646 matches
-
a vorbi. Cânta și foarte frumos, muzică folclorică, participa la concursuri și era apreciată pentru acest talent. Era îndrăzneață, însă plină de tact și cu mult bun simț. Când râdea se vedea că e o fire deschisă, reușind să ne molipsească imediat cu veselia sa, cu râsul ei în cascade nestăvilite. În momentele când râdea, se evidențiau dinții albi, frumoși și gura cu buzele pline, frumos conturate pe fața luminoasă și simpatică. Era și foarte inteligentă, se dedica studiului cu multă
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
lăfăia zi de zi.” Anica nu s-a sfiit să-i dea un pupic dulce deși erau în „spațiu public” fiind pe deasupra și asistați. E adevărat, numai de surioară cu logodnicul ei care-i priveau cu condescendență. Ce mai, se molipsise de „orașeanism”. Ionel spera că nu cronic. Trecând pe la hotel să recupereze bolidul au colindat apoi marele oraș ca turiști. Pe la 5:30 erau în fața palatului lui Iosup. Anica, cu o curiozitate mai mult afișată, întrebă: - Aici am fost concepute
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
cacofonia doamnei poete, între altele, cea de la p. 20, unde-i publicat „poemul deschiderii“, O singură bătaie: «voi îmbrăca cămașa nemuririi»; în aceste circumstanțe, invităm Distinsul Receptor „să le sară cu privirea“, căci nu aparțin vreunui „jalon“, și, de-i molipsit cumva, sau, în ultimă instanță, dacă dorește să scape de această „viroză a textului valah-contemporan“, îl îndemnăm să ia „leacul cel mai eficient“ din articolul Cacofonie, cacofonită, ligamentită, de la paginile 61 - 66 ale lucrării noastre, Dicționar estetico-literar, lingvistic, religios, de
LIRISMUL DE PE TĂIŞUL ALBASTRU AL UNUI HANGER SELENAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370601_a_371930]
-
insistat Și-aș fi pășit și eu, în rând cu tine Pe drumul verii noastre înrămat De maci albaștri, răsucind lumina Mereu dinspre apus spre răsărit N-aș mai fi scris cu umbre pe retina Unei priviri care s-a molipsit De ploi și de atingeri incomplete... Aseară ți-a bătut un ram în geam Și o vioară ți-a cântat cu sete A dor cumplit de țărmul ce-ți eram... Referință Bibliografică: Spune-mi... Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SPUNE-MI... de AURA POPA în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369570_a_370899]
-
ascunzându-se de naziști, izbindu-se cu toată forța în trupul plăpând al lui Lolek. Ochii săi mari îi întâlniră pe ai lui, iar mâinile li se împreunară fără voie. Uitând pentru o secundă de ce fuge, Ginka râse cu poftă, molipsindu-l și pe îngânduratul Lolek. - Scuză-mă!... - De ce fugi așa? S-a întâmplat ceva?, o interogă el scurt, privind în urma ei. - Ofițerii ăia mă urmăresc... răspunse precipitat. Inspirația de moment ori poate îndrăzneala instaurată brusc, îl făcu pe Lolek s-
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
anul când Josémaria trebuia să meargă la școală, tatăl său a rămas fără serviciu. Fabrica de materiale textile unde lucra ca muncitor s-a închis, iar patronul și-a trimis oamenii acasă. Dolores era înnebunită. Santiago era mai mereu bolnăvicios, molipsindu-i și pe cei doi frați mai mari ai lui, Josémaria și Carmen. Astfel, familia Escrivá a fost nevoită să se mute din oraș și să plece la Logroño, o localitate tot din nodrul Spaniei, la circa trei sute de kilometri
JOSÉMARIA ŞI ÎNCEPUTUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368110_a_369439]
-
