882 matches
-
cred ce gîndesc nici o replică nu-mi vine În ajutor Încerc să mă salvez cu o Întrebare banală) — Și ce făceau toți oamenii aceia? — Unii Își făcea cruce. Ierea și femei bătrîne cu basmale negre ca la mort; Îngropa În moloz lumînări aprinse și făcea mătănii, fel de fel de lume bătea cu palmele și cu genunchii grămada aia de praf cît mai rămase din Sfîntă biserică. Nici nu vorbea unii cu alții. Ședea așa Îngrămădiți acolo, strînși laolaltă dă ziceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de o mînă din piatră și că mai existau și alte membre și siluete, pe care nu izbuteam să le disting, scufundate În fîntînă. Mai Încolo, printre vălurile de bălării, se zărea o scară din marmură crăpată și acoperită de moloz și de frunze uscate. Norocul și gloria familiei Aldaya Își schimbaseră de mult adresa. Locul acela era un mormînt. M-am retras cîțiva pași, făcînd colțul ca să arunc o privire spre aripa dinspre sud a casei. De acolo se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
imensă desprinsă din zid se prăbușea În fața lor și o ploaie de pietre izbea În jur. În piața Îngustă, nu toți asediatorii avuseseră posibilitatea de a se trage la adăpost. Strigăte și vaiete ieșeau din norul de praf și de moloz, ca dovadă că nu puțini fuseseră loviți. Poetul se ridică Îndurerat. - Eretici blestemați, o să vă omorâm pe toți! zbiera lângă el bargello, vânăt la față. Stătea acolo, În șezut, cu picioarele desfăcute, gâfâind de mânie și de frică. Dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acolo unde o doare, nu unde se exersează cinismul politic. Astăzi, Poliția Orașului Buhuși își are sediul într-o clădire parcă predestinată reformei și modernizării. Ea a fost cândva Creșa de Copii ce aparținea fabricii de postav, îngropate acum în moloz și bălării, dar sub care, altădată, și pământul fumega și trosnea din încheieturi, de truda muncitorilor în trei schimburi. Poliția buhușeană s-a reformat și modernizat din mers, la „creșa”democrației - unii dintre bestialii ei dulăi de altădată nu mai
AG. PRINCIP. ROXANA VIZITIU. MISIUNE ŞI ONOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363856_a_365185]
-
vor fi puse tăblițe de alamă cu tot felul de informați istorice și atenționare: proprietate Gabriel Resources, fiindcă deja sunt ale companiei, achiziționate între 2002 și 2008 cum scrie în proiectul lor. Bineînțeles că au fost cumpărate la preț de moloz, dar când gabrielenii - am io motiv să-i numesc așa pe cei zece directori conduși de președintele lor Vasile Frank Timiș - își vor lua tălpășița cu munții de aur în spinare, nu înainte de-a aranja cu guvernanții statului român
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (5) – ROŞIA MONTANĂ 2012 de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363917_a_365246]
-
am trezit în față cu un zid proaspăt tencuit. Din spatele lui se auzeau hohotele de râs. - Încetați, încetați!, am început să strig, sprijinindu-mi cu putere umărul în zidul nedorit. M-am trezit rostogolindu-mă pe coridor printre cărămizi și moloz, panicat încât nu mai puteam să-mi opresc urletele, blestemele și înjurăturile. Zadarnic! A trebuit să mă potolesc treptat, mai ales că niciun vecin nu apăruse ca de obicei în fața ușilor. Din ce în ce mai uluit, m-am ridicat și am încercat să
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
cu parter și șase etaje iar la fiecare nivel existau câte patru apartamente și o garsonieră. Cea repartizată ei se afla cu vederea spre răsărit, unde în viitor spera să fie un spațiu verde, generos. Acum arăta dezolant, grămezi de moloz și resturi de materiale de construcție mai peste tot. Exista doar un trotuar cimentat din stradă până la scara blocului. Liftul exista dar nu era dat în funcțiune, pentru a nu fi deteriorat de către viitorii locatari, când se vor muta și
GARSONIERA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363020_a_364349]
-
În noi, doar gândul uitării De resturi de visuri bolunde... Iubirea? Doar jocu-ntamplării! Învățăm înmulțirea-ntre ziduri De suflete-n ceasu-nserarii, Procreerea-i pătură-n friguri... Iubirea? Un rest al visării! Să spargem azi zidul ce-apasă A inimii noatre romanța, Molozul e-a vieții angoasa... Iubirea? Eternă speranța! Căprar Florin Referință Bibliografica: Zidul din noi / Căprar Florin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1862, Anul VI, 05 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Căprar Florin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ZIDUL DIN NOI de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363429_a_364758]
-
