435 matches
-
spasm de durere. Abia atunci își aminti ce se întâmplase. Ieșise din lift, gata să-i spună lui Uri ce descoperise; deschisese ușa și apoi, într-o secundă, fusese lovită. Unde se afla acum? Întinsă pe spate, pipăi cu mâinile moliciunea de lână a așternuturilor. Se uită scrutător, abia întrezărind contururile perdelelor din fața ei. Se afla încă în cameră. Ce naiba se întâmplase? Deodată se auzi o voce, îngrijorător de aproape de urechea ei. Îmi pare foarte, foarte rău. Îmi pare rău, Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
chaim shteim. Viața numărul doi. Sau, cu alte cuvinte, spuse Maggie, cu ochii sclipindu-i, Viața a doua1. Capitolul 46 Ierusalim, joi, 1.54 a.m. Maggie își aruncă mâinile în jurul gâtului lui Uri și îl sărută lung pe buze. Simți moliciunea și umezeala gurii lui în momentul în care buzele sale se deschiseră. — Știam eu! spuse ea, închizând ochii în timp ce se cufunda într-un sentiment de satisfacție. Trebuia să fie așa! Pentru prima dată, simți că era o problemă care putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
plimbau pe străzile din Istanbul, În special pe cele din jurul magazinelor. În seara aceea s-au culcat mai devreme ca de obicei. — Rose, iubito, i-a șoptit Mustafa soției sale pe când Îi mângâia părul de un blond deschis. Netezimea, strălucirea, moliciunea părului soției sale Îl liniștiseră Întotdeauna, ocrotindu-l tandru de familia lui cu păr negru și de trecutul lui Întunecat. Se sprijinea de el cu trupul ei moale și cald. — Rose, iubito. Trebuie să ne Întoarcem. Hai să luăm avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să fac ce visam să fac, nu turnasem nici unul dintre acele filme mirobolante despre care Îi vorbeam tatei și pe care, În fundul sufletului, nu aveam nici un chef să le fac din moment ce nu m-am apucat de ele, din lașitate, orgoliu, moliciune, nevroză, lene, lipsă de disciplină, frică - frică de a semnala Întregii lumi: „Ăsta-s eu! SÎnt aici! Exist! Faceți-mi loc! E rîndul meu acum! Nu sînt chiar fitecine!“. Cuvîntul „frică“ nu e cel mai potrivit. Luptam atît de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ajută-l pe doctor. ă Permiteți-mi să vă dau și eu o mână de ajutor, se oferi Porfiri, simțind nevoia să intre în contact cu pielea, și, poate astfel, prin atingere să înțeleagă ceva. Se așteptase la răceală, însă moliciunea pielii îl șocă. Cei trei întoarsera corpul pe burtă, însă spatele nu ascundea nicio o leziune. ă Interesant, remarcă doctorul. Foarte interesant. ă Ce mai e acum? sări Liputin cu nerăbdare. ă Ei bine, după cum puteți vedea, după cum puteți vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
afla. Fața, fără buze, îi era brăzdată de riduri adânci, iar ochii abia de i se vedeau. Avea corpul zbârcit, dar compact și nu era multă, fizic vorbind, însă nu era nici firavă. Trecerea timpului îi tocise orice urmă de moliciune, făcând din ea un exemplar demn al condiției umane. Umerii îi erau drapați cu un șal enorm negru, iar o bonetă delicată părea nelalocul ei pe părul ei cărunt, aproape metalic, strâns într-un coc greu. Nu își ridică privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Cel mai vârstnic poartă haine civile și pantaloni mai mult sau mai puțin pe măsură, o cămașă închisă sobru la guler, fără cravată. Mâinile care țin volanul sunt mari și puternice, de țăran, și totuși, poate din pricina contactului cotidian cu moliciunea argilei, la care-l obligă meseria, sugerează sensibilitate. Mâna dreaptă a lui Marçal Gacho n-are nimic deosebit, dar podul palmei stângi poartă o cicatrice cu aspect de arsură, mergând în diagonală de la baza degetului mare până la baza degetului mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-mă în pace cu războiul meu. În cea de-a patra dimneață, ca și cum răutăcioșii și furtivii spiriduși, care erau diversele materiale, ar fi regretat cruzimea cu care îl trataseră pe neașteptatul începător în noua artă, Cipriano Algor începu să găsească moliciuni acolo unde înfruntase asprimi, docilități care-l umpleau de recunoștință, secrete care se dezvăluiau. Ținea manualul ajutător pe bancă, umed, pătat de degete, îi cerea sfatul din cinci în cinci minute, uneori înțelegea prost ce citise, alteori o subită intuiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Îmi venea să-i strig: „Idiotule, ce-ai făcut? De ce te-ai îmbătat? De ce-ai venit singur