-te cum căutai nervos asfințitul între coperțile zilei să nu-mi ghicești bucuria de-a mă juca în sfârșit cu soarele tău mă prefăceam că lipesc afișe de gând pe marele zid (chinezesc ?) al nebuniei de nisipuri mișcătoare te-am molipsit și-ai început să mă vezi cu ochii mării deschiși abrazivă formă abstractă poleită pe țărm acum pot să-ți șoptesc că peregrinările noastre prin lumea dezastrelor au luat sfârșit tu cuprinde-mă cu brațele tale albastre așază-ți liniștea
ASTĂ SEARĂ... de AURA POPA în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353466_a_354795]
-
dacă scap nevătămată, nu mai pun piciorul pe acolo? Dar, ca un făcut, la numai câteva ore, fremătam nerăbdătoare s-o iau de la început. În mediul de la oraș, odată cu intrarea la liceu, mă orientasem rapid spre puținii colegi care erau molipsiți cu microbul montan. Dacă ar fi să răsfoim „registrul de prezență” al cabanei Negoiu din anii optzeci, de bună seamă că numele noastre s-ar citi cu regularitate de ceas. Eram tratați aproape ca niște membri de familie. Țin minte
MUNŢII FĂGĂRAŞ, PENTRU CĂ EXISTĂ !* de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354439_a_355768]
-
din 15 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului "Maitreyi era neagră ca o țigăncușe". Eliade mergea "la țigănci". De acolo a prins el pofta de pielea neagră. El, marele cercetător nu știa că atingându-se de țigăncile din România, se va molipsi pe veșnicie de cultura indiană. Va fi aflat el cu siguranță despre teoriile originii indiene a romilor. Sensul alegoriei din "La țigănci", adică ghicirea țigăncii dintre cele trei fete din bordei, este o șaradă care se explică prin istoria cuvântului
MIRCEA ELIADE ȘI ȚIGANII de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354234_a_355563]
-
și arborele îți face semne din frunze când e atins de ea. Natura umană intră în rezonanță cu natura cosmică. Omul se îndumnezeiește. Își confecționează aripi și încearcă zborul suprem. E un tumult care nu poate fi stăvilit. Cine se molipsește de Poezie devine rob și supus acestui jug dulce. Cei care au prins acest microb, se recunosc de departe. După strălucirea din ochi, după bătăile inimii. Ea va curge prin vene, la fel ca maladia iubirii, în inimile copiilor de la
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
Parascheva cu lacrimi de pelerin printre arome adânci de struguri copți și prin frenetice miezuri de nucă. E iarăși octombrie și iar plânge și mama cu lacrimi și crizanteme la mormântul tatălui meu. E iarăși octombrie și cerul s-a molipsit ereditar de galbenul frunzelor ce mor și soarele iar, până și pielea Dumitrului din Basarabi, până și mirul pe inimi prelins din inima tizului său tesalonicean; chiar și pământul negru tot de galben se pregătește deschizându-și pântecul semințelor de
OCTOMBRIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347154_a_348483]
-
mai sfinți pământul dacă Biserica și-ar pierde sfințenia ei? Și unde ar fi adevărul, dacă hotărârea actuală, ar fi contrară celei de ieri? în Biserică, adică printre membrii ei, se nasc învățături false, dar atunci membrii care s~au molipsit se despart, realizând o erezie sau o schismă, și nu mai întinează sfințenia Bisericii. Biserica se numește una, sfântă, sobornicească (catolică și universală), apostolească; pentru că ea singură este sfântă, pentru că ea aparține întregii lumi, și nu vreunei regiuni; pentru că prin
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS – ÎN VIZIUNEA TEOLOGULUI ORTODOX RUS ALEXANDRU HOMIAKOV [Corola-blog/BlogPost/357117_a_358446]
-
și-a dat seama că plouă și apa-i șiroiește pe obraji și pe umeri... Era bucurie mare în casă. Andrei, după ce trecuse foarte bine de bacalaureat, a trecut la fel de bine și prin examenul de admitere. Fericirea lui i-a molipsit pe toți ai casei. După masa de prânz, la cafea, au venit în vizită doi colegi de liceu cu prietenele lor, toți fericiți ca sunt declarați studenți și Adriana a trebuit sa le povestească despre programul facultății, despre modul de
