653 matches
-
să nu ieși din casă și să nu atingi vreun lucru oarecare Înainte de a te fi Îmbăiat după Împreu narea cu femeia ta; iar femeile indiene și chineze, când nasc sau lăuzesc, sunt socotite după ritual necurate și că ar molipsi tot ce ar atinge cu mâna; sau, când nasc o fată, au o mulțime de rețete simple și milenare ca să pună capăt repede unei exis tențe socotite ca un blestem, ca o pacoste. Toate femeile Își cunosc și Își detestă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
deocheată era Împănată cu locuințele gospodărești ale atâtor familii onorabile, În mijlocul cărora, dim preună cu frații și surorile mele, am crescut până pe la vârsta de unsprezece ani. Nu cunosc ca vreun vlăstar din aceste familii ale noastre să se fi molipsit de relele exemple care ne dădeau ocol zilnic și din toate părțile, ci mai degrabă Îmi vine să cred, ca un moralist fără moralitate ce sunt, că această obișnuință cu spectacolul desfrâului afișat ziua nămiaza mare și ocrotit de autorități
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu regrete, Îm preună cu mine, farmecul și pitorescul bordelurilor de odini oară, pline de zburdălnicia și vânzoleala voioasă a tinerelor preotese ale Amorului, așa cum le-am cunoscut În tinerețile noastre, pure [de] abrutizantele perversiuni trupești, de care s au molipsit mult mai târziu, de la colegele lor, și câteodată mai mult decât vă puteți Închipui; romanticoase și sentimen tale nevoie mare, dar Încheind practic și cuminte misiunea lor de furnizoare ale plăcerilor celor mai esențiale din viața noastră printr-o căsni
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu știu că zace acolo. Din când În când pietrarul se strecura la el, Îi umezea buzele arse cu apă și-i ștergea sudoarea de pe fruntea Încinsă, pe care moartea Își pusese deja pecetea. Gândul c-ar putea să se molipsească nu-i trecu prin minte. Îi era milă de străinul cu ochi de copil, care-i povestise cu atâta nostalgie despre țara aceea Îndepărtată unde se născuse și pe care parcă simțea că n-o va mai vedea niciodată. Când
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
să recite poezii și să cânte în corul școlii. Când într-o iarnă m-am îmbolnăvit de pojar, Viorica venea zilnic să-mi aducă temele și să-mi povestească ce-a fost la școală. Nu se temea că se va molipsi și ea de boala ce mă țintuia în casă, timp de trei săptămâni. Prietenia cu Viorica am continuat-o toți anii, până ce un accident stupid i-a curmat zilele. A lăsat în urmă doi feciori ca niște brazi: Vasile, învățător
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
De pe ulița noastră, s-au duc la cele veșnice Grigoraș Serafim, Ion și Dafina Grigoraș, Doca lui Ermic, Reveca lui Archip, Iliuță Ionesi. Mama îi vizita mereu pe bolnavii de tifos, fiindu-i milă de ei. Probabil ca s-a molipsit și ea și i-a transmis boala Oltei, sora mea. Mama a avut o formă de boală mai ușoară și a scăpat mai repede. Oltea însă, a zăcut la pat câteva săptămâni. Fiind voinică și mai bine dezvoltată (grăsuță), temperatura
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
-l cu multă atenție și afectivitate. În zorii fiecărei dimineți, era trează pentru a pregătii caii și căruța, pentru ca soțul ei să poată ajunge la timp pe tot traseul, cu poșta. Pasiunea pentru scrisori, colete, ziare, telegrame a soțului a molipsit-o într-o foarte mare măsură. Și-a iubit soțul și l-a înțeles, ajutându-l zi de zi, o întreagă viață. Familia lor a fost și a rămas un exemplu de conviețuire demnă și cinstită, Ion și-a prețuit
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pe lângă zestrea cu care s-au măritat așa că nu au dreptul să cârtească. Le-am chemat și pe ele să vină să audă ce hotărâre am luat, dar nu au vrut să vină că li-i teamă să nu se molipsească de tot felul de boli”, rosti cu oarecare ironie în glas Ruxanda. Costache și Maria ascultaseră vorbele bătrânilor, bucuroși că aceștia îi răsplăteau pentru grija cu care îi înconjurau dar, temându-se în sinea lor că dania părintească va stârni
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
băiatul și Emilia, și-l anunțau pe Costache să-i aștepte în gară la Vaslui. Maria când află ce vești au sosit cu scrisoarea, nu s-a bucurat prea mult, ba chiar se gândi cu îngrijorare că s-ar putea molipsi copiii lor de acea mult temută boală. Cum ea trecuse în viață prin fel de fel de situații, începu să chibzuiască cum ar putea să găzduiască pe tânărul nepot bolnav și în acelaș timp cum să-i ferească pe copii