aici? De ce-ai făcut pe tine de frică? Nenorocitule, dragule”. Dinu avea și el vina lui în ce se întâmplase. Prin moliciunea lui mă îndemnase mereu să-l tiranizez. Era ca o pastă moale care te provoca să-ți înfigi degetele în ea. Dar gândul că și cei care sunt aruncați în mlaștini au partea lor de răspundere nu mă oprea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ploaie de portofele și de chei? O ghiulea care să Închidă conținutul comprimat al apartamentului lui Wakefield? Dar Își vine În fire. De ce să grăbească lucrurile? De abia ce devin mai interesante. S-a obișnuit atîta cu fragilitatea intelectuală și moliciunea morală a bărbatului postmodern Încît nu mai poate face față unui adversar adevărat? În caz că Wakefield este un astfel de adversar. Ar putea fi doar un idiot patentat și toată această vorbărie a lui - o perdea de fum care să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Fran. Mă simt bine, sincer. Atunci de ce-o fi șpaltul ăla îmbibat de lacrimi? Articolul lui Sean despre pisicuța tărcată rămasă în copac e înduioșător, dar nici chiar așa. Oh, Stevie... Stevie întinse brațele și Fran se cufundă în moliciunea vechiului pulover al lui Stevie. Mirosul lui bine cunoscut de tutun și balsam de rufe era nespus de liniștitor. — Du-te. Du-te acasă. Mai avem câteva zile bune până când intră ziarul la tipar și, dacă am scoate tot numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
acasă. Mă uit la ceas. E 3.15. Am trei sferturi de oră ca să mă fac mai frumoasă decît am fost vreodată. La patru fără cinci, am terminat. Noii mei cercei de cristal scînteiază În lumina lămpii, simt pe piele moliciunea noului pulover, care-mi face talia să arate cum n-am mai văzut-o de luni Întregi, iar decolteul, fără falsă modestie, e de-a dreptul spectaculos. Pantofii cu toc Îmi conferă o eleganță pe care nu am mai Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Gisulf și Romilde aveau o fiică numită Gaila și un fiu, Gumbert, care nu făcuse nouă ani. Copila m-a uluit și mai mult decât mama. Semăna cu Gisulf, moștenindu-i statura și noblețea fățișă a trăsăturilor, îmblânzite însă de moliciunea trăsăturilor materne. Avea șaisprezece ani, și frumusețea chipului era egalată de gesturile grațioase și de puritatea ochilor, de un albastru luminos și obscur precum aripile unei libelule. Era îmbrăcată modest, cu o cămașă și o fustă de in alb; cingătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-mi dea mie voie să mă ocup și să găsesc o soluție. A acceptat cu blândețe rugămintea mea. La douăzeci și nouă de ani era și mai frumoasă decât prima dată când o văzusem, trupul și trăsăturile căpătând o anume moliciune. Cele două minuscule riduri dintre ochi i se vedeau doar atunci când era îngândurată, dându-i o expresie înțeleaptă. Formele ce i se întrezăreau prin tunică atunci când se mișca aveau o senzualitate care mă făcea să-mi plec capul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de violență. În timp ce Marie o ridica pe Chantal, care avea chipul Învinețit, Fersen Îl azvîrli pe doctorul Pérec pe canapea, unde acesta se prăbuși și, devenit brusc apatic, rămase Într-o stare de prostrație. Atitudinea lui Îi dă la iveală moliciunea caracterului, Își zise polițistul, dacă nu cumva chiar asta Încearcă să mă facă să cred. Își puse mîna pe umărul lui Yves. - Am să vă cer să mă urmați, domnule Pérec, vă arestez preventiv... Marie o simți tresărind pe Chantal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
program de modificare a trăsăturilor și am Înlocuit culoarea albastră a irisului cu una cenușie. Cu mici aproximații, iată cum ar arăta fiul dumneavoastră astăzi. Asemănarea cu Ryan era uimitoare, chiar dacă scriitorul nu avea pungile acelea sub ochi și nici moliciunea bărbiei. Chirurgie estetică. O anchetă aprofundată avea să arate mai tîrziu că Ryan fusese admis la clinica de la Rond-Point, la cîteva zile de la ieșirea din Închisoare. Fotografia tremură În mîinile bătrînului. - Ryan... Erwan... Ce mai contează, articulă cu dificultate patriarhul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sânii pe care îi uitasem și îi croiam din închipuire, mici și cu un fel de crater între ei, la fundul ei mare pe care îmi plăcea să mă sprijin când i-o dădeam pe la spate și să-i simt moliciunea în oasele bazinului și în degete, la labiile pe care nu m-a lăsat niciodată să i le sărut. Aș fi vrut să fac cu ea tot ce nu putusem face în vremea când eram împreună, și mă gândisem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
