323 matches
-
cel mare (era cu optsprezece ani mai mare decât mine) și fetița lor, Anișoara, o gâgâlice de câțiva anișori a fost adusă să stea cu noi. Mama o trimitea pe la amiază să-l cheme pe bunicul din grădină la masă. Mogâldeața venea abia mergând pe cărarea din mijlocul grădinii și striga la tata, care prășea niște varză: - Teateaie, ai a maci! (Tatae, hai la masă!) Tata se făcea c-o caută printre bălăriile de bostani: - Măi să fie, parcă am auzit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
noi. Orașul îmi dezvelea acum un alt obraz, zbârcit, misterios, plin de farmecul discret al mahalalelor. Îmi plăcea mirosul de vechi și de mucegai care venea din curțile boltite și dărăpănate, unde dintre rufele albe întinse la uscat se ivea mogâldeața palidă a vreunui bătrânel așezat pe un taburet, bălăngă nindu-se fericit și senil sub soarele cu dinți al lui martie. Tăcerea noastră era întreruptă doar de lătratul câinilor și de zgomotul propriilor pași pe trotuarele tăcute ale amiezilor de sfârșit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fi fost. Nu era o senzație asemănătoare cu cea pe care o avusesem odată la duș, în baia comună a fetelor din căminul studențesc. Atunci m-am simțit deodată privită de deasupra. Am ridicat instinctiv ochii și am zărit o mogâldeață negricioasă, cu pielea măslinie și ochii tuciurii, care a dispărut imediat ce mi-a întâlnit privirea. Era un voyeur care venea din când în când în baia din rezidența fetelor ca să le spioneze, și mai multe fete depuseseră plângeri împotriva lui
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Ștam. 3. Incredibilele aventuri ale lui Știm și Ștam Știm și Ștam au apărut într-un borcan de muștar, în prima dimineață după ce am visat serpentine și draci. Dacă trebuia inventat un tărâm din care ei să se arate - niște mogâldețe serioase, străvezii, fără chip și fără vârstă, fără altă însușire deosebită decât aceea că existau -, atunci, borcanul acela pe care mama îl spăla bine odată ce muștarul se termina ca să-l transforme apoi într-un pahar gros, urât și rezistent, borcanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
poate de un cuțit, de o șurubelniță sau de o toporișcă, crucea aceea aparent banală care se colora însă în roșu ori de câte ori avea să se întâmple ceva. S-ar putea chiar (dar de aici și până la apariția improbabilă a unor mogâldețe într-un borcan de muștar nu mai e decât un pas) să nu fi fost nimeni, iar crucea să se fi ivit așa, simplu ca bună-ziua, fără să aibă nevoie de oameni cu cuțite, șurubelnițe sau toporiști. Oricare din variante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
i-au fost reparate: cred că încă mai zace pe undeva, prin apartamentul părinților mei, chircit într-o pungă de plastic sau într-un sac, în cămară. În sfârșit, cea mai neobișnuită păpușă pe care o am actualmente este o mogâldeață verde, parțial informă: este o parodie de păpușă voodoo, adusă mie de la New York, de doi dintre studenții mei de la Jurnalism. Pe o parte, falsa voodoo este surâzătoare (cu această parte poate fi folosită pentru presupusele vrăji buneă, iar pe cealaltă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
gardul din fundul grădinii și dispărea prin pădure. Își zicea că așa arătos cum era Toni și-o fi găsit o adoratoare. Într-o dimineață, când Petre stătea cu Ana pe băncuța de sub nuc, apăru Toni purtând în gură o mogâldeață care scâncea. Toni se apropie de Ana și depuse mogâldeața la picioarele ei. Era un Toni mic și drăguț, de câteva săptămâni, leit taică-său, negru, cu pieptul alb, dar cu o ureche și vârful cozii albe. Când se văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
că așa arătos cum era Toni și-o fi găsit o adoratoare. Într-o dimineață, când Petre stătea cu Ana pe băncuța de sub nuc, apăru Toni purtând în gură o mogâldeață care scâncea. Toni se apropie de Ana și depuse mogâldeața la picioarele ei. Era un Toni mic și drăguț, de câteva săptămâni, leit taică-său, negru, cu pieptul alb, dar cu o ureche și vârful cozii albe. Când se văzu scăpat din colții părintești, cățelușul începu să dea din coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de pe malul opus. Am stat pironit minute în șir în curtea din fața intrării, privind treptele, pavajul carelat, ușa larg deschisă a imensului garaj unde îmi țineam bicicleta. Îl vedeam pe Flipi, ajuns atunci din țară cu greu lângă mine, o mogâldeață, încă, de 9 ani, mâzgălind cu un băț desene imaginare pe lespezile de piatră și răspunzând monosilabic la întrebările mele, ca un introvertit precoce ce era. Priveam atât de intens scena, încît trecutul s-a recompus sub ochii mei ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
