1,227 matches
-
însă, dificultățile lor (subordonarea, dependența, exploatarea, violența fizică sau simbolică) sunt o constantă, indiferent de regimul politic sub care trăiesc. Acestea se constituie și pot fi înfruntate numai în plan privat. Aici va avea loc marea confruntare cu patriarhatul. Familia monoparentală oferă un tip de soluție care poate fi apropiat de demersul teoretic al feminismului radical. Avansez ipoteza conform căreia unii bărbați sunt mai deschiși spre parteneriat în ceea ce privește relațiile private, în afara căsătoriei legalizate. Este ca și cum existența legală și formală a legăturilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
persoanele cu ocupații care nu sunt aducătoare de venit (casnicele, elevii, studenții); • persoane ce realizează venituri foarte mici (pensionari, persoane angajate în munci sezoniere sau care muncesc „la negru”). În această categorie intră, în multe cazuri, și persoanele din familia monoparentală. Raportul de interdependență (sau de dependență, în valențele sale economice) dintre familie și suportul public se poate surprinde prin analiza modului cum se constituie bugetul familiei. Bugetul familiei (al gospodăriei) reflectă veniturile membrilor acesteia. Un posibil profil al surselor de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
economice) dintre familie și suportul public se poate surprinde prin analiza modului cum se constituie bugetul familiei. Bugetul familiei (al gospodăriei) reflectă veniturile membrilor acesteia. Un posibil profil al surselor de venit (I. Mărginean, 2000, p. 60) al unei familii monoparentale ar putea să includă: • câștigul personal, rezultat din salarii, pensii (am în vedere pensia pentru limită de vârstă și vechime completă), vânzarea produselor din gospodărie, chirii, dobânzi, dividende, câștiguri ocazionale; • produse realizate în gospodărie pentru autoconsum; • suport al familiei lărgite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
invalizi, orfani etc.); • pensia alimentară datorată copiilor de părintele absent 63. Câștigurile reale ale familiei sunt rezultate după ce sunt plătite impozitele și taxele directe 64. Pentru a beneficia de alocația familială complementară, ca și de alocația de susținere pentru familia monoparentală, familia trebuie să realizeze venituri nete lunare pe membru de familie de până la 1,5 milioane de lei (Ordonanța de Urgență nr. 105/2003). Familiile monoparentale prezintă un risc mai mare de sărăcie decât celelalte tipuri de familii (calcul bazat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
a beneficia de alocația familială complementară, ca și de alocația de susținere pentru familia monoparentală, familia trebuie să realizeze venituri nete lunare pe membru de familie de până la 1,5 milioane de lei (Ordonanța de Urgență nr. 105/2003). Familiile monoparentale prezintă un risc mai mare de sărăcie decât celelalte tipuri de familii (calcul bazat pe raportul dintre numărul persoanelor aducătoare de venit și numărul persoanelor aflate în întreținere)65. Familiile plasate sub pragul de sărăcie (după datele furnizate de Ministerul Muncii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
persoanelor aducătoare de venit și numărul persoanelor aflate în întreținere)65. Familiile plasate sub pragul de sărăcie (după datele furnizate de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Banca Mondială 66) pentru care se acordă ajutor social sunt, în ordine: familiile monoparentale cu mai mult de doi copii, cuplurile cu peste trei copii, familiile monoparentale cu un singur copil. Principalele probleme cu care se confruntă aceste familii sunt deci dificultățile economice; mai precis, sărăcia, ceea ce generează în unele situații chiar abandonarea copiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sub pragul de sărăcie (după datele furnizate de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Banca Mondială 66) pentru care se acordă ajutor social sunt, în ordine: familiile monoparentale cu mai mult de doi copii, cuplurile cu peste trei copii, familiile monoparentale cu un singur copil. Principalele probleme cu care se confruntă aceste familii sunt deci dificultățile economice; mai precis, sărăcia, ceea ce generează în unele situații chiar abandonarea copiilor. Tot din rapoartele Băncii Mondiale se trage concluzia că gospodăriile cu copii, conduse
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
unele situații chiar abandonarea copiilor. Tot din rapoartele Băncii Mondiale se trage concluzia că gospodăriile cu copii, conduse de femei, sunt mai vulnerabile la factorii de risc (inclusiv la sărăcie) decât cele conduse de bărbați. Pe lângă faptul că numărul familiilor monoparentale conduse de femei este mai mare decât cel al familiilor conduse de bărbați, semnificativ este că veniturile femeilor sunt, în medie, mai mici decât cele ale bărbaților. La aceasta concurează mai mulți factori: susținătorul familiei este de o vârstă mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mai mici decât cele ale bărbaților. La aceasta concurează mai mulți factori: susținătorul familiei este de o vârstă mai mică, dispune de o pregătire școlară mai modestă și, implicit, are șanse mai scăzute pe piața muncii 67. Deși numărul familiilor monoparentale este în creștere, acest tip de familie nu are încă o vizibilitate pregnantă în spațiul social. În funcție de cum sunt asigurate veniturile în gospodărie 68, se pot distinge (I. Mărginean, 2000, p. 61): • gospodării care sunt autosuficiente economic și nu primesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
