836 matches
-
alături de importanța deosebită a rezultatelor cunoașterii în domeniul gândirii sociale a făcut să asistăm în ultimele secole la o expansiune accelerată a domeniilor și teoriilor ce i se circumscriu. În spațiul european, fenomene cum ar fi reducerea mortalității sau eradicarea molimelor au condus la o creștere numerică semnificativă a populației, cu consecințe directe în planul vieții sociale. Progresul tehnic, cel tehnologic, fluidizarea comunicării, a deplasării indivizilor, apariția produselor de serie ș.a. au avut la rândul lor consecințe sociale importante. Preocupările gânditorilor
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
la Tălmăcel în mod independent de Tălmaciu. Populația satului fluctuează foarte mult. O imagine diacronică a mărimii populației ne-o oferă lucrarea Mărginenii Sibiului: astfel, în secolele XV-XVII se înregistrează o spectaculoasă creștere demografică, în ciuda perioadei extrem de frământate și în ciuda molimelor (de la 10 familii în 1488, la 232 de familii în 1722). La începutul secolului XIX, Tălmăcelul avea o populație de aproximativ 1200 de oameni, iar între 1900 și 1975, populația Tălmăcelului scade de la 1571 locuitori la 1504 locuitori. La 1900
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
deși în prezent populația de etnie germană este foarte redusă; arderea și prădarea satului de către banul Udrea în 1599, ca pedeapsă pentru refuzul sașilor de a oferi animale și alimente pentru armata lui Mihai Viteazul, ce fusese victorioasă la Șelimbăr; molimele, secetele, incendiile și războaiele ce au devastat satul de-a lungul timpului și au determinat populația să găsească resurse pentru a revitaliza viața comunitară; sau tragedia produsă asupra satului prin colectivizarea încheiată în 1962 și care a umbrit tot trecutul
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
din Banchetul poate fi plasată în anul 416 (Socrate avea 53 de ani); în 430, după consemnarea lui Tucidide, a fost marea ciumă din Atena de care a murit și Pericle un an mai târziu (429). Urmează că în anul molimei Socrate avea 39 de ani, aproape de vârsta pe care Agathon o are în momentul Banchetului. Iată un scurt dialog Socrate-Agathon: Agathon: „Nu mai sunt în stare, Socrate, să-ți stau împotrivă. Fie cum zici tu”. Socrate: „Nu, iubite Agathon. Nu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
vorbirea despre Eros pe care am auzit-o cândva (s.m.) de la o femeie din Mantineia, Diotima”. De acest cândva e vorba. De ce? Pentru că Diotima începe prin a-l combate pe Socrate, numai că este vorba despre acel Socrate din timpul molimei și părerea lui de atunci e identică părerii lui Agathon din momentul Banchetului (ceea ce vrea să spună că Socrate însuși se rafinează trecând de la dialogurile de tinerețe la acelea de maturitate, inclusiv Phaidros și Banchetul). În felul acesta devine foarte
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
tehnologice în creșterea productivității și dominanței sectorului agricol în sistemele economice tradiționale, dezvoltarea a fost puțin posibilă și extrem de lentă (chiar dacă, temporar, au avut loc creșteri economice, ele erau rapid înlocuite de perioade de descreștere, ca urmare a secetei, războaielor, molimelor/epidemiilor etc. - J. HYPERLINK \l "Gimpel" Gimpel, 1983). Pământul necesar activităților agricole, ca principal mijloc de producție, a fost determinantul principal în structurarea claselor sociale și a unei mobilități verticale limitate a acestora (vezi și HYPERLINK \l "Lenski" Lenski, 2002
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
naturală ce favorizează asemenea agenți patogeni. Dacă li se oferă și condițiile climatice adecvate reproducerii (temperatură, umiditate, vânt și așa mai departe), atunci sunt Îndeplinite condițiile clasice necesare răpsândirii În progresie geometrice a unei epidemii. În schimb, diversitatea este dușmanul molimelor. Pe un câmp cu mai multe specii de plante, numai câțiva indivizi sunt susceptibili de a fi vulnerabili la un anumit agent patogen și este probabil ca ei să fie și răsfirați. Logica matematică a epidemiei nu mai funcționează. După cum
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
director de teatru traduce, pentru îmbogățirea repertoriului Teatrului Maghiar din Cluj, cinci piese din dramaturgia română clasică și contemporană: O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, Meșterul Manole de Octavian Goga, Prometeu de Victor Eftimiu, Manechinul sentimental de Ion Minulescu și Molima de Ion Marin Sadoveanu - toate transpuse în maghiară pentru prima oară. Traducerile vor fi publicate, în 1934, în Román drámaírók könyvtára öt kötetben. K. a mai alcătuit în 1932 un volum de traduceri din poezia populară română, sub titlul A
KÁDÁR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287696_a_289025]
-
