730 matches
-
piele înainte de a ieși din casă. Antidot împotriva insectelor din casă Atârnați frunze uscate de roșii în fiecare încăpere din casă. Astfel insectele vor fi ținute la distanță. Antidot împotriva moliilor Agățați în dulap buchețele de salvie pentru a ține moliile la distanță. Peștișorul de argint (lepisma saccharina) Puneți crenguțe de calomfir prin casă pentru a scăpa de peștișorul de argint. Tratament împotriva viermilor la copii Dați-i copilului să mănânce câte ½ cană de mure la fiecare masă timp de 3
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
de un sol cu umiditate normală. Înălțime: 60 cm Tip de vegetație: plantă cu bulb Tip de frunziș: caduc Când îl plantăm, când îl răsădim? Primăvara, toamna. Metodă de înmulțire: diviziunea cățeilor Boli și insecte dăunătoare: rugina, mana, putregaiul alb, molia și musca de ceapă Există mai multe tipuri de usturoi: usturoi roz sau usturoi alb. Unele varietăți pot fi plantate cu puțin înainte de venirea iernii, cu condiția ca vremea să nu fie prea aspră. Dacă nu, puneți usturoiul în pământ
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
are nevoie de un sol umed, ba chiar răcoros. Înălțime: între 1-2 m Tip de vegetație: plantă anuală Tip de frunziș: persistent Când o plantăm, când o răsădim? Primăvara. Metodă de înmulțire: semințe Boli și insecte dăunătoare: mana, rugina, făinarea, molia mazărei Veți semăna mazărea primăvara, în funcție de regiunea în care locuiți și de soi. Semănați din februarie până în mai pentru speciile cu boabe rotunde, din mai până în iulie pentru speciile cu boabe ridate. Există varietăți agățătoare, semi-pitice și pitice. Semănatul se
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
în humus Aciditatea solului: neutru Înălțime: un metru Tip de vegetație: plantă cu bulb Tip de frunziș: caduc Când îl plantăm, când îl răsădim? În mai. Metodă de înmulțire: plantați tuberculi încolțiți Boli și insecte dăunătoare: gândacii de Colorado, viermele-sârmă, molia cartofului, mana Plantarea la mică distanță a tuberculilor încolțiți Atenție, frunzele cartofilor sunt toxice! Veți planta cartofii la încheierea perioadelor de îngheț, adică pe la sfârșitul lui aprilie, începutul lui mai. Tuberculii deja încolțiți vor fi puși pe rânduri cu o
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
care-și fixează întâlnirile la telefonul interurban. Totul emana așadar o sexualitate deșucheată, iar insului „gras, onctuos și libidinos” i se distribuie rolul de a accentua trăsătura locului: Era întuneric și liniște, iar un barman se mișca întocmai ca o molie în strălucirea slabă a paharelor și sticlelor. O blondă tânără și frumoasă, într-o rochie ce părea apă de mare presărată cu pulbere de aur, a ieșit de la toaletă, rujându-și buzele și fredonând. Zâmbea, clătinându-și capul de aur
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
masa de lucru. Am deschis larg ferestrele ca să las să iasă mirosul de praf și mizerie adunat peste noapte și care plutea în aerul stătut, prin colțurile încăperii și între lamelele jaluzelelor. Pe colțul mesei decedase, cu aripile întinse, o molie. Pe pervazul ferestrei, o albină cu aripile zdrențuite se târa pe lemnărie bâzâind vag, de parcă ar fi știut că n-are nici un rost, că tot e terminată, că a îndeplinit prea multe misiuni de zbor și că n-o să mai
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Roma, în toiul verii, pentru a pune la cale o întâlnire neoficială de zece minute. Detest orașul ăla! Simt cum devin idiot în bazarul ăla cu turiști! Și mai trebuia să și petrecem ceasuri întregi în arhivele alea roase de molii, pentru că tipul nostru era pasionat de scrierea uncială sau de mai știu eu ce altă nerozie. Trebuia să dăm de el aici - pură întâmplare, firește, numai că era o întâmplare de mărimea unui cartuș pentru pușcă de vânătoare, vârât în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
