425 matches
-
atâta nevoie fizica mecanică de atunci, aflată în plină dezvoltare și afirmare. Au avut loc descoperiri importante în matematică, fizică și alte domenii ale științelor naturii, care au avut o influență decisivă asupra lui Leibniz și asupra teoriei sale a monadelor. În producerea reflectării psihice, pentru Leibniz, a fost nevoie de formularea a "ceva" care să poată explica selecția elementelor care se integrează și se diferențiază ca să facă posibilă adunarea sau scăderea aritmetică. Această sarcină a fost conferită conștiinței, a cărei
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cărei intervenție este diferită de cea care se produce în cazul "percepțiilor mici", care este posibil să se producă și pe planul reflectării inconștiente. Acestea fac posibilă explicarea dinamicii fenomenelor psihice după modelul cantităților mici infinite. În teoria sa despre monade, Leibniz a sesizat limitele mecanicismului epocii. A reușit acest lucru în considerațiile făcute asupra proprietăților principale și secundare ale lucrurilor reflectate. Prin contribuțiile sale, el a reușit să-și domine epoca și să "ilumineze" pe cele următoare. A făcut acest
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
reflectat. În această soluție se găsește formulată ipoteza existenței unor izomorfisme de suport pentru ceea ce este reflectat. În acest fel, a fost formulat pentru prima dată principiul izomorfismului, deschizând prin aceasta o cale importantă spre psihologia modernă de astăzi. Lumea monadelor imaginată de Leibniz a fost una capabilă de organizare, de ordonare ierarhică a elementelor, disponibilă unei neîntrerupte perfecționări. Pe această scară ierarhică el a deosebit nivele distincte de organizare. Unul este propriu animalelor, care în viziunea lui au însă suflet
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
una nu strict dependentă, ci doar de ceea ce este reflectat perceptiv și conștient. Leibniz a mai reușit să formuleze teoretic problema cauzalității psihice proprii procesului de reflectare. În accepțiunea sa, el vorbește de existența diferitelor stări în care se află monadele la cele "dense", influențele externe nu pot pătrunde de legile de organizare ale acestora. Convingerea lui fermă a fost că aceste legi sunt diferite de cele care acționează în natură, dar că în lipsa cunoașterii lor nu putem spune că un
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
însușirea a lor prefăcută, ca și cum acestea n-ar avea nevoie de intervenția activă a unor acțiuni pe măsură care să le pună în funcțiune. Leibniz a întâmpinat serioase dificultăți când a încercat să aducă la același numitor teoria sa a monadelor și viziunile sale despre natură, despre univers și cunoașterea acestora. Punctul cel mai vulnerabil al sistemului său l-a reprezentat problema psihofizicii. Aici, el considera ca fiind simple iluzii dependența acțiunilor psihice de intervenția experienței idee care a fost exact
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
sociale rezultate, preotul se adresa esenței religioase a ființei umane, întru totul interesat de reașezarea acesteia în raport cu condițiile sociale schimbate. Secolul al XVIII-lea era marcat de controversa și disputele purtate cu argumentele empiriste ale lui Locke și respectiv cu monadele lui Leibniz. Științei psihologiei îi lipseau încă fundamentele cognitive. Empirismul avea un succes crescând, dar era pus serios în dificultate în fața argumentelor raționaliste ale matematicilor. În atenția filosofilor se afla același om concret, dar care era pus în fața adevărului matematic
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
psihologia să fi fost privată de autonomia sa ca știință. Soluția s-a considerat că se află în modul de organizare "izomorfică" a elementelor implicate. Conceptul de izomorfism la care se face referire în teoria gestaltistă își are originea în monada deja lansată de Leibniz, cu ajutorul căreia a fost deja stabilită o primă corelație dintre domeniul fizicii și cel al conștiinței. Gestaltiștii au postulat existența unui corespondent izomorfic fizic al structurilor reflectate, al celor ce stau la baza activității psihice, cu
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
anume adevăr, în acea perioadă, a devenit un nou mod de cugetare și de existență diferită decât cel în care orice act de gândire era acceptat ca un produs al divinității. Acolo, în cele reflectate, s-a descoperit existența unor monade, unor esențe ultime ale lucrurilor, fapt care a însemnat pasul cel mai important spre găsirea drumului către descoperirea și investigarea obiectivă a sinelui, a "eu"-lui individual. În concepția și gândirea oamenilor s-a născut un nou raționalism, care, în ceea ce privește
