1,121 matches
-
a pierdut sudul Basarabiei), iar Carol a dispus ridicarea podului peste Dunăre, între Fetești și Cernavodă, care să lege noua provincie de restul țării. Neîmplinirea cea mai importantă a domniei regelui Carol I, ca și a succesorilor lui în perioada monarhică a istoriei moderne a țării, a fost eșecul rezolvării problemelor tipice unei țări a cărei economie era bazată pe agricultură și a cărei populație era reprezentată în covârșitoare majoritate de țărani. După suirea pe tron a lui Carol I, situația
Carol I al României () [Corola-website/Science/296762_a_298091]
-
căreia țăranii să fie împroprietăriți, însă suveranul - care în termeni practici era cel mai mare boier al țării - va uita repede de promisiunea făcută în proclamație, de îndată ce criza va fi soluționată o dată cu trimiterea armatei contra țăranilor, prin masacru, conform uzanțelor monarhice ale vremii Regelui Carol I îi vor scăpa semnificațiile importante ale campaniei românești din Bulgaria din timpul celui de-al doilea război balcanic, când trupele românești, formate în covărșitoare majoritate din țărani, vor constata în timpul ocupării teritoriilor bulgărești de la sud
Carol I al României () [Corola-website/Science/296762_a_298091]
-
l-au ales pe Nicolae Rădescu președinte. . Prin statut, liga își definea activitatea în modul următor: " " are drept scop să lupte pentru liberarea Patriei de sub jugul străin și tirania comunistă și pentru restabilitea unei Românii independente, întregite, democratice și constituțional monarhice.<br> În acest scop liga se va strădui:"<br> "a.- să înmănuncheze, într-un spirit de frăție și strânsă colaborare, pe toți românii care sunt călăuziți de principiile definite în acest Statut, coordonând activitatea lor închinată apărării drepturilor neamului românesc
Liga Românilor Liberi () [Corola-website/Science/311400_a_312729]
-
României - a editat amintiri și discursuri ale lui Take Ionescu, a editat împreună cu Sanda Tătărescu-Negropontes "Mărturii pentru istorie" din moștenirea scrisă a lui Gheorghe Tătărescu. El se numără printre intelectualii de frunte care sprijină ideea restaurării în România a sistemului monarhic constituțional sub dinastia Hohenzollern. ٭ "Fontes Historiae Daco-Romanae, III, Scriptores Byzantini saec. XI-XIV" (împreună cu Al. Elian), Editura Academiei, București, 1975
Nicolae-Șerban Tanașoca () [Corola-website/Science/313589_a_314918]
-
Proprietatea privată era considerată sacră și inviolabilă. Ce a fost confiscat și nu a fost vândut a fost retrocedat proprietarilor. Deși catolicismul era considerat religia oficială de stat, în constituție era enunțată și libertatea religioasă. Charta Constituțională enunța că restaurația monarhică era un regim politic de compromis pentru a-și asigura niște baze solide în concepția regelui. Regele avea prerogative legislative și putea să emită ordonanțe regale. În martie 1815, Napoleon revine la conducere timp de 100 de zile, însă după
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
-lea votându-l pe ducele de Orléans, Ludovic-Filip drept rege al Franței. Monarhia de Bourbon a căzut definitiv. Ducele d’Orleans, Louis Phillipe I, a profitat de pe urma revoluției. O mică grupare dorea instaurarea republicii. Marea majoritatea politicienilor aveau însă convingeri monarhice. La începutul lui iulie 1830, Ducele de Orleans, Louise Phillipe I este proclamat ca rege al francezilor:Ludovic-Filip al Franței. Este impusă o nouă constituție prin care era garantată suveranitatea națională, iar regele era depozitar al suveranității naționale. Drapelul oficial
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
evoluția ce a dus la stalinismul din anii 1930 nu a fost niciodată în cele din urmă rezolvată: urmare logică, sau mai degrabă deviere (sau chiar trădare), de la idealurile și practicile bolșevicilor revoluționari? Înainte de 1917, Imperiul Rus avea un regim monarhic autocratic. Abolirea iobăgiei de către țarul Alexandru al II-lea în 1861 a dezvăluit primele fisuri în vechiul sistem feudal. Odată emancipați, iobagii au fost împinși spre orașe, unde erau transformați în forța de muncă a revoluției industriale. La începutul secolului
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