Ruja, fiica unui hoț de cai, feminității i se substituie o voință crâncenă. Neînduplecată, ea vrea să taie nucul, iar pe terenul liberat să planteze vie. Fixată în această decizie, își asociază sprijinul tinerilor din jur, încredințați că nucul provoacă molime și suge „tot sucul satului”. Cum coaliția partidei tinere nu poate fi înfrântă, Odobac se spânzură în vârful nucului. „Tu tot tare rămâi până la sfârșit”, conchide el, murind. Posteritatea a arătat interes mai cu seamă volumului de schițe Din lumea
GARLEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
a amintirilor dureroase, dar și un inedit calendar al sărbătorilor tradiționale și al conștiinței românești ocultate de comunismul instaurat în țară: „Încă o dată, încă o dată, / Suferă țară nevinovată // Pleacă streinul, vine streinul, / Altul e gâdele, unul e chinul // Foametea seceră, molima bântuie / Nimeni nu spune vorba ce mântuie // Greu e și lanțul pe trupul căzând / Mult mai greu este lanțul pe gât // Fuge prin codru pasărea-albastră, / Inima, Doamne, inima noastră. Țipă rănită sub negura zării / Inima, Doamne, inima Țării.” Arta poetică
HERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
Ar fi scris el însuși un fel de reportaj, Groază, ultimul haiduc român, apărut postum în „Columna lui Traian” (1873). Se încântă de povești și basme, îi plac legendele. De beletristică ține și Holera (1853), o evocare realistă a cumplitei molime care bântuise Moldova pe vremuri. În litigiu de mai bine de o sută de ani, Cântarea României a fost atribuită, pe rând, lui R., lui N. Bălcescu, precum și amândurora. Autor dramatic lipsit de șansă, R. a compus două piese într-
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
fie date în vileag. Nu de puține ori aceste intervenții provocau moartea femeilor. „Văzându [...] aciastă boală de la Dumnezeu trimeasă asupra norodului” Pedeapsa divină evocată de Safta Cantacuzino în diata ei din 1719 era, probabil, epidemia de ciumă din anii 1718-1719. Molimele - invazii virotice având drept țintă colectivitățile, iscate în primul rând din pricina condițiilor (constatate de călătorii străini 553) în care locuiau oamenii - îi omorau deopotrivă pe bărbați (Drăghici, fiul marelui postelnic Constantin Cantacuzino, a murit de ciumă la Istanbul, deși n-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
acest ticălos de pământ ...” - Radu Greceanu) ori așteptau în locuri securizate (incinte care interziceau comunicarea cu un exterior periculos, așa cum l-a găsit Hercul Daissoli [Ercole Dalmatul] pe regele Ioan I Zápolya „la Alba Iulia, împresurat din toate părțile de molima grozavă a ciumei” 555) sau în spații izolate și neinfestate („Iară Dumitrașco-vodă [Cantacuzino], vădzându atâta omor, au ieșit în deal la Gălata cu boierii, și acolo ședè” - Ion Neculce), elitele au plătit un obol însemnat acestei boli neiertătoare. „într-această
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
murit de ciumă [epidemia stanbuliotă din 1697] fii-sa, doamna Mariea, carea o ținea Costandin-vodă Duca, fiind mazăl la țarigrad”. De ciumă murise, în 1554, la Sibiu, Despina Milița, văduva lui Neagoe Basarab, chinuindu-se, se pare, foarte rău, fiindcă molima din 1553-1554 provoca dureri cumplite ale mâinilor și picioarelor. Se spune că bolnavii își rupeau mâinile cu dinții 556. Ciuma i-a răpus, în 1574, la Moscova (să constatăm că victimele erau departe de casă), pe fiul lui Bogdan al
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
răpus, în 1574, la Moscova (să constatăm că victimele erau departe de casă), pe fiul lui Bogdan al IV-lea Lăpușneanu și pe soția lui. Și încă o văduvă moartă din cauza ciumei: Doamna Stanca a lui Mihai Viteazul, răpusă de molima care a înspăimântat Brașovul în 1603 557. Bolnavii de lepră (li se spunea mișei, gubavi ori calici), dimpotrivă, erau ei cei izolați spre a se împiedica extinderea infestării. Se vorbește despre astfel de locuri în hrisoave încă din vremea lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Al. G. Florescu, s-a putut acorda câțiva ani un premiu substanțial, de 25 000 de lei, purtând numele donatorului. Printre lucrările distinse s-au numărat Domnișoara Nastasia de G. M. Zamfirescu (1929), Oameni feluriți de Anton Holban (1930), Molima de Ion Marin Sadoveanu (1932), Căprița de Petre Drăgoescu (1933), Dridri de Ion Cantacuzino (1935). Editura societății a tipărit (în „Colecțiunea de teatru românesc SADR”), până în 1938, circa douăzeci de piese, printre care Păcală de Horia Furtună, Domnișoara Nastasia de
SOCIETATEA AUTORILOR DRAMATICI ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289746_a_291075]
-