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cineva cânta acolo la orgă, am recunoscut sonatele lui Johann Sebastian Bach. Pe când le ascultam pe bancă, fără ca cineva să-mi ceară cineva un ban, am devenit alt om, semnificațiile decantate în acele sunete erau "altceva". Puteau să însemne oricând monadă, dualism cartezian, lucru în sine, transcendență etc. Sinele meu găsea în ele trăiri aparte, de care sufletul meu avea nevoie. A doua zi, acasă sau la serviciu, "eu"-l meu era altul, fruntea îmi era senină, eram acea persoană plină
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
vină - în chiar veșnica ei prevenire -, timpul trebuie să se dizolve, să-și curme curgerea în fântânile în care el e nevăzut, stătător în sine. Se înfășoară în ultima răsfrângere a golului, acolo unde ne întâmpină "o abdicare cețoasă/ a monadelor și-o pace contrasă". Ultim în care se desfășoară lumina dintâi, căci în timpul contras, retras în nemanifestare, ceea ce apare și apariția ca atare arată sălașul atemporal al miezului inaparent, locul sâmburelui 17: "tot mai aproape de tine tu altul/ sub comuna
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
succesiune și simultaneitate", dacă e să recurgem la termenii specifici epistemologiei științelor pozitive. Judecând lucrurile în spiritul filozofului german, socotim că tipologiile în care se încadrează sistemele rămân, desigur, "închise", dar numai în afară față de celelalte "unități". (Ele sunt precum monadele lui Leibniz, "nu au ferestre"190. Lăsând deoparte plasticitatea imaginii de mai sus, suntem realmente tentați să spunem că fiecare "unitate" în sine chiar are ceva din impenetrabilitatea 191, dar și din reprezentativitatea 192 unei monade leibniziene.) Pe de altă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
unități". (Ele sunt precum monadele lui Leibniz, "nu au ferestre"190. Lăsând deoparte plasticitatea imaginii de mai sus, suntem realmente tentați să spunem că fiecare "unitate" în sine chiar are ceva din impenetrabilitatea 191, dar și din reprezentativitatea 192 unei monade leibniziene.) Pe de altă parte însă parcă-n virtutea "unui principiu intern" (vezi II, nota 191) -, ele păstrează o deschidere spre înăuntrul lor, disponibilitatea de a se perfecționa în propriul cadru paradigmatic și de a străbate astfel epocile, dincolo de diversitatea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de Weltanschauung "nu derivă unul din altul", așa cum pe bună dreptate spune Mircea Florian. De aici s-ar putea trage însă concluzia unei discontinuități, paradigmele filozofice coexistând independent și totuși în armonie (fiindcă sunt complementare, ca părți ale întregului), precum monadele lui Leibniz. Aici utilizăm într-un mod restrictiv conceptul de "paradigmă", adăugându-i atributul "filozofică", pentru că ne interesează realmente numai transpunerea lui în plan filozofic. Altminteri, la Dilthey tipurile de Weltanschauung au o acoperire mult mai largă, fiind aplicate și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
188 Id., Das Wesen..., p. 61. 189 M. Flonta, Metafizică a cunoașterii..., pp. 518-519. 190 G.W. Leibniz, Monadologia în Opere filozofice, vol. I, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1972, traducere de Constantin Floru, p. 510. 191 "Schimbările naturale ale monadelor vin dintr-un principiu intern, întrucât o cauză externă n-ar putea pătrunde în interiorul monadei", explică Leibniz (ibid.) 192 Conform lui Leibniz, fiecare monadă este "un microcosmos", deoarece comentează Peter Kampits în ea "se reflectă permanent întregul univers" (Între aparență
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
G.W. Leibniz, Monadologia în Opere filozofice, vol. I, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1972, traducere de Constantin Floru, p. 510. 191 "Schimbările naturale ale monadelor vin dintr-un principiu intern, întrucât o cauză externă n-ar putea pătrunde în interiorul monadei", explică Leibniz (ibid.) 192 Conform lui Leibniz, fiecare monadă este "un microcosmos", deoarece comentează Peter Kampits în ea "se reflectă permanent întregul univers" (Între aparență și realitate. O istorie a filozofiei austriece, București, Editura Humanitas, 1999, traducere de Radu Gabriel
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1972, traducere de Constantin Floru, p. 510. 191 "Schimbările naturale ale monadelor vin dintr-un principiu intern, întrucât o cauză externă n-ar putea pătrunde în interiorul monadei", explică Leibniz (ibid.) 192 Conform lui Leibniz, fiecare monadă este "un microcosmos", deoarece comentează Peter Kampits în ea "se reflectă permanent întregul univers" (Între aparență și realitate. O istorie a filozofiei austriece, București, Editura Humanitas, 1999, traducere de Radu Gabriel Pârvu, p. 73). Pe lângă deosebirile dintre cei doi filozofi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
permanent întregul univers" (Între aparență și realitate. O istorie a filozofiei austriece, București, Editura Humanitas, 1999, traducere de Radu Gabriel Pârvu, p. 73). Pe lângă deosebirile dintre cei doi filozofi (care ar merita de asemenea să fie analizate bunăoară, ideea ierarhizării monadelor sau cea a unei "armonii prestabilite", pe care Dilthey nu are cum să le admită), analogia cu Leibniz este interesantă și credem că ea poate fi continuată, căci iată cum interpretează Kampits caracterul deopotrivă individual și reprezentativ al monadei: "Potrivit
