș menționa totodată adevărul a
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
ale cărții, numele său este înscris de 10 (zece) ori! Numai Adrian Păunescu mai face așa ceva, dar lui, într-un fel, îi stă bine, pentru că își asumă lăudăroșenia, transformând-o într-un stil. Lui Ion Cristoiu, care dintotdeauna joacă comedia modestiei, fanfaronada aceasta nu i se potrivește. Mihai Beniuc ca martor incompetent Gabriela Adamesteanu a inventat un personaj de neuitat, Vica, din O dimineață pierdută, o femeie de joasă extracție, proastă și meschina, care povestește viețile unor oameni superiori ei din
Sub dictatura prostului-gust by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17512_a_18837]
-
totul remarcabile - dirijate de tatăl său), am avut o admirare-premonitiune. Nu este loc pentru a comenta ce spunea el într-un "work-shop": "Aspecte definitorii ale ritmului în jazz" (Tendința de erudiție a organizatorilor). Tonul colocvial nu ascundea însă o infinită modestie față de provocările unei profesiuni severe, asumate cu inteligență analitică și efort ambițios. În coerentă continuitate, concertul lui a fost o continuă surpriză a ipostazelor în care jazz-ul aliază în solistica (pianist de anvergură) inspirația clipei, liber romantică sau nu
Costinesti '99: Never ending story... by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17630_a_18955]
-
precis nu se lipește de viețuitorii adevărați. În 1937, când încă era director general al Vămilor, Mircea Vulcănescu ține o conferință despre raportul dintre religie și societate și își începe discursul cu un captatio plin de umor, dar și de modestie (pe care Ortodoxia a transformat-o, iată, într-o mare virtute, smerenia): „În ciclul acesta, în care un teolog a-nceput despre religie din punct de vedere sociologic, nu trebuie să mire pe nimeni împrejurarea că, despre societate, din punct
Adevăratul interbelic by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2504_a_3829]
-
părăsite spiritul ei s-ar putea înființa și chiar și trupul ei, cu acea nespus de fină cută pe frunte care părea să întrebe ce sens are viața, ce înseamnă iluziile și frustrările existenței; însă ușor uimită, cu rezerva și modestia tuturor întrebărilor ei. Georgina, a șoptit iar înspre umbre. Printre rămășițele trupului tău, printre viermii flămânzi și febrili, chiar și acolo sufletul-mi va dăinui, străvechi locuitor de pe pământul devastat, acum văduvit de cămin și de patrie, orfan care-și
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
în ocrotirea limbii noastre” (p. 403). Eliot recunoaște că a dorit să se exprime în egală măsură prin critică și poezie și crede că opiniile sale critice sunt cele mai bune atunci când îi reflectă propria muncă de creație. O certă modestie îl face să se considere doar un comentator (dar unul foarte exigent!), pășind pe un teren al antecesorilor luminați, de unde și-a ales un alt critic, spre a-și măsura forțele „în funcție de el” (Milton II), Samuel Johnson, care, în calitatea
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
nu relatează exclusiv propriile probleme din lagărul socialist. Pleșu evită de multe ori, în interviuri, să se refere la necazurile sale, preferând să aducă în discuție ori chiar impunând în cursul ei necazurile, mai mari, ale altora. Schema lui de modestie și bunsimț este: eu am pățit, da, câte ceva - dar nu cine știe ce -, mai bine vorbim despre ce i-au făcut lui Noica... Este un accent al rememorării complet diferit de cel, autoeroizant și atotculpabilizator, din atâtea memorii și jurnale apărute după
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2402_a_3727]
-
a fi „un emisariu al haremului” (p. 71). De vină va fi fiind, pe de-o parte, formația clericală a autorului, extrem de impresionabil de fiecare dată când spiritul lasă locul cărnii (pentru el, frumusețea unei femei definindu-se prin „caracter, modestie, vârtute, nobleță, educațiune, inteligență și însuflețire pentru idealele omenimei”), dar și un anumit victorianism care e al vremii și pe care dascălul îl speculează abil: „Ce ar zice un părinte, pentru esemplu, când fiica sa s-ar lăsa ca Eminescu
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
săi) un modest și conștiincios „navetist” al unei obscure catedre din Constanța (într-o vreme când catedrele facultății de filologie din București colcăie încă de nulități, ariviști mărunți și impostori!), scriindu-și - departe de interesul și atenția „centrului” - cu aceeași modestie și exemplară probitate, cu aceeași redutabilă, ireductibilă pasiune, profund patriotică și militantă, în slujba valorilor autentice ale culturii și revoluției, excelentele sale foiletoane critice într-o biată revistă de provincie (care numai prin această prestigioasă colaborare - și poate încă una-două
Cornel Regman în documente semnate de Geo Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/2409_a_3734]