268 matches
-
și noui, I-III, București, 1857; Domnul Tudor, épisode de la révolution roumaine de 1821, Paris, 1858; Culegere de mai mulți articoli publicați atât în străinătate cât și în țeară în anii trecuți, București, 1861; Călătorie arheologică în România, București, 1861; Monastirile din România (Monastirile închinate), București, 1862; Monastirile din România (Monastirile zise Brâncovenești), București, 1863; Escursiune arheologică din anul 1869, București, 1869; Opere, I-II, îngr. Andrei Rusu, introd. G. Munteanu, București, 1956; Scrieri, I-II, îngr. Andrei Rusu, pref. Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
III, București, 1857; Domnul Tudor, épisode de la révolution roumaine de 1821, Paris, 1858; Culegere de mai mulți articoli publicați atât în străinătate cât și în țeară în anii trecuți, București, 1861; Călătorie arheologică în România, București, 1861; Monastirile din România (Monastirile închinate), București, 1862; Monastirile din România (Monastirile zise Brâncovenești), București, 1863; Escursiune arheologică din anul 1869, București, 1869; Opere, I-II, îngr. Andrei Rusu, introd. G. Munteanu, București, 1956; Scrieri, I-II, îngr. Andrei Rusu, pref. Mircea Scarlat, București, 1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
Tudor, épisode de la révolution roumaine de 1821, Paris, 1858; Culegere de mai mulți articoli publicați atât în străinătate cât și în țeară în anii trecuți, București, 1861; Călătorie arheologică în România, București, 1861; Monastirile din România (Monastirile închinate), București, 1862; Monastirile din România (Monastirile zise Brâncovenești), București, 1863; Escursiune arheologică din anul 1869, București, 1869; Opere, I-II, îngr. Andrei Rusu, introd. G. Munteanu, București, 1956; Scrieri, I-II, îngr. Andrei Rusu, pref. Mircea Scarlat, București, 1983. Repere bibliografice: Iorga, Ist.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
révolution roumaine de 1821, Paris, 1858; Culegere de mai mulți articoli publicați atât în străinătate cât și în țeară în anii trecuți, București, 1861; Călătorie arheologică în România, București, 1861; Monastirile din România (Monastirile închinate), București, 1862; Monastirile din România (Monastirile zise Brâncovenești), București, 1863; Escursiune arheologică din anul 1869, București, 1869; Opere, I-II, îngr. Andrei Rusu, introd. G. Munteanu, București, 1956; Scrieri, I-II, îngr. Andrei Rusu, pref. Mircea Scarlat, București, 1983. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XIX, I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
Calendarul istoric și popular”, „Calendarul basmelor”, „Calendarul amuzant și picant”, „Calendarul pentru toții fiii României” etc. Semna și Nedea, Popnedea. Istoria, punct de plecare pentru „nuvele” ori „romane” precum Radu al III-lea cel Frumos (1864), Meșterul Manole sau Fundarea monastirei Curții de Argeș (1882), Fata de la Cozia (1887), Maria Putoianca (1892), Bătălia de la Călugăreni (1894), Junețea lui Mihai Viteazul (1895), Mihai Viteazul și călăul (1895) ș.a., ori Războiul pentru Independență din 1877, „exploatat” în Amazoana de la Rahova (1879), Prizonierul român
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288938_a_290267]
-
de la Plevna, București, 1879; Dorul inimei, București, I-II, 1878-1879; Iancu Jianu, București, 1880; Miul haiducul, București, 1881; Tunsul haiducul, București, 1881; Moartea lui Bujor haiducul, București, 1882; Bujor haiducul, București, 1882; Codreanu haiducul, București, 1882; Meșterul Manole sau Fundarea monastirei Curții de Argeș, București, 1882; Constantin Brâncoveanu, București, 1885; Fata de la Cozia, București, 1887; Santinela de la Grivița, București, 1889; Căpitan Buzdugan, București, 1890; Primul rănit, București, 1890; Botezul de sânge, București, 1892; Maria Putoianca, Brașov, 1892; Peneș Curcanul, București, 1892
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288938_a_290267]
-
marile sale creații (43). Dintr-o istorie trăită sub semnul amenințării și al instabilității, imaginarul istoriografic preia în principal din folclorul local motivul jertfei, integrând astfel și un important element comun al mitologiilor balcanice. Eliade scrie în același loc despre Monastirea Argeșului că românii au ales-o pentru că ... sufletul lor se recunoaște în mitul sacrificiului suprem, care face să dureze o operă construită de mâna omului, fie o catedrală, o țară sau o colibă. (44) Aceeași structură este dezvăluită și de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a lui Pătrașcu cel Bun), îi fixează chiar "chipul" (de fapt, al lui Nicolae Alexandru). Însoțirea în aceste programe recuperatorii cu imaginea lui Neagoe Basarab, adevăratul finanțator al construcției religioase, a dus la asimilarea acestuia din urmă în imaginarul popular (Monastirea Argeșului) cu cognomenul modelului (Negru-vodă). Confuzia se va adânci atunci când Radu I Basarab va căpăta toate atributele ctitorului mitic și astfel se va naște un nou personaj, Radu Negru, ce acoperă cu umbra sa amintirea adevăratului ziditor de la Tismana. Imaginarul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cerut să stea". În același an, la 12 iunie, același Departament cere, în urma adresei Inspectoratului General al Miliției, "aprobarea I.P.S. Mitropolitul Moldovei pentru internarea lui Gheorghe Gavrilescu care a fost scos din Miliție fiind pătimaș de epilepsie la o sfântă monastire din Principat și mai ales la Mănăstirea Neamțului unde să i se citească anumite rugăciuni pentru vindecare". Rezultă că, în 1847, bolnavii se puteau interna nu numai la Neamț, dar și la alte mănăstiri ("la o sfântă monastire"), deși, evident