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ierarhizării monadelor sau cea a unei "armonii prestabilite", pe care Dilthey nu are cum să le admită), analogia cu Leibniz este interesantă și credem că ea poate fi continuată, căci iată cum interpretează Kampits caracterul deopotrivă individual și reprezentativ al monadei: "Potrivit unui principium indiscernibilium, Leibniz îi asigură fiecărei monade o maximă individualitate, integrând-o totodată în întreg prin relația ei cu întregul. Deși Leibniz ține atât la aceste substanțe, concepția lui poate fi considerată totuși, în egală măsură, o concepție
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
care Dilthey nu are cum să le admită), analogia cu Leibniz este interesantă și credem că ea poate fi continuată, căci iată cum interpretează Kampits caracterul deopotrivă individual și reprezentativ al monadei: "Potrivit unui principium indiscernibilium, Leibniz îi asigură fiecărei monade o maximă individualitate, integrând-o totodată în întreg prin relația ei cu întregul. Deși Leibniz ține atât la aceste substanțe, concepția lui poate fi considerată totuși, în egală măsură, o concepție bazată pe relații sau funcții: <<Fundamentul adevărului rezidă în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
este sortită să o ia mereu de la capăt. Ea se înscrie doar tipologic într-o continuitate de "unități", care sunt impenetrabile, dar complementare în raport cu un întreg ipotetic ("unitatea filozofiei") și în același timp reprezentative pentru acesta (pars pro toto), aidoma monadelor lui Leibniz (vezi II, 2Bh). Despre al doilea motiv am vorbit deja. El rezidă în deosebirile dintre știință și filozofie în ceea ce privește "aria" investigației și "zarea interioară": practica științifică cercetează un domeniul strict delimitat și are "o zare interioară" bine determinată
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
misiunea, principiile de organizare și metodele învățământului matematic și acusmatic. În chip ciudat, neofiții nu jurau pe zei, ci pe paradonta tetraktys-ului (paradonta tetraktón), adică pe o tradiție instituită pe Pitagora însuși, care descoperise că decada (zece) rezultă din însumarea monadei, diadei, triadei și tetradei (1 + 2 + 3 + 4=10). Tetraktys-ul era considerat dovada incontestabilă a armoniei aritmetice a lumii și perfecțiunea absolută a kosmos-ului. 30. Despre constituția pitagoreică și confederația grecească la care visau acusmaticii, vezi A. Delatte, Essai sur
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cifrele aveau semnificații profunde și multiple - ceea ce înseamnă că „cele trei”, „cele patru” și „cele șapte” nu erau alese la întâmplare. Găsim aceste semnificații la un alt mare pitagoreic: Filolaos 9. Existau „numere triunghiulare” sau „cubice” și „numere pătrate” (p2). Monada era „principiul tuturor lucrurilor” și dyada genera multiplul și pluralitatea ambiguă; dar triada readucea perfecțiunea pierdută; tetrada, care conferă lucrurilor extensiunea matematică cu „trei dimensiuni”, este un „număr sacru”, căci cuprinde toate numerele care, adunate, dau decada, „temelia a tot
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
noastră în realitatea obiectivă. Suntem în situația care i-a îngrozit pe pitagoreici în urmă cu aproape trei milenii. Învățăceii din Crotona au descoperit că nu există numai numere întregi și raționale, ci și numere „iraționale”, precum rădăcina pătrată a monadei (). Cumplita revelație, care clătina însăși armonia cosmică, a fost ascunsă și lumea nu a aflat vreme de trei secole în ce impas odios trăia. Dar, astăzi, atare secrete nu mai pot fi tăinuite... În urmă cu patru veacuri, știința s-
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nu este clar în Rig Vadă, își construise o casă și a creat Vrtra în chip de acoperiș și de pereți ai acestei locuințe, în interiorul casei, înconjurată de Vrtra, existau Cerul, Pământul și Apele 35. Indra face să explodeze această monadă primordială, anihilând "rezistența" și inerția lui Vrtra. Altfel zis, lumea și viața nu s-au putut naște decât prin uciderea unei Ființe primordiale amorfe, în nenumărate variante, acest mit este destul de răspândit, și chiar în India îl vom reîntâlni în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
subtil-politică, chiar și grotescul de care vorbeam este un mod de a prezenta sila lui Liviu pentru, știu eu, realitatea imediată. Dar mă bucur mult pentru el! Așa cum m-am bucurat mult că ai avut multe cronici la carte ("Mona Monada", n. red.) și că lumea și-a dat seama că ai scos o carte superbă! Cu siguranță, nu mă pricep să comentez într-un limbaj "deosebit" o carte, dar sînt convins că nu mă înșel în ceea ce privește POEZIA. Tu și alții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]