Colecțiunea de teatru românesc SADR”), până în 1938, circa douăzeci de piese, printre care Păcală de Horia Furtună, Domnișoara Nastasia de G. M. Zamfirescu, Omul care a văzut moartea de Victor Eftimiu, Papagalii de Const. Rîuleț, Jucării sfărâmate de Caton Theodorian, Molima de Ion Marin Sadoveanu, Frați de cruce de Paul I. Prodan, Sosesc deseară de Tudor Mușatescu, Dracul de Mihail Sorbul, Pui de lup și Joc primejdios de Lucreția Petrescu ș.a. Comitetele de conducere ale S.A.D.R. au întreprins numeroase
SOCIETATEA AUTORILOR DRAMATICI ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289746_a_291075]
-
sub comanda celui de-al doilea fiu al său, Ismail Pașa, căci primul fiu, Tossun Pașa, fusese răpus de ciumă cu câțiva ani mai Înainte. Am fost unul dintre primii medici angajați În acea expediție; dar În timpul pregătirilor a izbucnit molima, lucru ce m-a făcut să renunț la o călătorie care se anunța obositoare și periculoasă, cedând altuia locul meu și Întorcându-mă În Siria. La puțin timp după aceea am aflat că expediția eșuase, că nici unul dintre cei doisprezece
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În afara zonei interzise și, spre norocul meu, nu a fost contaminată de ciumă. Ciumă necontagioasă. Succesul autorului În Spitalul Ciumei, la Peratc "Ciumă necontagioasă. Succesul autorului În Spitalul Ciumei, la Pera" Faptul că eu Însumi nu am fost afectat de molimă - și nici nu am transmis-o familiei mele - mă făcu să cred că nu aveam nici o predispoziție de a fi contaminat. Eram totodată de părere că ciuma nu era contagioasă. Pentru a mă lămuri În privința acestui lucru, mi-am oferit
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de zile. Înainte de a sosi În localitate am petrecut o seară extrem de plăcută În compania unui căpitan englez. Cu această ocazie am cunoscut un doctor englez, domnul Keir, care mă informă că medicii englezi din India aveau păreri divergente În ceea ce privește molima din Pali: unii considerau că era un gen de febră contagioasă specifică Indiei, În timp ce alții declarau că boala este identică cu ciuma atât de des Întâlnită În Orient, cu precădere În Turcia și Egipt. Medicul spuse că ar fi extrem de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lună a anului. După o ședere de patru zile, ne-am Îmbarcat din nou, luând În acel răstimp o rezervă de apă proaspătă, păsări domestice și altele - Însă nu departe de coastă, păsările noastre domestice au pierit răpuse de o molimă, așa că am fost obligați să trimitem un mesaj la insula Sfânta Elena pentru a ne procura provizii proaspete. Au fost câteva cazuri de deces la bord, anume câțiva invalizi și un marinar despre care se știa că bea fără măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
-lea, cf. M. Szuppe, op. cit., pp. 294-295 n. 36, confirmată de relatarea lui Edward Stirling, editată recent de J.L.Lee, The Journals of Edward Stirling in Persia and Afghanistan, 1828-1829, Istituto Universitario Orientale, Series Minor 36, Napoli, 1991. 328. Menționarea molimei și a celor câteva decese de la bord nu poate fi totuși pusă pe seama holerei, care nu și-a făcut apariția În Africa de Sud, după cum arată geografia istorică a bolii, decât În portul Durban, cf. G. Brătescu În Holera pe pământ românesc
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
tânărul spițer Honigberger ajunge În București, și despre care nu avem decât amănunte vagi, doi doctori români susținuseră disertații doctorale medicale: Ioan Serafim 4, la Paris, și Teodosie Gheorghiade, la Halle, ambele publicate În 1815, având o evidentă legătură cu molima bucureșteană de ciumă din 1813-1814, de care Honigberger nu avea cum să nu afle. De aceea putem identifica aici o porțiune din interesul său pentru practica curativă antiepidemică, ce avea să se dezvolte major mult mai departe și mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și pitorești, În memoriile de călătorie sau În corespondență, experiența asiatică, e pentru că deseori insolitul situațiilor și peisajul Însuși depășesc limitele umanului- insolit și limite pe care Moorcroft, bunăoară, În 1823, le află În cadavrele celor degerați sau răpuși de molime, trupuri răspândite pe drumul dinspre Panjab către Kashmir și Tibet. Geografia nouă - pentru a spune ca Amfilohie al Hotinului - impune reeavaluarea Întregului vocabular al experienței comune, pentru că imensul, austerul, sublimul sau aglomerația nu mai sunt termeni care să spună același
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
baroc (1933). Pe de altă parte, beletristica propriu-zisă este firavă și puțin semnificativă până către sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Volumul de poezii Cântece de rob (1930) ori piesele de teatru Metamorfoze și Anno Domini... (ambele din 1927), Molima (1932) nu impun o voce distinctă, deși maniera tradiționalistă (gândiristă chiar, în poeme) este concurată, în creația dramatică, de o profundă influență strindbergiană și ibseniană sau expresionistă, ce îi dau o notă particulară în epocă. Realizarea majoră a lui S.
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]