Științifică și enciclopedică, București, 1984, 568-569). Nobilimea funciară instituie republica aristocratică (conform tradiției în 683/682 i.e.n.) (Matei Horia C., „O istorie a lumii antice”, Albatros, București,1984, 200). Guvernarea era exercitată de același consiliu care existase și în perioada monarhică - Gerusia (Sfatul regelui - acum Sfatul Bătrânilor) compus după criterii care variau de la un polis la altul (în epoca monarhică era alcătuit din capii marilor familii aristocratice). Acest consiliu administra justiția, controla administrația și numea înalții funcționari pe o perioadă de
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
C., „O istorie a lumii antice”, Albatros, București,1984, 200). Guvernarea era exercitată de același consiliu care existase și în perioada monarhică - Gerusia (Sfatul regelui - acum Sfatul Bătrânilor) compus după criterii care variau de la un polis la altul (în epoca monarhică era alcătuit din capii marilor familii aristocratice). Acest consiliu administra justiția, controla administrația și numea înalții funcționari pe o perioadă de un an - magistrați care la Atena se numeau arhonți (Drîmba Ovidiu, „Istoria culturii și civilizației”, Ed. Științifică și enciclopedică
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
și a trupelor germane prezente în regiune. Principalele mișcări de rezistență au fost cetnicii, conduși de generalul sârb Draja Mihailovici și partizanii conduși de Iosip Broz Tito. Cetnicii erau în general fideli regelui Petru al doilea al Iugoslaviei și guvernului monarhic în exil. Deși se identificau cu naționalismul sârb, cetnicii au inclus în rândul lor și musulmani (în special în estul Bosniei, unde populația locală musulmană a manifestat până în 1992 o anumită simpatie și chiar identificare cu etosul naționalist sârb) și
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
ul, sau Imperiul Roman Târziu, a fost faza de regim monarhic totalitar ce a urmat Principatului în Imperiul Roman. ul a început după încheierea crizei din 235-284 și a durat până la asediul Constantinopolului și colapsul Imperiului Roman de Răsărit din 1453. În Imperiul Roman de Răsărit, mai ales în timpul lui Iustinian
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
Parthia, reactivarea limes-ului renano-danubian, unde populațiile germanice declanșau o serie de năvăliri asupra teritoriilor imperiale. Puterea senatului a scăzut în privința rolului său decizional. Din epoca Principatului, membrii senatului au promovat "quies" și "mediocritas" drept calități esențiale pentru supraviețuire. Autoritatea monarhică se impunea, iar prestigiile senatului scădeau după ce împăratul avea favoriții"-homines noui". În secolul al III-lea, autoritatea senatului a decăzut. Fenomenul uzurpărilor a devenit tot mai frecvent în decursul secolului, fiind determinat de conflictele externe și invaziile „barbarilor” din
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
încearcă să pună capăt opresiunilor și nemulțumirilor prin plângeri repetate la împărat și la autoritățile locale dar ele nu pot fi soluționate până în jurul anului 1850, când este abrogată vechea constituție austriacă și începe perioada de 11 ani a absolutismului monarhic. Evoluția edilitară și urbanistică a localității Dorna este puternic marcată de descoperirea uriașelor rezerve de ape minerale răspândite pe o suprafață de mai multe zeci de kilometri pătrați și cunoscute de ciobanii locului încă din anul 1750, fiind botezate de
Vatra Dornei () [Corola-website/Science/297022_a_298351]
-
din războiul civil spaniel și a restabilit monarhia spaniolă în 1947, proclamându-se președinte. Dar Don Juan Carlos de Borbon a refuzat să primească de la el coroană, iar Spania a devenit un regat fără rege. S-a nascut o opoziție monarhica, pe care Franco a suprimat-o cu brutalitate. A fost impusă o cenzură strictă a presei, iar sistemul educațional era dominat de biserică catolică. Izolarea internațională a Spaniei se sfârșește în 1953 printr-un arcord cu SUA care garanta utilizarea
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
astrologie (conform principiului etic care stabilește corelațiile dintre diversele părți ale universului). De asemenea, muzica intervine și în actul terapeutic. Declinul Epocii de Aur debutează încă din perioada lui al-Mu'tasim, când începe să se producă o disipare a puterii monarhice. În 1258, mongolii au invadat Imperiul Islamic distrugându-i capitala. Marile realizări ale islamului au fost continuate de Spania musulmană, Egipt și ulterior de Europa, dar, pentru spațiul arabic, "epoca de aur" se încheie.