putem spune că acesta-i unul din paradoxurile care i-au dus faima scurtei sale istorii postdecembriste peste mări și țări. Și când te gândești că Germania și Japonia n-au avut nevoie de atâția ani ca să se smulgă din molozul celei de-a doua conflagrații mondiale pentru a intra triumfător în grupul de elită al celor mai industrializate state din lume! Dar iată alte două paradoxuri moșite de perioada postdecembristă, la care după cum se vede România n-are de gând
SĂRĂCIA – STAREA DE FAPT A ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362430_a_363759]
-
când?”, câteva clipe magice și lumina, lumina aceea care-ți cădea pe chip, amețindu-ne; și încă ceva, aș da mulți din anii mei și zău de mi-ar păsa de-ar fi adăugați în contul tău! - îmi spui. Din molozul alabastru al durerii, în ritmul ploii, flori albe și roșii au ieșit la lumină, amurguri electrizante se târăsc din buza prăpăstiilor în tonuri de-amară agonie și extaz, ca mâinile tale gata să mă întâmpine. Căutătorule de infinit, încorsetat ca
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
târziu când seva nu mai circulă - cum obișnuiau domnișanii să transforme pădurile de arine în material de construcție a caselor călduroase de locuit, casă cu sală mare, spațioasă, în stil brâncovenesc, pardosită cu scândură de brad totdeauna curată, spălată cu moloz și leșie, unde urcai pe trepte din lemn care, oricât ai fi vrut, scârțâiau din cauza cuielor din lemn de salcâm; sus, în stânga, câteva camere de locuit, dacă nu mă înșel patru la număr, camere bune, curate, aranjate tradițional cu lăzi
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
multe valuri, fără să țină seama de starea populației civile. Casa noastră nu a fost lovită în plin, dar pereții ei vechi și șubrezi s-au năruit sub suflul exploziilor. Ieșirea noastră din pivniță s-a blocat cu zidărie și moloz. Mai tarziu ne-am dat seama că, de fapt, țintele avioanelor fuseseră instalațiile industriale și de cale ferată. Se iscaseră focuri mari din pricina scurgerilor de gaz metan. După alte vreo două zile de încercări zădarnice de a ne debloca dinăuntru
LAGĂRUL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360878_a_362207]
-
Tremura și-i curgea întruna nădușala de pe el, i se făcuse frică de atâta liniște...Privi pe ușă, capul lui Praporică era parcă o sperietoare de ciori pusă pe gard, mâna-i căzuse jos pe caldarâm și era plină de moloz, restul corpului parcă intrase în pământ, se amestecase probabil cu pereții dărâmați și se făcuse chisăliță. Apoi își reluă iar gândurile lui frumoase... Auzise de Coasta de Azur, îi povestse și lui nevasta unui inginer care fusese acolo, se va
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
lui Leu, lui Ioviță, lui Radu și cu cine s-o mai întâlni el, ce minuni, să vadă și ăștia că e om umblat, nu e un prost așa cum îl cred ei. Iar privi pe stradă, din pământ și din moloz ieșau nori de praf prin razele soarelui. Se auzi un sunet care-l trezi definitiv din gândurile lui. Era alarma, anunța că s-a terminat bombardamentul pe ziua aceea. Apoi forfota de dinainte, în sens invers, căruțe, mașini , trăsuri, tramvaie
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
speriate Se strânseseră, derutate, în stoluri, Grăbindu-se să plece Din umbrele reci de toamnă. Cât ne asemănăm cu păsările. Așa și noi, undeva, suntem Dispersați și neînțeleși. Pentru șleahticii îngâmfați Poetul este o dărâmătură, Un fir de nisip, e moloz. Pentru mintea lor sunt accesibili aceia, ale căror stihuri se numesc „texte”. Astfel de poetaștri Au rămas în Copacul Vieții de Gogoașă... Și, totuși, Ce reclamă Copacul ? Grija noastră De a rezista zborului În întunericul nopții, Iar viața aceasta Să
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
cu atenție, miracolul ei. Chiar dacă este o simplă buruiană... Observ că tramvaiul îmi oferă o ocazie, pe care nu aș avea-o ca simplu trecător, prin acest traseu. Ca un veșnic căutător al frumosului, pot admira însă printre mormanele de moloz și ziduri, delicatețea detaliilor dantelate, aflate deasupra arcadelor eliptice. Mă las fermecată de misterul statuilor reci de marmură albă, ce tronează cu superioritate pe zidurile firave ale clădirilor, făcând abstracție de restul peisajului. Ca pieton, cred însă, că n-aș
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]
-
căzură frânți și se treziră-n grajd pe paie... în săcui nu galbeni și arginti, bălegar doar și gunoaie... Vuia vânt prin geamuri sparte, ei de spate erau țepeni; de păcăleală-avură parte și-au rămas pe viață dreveni. Azi hanu-i moloz în câmpie, guzgani, șerpi, ciuvici furnică... istoria-i nima n-o mai știe... drumeți când trec, privesc cu frica părăginite ziduri, arse porți sub tidva ce-n vânt mai joacă... lăutari și fiii lor sunt morți... uitării-i smulge-a
BALADA MUZICANȚII DIAVOLULUI de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367996_a_369325]