să te razi. Dar Calliope cea din timpul nopții nu făcea decât să mângâie părul sau să-l guste. Într-o noapte, pe când tocmai făceam asta și alte lucruri, am observat o umbră pe perete. Am crezut că-i vreo molie. Dar, uitându-mă mai atent , mi-am dat seama că era mâna Obiectului, ridicată peste capul meu. Mâna ei era complet trează. Se strângea și se desfăcea, eliberând tot extazul din trup În Înfloriturile ei secrete. Ceea ce făceam Împreună, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pași în încăperea împuțită, când un glas autoritar ne opri: Stați unde sunteți! Nu prea vedeam clar, dar o siluetă ieși din întunericul înconjurător și se înfățișă înaintea noastră. Avea o mantie ce părea roasă de timp și de câteva molii, iar în mâna dreaptă ținea un revolver. În puțina lumină de care beneficiam, mi-am dat seama că are trăsături aspre, întărite de vreme și de o climă nu prea blândă. Se uită întâi la Vladimir, pe care-l salută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de memoria bu ni cului tău. Băiatul bombăne: — Mai bine și-ar frânge toți ăștia de-aici pana și nu s-ar mai osteni fără rost. Că dacă nu i-ați încuraja tu și alții ca tine le-ar mânca moliile lucrările în sertar. Pleacă, atunci! se înfurie Vipsania. Îmbufnat, adolescentul se mută câteva scaune mai încolo. Copil răzgâiat și prost crescut! oftează îndurerată mama. O să stea singur cuc, dacă așa îi place. Și dintr-odată o cuprinde atât de rău
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dame doarme-n pat. De lumină ca tâlharii Se ferește binișor, Pe ferești se suie noaptea Dibuind încetișor; Cordeluțe și nimicuri Iată toate-a lui averi... Darnic când nu vrei nici una Și sgîrcit dacă le ceri. În volumul ros de molii Cauți noaptea adevăr Și-ntîlnești lipită-n file Vița-i galbenă de păr. El dă gânduri ne-nțelese Vârstei crude și necoapte, Cu icoane luminoase O îngînă-ntreaga noapte. Când de-o sete sufletească E cuprinsă fata mică - A dormit cu ea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
se-nșiră ca mărgelele pe ață. Atunci lumea-n căpățână se-nvîrtea ca o morișcă De simțeam, ca Galilei, că comedia se mișcă. Amețiți de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii, Confundam pe bietul dascăl cu un craiu mâncat de molii Și privind păinjenișul din tavan, de pe pilaștri, Ascultam pe craiul Ramses și visam la ochi albaștri Și pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildă Către vre-o trandafirie și sălbatecă Clotildă. Îmi plutea pe dinainte cu al timpului
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
sosit o scrisoare de la Ōsaka... Diego scoase din buzunarul sutanei ponosite o dată cu rozariul un plic desfăcut. Apoi își îndreptă spre misionar ochii lăcrimoși spunând: Iar ne ponegrește Ordinul Sfântul Petru. Misionarul despături la flacăra lumânării ce pâlpâia ca aripile unei molii scrisoarea de pe care picături gălbui de ploaie șterseseră cerneala. Fusese scrisă cam cu douăzeci de zile înainte de către superiorul său, părintele Muñoz din Ōsaka. Acesta înfățișa starea de fapt din Ōsaka unde se întețea ura față naifu de la Edo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și mai tare decât înainte, ca și cum ar fi încercat să-i întețească furia misionarului. Acesta apropie lumânarea de marginea scrisorii lui Diego. Sub limbile flăcării, hârtia acoperită cu scrisul acela copilăresc deveni castanie, apoi se mistui pâlpâind ca aripile unei molii. Chiar și după ce șterse în acest fel izvorul mâniei sale, sufletul tot nu i se liniști. Împreunându-și mâinile și îngenunchind pentru rugăciune, murmură: „O, Doamne, Tu știi care dintre mine și iezuiți îți este mai de folos în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și pe Velasco pentru a-i apăra. Însoțitorii mergeau înainte în recunoaștere. Toate aceste ordine le dăduse Tanaka. În depărtare, fumul lăsa pe cer dâre ca de gălbenuș. Pe măsură ce înaintau, zăreau flăcări portocalii pâlpâind prin fum ca niște aripi de molie. În răstimpuri, se auzeau în surdină niște sunete ca de boabe de fasole pocnind. Să fie puști? Cu mâinile ridicate, Tanaka opri convoiul și își ciuli o vreme urechile. Apoi încuviință solemn și zise cu aer de căpitan: Nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
celui înfrânt în bătălie. „Speranțele...” murmură Velasco abătut, „ni s-au risipit.” Vlăguiți și ei de puteri, cei trei soli se uitau la flacăra lumânării ce se zbătea ca și cum și-ar fi dat ultima suflare. Se zbuciuma întocmai ca o molie ce se stinge după ce și-a isprăvit forțele. — Nu ne mai rămâne decât se ne întoarcem în Japonia. În mintea samuraiului răsuna încă în surdină cântecul răsădirii orezului pe care-l fredonaseră mai devreme supușii săi. Cântaseră melodia aceasta îmbătați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