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
se referă la șeful de stat monarhic al Suediei, țară cu o monarhie constituțională și ereditară și cu un sistem de guvernământ parlamentar. Monarhia în Regatul Suediei ("Konungariket Sverige" în suedeză) datează din timpuri străvechi. Inițial o monarhie electivă, aceasta a devenit o monarhie ereditară în secolul
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]
-
să cadă totdeauna în același anotimp. Într-adevăr, fiecare lună era o „lunațiune”. În antichitate numeau această perioadă de zile „lună” sau „lunațiune” (cf. Calendarul din Ghezar; Siracide 43,6-8); în ebraică yerah. Cu toate acestea, începând cam cu epoca monarhică, luna a fost numită cu ebraicul hodeș (nouă, lună nouă), deoarece în acea perioadă zilele erau numărate în raport cu luna nouă. Caracterul lunar al anului iudaic reiese și din faptul că începutul fiecărei luni era determinat de observarea (vederea) directă a
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
parte a cultivatorilor pământului - excepție, culesul măslinelor - culegeau roadele câmpurilor prin septembrie). Ritmul lucrărilor agricole marca viața celor mai mulți israeliți și existau adevărate și proprii calendare agricole care indicau activitatea principală a fiecărei luni (cf. calendarul de la Ghezer). La începutul epocii monarhice, însă, numele lunilor de origine cananee, par să fi fost puse în legătură cu fenomenele naturale: într-adevăr, cunoscute în mod cert sunt numai lunile: aviv (martie-aprilie); bul (octombrie-noiembrie); ziv (aprilie-mai) și eitanim (septembrie-octombrie), unii cercetători consideră că acestora li se poate
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
a apărut foarte repede diferența de o lună între anul lui Israel și cel al lui Iuda (cf. 1Regi 12,32). Modul, obiceiul tradițional de a începe anul toamna și de a numi lunile conform fenomenelor naturale dispare în epoca monarhică (probabil prin sec. al VII-lea î.e.c.). dincolo de finalul cărților 1,2Regi și Ieremia, sfârșitul epocii monarhice, pentru a numi luna (lunațiuna) nu se mai folosește yerah ci hodes, iar fiecare lună în parte nu mai are un nume
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
1Regi 12,32). Modul, obiceiul tradițional de a începe anul toamna și de a numi lunile conform fenomenelor naturale dispare în epoca monarhică (probabil prin sec. al VII-lea î.e.c.). dincolo de finalul cărților 1,2Regi și Ieremia, sfârșitul epocii monarhice, pentru a numi luna (lunațiuna) nu se mai folosește yerah ci hodes, iar fiecare lună în parte nu mai are un nume propriu, ci sunt desemnate cu numeralul ordinar: prima, a doua etc. - așa cum atestă clar ostraka de la Arad. În
Calendarul ebraic () [Corola-website/Science/297962_a_299291]
-
care a durat până în anul 1997. Ziua de 30 decembrie 1947 a marcat momentul instalării complete a dictaturii comuniste în România, prin înlăturarea ultimelor obstacole care mai îngrădeau abuzurile regimului adus de sovietici: Constituția democratică din 1923, forma de guvernământ monarhică și persoana Regelui. Schimbările politice fundamentale aduse de lovitura de stat s-au petrecut fără aprobarea națiunii române, care nu a fost consultată printr-un referendum. La 23 August 1944, România a ieșit din alianța cu Germania nazistă, schimbând taberele
Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947 () [Corola-website/Science/337601_a_338930]
-
ar fi întâlnit cu Petru, prin care a cunoscut creștinismul și s-ar fi convertit. Asupra funcțiilor și responsabilităților efective ale lui Papa Lin în cadrul Bisericii Catolice pot fi formulate numai ipoteze - sunt de părere cercetătorii - "datorită faptului că episcopatul monarhic nu era încă constituit". Papa Lin a condus credincioșii creștini din Roma într-o perioadă de mari convulsiuni politice. În vara anului 64 e.c., trei cartiere din Roma au fost distruse de un incendiu de care a fost acuzat împăratul
Papa Linus () [Corola-website/Science/302569_a_303898]
-
de apariția sectei de (milenariștii). Papa Lin a menținut uniunea ecleziastică într-o perioadă caracterizată prin mari pericole și o profundă instabilitate politică. În decursul acestei crize politice s-au conturat idea și forma a ceea ce va deveni ulterior "episcopat monarhic". Papei Linus îi sunt atribuite ""Faptele sfinților Petru și Paul"" (apocrif din sec. I) și ""Disputa cu Simon Magul"". Papa Linus și-a încheiat viața creștină sigilând propria credință cu sângele: a murit martir sub Domițian - spun unele surse; altele
Papa Linus () [Corola-website/Science/302569_a_303898]
-
De la începutul secolului XIII, teritoriile dintre râul Eider și râul Kongeåen au fost desprinse din regat, formând ducatele vasale Schleswig și Holstein. După sfârșitul secolului XI, Danemarca a parcurs o tranziție de la mai multe căpetenii regionale ("jarls"), cu o instituție monarhică lipsită de putere, la un ținut care se apropia de sistemul feudal european, cu un rege puternic și o nobilime influentă. Perioada aceasta a fost marcată de lupte interne și de o poziție geopolitică precară a ținutului, acesta ajungând în
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
alegere”, la gradul de locotenent, în cadrul aceluiași regiment, al cărui comandant onorific era tatăl său, prințul Leopold. După curmarea din fașă de către regele Carol I a unei idile cu Elena Văcărescu, Ferdinand a devenit obiectul complicatului balet politico-diplomatic al căsătoriilor monarhice europene din a doua parte a secolului XIX. „"În acea epocă nici nu se punea problema să ceri părerea copiilor, care trebuiau să se căsătorească din motive ce nu țineau de sentimente, ci de politică."” Casa Regală a României a
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]