289 matches
-
patru bărbați, pe doamna... O văzui. Mergea În urma sicriului cu Încă două femei alături. Trecui În spatele ei, străin printre cei prezenți. După ce ajunserăm la marginea gropii, iar sicriul fu pus pe pămînt, Începu slujba, la care asistai descoperit În lumina molatică a după-amiezii. La sfîrșit sicriul fu coborît În mormînt și se fixă crucea În pămîntul afînat. Alături mai era Încă, scorojită, parte putrezită, crucea fiicei, pe care se mai putea citi, vag: I.N.R.I. iar dedesubt, abia vizibil, numai unele litere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mică, dreptunghiulară, pe care se afla o sticlă lată cu parfum - etichetă străină, pe un macrameu cu Împletitură savantă. CÎnd deschisei ușa mînerul scrîșni; Ana aștepta În picioare, tăcută, fixă, Îmbrăcată Într-o rochie mov a cărei culoare se distingea molatic În lumina veiozei pale dinspre canapea. Mă apropiai fără cuvînt. Nici o tresărire, nici o cută a rochiei ei nu se mișca, poate e numai ideea despre Ana, gîndii speriat. Mă aflu În fața unei simple idei, Îmi vorbii, altfel cum se explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
un duș și la urmă se Întinse pe canapeaua din sufragerie, fredonînd o melodie oarecare. Deschise aparatul de radio, prinse un post străin ce transmitea muzică de jazz. Ascultă, dar după zece minute Închise aparatul și camera reintră În liniștea molatică a zilei de vară. Își puse mîinile sub cap, privi tavanul, apoi perdelele lungi, nemișcate. - „Da, domnule judecător, grăi În sinea ei, sînteți cam Îngîmfat - și zîmbi. Întîlnirea cu dumneavoastră m-a tulburat prin violența cu care vă susțineți părerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
toarnă-mi vin, porunci Vitellius. Băiatul se supuse. — Ei, ce ziceți? îi întrebă împăratul pe cei aflați în jurul mesei, care nu scoseseră nici un cuvânt. Ce ziceți? — Eu zic că n-am mai văzut un asemenea secutor, răspunse Asiaticus cu glas molatic, învârtind pe deget inelul de aur pe care Vitellius i-l dăruise cu câteva seri în urmă. Cumpără-l. — Dacă vrei ca gladiatorul cel mai puternic din întregul Imperiu să lupte pentru tine, cumpără-l, zise și Vinicius Crulpus. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sau, cel puțin, nu este adevărat sub forma care mi-a fost transmisă mie. E drept, și Heraclit a spus ceva în același sens, dar... Se întrerupse din nou și zâmbi amar, urmărind cu ochii un rotocol de fum înălțîndu-se molatic deasupra lor. - Ce e teribil în amnezia unui poet, reluă după o lungă tăcere, este faptul că, pe măsură ce memoria personală dispare, o altă memorie, i-aș spune culturală, răzbește din adâncuri, și dacă un miracol nu intervine, până la urmă îl
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
înnebunea cu telefonul", s-a motivat un colabo. "Mai scrieți, mă, și voi despre Ceaușescu". Da, da' ție-s ies mai bune". Nu, Fluturel, tu nu te-ai împotrivit, tu ai întîrziat; tu n-ai incomodat, tu ai fost mai molatic. "Lasă-l. Revino la interviul lui Rusalin. Și nu mai deschide-închide atîtea paranteze, m-a tras de mînecă vocea. Ce-ai cu Fluturel?" Că veni vorba de destine încrucișate. Al meu și-al lui. Atîta. Așadar, speram chiar într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
agentul meu, manager și adevărat erou. Gabriel, ea e Andrea Sachs, care lucrează la ora actuală la revista Runway. — Andrea, Încântat de cunoștință, a zis Gabriel și mi‑a luat mâna Într‑a lui În stilul acela enervant, delicat și molatic, genul nu‑am‑de‑gând‑să‑ți‑strâng‑mâna‑pentru‑că‑sunt‑convins‑că‑o‑să‑ți‑frâng‑oscioarele‑fragile‑și‑feminine-În‑două. Christian mi‑a vorbit mult despre tine. — Așa? am zis eu și i‑am strâns mai ferm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
A doua zi însă, îl simte pe izbăvitorul ei că mâncase usturoi, și încă o dată visul i se năruie. Curând, Mariei nu-i rămâne necunoscut "nici cel mai mic cotlon" al acestui om care fusese în ajun eroul ei: era molatic, slab de înger, lipsit de voință. O calcă pe nervi. Chiar dacă se trezise din beția de la început, iar vraja se destrămase, Marie întreține în continuare jocul seducției. Căci așa moale, Pietro era totuși o partidă excelentă: era nobil, bogat, și
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
descumpăniți cu cât se consideră pe ei înșiși ca fiind întruchipări ale "vechiului Adam", deposedați din ce în ce mai mult de puterea și de identitatea lor de către o societate care începe deja să se uniformizeze. Ei percep perioada Belle Époque ca pe una "molatică și sterilizatoare", iar societatea franceză, ca pe una populată, pe lângă semi-virgine, de "semi-masculi"68. Flirturi romanești și perversități Toate aceste sentimente de indignare, de revoltă și de neliniște pe care le provoacă flirtul în cugetul contemporanilor se exprimă cu și