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
un păr ce promitea rod bogat în toamnă, Maria, Zoița și Costache se sfătuiau pe șoptite cum ar trebui „doftorit” Tică și cum să-i ferească pe cei mici de contacte prea dese cu bolnavul, ca nu cumva să se molipsească de necruțătoarea boală. Cu toate îngrijirile date, deși hrănit bine și trăind în aer curat ca la țară, starea de sănătate a lui Ticu s-a înrăutățit, încât au fost nevoiți să-l interneze în micul spital din Pungești. A
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Postelnicul nu se împacă în ruptul capului cu straiele nemțești în care l-a îmbrăcat nevasta și tună împotriva „romanțelor“ din care ea ar voi să-i citească la culcare: „cine știe, drăciile care sânt înșirate acolo poate să mă molipsească și pe mine, și negreșit aceasta se poate întâmpla, pentru că toți aceia care le scriu sânt niște mireni păcătoși, niște afemeiați, niște ereteci cu coarne!“ Remarcabilă aici, ca de altfel în mai toate comediile timpului, e senzația de „copie de pe
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
mai multe specialități ce reprezentau o combinație reușită între bucătăria franceză și cea tradițional-japoneză. Vinul a fost unul franțuzesc ce costa foarte mult. Fiind europeni, am cerut și apă minerală... așa că, noi europenii, am băut numai șprițuri. Până la urmă am molipsit-o și pe Kotoha. Au fost două sticle de vin la opt oameni. Japonezii beau vinul ca atare. Ca o curiozitate culinară, trebuie să vă spun că am mâncat usturoi prăjit. Seara, Dimi n-a mai mers la hotel întrucât
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
mea, adulmecând delicioasa cafea cu lapte, mierea, untul, pâinea. Iar Menaru, răgușită, aproape afonă, a venit să se plângă de nerecunoștința lui Musever, venită în vizită de la Tekirghiol cu fiul ei Tucian. Musever susținea că s-a îmbolnăvit de gât molipsindu-se de la mama ei, pe care o acuza că are un s[ifilis] care i-a „mân cat gâtlejul“. (Urmare: i-am adus un specialist „nas, gât, urechi“, și când am plecat eu se simțea foarte bine.) Îmi spunea: „Ah
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
gâlcevi, de care n-a fost om să scape. La acestea se adăuga o neîncredere ieșită din comun, îm binată, de aceleași persoane fiind vorba, cu o încredere fără de margini; dar n-a trecut de aceste margini fără să se molipsească de prisosul de crime care stătea în firea preceptorului său. Revenit mai asiduu la Curte, după moartea lui Monsieur, l-a podidit urâtul, care i-a deșteptat curiozitatea pentru chimie despre care am vorbit în altă parte, și de care
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Terdiman fusese demis prin...avansare, așa cum se obișnuia și se va obișnui În sistemul totalitar comunist, fiind aruncat direct În confortabilul fotoliu de ștab al organizației județene a CDE, secțiunea „de masse”. În locul său, a intrat Gutman Iancu care se molipsise de la predecesor lamentările lacrimogene asupra neputinței de a organiza ca lumea comunismul evreiesc hușean. Totuși, față de perioada anterioară, dacă e să dăm credit noului responsabil, numărul membrilor partidului comunist crescuse de la 70 la 80 ceea ce, raportat la cele 2.200
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
remarcabil ce se petrece în prezența ei: lumea se adună în jur plină de speranță și îi cere: „Să nu ne lăsați, că numai în dumnevoastră avem încredere!”. În preajma ei politicienele mai tinere se poartă de parcă ar vrea să se molipsească de stilul Mona Muscă. Acest stil este aprope à la carte: conține toate ingredientele considerate virtuți politice: responsabilitatea proiectivă față de alegători, simțul proporțiilor, realismul, calmul, onestitatea intelectuală, umilința morală ca antidot împotriva orgoliului și, pe deasupra, mai are și „stomac moral
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
administrative în cadrul Direcției Aviației Civile. De zburat, zburase încă din 1941, de pe aerodromul "Romeo Popescu" din Giulești dar... ca pasageră într-o avionetă cu două locuri. Trecuse botezul aerului cu bine, fără mari emoții, dar și fără a se lăsa molipsită de entuziasmul surorii sale pentru pilotaj. Deși în epocă tinerii erau încurajați din plin să aleagă o carieră aviatică. În 1955, după cursuri speciale, devine posesoarea brevetului numărul 1 din aviația română, ca însoțitoare de bord, și este încadrată la