S-a dovedit că Gerhard era un bun psiholog, căci m-a dus întâi în baraca noilor născuți. Văruită proaspăt și mirosind a spital ca și cea în care eram cazați, baraca avea doar o singură cameră ocupată de trei mogâldețe înfășate strâns în pânză albă. Nu m-am putut abține și l-am luat în brațe pe primul bebeluș care a deschis ochii și a început să scâncească. Și ce poate fi mai emoționant și totodată mai reconfortant decât contactul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
urmând să străbatem două trei sute de metri pe jos, prin întuneric, gropi cu apă și noroi. Aneta Ilașcu s-a dus la autobuz și a luat lăzile în care dusese la Iași marfa pentru supraviețuire. Au apărut din întuneric niște mogâldețe. Erau copiii Anetei, veniți să o ajute la dus lăzile, cu speranța că le-a adus ceva de mâncare. Am observat că unul din copii, mic fiind, și-a pus lada în cap, altminteri nu avea cum să o ducă
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
vizitând castele de un lux divin, celebrând o slujbă chiar pe spatele unei balene, întâlnind grifoni etc. etc. La un moment dat, după ce ocolește la limită gura iadului, vede o stâncă izolată, în plin ocean, iar pe această stâncă o mogâldeață în pielea goală, bătută de valuri. Apropiindu-se, abatele află că personajul înlănțuit acolo, ca un al doilea Prometeu, este Iuda Iscariotul. Ce face Iuda pe stânca neprimitoare? „Se odihnește”! Ciudată odihnă, remarcă abatele, să fii scufundat în fiecare minut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dacă vrei. La plecare am primit un plic de la vrăjitoare. Înăuntru era fotografie. Eram eu cu cei doi francezi pe plaja de la Vamă. Firav,cu plete și cu o bărbuță roșcată, între cei doi. Undeva în spatele lor se ghicea o mogâldeață. Cea pe care o futusem eu aseară. Acum nu mă mai frământa dacă am făcut bine ce am făcut. Mi obseda o întrebare. A găsit poza atunci în seara aia și, ca și mine, nu a vrut să mi-o
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ținut mereu de brațul său pînă sus, la cetate. Unde se vede că nu toate întâmplările se petrec din întîmplare T icu, căruia toți cunoscuții îi spun Bărzăunul încă de cînd avea vreo 3-4 ani și era un fel de mogîldeață pistruiată și neastîmpărată, a terminat și clasa a VII-a cu bine. Ce rost mai are acum să vă spun dacă a luat sau n-a luat premiu? Adevărul e că, atunci cînd iei premiu, oricît de grozav ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
apoi o luă la fugă pînă la alt tufiș. Văzînd că Vlad nu-l urmărește, se așeză liniștit acolo, cu ochii țintă la autobuzul care tocmai oprise în stație. Mare-i fu mirarea însă cînd văzu, chiar lîngă el, o mogîldeață neagră, cu fața acoperită de niște frunze. Bărzăunul îl recunoscu imediat și scoase un hohot înfundat de rîs. Era Virgil. Acesta se ridică nemaipomenit de iritat că fusese dat de gol și ieși în șosea, după ce-i adresă Bărzăunului alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Stau cu mâna gata să atingă fruntea transpirată a lui Cavanosa. Văd vena care palpită pe fruntea lui, în timp ce omul fără chip stă încremenit, în fața unui Nissan cu îmbunătățiri. Acțiune. Portiera din dreapta-spate a mașinii se deschide. Un fel de mogâldeață se rostogolește din mașină, pe caldarâm. Mogâldeața iese din coconul în care stă învelită, apoi se desfășoară ca un covor. Pe verticală. O creatură foarte elastică, fără îndoială. Se trans formă. Acum nu mai e o mogâldeață. Statura ei a
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
transpirată a lui Cavanosa. Văd vena care palpită pe fruntea lui, în timp ce omul fără chip stă încremenit, în fața unui Nissan cu îmbunătățiri. Acțiune. Portiera din dreapta-spate a mașinii se deschide. Un fel de mogâldeață se rostogolește din mașină, pe caldarâm. Mogâldeața iese din coconul în care stă învelită, apoi se desfășoară ca un covor. Pe verticală. O creatură foarte elastică, fără îndoială. Se trans formă. Acum nu mai e o mogâldeață. Statura ei a atins dimensiuni nebănuite. E un monstru în