jos, cu privirea În sus, poate se uită la stele. Cine ține camera, nu o ține deloc bine, imaginea tremură. Rupert pare cuprins de friguri. Rupert murmură ceva, dar nu se aude ce spune. Din când În când, țipă. O molie trece În zbor, dansând În lumina focului. Vera vorbește. N-ar trebui să faci asta. Nu-l ceartă. Pare foarte blândă. Probabil Îi spune lui Rupert să nu mai facă atâta gălăgie, fiindcă ceilalți dorm. Rupert nu răspunde. Camera continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la păstrare, Într-o memorie care duce Înapoi În trecut, dar Într-o zi se va derula Înainte. La asta se uita Harry. Se lăsase absorbit de lumea aceea și-și simțea și el ochii orbiți de fum, atins de moliile care zburau la Întâmplare, blocat Într-un context care reprezenta Întreaga lume, singura lui existență. Nu poate să clipească de frică să nu piardă vreo milisecundă. Memorează tot ce e de memorat, momentul ăsta, și următorul, și următorul, și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
îndreptățește este aproape: Cine va vorbi împotriva Mea? Să ne înfățișăm împreună!" Cine este potrivnicul Meu? Să înainteze spre Mine!" 9. Iată, Domnul Dumnezeu Mă ajută: cine Mă va osîndi? Într-adevăr, se prefac cu toții în zdrențe ca o haină: molia îi va mînca. 10. Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul Robului Său! Cine umblă în întuneric și n-are lumină, să se încreadă în Numele Domnului, și să se bizuie pe Dumnezeul lui. 11. Iar voi toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
în veci, și neprihănirea Mea nu va avea sfîrșit. 7. Ascultați-Mă, voi care cunoașteți neprihănirea, popor, care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor, și nu tremura de ocările lor. 8. Căci îi va mînca molia ca pe o haină, și-i va roade viermele cum roade lîna, dar neprihănirea Mea va dăinui în veci, și mîntuirea Mea se va întinde din veac în veac." 9. Trezește-te, trezește-te și îmbracă-te cu putere, braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
cunoașterea supremă prin moarte. Dacă în Comisionarul se excelează în monologul dialogal al spațiului închis ("piesă de cameră" cu irizații romantice), Arhivarul este o desfoliere aproape vetero-maniacală, am zice, de închipuiri nu o dată cu fibră kafkiană, dar și mateină. Cufărul cu molii spațiu infinit al reveriei plăsmuitoare de fantasme cu amintiri trăite/visate, frenezia recompunerii prin magie fabulatorie a ființei ca obiect sacral și a Lucrului ca timp oprit, încrustat, sufletul vagant prin epoci și medii copios populate cu vedenii oferă lecturii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
legătură de chei prinsă cu un lanț de o gaică a pantalonilor, alese cheia potrivită, descuie lacătul și deschise în fine lada. Un roi negru, zumzăitor îi păli peste față. Rămaseră buimaci câteva minute, până ce vârtejul produs de mulțimea de molii minuscule, zburătăcind orbite de lumină prin cameră, se domoli. Moliile acoperiră uniform pereții, mobilele, hainele, lăsând să plutească, suspendat în aerul încăperii, o pulbere fină ca polenul, care provocă celor doi o criză de strănutat. Când se dezmetici puțin și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a pantalonilor, alese cheia potrivită, descuie lacătul și deschise în fine lada. Un roi negru, zumzăitor îi păli peste față. Rămaseră buimaci câteva minute, până ce vârtejul produs de mulțimea de molii minuscule, zburătăcind orbite de lumină prin cameră, se domoli. Moliile acoperiră uniform pereții, mobilele, hainele, lăsând să plutească, suspendat în aerul încăperii, o pulbere fină ca polenul, care provocă celor doi o criză de strănutat. Când se dezmetici puțin și când prăfăria din aer se rarefie, Filip se putu uita
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
într-un roșu nenatural, piciorul din față ridicat grațios și înțepenit într-o poziție de balet comic, rotilele cu care erau prevăzute celelalte trei picioare și, în fine, blana și coama destrămate, devenite jalnice smocuri țepoase mustind de larve de molii. Ți-l prezint pe Leo, fostul meu colaborator, făcu Carol prezentarea, indicând cu un gest al mâinii conținutul lăzii. Conștiincios, corect și competent, ca orice cadavru. Acum știu unde te-am întâlnit, spuse Filip, strănutând din nou. în parcul municipal
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fără să știe dacă a plecat Carol sau nu. Filip a rămas în cameră revenindu-și din timp în timp din lungi leșinuri epuizante; acolo, în întuneric, sub semnul morții, singur pe o ladă de lemn, în care roiuri de molii cu o foame cosmică devorau cadavrul unui leu pe rotile, depunându-și cu fervoare ouăle în țesuturile destrămate; acolo unde cari minusculi transformau mobilierul și lemnăria casei în rumeguș; acolo unde generații succesive de insecte rezistente, imunizate deja și parcă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]