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
rock superficial la afirmarea unui stil personal și exploziv, la modernismul pop (cu ajutorul videoclipurilor). Culoarea părului ei a trecut de la blond murdar la blond platinat, apoi la genul brunet, roșcat și nenumărate alte variante. Corpul său a trecut de la genul molatic și senzual la cel zvelt și fascinant, la cel dur și musculos al unei mașini de sex, apoi la stilul futurist al unui "tehno-corp". Hainele și moda s-au schimbat, trecînd de la ostentativ și prost-gust, la haute couture, la moda
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
nu s-au bucurat de o primire prea bună nici din partea criticii, nici din partea publicului (Shanghai Surprise și Who's That Girl). Prima schimbare vizibilă a imaginii sale a vizat greutatea vedetei și silueta. Inițial, Madona apărea ca o femei molatică și întrucîtva dolofană, dar impunîndu-și un regim și un program de gimnastică stricte, ea a dat o altă linie trupului său. Și-a schimbat în plus și coafura și stilul costumației, utilizînd mai mult haine haute couture, mai seducătoare și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
desprinderea din femeie, contactul dintre suflet și trup, o anume voluptate a nașterii, încercând să o echivaleze cu mișcarea intimă a creației: "Poetul are o mamă, ce paradox/ Mama poetului este propria feminitate/ Suavă dependență de matca femeiască/ Și, tresărind molatic tot genul feminin.". În ciclul " De ce" este preocupat de artă, de poezie, "Iar cântecul să fie bătut în cuie fiindcă/ de el depind prea multe, și bocet și lozincă" ("Trădătorul cântec ambiguu"). Volumul "Repetabila povară" cuprinde și un ciclu de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Cheile somnului", manifestă aplecarea spre elementul pictural, ce se va adânci în "Inimă desenată". Poetul comentează tablouri celebre de Grigorescu, Andreescu, Pallady, Băncilă și preferă aducerea unor imagini biblice și mitologice, atingând starea de veghe și de vis. În culori molatice și linii unduioase este exprimat și sentimentul iubirii: Pe șoldul tău mă leagăn ca pe o undă moale,/Și brațele de lapte închegat, atât de dulce/ ca aripi se adună pe gât să mi se culce." 1 "O poezie neagră
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
stearpă, ar privi pe aproape, înspre vest și nord-vest, ca să vadă cum de la izvorul cîntat de poet coboară pîrîul, către luncă, ar înțelege și strofa trecută de Perpessicius la subsolul lui Călin: "Un izvor ce trece tainic Suspinînd prin flori molatic Lin coboară-n ropot dulce Pe tăpșanul prăvălatic."197 Încadrarea, în același ciclu "veronian", apare și mai forțată și mai neconvingătoare cînd e vorba de poezia Strigoii, publicată în "Convorbiri literare", la 1 dec. 1876. Despre ce este vorba, în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
vulgată marxistă", nu doar în rîndul majorității intelectualilor francezi și italieni, ci și, sub o formă mai potolită, în rîndul intelectualilor nordici sau germanici poporaniști, credincioși ideii socialiste. Chiar și în 1981, socialistul francez Louis Mermaz exprima esența acestui crez molatic: "Oricare vor fi fost monstruozitățile Gulagului și denaturările dintr-un număr de țări comuniste [...] nu putem nega progresele extraordinare care s-au produs începînd cu Revoluția din Octombrie și nu putem stabili false simetrii între modelele sovietice sau comuniste și
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
parodieze chiar unele din propriile opere: "puf bogat, moale și dulce"; "nebună, săltătoare, zglobie"; "ciripiturile ei argintii și călduroase, aprinse, fierbinți"; "dulce și acră, acrișoară și dulceagă"; "o gospodină bătrînă, cinstită, harnică, vioaie, cuminte, neobosită și neodihnită"; "o doină jalnică, molatică, domoală, pătrunzătoare"; "valea-nverzită, înflorită și smălțată"; "micșunele, galbene, roșii, albastre, pestrițe"; "apă proaspătă, rece și curată"; "un miros îmbătător, adormitor, omorîtor de dulce"; "casele proprietarului, albe, drepte, înalte, mari, bogate și fudule"; "soarele de primăvară, mîndru, mare, aprins, rotund
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Scrisoarea I este vorba despre lampă, și vom arăta de ce. Mai întâi, însă, să ne aducem aminte de atmosfera din poezia Noaptea (1871, cu 10 ani înainte). Edițiile curente, de astăzi, au: Lumânarea-i stinsă-n casă... somnu i cald, molatic, lin, termenul lumânare fiind pus prima dată în text de Titu Maiorescu în ediția a șasea (1894) - și păstrat apoi în lanț de toți editorii (mai puțin G. Bogdan Duică, pentru că respectă textul Convorbirilor literare). Tot G. Bulgăr a restituit