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
o sfântă monastire din Principat și mai ales la Mănăstirea Neamțului unde să i se citească anumite rugăciuni pentru vindecare". Rezultă că, în 1847, bolnavii se puteau interna nu numai la Neamț, dar și la alte mănăstiri ("la o sfântă monastire"), deși, evident, Neamțul era de pe atunci profilată în mod special. Încă din primii ani ai secolului al XIX-lea, datorită acestei specializări, la Golia și Neamțu se internau bolnavii agitați, alienații care necesitau un tratament de urgență, și el mai
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
permanent de probleme de asistență medico-sociale. Vizita lui Thiron s-a făcut la cererea lui A. Fătu, epitrop general, care menționează: "Epitropia Generală voind a cunoaște mai îndeaproape starea actuală în care se află ospiciile de alienați, din Golie și monastirea Neamțu, atât în privința administrațiunii lor, în general, cât și în privința tratamentului care se dă alienaților Epitropia dispune "se va însărcina pentru ospiciul din Golie pe D-lui Vițe Președinte a Colegiului Medical D-lu Doctor Rusu, senior și D-lu Thiron, care
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
ospiciu, și până în mai 1885, situația se schimbase mult. Este probabilă o deficiență administrativă, gravă, pe care inspectorii Liteanu și Iulianov o pun pe seama fostului intendent, plecat sau, poate, destituit. Raportul lor menționează că: "De la Târgu Neamț am fost la monastirea Neamț unde am vizitat ospiciul de alienați. D-l medic și ajutor... își îndeplinesc datoriile de lucru. Noul Intendent lucrează cu activitate pentru îndreptarea neajunsurilor și'ncurcăturilor lăsate de predecesorul său"67. Cu toate aceste străduințe, probabil de dată mai
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mare nevoie și de inventar. Acum se cerea la nivelul la care se situa un inventar vechi, fapt nepetrecut anterior. Însuși epitropul Liteanu, pe marginea referatului înaintat Epitropiei, menționa: "Rog a se dispune trimiterea unor veșminte din celea vechi la monastirea Neamtzu"68. Acest gen de solicitare exprimă însă nu numai decăderea instituției care în ochii Epitropiei nu se mai bucura de considerația de odinioară, dar și mentalitatea unor reprezentanți ai Epitropiei. De altfel, Liteanu, reprezentantul generoasei Epitropii, s-a autocaracterizat
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a dovedit principiul de prosperitate nu numai ca medic, ci ca administrator, dar și ca bun creștin și bun Român care în privința umanității a dat tot concursul maladilor (sic) infirmi găzduiți de atâția deci de ani la bolnița acestei sfinte monastiri". Din mai multe fragmente ale procesului-verbal, rezultă că ospiciul a derivat dintr-o bolniță mănăstirească mai veche, care, cum se vede, există de zeci de ani. Prezintă interes datele cu privire la organizarea ospiciului, la dotarea sa și la metodele de tratament
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
să mărturisim imperfecțiunea sensilor noștri și a instrumentelor noastre de observație, decât să ne pierdem în discuțiuni și ipoteze scolastice". S-au comunicat, în cele șapte numere, pe lângă cazuistica generală, câteva date, astăzi, prețioase: mișcarea bolnavilor (alienaților) din "ospiciul de lângă monastirea Neamțu" pe perioada respectivă, câteva cazuri clinice de sughiț particular (psihic), câteva cazuri de tulburări psihice consecutive unor tumori cerebrale (neurofiziologice interpretate corect), "colore cronsiată a pielei" (Addison), "delit de halucinație după gangrena prepuciului", tumoare cerebrală de origine sifilitică, tulburări
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
schiță tipologică asupra specificității românești, sau de Noua gravură românească în lemn pentru ilustrarea cărții (1949), reflectă o structură intelectuală aleasă și profundele legături ale autorului pribeag cu spațiul său de obârșie. SCRIERI: Viața și nevoințele fericitului Paisie, starețul sfintelor monastiri Neamțul și Secul, Râmnicu Vâlcea, 1935; Gravura în lemn la mănăstirea Neamțul, București, 1940; Noua gravură românească în lemn pentru ilustrarea cărții, cu gravuri originale de George Rusu, Freising, 1949; Omenia și „Frumusețea cea dintâi”, pref. Mircea Eliade, Freising, 1962
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
puternici. Deosebirea ce exista între țăranii cu statut de vecini și țăranii dijmași din satele dependente o găsim definită clar în Anaforaoa Divanului Domnesc din 1775 în care citim: „în vremea trecută a fericițiilor și întru pomenire răposaților domni [...], toate monastirile și neamurile boierești aveau pe moșiile lor vecini dați danie și miluire împreună cu moșiile [...] și pe acești vecini îi stăpâneau din neam în neam, slujindu-se cu dânșii la toate trebuințele și în fieștecare vreme și loc întocmai ca și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
parohul bisericii în 1893, care trece în lista sa, cam sumară sub aspectul datelor, căci se limitează numai la titluri, nu și la anul editării, cum au procedat ceilalți preoți, următoarele: - 12 Minee legate în piele, în stare bună, ediția Monastirea Neamț; - Octoihul cel Mare, idem; - Triodul, idem; Penticostar; Apostol; Psaltirea; Ceaslovul Mare; Evhologiu; Evanghelie; Liturghie; Cazania, editată la Iași, în 1842; Panahida în stare proastă, nu se știe ediția neavând cuverta (sic); Iromologiul pe note de Macarie, 1843, București” (scris
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]