421 matches
-
nici un preț, pe lângă posibilitatea de a viziona Încăperile interzise. Vrei să trăiești În puritatea imaginarului, iar imaginarul transgresează total natura, viața, totul. Oricum, semnele realului, ca forme ale unui proces de integrare fictivă a existenței, nu te interesează; simți atracția monadelor, a miturilor inviolabile. Mitul cavalerismului este o imagine esențială pe care se bazează cultura europeană de la Dante Încoace; când Cervantes efectuează acea incizie lucidă, sângeroasă pentru setea mea de idealitate adolescentă, simt o traumă spirituală și refuz un text desacralizant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
meu, prin el m-ai ucis și pe mine!“ „Dar nu Înțelegi că noi nu trebuie să avem copii niciodată? Ar fi sfârșitul pentru amândoi! Fără libertate n-am mai fi entitățile care suntem. N-am mai fi aceste superbe monade! Noi nu trebuie să ne dividem!“ „Dar tu de unde ai ieșit? Dacă ar fi gândit astfel și părinții tăi, ai mai fi fost tu o monadă atât de superbă?!..“ „NU, nu te preface că nu Înțelegi. Tu vrei să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
libertate n-am mai fi entitățile care suntem. N-am mai fi aceste superbe monade! Noi nu trebuie să ne dividem!“ „Dar tu de unde ai ieșit? Dacă ar fi gândit astfel și părinții tăi, ai mai fi fost tu o monadă atât de superbă?!..“ „NU, nu te preface că nu Înțelegi. Tu vrei să mă pui la probă. Noi nu putem fi decât singuri, indestructibili, puternici. Asta e doar Învățătura ta. De ce mă privești așa?“ „Te privesc ca pe o proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ea e - își spuse el mai departe -, ea e, este chiar ea, e cea pe care-o căutam de mulți ani, chiar fără să știu; e cea care mă căuta. Eram sortiți unul altuia într-o armonie prestabilită; suntem două monade reciproc complementare. Familia este adevărata celulă socială. Iar eu nu sunt altceva decât o moleculă. Ce poetică e știința! Maică, maica mea, iată-l pe fiul tău: sfătuiește-mă din ceruri! Eugenia, Eugenia mea...! Privi de jur-împrejur ca să vadă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
un moment dat, o abandonează și fuge înspăimîntat de frica să nu putrezească înăuntrul ei. Eu tînăr și Elena am început să ne lovim unul pe altul ca durerea să ne aducă aminte de sfîrșit și să ne reîntoarcă înăuntrul monadei. Consternat, mă întrebam, pe ce știință voisem să întemeiez o școală a fericirii? Am început să discutăm despre eșec și în egală măsură, despre despărțire și moarte. Ca toți cei din acest spital, amintirea celor dragi, purtată de vînturi solare
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
consecință, calea nu poate fi credința, ci știința. Informația nelimitată ar fi, totuși, echivalabilă cu divinitatea. Gândul e luciferic, deoarece Lyotard crede că omul, prin știință și tehnică, ar putea să se substituie lui Dumnezeu, să devină, adică, dintr-o monadă obișnuită, monada monadelor, una atât de complexă, atât de încărcată de biți, încât să poată părăsi la timp Pământul amenințat și să plece într-o călătorie cosmică într-o stare noncorporală, spre a se stabili în alt sistem solar, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nu poate fi credința, ci știința. Informația nelimitată ar fi, totuși, echivalabilă cu divinitatea. Gândul e luciferic, deoarece Lyotard crede că omul, prin știință și tehnică, ar putea să se substituie lui Dumnezeu, să devină, adică, dintr-o monadă obișnuită, monada monadelor, una atât de complexă, atât de încărcată de biți, încât să poată părăsi la timp Pământul amenințat și să plece într-o călătorie cosmică într-o stare noncorporală, spre a se stabili în alt sistem solar, pe o planetă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
poate fi credința, ci știința. Informația nelimitată ar fi, totuși, echivalabilă cu divinitatea. Gândul e luciferic, deoarece Lyotard crede că omul, prin știință și tehnică, ar putea să se substituie lui Dumnezeu, să devină, adică, dintr-o monadă obișnuită, monada monadelor, una atât de complexă, atât de încărcată de biți, încât să poată părăsi la timp Pământul amenințat și să plece într-o călătorie cosmică într-o stare noncorporală, spre a se stabili în alt sistem solar, pe o planetă primitoare
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
o idee tipic eminesciană, exprimată aproape textual. Și: armonia divină, zice Lyotard, e "singura în stare să reprezinte totul", pe când omul-monadă nu are decât o perspectivă, o Weltanschauung, ca "diferență", fiindcă numai astfel se poate distinge și recunoaște de celelalte monade, cu care se articulează prin hazard, conform științei laice 132. În miliardele de ani care-i mai sunt hărăzite, singura șansă a omului, până la ora stingerii, e să conceapă o inteligență complexă ca Dumnezeu, care să poată ființa fără corp