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
Safir Publicat în: Ediția nr. 568 din 21 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Ai scris atâta poezie Încât eu mă-ntreb bezmetic: De unde atâta frenezie Și atâta har poetic?! Ai scris atâta poezie De recunosc, nu ai pereche! M-ai molipsit de algezie, Pe “ele” le-a-nțepat o streche! Și-ai scris atâta poezie Că mă întreb, subit, femeie: Cât am dormit în amnezie?! Ești înger, drac sau, poate, zeie? Eram bolnav de alezie, Dar am plătit o liturghie; Citesc acum la
AI SCRIS ATÂTA POEZIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358126_a_359455]
-
că măcar, Poți să strigi: „curat-murdar!” Discursul unui candidat Chiar din primele cuvinte Zic: e sincer, nu mă minte, Hotărât e să pornească ...Și să se căpătuiască! În umbra lui Caragiale În Ploiești dac-am trăit, De umor m-am molipsit, De-i eram contemporană ...Eram și republicană! ---------------------------------- Gențiana GROZA Cluj-Napoca iunie 2012 Referință Bibliografică: Gențiana GROZA - ÎN UMBRA LUI CARAGIALE / Gabriela Gențiana Groza : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 541, Anul II, 24 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
ÎN UMBRA LUI CARAGIALE de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357645_a_358974]
-
curată”, prăjeli peste prăjeli, scăldate ceai! Și se mai miră unii de ce lumea se face din ce în ce mai grasă. Obezi, supraponderali peste tot! Se pot remarca chiar și de „terasa” unui autobuz în mișcare. Trebuie să am mare grijă să nu mă molipsesc și eu! Mergem mai departe (căzută pe gânduri...)! Ce mi-a atras atenția la britanici este o oarecare toleranță, sau poate îngăduința de a nu respecta regulile de circulație în totalitate. Răbdători nu sunt cu siguranță, pentru că aici toată lumea se
JURNAL LONDONEZ (11) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 494 din 08 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358626_a_359955]
-
și arborele îți face semne din frunze când e atins de ea. Natura umană intră în rezonanță cu natura cosmică. Omul se îndumnezeiește. Își confecționează aripi și încearcă zborul suprem. E un tumult care nu poate fi stăvilit. Cine se molipsește de Poezie devine rob și supus acestui jug dulce. Cei care au prins acest microb, se recunosc de departe. După strălucirea din ochi, după bătăile inimii. Ea va curge prin vene, la fel ca maladia iubirii, în inimile copiilor de la
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
zise în sfârșit Cocoș. Și să fie-ntr-un ceas bun... -Acum mai veniți de-acasă, răspunse Rodica. În sfârșit, ați priceput...Noi nimic nu am băut, da’ am fost la Anton Pann, la cenaclu și zău că ne-am molipsit... -Aoleu!-zise Cocoș...Cu bulgaru’ nu-i de glumă...Mai ales că-i și țigan pe deasupra... -Hopa, v-ați dat foc la valiză. Anton Pann n-a fost țigan și nici bulgar. Era aromân, na, le-o reteză elanul Elena
BATE FIERUL CÂT E CALD (CONTINUARE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350726_a_352055]
-
sută de ani! Acum vor trece strănepoții noștri pe bicicletă!, preciză generalul Eremia Grigorescu, așezat pe marginea sarcofagului din care abia ieșise. Praful fin se împrăștiase de jur împrejurul său ca aură de sfânt. Căpitanul Ignat își reprimă pornirea de care se molipsise în tranșeele aliaților ruși. - Domnule căpitan, sunt convins că acum după ce-au trecut o sută de ani de când l-am bătut pe Kurt von Morgen cu toată artileria lui cu tot, îmi pot permite să trec și pe la Măriuca