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ne dăm seama cum înțelege fiecare editor în parte imaginea, metafora, cuvintele. În Convorbiri literare avem apostroful strâns, acela care indică forme legate, iar după expresie urmează trei puncte (de suspensie), exact așa: Luminarea-i stinsă’n casă... somnu-i cald, molatic, lin. Titu Maiorescu păstrează în prima ediție termenul, dar mărește pragul apostrofului, ca pentru forme disjuncte, și pune virgulă în loc de trei puncte, adică așa (sunt redundant pentru că-mi este teamă de tipografi și de computerul care și-a „implementat” ortografia
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
dar mărește pragul apostrofului, ca pentru forme disjuncte, și pune virgulă în loc de trei puncte, adică așa (sunt redundant pentru că-mi este teamă de tipografi și de computerul care și-a „implementat” ortografia actuală): Luminarea-i stinsă ’n casă, somnu-i cald, molatic, lin. Celelalte ediții păstrează, în serie, apostroful larg maiorescian dar revin la punctele de suspensie din revistă. Se vede clar: Titu Maiorescu face o descriere, enumeră ce este „în casă”, adică luminarea/lumânarea, somnul cald, molatic și lin sunt înșiruite
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
n casă, somnu-i cald, molatic, lin. Celelalte ediții păstrează, în serie, apostroful larg maiorescian dar revin la punctele de suspensie din revistă. Se vede clar: Titu Maiorescu face o descriere, enumeră ce este „în casă”, adică luminarea/lumânarea, somnul cald, molatic și lin sunt înșiruite strict în aceeași serie gramaticală. Și ce înșiruire strâmbă: ceva concret, un obiect, alături de abstracțiuni sensibile... Vreau să spun că chestiunile acestea nu țin de gramatică ori de lingvistică, nu se supun regulilor sau normelor care
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
acces la mitologia interioară a spațiului. Bosforul său nu este, cu toate acestea, un spațiu al barbariei. Bolintineanu reabilitează lumea otomană, atît de contestata în epoca romantică. O reabilitează atît de mult încît face din ea un paradis al voluptăților molatice, al spețelor vegetale suave, al reliefurilor armonioase. Un mic univers, strîns în jurul unui lac enorm, un univers de parfumuri, culori, unde totul invită la lux și voluptate: aer parfumat, ceață azurată, valuri transparente, acrobația delfinilor, pasiuni fatale, desfătări dulci, dulci
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cu lumina de aur idealizat a razelor sale, picăturile mari și grele de rouă curată, care atârnau pe vârful negru-verde al fiecărei frunze mici și ascuțite de brad; ierburile subțiri și mlădioase, sub greutatea acelorași picături de rouă, își plecau molatic fruntea lor înspre pământ; iar sub căldura soarelui dătător de viață florile galbene, albastre și roșii, ca trezite din somn, își ridicau încet către ceruri potirul lor strălucitor. Un văl străveziu, țesut din fire limpezi de lumină trandafirie și cer
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Insula” și „Cuvântul”. B., un bonom, un epicureu, a rămas multă vreme oarecum ignorat de istoria literară. În 1918 tipărise două broșuri: Glossa spiritului cărturăresc. Încercare antiintelectualistă - în care, printre altele, exprima astfel de crezuri: „Suntem impetuoși, năvalnici. Disprețuim pe molatici, pe îndoielnici și pe obosiți”; „O voință mare și puternică și o mare speranță”; „Drepturile noastre le cucerim”; „Convingem prin GEST, nu numai prin raționament”; „Ne ferim de cărturarii pedanți. Sunt totdeauna sterili și totdeauna fățarnici” - și Ce vrem. Catehism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
în odihna lor de veci. Poeziile, venerate în școală Unde ni sunt visătorii?, La icoană sunt doar niște versificații corecte. O anume atmosferă personală se găsește în câteva creionări ale vieții sătești, într-un idilic mai nesilit: De pe gunoaie-aprinse fumul Molatic se ridică-n cer, Și caii la pășune sună Din piedicile lor de fier, Departe-un fluier se aude, Un cântec aiurit, duios, Ce-n note lungi, tremurătoare, Suspină lin, misterios. Mai descoperim un lirism intim, familiar și bonom, foarte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fapt, mai multe peisaje În poezia lui Bolintineanu. Cel din primele versuri (O fată tînără pe patul morții) nu se remarcă prin nimic. Crin, plîngeri ca un „prefum de noapte”, lumina ce moare-n „sînul nopții”, „buze de rouă”, plăceri molatice, argil molatic, filomela și moartea dulce - arată tendința de a senzualiza elegia, În spiritul, dealtfel, al romantismului minor. Poetul este mai imprudent confesiv decît contemporanii lui, glasul trece mai sincer, mai expus la ridicol printre imagini poetice obosite. Este o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]