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nuvelă eminesciană: prin puterea minții sale, înmagazinând informațiile cărților vechi, tânărul genial reușește o evadare de pe pământ, ținta lui fiind, însă, alta împlinirea iubirii. Numai că în clipa când deja se descoperă Dumnezeu, Dan-Dionis recade fulgerător la condiția lui de monadă pământească. Cine să fie mai "realist" în proiecții, Lyotard sau Eminescu? Se pune întrebarea dacă această transparență a corporalității omului (acum opacă) nu înseamnă mântuirea biblică, chiar în preconizata soluție a lui Lyotard. Echivocul ne îndeamnă a reveni la antropologia
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
fără sacrificarea acestuia. Antropologia laică a lui Lyotard se vede nevoită la sacrificarea corpului uman, ca persoană, și la transbordarea (teleportarea?) inteligenței omului pe alt suport, unul nonmaterial. Lyotard uită un lucru: că Dumnezeu însuși e Persoană, iar nu o monadă abstractă, cum poate apărea, într-un fel, cea leibniziană. Echivocul monadologic lyotardian arată limpede că acolo unde recunoaștem prezența lui Dumnezeu trebuie s-o identificăm rapid și pe cea a diavolului, spre a nu-i atribui cele dumnezeiești. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
distrugă pământul, până la a face viața imposibilă pe el. Așadar, destinul omului ține de lumina lui Dumnezeu iar nu de falsa lumină a diavolului. Cosmogonia eminesciană a întoarcerii la nimic, în cruzimea ei, pare să fie mai realistă decât proiectul monadei luciferice lyotardiene. VI. POSTMODERNISMUL ȘI SPAIMA DE IDENTITATE NAȚIONALĂ Postmodernismul a pretins că este și postideologie. Modernismul ar fi fost era marilor ideologii, iar postmodernismului i s-a cuvenit menirea de a pune capăt tuturor ideologiilor, așa cum a curmat și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
le salvează; în care lumea este una singură, prin primatul Unului, în timp ce Unul multiplu se răspândește în lumi și câmpuri; în care Unu nu se preface în unități, pe când în cultura europeană Unu dă unități, de fiecare dată autonome, ca monadele. Cultura europeană va fi acest ansamblu de unități, ce se diversifică, la rândul lor, întocmai Unului prim. Teologia ei, e drept, se va strădui să păstreze unitățile în subordinea Unului; filozofiile ei, cu setea lor de absolut, vor tinde să
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
absența determinării, ci cunoaștere eliberatoare. Adevărata libertate există doar prin voință și rațiune, care furnizează înțelegerea a ceea ce este necesar în mod imuabil. III.2.3. Gottfried Wilhelm Leibniz (1646 1716) Sistemul filosofic al lui Leibniz pune la baza existenței monadele, elemente spirituale indivizibile, independente unele de altele, înzestrate cu o forță activă. În consecință, materia nu este decât manifestarea exterioară a monadelor. Fiecare monadă oglindește întregul univers; concordanța dintre activitatea monadelor este asigurată de armonia prestabilită, creată de monada supremă
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
imuabil. III.2.3. Gottfried Wilhelm Leibniz (1646 1716) Sistemul filosofic al lui Leibniz pune la baza existenței monadele, elemente spirituale indivizibile, independente unele de altele, înzestrate cu o forță activă. În consecință, materia nu este decât manifestarea exterioară a monadelor. Fiecare monadă oglindește întregul univers; concordanța dintre activitatea monadelor este asigurată de armonia prestabilită, creată de monada supremă , Dumnezeu. Pe baza acestei teze Leibniz consideră, în spiritul unui optimism conformist, că lumea noastră, creată de Dumnezeu, ”este cea mai bună
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
2.3. Gottfried Wilhelm Leibniz (1646 1716) Sistemul filosofic al lui Leibniz pune la baza existenței monadele, elemente spirituale indivizibile, independente unele de altele, înzestrate cu o forță activă. În consecință, materia nu este decât manifestarea exterioară a monadelor. Fiecare monadă oglindește întregul univers; concordanța dintre activitatea monadelor este asigurată de armonia prestabilită, creată de monada supremă , Dumnezeu. Pe baza acestei teze Leibniz consideră, în spiritul unui optimism conformist, că lumea noastră, creată de Dumnezeu, ”este cea mai bună dintre toate
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
Sistemul filosofic al lui Leibniz pune la baza existenței monadele, elemente spirituale indivizibile, independente unele de altele, înzestrate cu o forță activă. În consecință, materia nu este decât manifestarea exterioară a monadelor. Fiecare monadă oglindește întregul univers; concordanța dintre activitatea monadelor este asigurată de armonia prestabilită, creată de monada supremă , Dumnezeu. Pe baza acestei teze Leibniz consideră, în spiritul unui optimism conformist, că lumea noastră, creată de Dumnezeu, ”este cea mai bună dintre toate lumile posibile.” Concepția lui Leibniz, în Monadologia
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