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
este un bolnav, iar Efimița-i este infirmieră. Ce fel de bolnav este Leonida? În ce fel își suportă soarta Efimița? Efimița nu știe că Leonida ar putea fi nebun. Deci, ea nu realizează că în preajma lui s-ar fi putut molipsi de aceeași boală. Nu este vorba de o boală a trupului. E vorba de o boală a spiritului. Și nu este vorba de spiritul oricui, ci de spiritul ROMÂNULUI. Am văzut personaje care luându-și medicamentele în ordine (căci cineva
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ajung la Priponești garnisit cu podoabele amintite. Când ai mei s-au repezit să mă îmbrățișeze strig cu voce puternică: „Stați! Nu vă apropiați de mine, că am râie și păduchi!” Am scăpat ușor de podoabele ce aveam fără a molipsi pe cineva. Tot atunci sora mai mică, cu soțul remobilizat năștea o fetiță pe care am botezat-o noi. În prima duminică din acest ultim concediu de pe front m-am dus la biserica de lângă noi și după slujbă am discutat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
diferite canale cum ne-am plimba cu taxiul... Canalele Veneției sunt frământate de aceste gondole cu mii și mii de turiști care-și manifestă bucuria existențială printr-o exuberanță deosebită, frenetică și molipsitoare. Chiar dacă ești un temperament mai rezervat, te molipsești de atmosfera generală și te trezești cântând și gesticulând alături de oamenii din cele mai îndepărtate locuri ale Terrei. Veneția trăiește de veacuri bune pe apă și câștigă din apa care poartă milioanele de turiștii pe undele sale. Mâncăm pe la diferite
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
aceste priveliști! Poate că tocmai de aceea pictorul s-a stabilit prin acele minunate locuri!... Mi s-a imprimat pe retină un limpede și prea frumos albastru al apelor din jur! Soția pictorului e de o voioșie exuberantă ce ne molipsește și pe noi, oaspeții. Veselă peste poate că are musafiri de la drum lung și mai ales că fiică-mea îi este cea mai bună și mai dragă prietenă! În ziua următoare, complet reconfortați, părăsim aceste priveliști ale apelor albastre din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
look cool și o vestimentație trendy”. O altă revistă găzduiește: „Sexfruntarea: Elena Udrea vs. Robert Turcescu”. Evident că bieții de ei nu se „sexfruntă” deloc, așa cum articolul o dovedește. Ei chiar sunt în consens deplin. La întrebarea superinteligentă (m-am molipsit, ce vreți): „De câți înțelepți e nevoie pentru a identifica un orgasm intelectual?” cei doi răspund într-un glas: de unul singur! În schimb Aly Elsidding, un fotomodel multaru, este „o balanță româno-sudaneză” și nu se sexfruntă decât cu cititoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
este voie, am oprit-o eu. N-a răbdat să nu pună mâna pe farfurii și pe tacâmuri. Din ce metal or fi de-au rezistat atât? Nu știu, însă metalele rezistă. Atunci or fi strălucit nu ca acum întunecate. Molipsindu-mă, am pipăit și eu un șervețel. Am simțit pânza aspră din care era făcut și părea prăfuit, nu atât de praful ca atare, ci de vreme. În față era o masă rotundă la care mânca starețul. Pentru că această sală
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
de serie B al ultimelor lui filme e simpatic și i se potrivește, dar nu pot să nu mă întreb ce s a întîmplat cu eleganța formală demonstrată în filmul lui de debut, Shallow Grave. E ca și cum s ar fi molipsit de anarhismul eroilor săi din Trainspotting, de alergia lor la onorabilitate și disciplină și, oricît ar vrea (deși nu sînt sigur că vrea), nu mai poate să-și revină. Dilema Veche, mai 2007 Supraviețuitorul Venus (Marea Britanie, 2006), de Roger Michell
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
adevărat cuib de holtei, unde se adunau toți tinerii din oraș și din împrejurimi, și mărturisesc că a trebuit să am o adevărată putere de voință sau mai bine zis un dezgust înnăscut contra jocului de cărți, ca să nu mă molipsesc și eu de această patimă, încunjurat cum era de oameni care nu cunoșteau altă petrecere decât cărțile. Dar, în schimb, precum zisei, m-am dedat la o îndeletnicire mai estetică, la vechea mea dragoste de pușcă. Aceasta nu puțin a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]