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Un fel de mogâldeață se rostogolește din mașină, pe caldarâm. Mogâldeața iese din coconul în care stă învelită, apoi se desfășoară ca un covor. Pe verticală. O creatură foarte elastică, fără îndoială. Se trans formă. Acum nu mai e o mogâldeață. Statura ei a atins dimensiuni nebănuite. E un monstru în toată regula. Un monstru, cu pielea verde și cu zeci de brațe. Mă aplec spre expertul în Special FX și îi zâmbesc. Ai făcut treabă bună, frate. Celelalte portiere se
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
de alta și apa la picioare semn bun pentru călătorie. Mirosea puternic a pelin trezit din somn și bivoli negri îi traversau drumul pentru a se afunda în mâlul răcoros de pe marginea apei. După un cot al râului, zări o mogâldeață afundată în apă până la subsuori, cu glugă pe cap și umeri, ca a hamalilor. Cu grabă și fără zgomot se mișca prin vâltoare, de colo-colo. I se deslușeau doar mâinile, care culegeau icoanele plutitoare și le băgau într-o traistă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
asta e atât de curată. Roxănica va clădi o lume fără mațe și ciuperci. Fără vicii și pârțuri. Fără secreții și răutăți. O lume de poezie. O lume de calm, lux și voluptate. Domnul Popa se apropie cu duioșie de mogâldeața blondă și dolofană. Domnului Popa i se umeziră ochii: așa ceva merită toate suferințele. Așa ceva merită sacriciul Americii și României la un loc. Așa ceva merită totul. Roxănica, înțelegând parcă ce gândește tatăl ei, îi zâmbi știrb. Domnului Popa i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ieșire. Călcând cu grijă printre șirurile de scaune de plastic de un verde fosforescent, tresări, având impresia că-l vede șezând În mijlocul salonului pe masterandul Oliver. Noimann dădu să-l ocolească: nu avea chef să se Întlnească cu nici un cunoscut. Mogâldeața Își Întredeschise ochii, aruncând spre Noimann o privire indiferentă și medicul se liniști. Nu, omul adormit pe un maldăr de bagaje nu era Oliver, ci un necunoscut. De altfel, masterandul Lawrence, Întorcându-se În toiul nopții În salon, făcuse jurământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dau de el: Melcul prost, încetinel... În ungher adânc, un gând Îmi șoptea că melcul blând Din mormânt de foi, pe-aproape, Cheamă Omul să-l dezgroape... Și pornii la scotocit (Cu noroc, căci l-am găsit). Era, tot, o mogâldeață, Ochi de bou, dar cu albeață: Între el și ce-i afar' Strejuia un zid de var. - Ce să fac cu el așa? Să-l arunc nu îmi venea... Vream să văd cum se dezghioacă Pui molatec, din ghioacă; Vream
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de orice. Până atunci, acolo unde apa râului este mai puțin adâncă, sute de oameni, cot lângă cot, sită lângă sită, se apleacă, se ridică, tremură convulsiv, scuturând ciururile. Vilegiaturiștii privesc de pe culmi; jos, în șuvoiul rece ca gheața, fiecare mogâldeață se gândește cu spaimă că vecinul s-ar putea să fie mai norocos. Cel din dreapta. Sau cel din stânga. Sunt la un pas, nimic nu este exclus: ciururile aproape se ating, trupurile; ochii aleargă de la o sită la alta. Din zori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Întuneric. Infirmierul a deschis încet ușa (parcă intuia somnul), a făcut doi pași, trei, s-a apropiat, a ridicat bastonul, pachetul de țigări, lanterna. O sperietoare din cârpe păzea ușa. "Ce glumă proastă!" Infirmierul a lovit cu vâna de cauciuc mogâldeața cu cizme sparte, ghemotocul de haine se mișca ca un pendul de ceas în care Dumnezeu a dat arc în zori... Bătrânul portar atârnă ca o limbă de clopot de bolta cerului, pufoaica mirosea a om liber. Nene Matei, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
chitanță. Gol este capul tău, pămpălăule! Și un leu dacă are, tot nu-i goală! Execută, măgarule, ordinul că te împușc dacă mai comentezi! Starețul tuna mai tare decât economul, arunca cu jigniri în stânga și în dreapta, dădea ordine imposibile fiecărei mogâldețe de fum ce-i ieșea în cale. Temperamentul ofițerului de securitate se manifesta fără nicio opreliște: rigid, aspru, agresiv, dur, dominant, obraznic, crud, nemilos, nepăsător, sadic. Maiorul Marcu nu mai avea nimic de ascuns. Dumnezeii mamei voastre de șarlatani, v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]