-
a celui care e edificat în orice privință. Iar ea, află de la mine, a continuat să trăiască printre dărâmături, până în preziua inundării fostului oraș. Trăia laolaltă cu câinii rămași fără stăpân, care urlau sinistru, noapte de noapte, printre grămezile de moloz și beciurile fostelor clădiri. Era văzută căutând prin gunoaie și hrănind câinii ca pe proprii ei copii ... Cu forța au scos-o de-acolo, fiindcă nu părea să aibă de gând să se ferească din calea apelor crescânde. Se zbătea
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
doilea război (Dresda, cel mai lovit dintre ele),. Ruine de la un capăt la altul, ici-colo câte un peisaj ce-ar fi putut fi asemuit cu o încercare timidă de refacere, grupuri împrăștiate ciorchine de oameni cu roabe, târnăcoape, lopeți, praf, moloz, schele cățărate pe clădirile gata să se prăbușească ... După mică mea „apocalipsă”, cadoul care-mi răsplătea tăcerea și răbdarea în confruntarea la limită cu „otrava din borcan” mi-au deschis orizonturi nebănuite, a declanșat în mine resorturi de care nu
ÎNCEPUTURILE LECTURII ŞI CUM ÎŢI VINE POFTA DE EA ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367214_a_368543]
-
citim: „Așa grăiește Domnul Savaot: Iubesc Sionul cu zel mare și cu patimă aprinsă îl doresc”. [42] Și, împreună cu Dumnezeu, și aleșii Lui iubesc cu patimă Ierusalimul; iar atunci când el este ruinat și pustiit, iubesc pur și simplu ruinele și molozurile cetății, plini de speranța unei reînvieri: „Sculându-te, vei milui Sionul - strigă către Domnul psalmistul - că vremea este să-l miluiești, că a venit vremea. Că au iubit robii Tăi pietrele lui și de țărâna lui de va fi milă
AFLAT INTRE ISTORIE SI ESHATOLOGIE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367004_a_368333]
-
Ediția nr. 1307 din 30 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Au trecut anii, dar nu se uită! La 4 martie 1977, în doar cincizeci și cinci de secunde, când timpul părea să nu mai treacă, șocul seismic a îngropat în moloz, oameni. Supraviețuitorii sinistrului au rămas cu nesiguranță în inimi și nu pot uita: a fost cea mai distrugătoare forță a naturii dezlănțuită împotriva oamenilor, în epoca modernă a României. Atunci, cultura românească a pierdut sub dărâmături pe actorul Toma Caragiu
DOINA BADEA. AMINTIREA NU TREBUIE AŞEZATĂ SUB LINŢOLIU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349546_a_350875]
-
Maria Bocai Publicat în: Ediția nr. 1288 din 11 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Îmi leg șireturile Strivesc sub fiecare pas O amintire Poc,poc Poc, poc E sunetul viitorului Zâmbet șăgalnic Un manechin încremenit Strada dispare Sub asfaltul topit Molozul înghite opțiuni Și junghiul ploii ce nu îmi dă pace M-a lovit Mă doare Insula lui eco Mă strigă Lasă, ne auzim mâine Hoinar Soarele arde Pământul delirează picuri de apă Complicat Să-i spun că visează??? Ironie...în
ÎMI LEG ŞIRETURILE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349146_a_350475]
-
meu... Timpul limitat și tensionat mă mâna către o lume necunoscută, moștenirea din străbuni spre care mă duceam cu limba amputată, multe temeri și inima frântă. De toate acestea îmi aminteam când zgomotul sfredelului încetase și atunci văzusem maldărul de moloz și gaura din perete cât rana nevindecată. Toate aceste amintiri năvălesc acum peste mine la o distanță de timp de peste patruzeci de ani. Eram deja de mulți ani în țară, timp în care dobândisem și hoții noștri, văduvele și orfanii
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
satelor fără porți. Se desfrunzesc pietre, sângele se aruncă cu praștia și se răsucește-n răni, aripile zeilor îngheață înainte de a atinge numărul vieții. Nu trezi ecourile în șirul ierbii sarea din adevăr s-a sfârșit. Rămâne izul amar cât molozul dus cu lopata și spălat cu grijă la izvor. Clocotul sălbatec s-a stins în aerul abrupt și pasagerul din toamne abia își mai caută moartea pe obrazul strâmb al necuvântului. Va pleca cu ea în veri, pe câmpuri de
TRECEREA DINTÂI de ELENA LAURA BUMBAC în ediţia nr. 1357 din 18 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349925_a_351254]
-
de vreunul dintre pereți înainte de a ajunge la ieșire. Fugi tot mai repede, iar când ieși, în sfârșit, din palat, nu mai văzu în față decât o armată întreagă de spiriduși care chicoteau, iar în spate, o grămadă inertă de moloz care fusese cândva Palatul Miracolelor. * Se trezi plângând. - Louise, ce s-a întâmplat? Părinții o auziseră tocmai din camera cealaltă. Louise!! Răspunde!! - Lăsați-mă în pace!! Lăsați-mă singură, nu vreau să vorbesc cu nimeni!! aproape că zbieră fata, ceea ce
MICUŢA LOUISE ŞI PALATUL MIRACOLELOR de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350216_a_351545]