înfometat dintre clienți. Iar banii nu constituie o problemă. De când am început să lucrez și să intuiesc costurile producției, mi-am dat seama că prețurile noastre sunt într-adevăr extrem de avantajoase pentru buzunarul consumatorului mediu. Mă delectam cu aroma și moliciunea chiflei și mă gândeam că în nici un caz nu aș fi mâncat așa ceva acasă. Perfecțiunea, regularitatea, echilibrul nu se puteau realiza decât în condiții strict științifice. Am mușcat, și iată că ingredientele pe care le prelucram în fiecare zi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de tare, încât acoperi tot tavanul. Sub el, Ioana, neștiutoare și pradă unui somn agitat, emitea sunete neinteligibile. Străinul o privi cu ochii lui albaștri și se întunecă. Nu-i plăcea. Se îndreptă spre Elena și păru ceva mai vesel. Moliciunea brațului ei contrasta plăcut cu pătura rugoasă, și mai ales era un zâmbet cald ce nu i se dezlipea de pe figură. Dacă visa, visa lucruri moi. Își ținea mâna într-o poziție totuși nefirească, ceea ce, în câteva ore, urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mie puțin săpun? Rămân dator. Tot timpul rămânea dator, și la căratul rufelor la spălătorie, și la sandvișuri, și la pastă de dinți. I-aș fi dat în cap cu toate lucrurile în privința cărora „rămânea dator”, dar te descuraja efectiv moliciunea lui, ce să-l mai lovești, începuse să mă enerveze însăși enervarea, voia să mă aducă la exasperare; chiar și acum îmi tremură buza de jos, și au trecut de atunci ani buni. Și încă ceva, era să uit: spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
șopti ceva. O femeie îi oferi apă într-o tărtăcuță, pe care ea o bău cu lăcomie. Observă că era mai goală decât oricând, mai copilă, mai lipsită de apărare. Slăbise și doar pântecele îi apărea tare și încordat în comparație cu moliciunea picioarelor. Coborî cu grijă mâna și îi palpă încheietura piciorului. Fata lăsă să-i scape un țipăt, iar căpetenia tribului făcu un gest negativ cu capul. Ieși din colibă. José Correcaminos stătea lângă Kano, așteptând: — Ce au spus albii? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îl vadă pe nenorocitul de Magician), luă șapca de baseball din cuier, și-o îndesă pe cap și descuie ușa. Ieși pe verandă, în timp ce ploaia se întețea, iar vocea continua să-i introducă printre circumvoluțiuni o limbă dezgustătoare, de o moliciune perversă. I se făcu silă, avea un ghem în stomac, dar coborî treptele și porni cu pași rapizi pe alee, către poartă. Nu-i păsa de picăturile mari care-l loveau nemiloase, un duș natural i se părea cea mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
altă parte, neștiut de nimeni, s-a urnit din loc și am alunecat mai departe, Înspre miezul sălbatic și misterios al ființei mele. Undeva, În straturile rarefiate ale materiei, existența mea se contorsionase și capătase o nouă consistență, de o moliciune nemaiîntâlnită până atunci. Atunci am iubit eu pentru prima oară În viața mea cu adevărat. Nemaiștiind și nemaiînțelegând nimic, fărĂ inimă, fărĂ ochi, fărĂ plămâni, fărĂ auz, fărĂ răsuflare, fărĂ mâini și fărĂ suflet, În cea mai cruntă deznădejde, neiubind
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
oarecum suportabil, În afară, bineînțeles, de corpul meu, pe care Îl descopeream mirată urmărind jocul propriilor mele umbre pe peretele de lângă pat sau mirându-mă de forma bizară a mâinilor, a celor două excrescențe la cap care constituiau urechile, de moliciunea neverosimilă a buzelor sau de jocul roșiatic al luminii prin firele de păr. Când vocile vorbeau toate deodată și din ce În ce mai repede, mă refugiam În jocul umbrelor și al formelor corpului. Corpul Întotdeauna mă salva de otrava piezișă a vocilor, pentru că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
interioare la telefonul cu taste jegoase de pe masă și indicându-mi anticipativ o cutie de șervețele așezată pe o tejghea Îngustă de lemn din fața geamului. Am luat un șervețel și am Început să-l Învârt În mână, bucurându-mă de moliciunea ospitalieră a hârtiei, În care, dacă aș fi putut, m-aș fi ascuns cu dragă inimă. m-am hotărât că, fie ce-o fi, să nu plâng. Chiar dacă mi-ar fi trebuit, nu l-aș fi Șaman 119 folosit oricum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]