contribuie ele (transferurile sunt mai mari decât impozitele); • gospodării care se bazează pe transferurile de la bugetul public și, eventual, pe alte surse, externe lor; • gospodării care se bazează exclusiv pe surse nebugetare, exterioare gospodăriei proprii. În această tipologie, cele mai multe familii monoparentale se înscriu în categoria acelor gospodării care primesc din partea bugetului public mai mult decât contribuie. Dependența este un termen ideologic (N. Fraser, L. Gordon, 2001, p. 56), face parte din interpretarea de ansamblu a lumii în care trăim, în lumina
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sprijin îndreptățit, cuvenit (primesc înapoi ceea ce au investit), fără să atragă premise ale stigmatizării, deci fără a fi apreciate ca sursă a dependenței, alte tipuri de prestații (cum ar fi ajutorul social, alocația familială complementară, alocația de susținere pentru familia monoparentală) lasă impresia unor foloase necuvenite: beneficiarii primesc fără să dea nimic în schimb. Ce tipuri de dependență sunt blamate de opinia publică? Ajutorul primit din sfera publică este semnificat drept sursă a dependenței care ar trebui descurajată. Dependența economică a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
comunități care nu respectă liberul arbitru al fiecărei persoane. În genere, nu se poate exercita în comunitățile în care drepturile omului se opresc la ușa casei, a instituției, firmei sau a statului (M. Miroiu, 2001, p. 63). În cadrul problematicii familiei monoparentale, o astfel de condiție ar putea fi identificată la nivelul cauzelor care au determinat constituirea respectivei familii. De multe ori, se recurge la separare sau la divorț tocmai pentru că în familie au existat constrângeri, pe care unul dintre parteneri le
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
slăbiți de boală drepturi politice sau garanții împotriva ingerinței statului în viața lor privată înseamnă a-ți bate joc de ei... Ce este libertatea pentru cei ce nu pot face uz de ea? (I. Berlin, 1996, p. 207) Pentru familia monoparentală (mai precis, pentru părintele singur), poate fi analizată libertatea pe parcurs (de-a lungul vieții): sunt realizate acele condiții necesare pentru ca părintele singur să își manifeste libertatea de alegere? Pot fi considerate pârghii de diminuare a libertății de a alege
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
realizate acele condiții necesare pentru ca părintele singur să își manifeste libertatea de alegere? Pot fi considerate pârghii de diminuare a libertății de a alege: - resursele economice reduse: pentru starea de fapt prezentată, în România, unde sărăcia afectează cele mai multe dintre familiile monoparentale, posibilitățile reale de alegere sunt relativ modeste. Părintele singur este adesea în situația de a-și dobândi doar resursele necesare traiului zilnic și pentru acoperirea nevoilor copilului în creștere; - dubla zi de muncă 75: femeile, în general (și mai cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
să le favorizeze în asumarea ipostazei de „creatoare de cultură”); - lipsa de timp76: în condițiile de suprasolicitare (munca în spațiul public și cea în spațiul privat fiind nesfârșite), de inexistență a timpului liber, a timpului pentru sine, persoanele din familiile monoparentale își petrec cea mai mare parte a timpului rămas după orele dedicate muncii retribuite datoriilor casnice împreună cu copiii lor, cărora le acordă sprijin inclusiv în petrecerea timpului liber al acestora; - lipsa unui spațiu adecvat: multe femei nu au un loc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
celorlalți (atitudini conforme cu sex-rolurile din familia patriarhală, în care mama este receptată ca fiind datoare să se dedice exclusiv îngrijirii copiilor ei), descurajarea deschiderilor către nou (din teama unor situații critice, după cele care au condus la apariția familiei monoparentale), lipsa de încredere în resursele personale (în multe cazuri, singurătatea părintelui, faptul că nu are pereche, este receptată ca o formă de vinovăție)78. • Informația și rezonabilitatea alegerii (alegerea în cunoștință de cauză) Pentru a alege în cunoștință de cauză
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
p. 143). Oprimările diferă în funcție de context, ca de altfel și dependențele, inferiorizările, chiar și patriarhatele. O astfel de observație este proprie feminismului valului III81. Maternitatea devine o categorie de analiză și un mod de construcție a identității. Pentru problematica familiei monoparentale, este semnificativ accentul pus pe ideea de putere 82 a femeilor, pe posibila lor capacitare 83. Această orientare se distanțează astfel de perspectiva conservatoare privind victimizarea femeilor. Un prim sens privește ieșirea de sub relațiile de autoritate interindividuale, astfel încât să se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