existenței monadele, elemente spirituale indivizibile, independente unele de altele, înzestrate cu o forță activă. În consecință, materia nu este decât manifestarea exterioară a monadelor. Fiecare monadă oglindește întregul univers; concordanța dintre activitatea monadelor este asigurată de armonia prestabilită, creată de monada supremă , Dumnezeu. Pe baza acestei teze Leibniz consideră, în spiritul unui optimism conformist, că lumea noastră, creată de Dumnezeu, ”este cea mai bună dintre toate lumile posibile.” Concepția lui Leibniz, în Monadologia, despre om ar trebui să rezulte din cea
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
8, 44), ea devine suprema formă a identității obținute prin limită. Aici nu este vorba deci de tristețea mărginirii, ci, dimpotrivă, de satisfacția unei împliniri. Dacă în orice sferă există o beție a limitei, atunci în ființa parmenidiană, această uriașă monadă cosmică, este vorba de însăși bucuria finitului celebrată la scară cosmică. Se vorbește îndeobște despre proasta întâlnire pe care grecii au avut-o cu infinitul. Acest lucru nu se referă, desigur, la faptul că ei nu ar fi avut capacitatea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
În ronde-bosse-ul oricărei statui există o aluzie la îngrădirile benefice în care viața își primește determinațiile ei și capătă o formă, un chip. Lucrurile nu își trăiesc aici tristețea mărginirii, ci satisfacția împlinirii lor. Oul sculptat al lui Brâncuși, această monadă orfică, este o implozie de fericire; și orice sferă pare să fie o beție a limitei, o celebrare a ei. Iată de ce sculptura este cea mai netragică dintre arte; în ea limita este benefică, trebuie celebrată, nu contestată. Putem spune
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ideile sale filosofice se remarcă preocuparea sa pentru controversă și criticism. Identitatea indiscernabilului este considerată ca fiind "legea Leibniz"; ea stipulează necesitatea unei rațiuni suficiente pentru ca ceva să existe. Misticismul lui Leibniz se manjfestă prin "monadologie". Universul este compus din monade și monadele sunt particule elementare, forme de existență care nu se pot descompune și sunt expresii ale unei forme de armonie prestabilită. Este apologet al optimismului, exprimat de armonia naturii. Raționamentul omului poate fi redus la un calcul matematic, vorbește
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
filosofice se remarcă preocuparea sa pentru controversă și criticism. Identitatea indiscernabilului este considerată ca fiind "legea Leibniz"; ea stipulează necesitatea unei rațiuni suficiente pentru ca ceva să existe. Misticismul lui Leibniz se manjfestă prin "monadologie". Universul este compus din monade și monadele sunt particule elementare, forme de existență care nu se pot descompune și sunt expresii ale unei forme de armonie prestabilită. Este apologet al optimismului, exprimat de armonia naturii. Raționamentul omului poate fi redus la un calcul matematic, vorbește despre o
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
de la Descartes Încoace, trecând prin Berkeley și Leibniz, lăsase moștenire filosofilor spinoasa problemă a legăturii intersubiective dintre două „substanțe” concepute rând pe rând ca niște corpuri Întinse (automatele cu pălării pe care le zărește Descartes de la fereastra sa) și ca monade izolate. Tentația solipsismului Însoțea În mod necesar constituirea carteziană a faimosului Cogito. Reluarea de către Husserl a gestului cartezian, În Meditațiile sale din 1929, relansează problema, deschizând În același timp un nou câmp de cercetare: ego și alter ego sunt Întotdeauna
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Style and Foregrounding, Pearson Longman, Harlow, England, 2008; Politeness in English: in relation to Other Languages. Oxford University Press, New York 2013. Gottfried Wilhelm Freiherr LEIBNIZ (1646-1716), filozof raționalist și matematician german, opozant al lui R. Descartes. Cunoscut prin teoria despre monade și prin concepția despre Characteristica universalis (un mijloc universal de comunicare bazat pe principiile matematicii), a ajuns la problemele limbii îndeosebi în lucrarea Dialogus, din 1677 (trad. rom. Dialog privitor la conexiunea dintre lucruri și cuvinte și la realitatea adevărului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
faptul că observațiile d-lui Codreanu sunt, aproape în exclusivitate, din domeniul artei, al spiritului uman; al doilea, tot ce gândește autorul în materie de filosofia creației, în general, de viață și literatură, în special, este emanația minții marelui Lamparia, monadă centrală a gândirii universale, atemporal și aspațial, a cărui lăcaș stă ascuns acolo unde această lume își pierde înțelesurile. Archaeus, Marele Duh sau Emar Hud, nume pe care le-am întâlnit și în romanul Varvarienii, sunt ipostaze ale uneia și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]