GENERALUL ŞI BICLA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359434_a_360763]
-
oameni care ar trebui să-l combată. Și o spun pe șleau: Am avut asemenea tresăriri chiar la prestațiile domnului Crin Antonescu din scurta campanie care s-a încheiat în joia de dinaintea lui 29. Simțeam cum demagogia lui Băsescu îl molipsise și, chiar fără să vrea, spunând în fond alte lucruri, îi imita în unele momente și discursul și modul hazardat în care făcea promisiuni și retorica lipsită de fond a unor apeluri sentimentale pe care le lansezi doar când încerci
DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAŢIEI (5) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360047_a_361376]
-
fond alte lucruri, îi imita în unele momente și discursul și modul hazardat în care făcea promisiuni și retorica lipsită de fond a unor apeluri sentimentale pe care le lansezi doar când încerci să vezi „dacă ține șmecheria”. Da: se molipsește. Din păcate la noi, demagogia nu mai e un subiect de pamflet. Datorită lui Băsescu („ aici banii dumneavoastră”, „vin la primărie”, „să trăiți bine”, „mogulii”, „dușmanii mei-dușmanii poporului”) ea a devenit în politica noastră un virus pernicios care se molipsește
DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAŢIEI (5) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360047_a_361376]
-
molipsește. Din păcate la noi, demagogia nu mai e un subiect de pamflet. Datorită lui Băsescu („ aici banii dumneavoastră”, „vin la primărie”, „să trăiți bine”, „mogulii”, „dușmanii mei-dușmanii poporului”) ea a devenit în politica noastră un virus pernicios care se molipsește ucigând ultimele resurse de bun simț național, aducând la suprafață josnicia și cele mai abjecte apucături mahalagești. De asta Băsescu nu trebuie să dispară; el trebuie stors la vedere de toate năravurile împuțiciunii demagogiei „marilor conducători” de pe vremuri, pentru a
DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAŢIEI (5) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360047_a_361376]
-
la rândul meu încântată, nu neapărat pentru imaginile văzute și cele citite, mi s-a întâmplat de nenumărate ori ca realitatea să mă dezamăgească, dar ochii sclipitori ai lui Klaus și nărăbdarea lui de a sosi mai repede decembrie mă molipsesc și pe mine. Rămân totuși prudentă și cu picioarele adânc înfipte în pământ, nu îndrăznesc să îmi fac planuri, prea de atâtea ori mi s-au năruit. Nici măcar viza pe pașaportul meu nu mă clintește, pentru că, da, peste 30 zile
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345197_a_346526]
-
mergi înainte până când vezi firma, a explicat Dinuț. - Pe lângă casa primului secretar, nu? - Da! - Păi spune-așa! a înțeles și Șelaru, după care toți și-au fixat privirea pe ușa de ieșire. Mai întâi a apărut Ana Untaru, foarte veselă, molipsindu-l și pe Dinuț. La puțin timp, a sărit și Horia și s-a îndreptat spre ușa aceea grea, ornamentată cu fier forjat. Rămas singur, Licuță s-a dus mai întâi la Ana și a felicitat-o, totodată rugându-l
Puntea măgarului. Fragment de roman: Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339240_a_340569]
-
Să știi că și eu am luptat, la Mărășești am fost, și uite că m-am întors. Ba l-am adus cu mine și pe Vanghele, pe care l-am scos din groapa cu var, în care fusese aruncat ca molipsit de tifos. Uite că trăim amândoi. Și tata a luptat la ’77. La Plevna a fost, dar s-a întors, încă victorios și cu o tabachere în buzunar, a unui turc pe care-l capturase.” Vorbele lui m-au făcut
Harta comandantului. Proză, de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339241_a_340570]