politicilor publice, această direcție poate fi exprimată în micropolitici. Ele pot fi opuse macropoliticilor încă dominate de puterea de tip patriarhal. Rolul micropoliticilor ar fi să creeze oportunități de dezvoltare, contexte de împuternicire a celor vulnerabili. Pentru femeile din familiile monoparentale, procesul de capacitare presupune în primul rând o raportare pozitivă la situația de viață în care se află. De cele mai multe ori, starea de monoparentalitate este resimțită ca o pierdere. Una efectivă, prin dispariția reală a unor persoane (soț, persoane din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
șanse de dezvoltare. „Ca peste tot, accentul trebuie pus pe asigurarea unui echilibru între autonomie și responsabilități, în care formele pozitive de încurajare să fie dublate de sancțiuni.” (A. Giddens, 2001, p. 105) 7. Feminismul radicaltc "7. Feminismul radical" Familia monoparentală poate fi tratată de către conservatori drept un model de viață aproape de o formă extremă, care, ca orice exagerare, este conotată negativ. Faptul de a fi părinte singur decurge dintr-o situație asumată sau întâmplătoare, dar una la limită. Reală, efectivă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
orice exagerare, este conotată negativ. Faptul de a fi părinte singur decurge dintr-o situație asumată sau întâmplătoare, dar una la limită. Reală, efectivă sau numai simbolică, separarea de opresor este un fapt real. Din această perspectivă, femeile din familiile monoparentale pot fi receptate ca aflându-se pe poziții radicale. Pot fi considerate chiar mai radicale decât cele radicale (în abordarea radicală, separarea teoretică și politică de bărbați apărea ca o posibilitate de emancipare). Schimbarea vieții lor s-a produs fără
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
lume copii, care dintr-un act de mare forță vitală este resemnificat cultural drept mijloc de inferiorizare, oprimare, de ținere în subordine a femeilor de către bărbați ca tați, frați, bunici 90. Acest fapt se petrece uneori și în cazul familiei monoparentale (cumva paradoxal, deoarece exponentul ordinii patriarhale nu este prezent direct, nemijlocit, dar poate fi prezent în mod simbolic). Absența propriu-zisă a tatălui din mediul familial nu este deplină, ca și cum nu ar exista efectiv; apare totuși o prezență de așteptare, se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
publice ca fiind necuviincioase, rușinoase, tabuuri de neatins, trebuiau să fie făcute publice. Astfel, se presupunea că nimeni nu va mai fi lăsat să sufere în singurătate. Nimeni nu va mai fi umilit, înfricoșat sau marginalizat. Față de acest context, familia monoparentală se află într-o situație paralelă. Femeile părinți singuri sunt adesea hărțuite, agresate, marginalizate, tocmai pentru că în plan public s-a identificat o anume vulnerabilitate, care decurge din starea lor de singurătate. Femeile respective nu sunt supuse presiunilor de acest
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
sexelor și, implicit, destinul căutării jumătăților absente. De aici, ideea sufletului-pereche ar fi prioritatea afectivă a oamenilor, altfel incompleți. Platon, în Banchetul 96, folosește mitul androginului pentru a demonstra că, în fapt, iubirea este expresia dorinței de nemurire. Pentru familia monoparentală, modul de a da o educație copilului/copiilor este pentru părintele singur o problemă care comportă mai multe aspecte dilematice. Unul dintre acestea ar putea fi: ce tip de educație se va realiza în condițiile în care părintele singur transmite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mai cu seamă logic-raționale. Toate acestea sunt în concordanță, desigur, cu stereotipurile consacrate privind feminitatea și masculinitatea. În societatea contemporană, influențele educaționale sunt foarte diversificate, cele mai accesibile copiilor fiind cele oferite prin intermediul emisiunilor de televiziune. Pentru copilul din familia monoparentală, ideea care apare în prim-plan este acea de a evita izolarea și de a-i oferi ocazia de a relaționa. Din punctul de vedere al opțiunii pentru o educație care să combine atât trăsături specifice unui sex, cât și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
atât trăsături specifice unui sex, cât și celuilalt, cred că, în viața de fiecare zi, acest fapt are loc de la sine, receptat cel mult ca mod de a particulariza aspecte ale vieții cotidiene. Am abordat problema educației copiilor din familiile monoparentale din punctul de vedere al părintelui singur, implicat în creșterea lui. Din perspectiva învățământului formal, este posibilă o discuție diferită și complexă, care însă nu face obiectul lucrării de față.99 În tratarea educației de factură morală, Susan Moller Okin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]