5,311 matches
-
de când... literatura. Dar "dacă savantul este înghițit de monstrul pe care caută să-l explice, de ce, mai bine, nu ar explica el starea și faptul că este înghițit și mai cu seamă de ce nu ar încerca el să taie pîntecul monstrului?" Cele "două caiete în(tr-o) coadă de pește" prezintă pe post de motto cinci fraze (voi semnala doar alegerea autorilor: Friedrich Nietzsche, José Ortega y Gasset, Robert Musil, Paul Ricoeur, Alexandr Soljenitîn). Fără să avem intenția fixării unor nepotrivite "plăcute
Autoportret de filozof by Valentina Dima () [Corola-journal/Journalistic/17552_a_18877]
-
Lista poeților minori români a continuat și va continua. Nu fac un paradox, dar rolul lor în cursul literaturii noastre, ca și al oricărei alteia, este a prin exercitarea limbii a unul însemnat, totuși, ei pregătind, într-un fel, apariția "monștrilor sacri" a caror strălucire îi pune deodată pe toți într-o umbră ce ni se pare uneori nedrept, penibilă... Va trebui să mai apară în mileniul următor un Călinescu George, care să continue lista poeților minori, născuți și dispăruți între
Poeti minori by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17613_a_18938]
-
care a fost chiar el implicat. „Pe mine Huidu nu mă interesează absolut deloc. Nu dau doi bani de el. Putem vorbi despre moartea pe șoselele din România, prin care eu am trecut și eu. A intrat în mine un monstru de oțel”, a povestit realizatorul TV, în cadrul emisiunii Punctul de Întâlnire. „Mi se pare ca ghinion au avut cei care au murit și norocoși au fost cei care au scăpat", a mai declarat Mircea Badea, făcând referire la accidentele rutiere
Mircea Badea: Nu pot să mă tăvălesc de mila lui Huidu. Nu prea îmi este milă de Huidu! () [Corola-journal/Journalistic/24914_a_26239]
-
atât mai spectaculoasă, cu cât este, de altfel, cunoscut trecutul din epoca comunistă, dar și după 1989, al rectorului Aurelian Bondrea. După Revoluție, Bondrea a pus pe picioare celebra fabrică de diplome ”Spiru Haret”, implicată acum doi într-un scandal monstru, după ce fostul ministru al Educației, Ecaterina Andronescu, a denunțat superficialitatea pregătirii din facultățile universității. Fostul ministru al Muncii a fost cooptat și în echipa Realitatea TV, postul lui Elan Schwartzenberg, la sfărșitul lunii noiembrie, ca invitat permanent al Mădălinei Medeleanu
Sebastian Lăzăroiu este noul director al TV România de Mâine () [Corola-journal/Journalistic/24283_a_25608]
-
și-a ales, din studiourile Elenei Penescu Liciu și ale Floriei Capsali (la începutul anilor ’50 mai existau încă studiouri particulare), câteva dansatoare, între care am fost și eu. Rolul principal era interpretat de Emil Botta. Mai întâi era un monstru și numai în ultimul tablou devenea Făt-Frumos. Eleva care eram atunci, stătea adeseori în culise (și cînd nu avea de dansat în jurul vrăjitoarei - interpretată de Marieta Anca), ca să urmărească jocul acestui minunat actor, ușor teatral, dar de o sinceritate tulburătoare
Mai există oaze de frumusețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2439_a_3764]
-
autor european, mai retrograd prin forța lucrurilor, raportul îi va apărea, de bună seamă, inversat. „Americanul, obișnuit cu poezia automobilului, o descoperă acum pe aceea a căprioarei; europeanul, atașat de multă vreme poeziei sălbatice a animalului, are acum revelația micului monstru care e automobilul”, conchide criticul. Nu știu dacă exact în termenii aceștia și-a gândit Andrei Bodiu criza legată de „convenție” și de „clișeu”. Dar nu mă îndoiesc că raționamentul de fond va fi fost unul similar. Cum tratezi, literar
Automobilul și căprioara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2450_a_3775]
-
colaborare cu regretatul Alexandru Bocăneț și scrise de Dan Mihăescu. TOMA CARAGIU a jucat în 39 de filme, dintre care amintim seria "Brigada Diverse"(1970, 1971), "Șeful sectorului suflete" (1967), "Săptămâna nebunilor" (1971), " Nu filmăm să ne-amuzăm" (1975), "Operațiunea Monstrul" (1976). De asemenea, a jucat alaturi de alți actori legendari: Ștefan Bănică, Puiu Călinescu, Octavian Cotescu, Anda Călugăreanu. TOMA CARAGIU a fost înmormântat la cimitirul Bellu din București. JEAN CONSTANTIN, un mare comis al scenei românești JEAN CONSTANTIN s-a
TOMA CARAGIU și JEAN CONSTANTIN și-ar fi sărbătorit, pe 21 august, zilele de naștere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/22148_a_23473]
-
o grandoare stranie și se încarcă de sensuri mitice. Enigmaticul fluture (animal totemic? figură alegorică? frumusețe pură?), care-i vizitează recurent fantezia pare că aduce și el, din depărtări ancestrale fasturile divine ale naturii în orașul cu asfalturi încinse și monștri de beton. Capitala confiscă natura, dar nu pentru a o umili sau ucide ci, dimpotrivă, pentru a-i acorda, în raritatea ei, o funcție sacră. Distanța dintre Orbitor și celelalte romane ale copilăriei apărute în literatura noastră e enormă. Cărtărescu
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
subiectul etern al lui I. L. Caragiale. Dar, cum să zic, pe Caragiale îl întrecu însăși viața, viața noastră de azi politică, prin apariția acestui succesor îmbogățit, cu umor în loc de uraniu, al personajului Coriolan Drăgănescu, rămas clasic în literatura română datorită Monstrului ce vedea și auzea enorm. Întîi, că nu se compară. Despre eminentul student în drept de pe timpuri, Caragiale scrie așa: Acum cîțiva ani, unul dintre cei mai de seamă studenți ai Universității era și tînărul Coriolan Drăgănescu. Avea inteligență vie
Psiho-candidați by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16686_a_18011]
-
nici adevărul nu cred că pot îndrepta moravuri sau năravuri. Da, ridicolul ucide, dar mai rea e teama de ridicol, care nu poate decît paraliza. Don Quijote face pasul invers: spre sublim. Căci problema nu este să nu te temi de monștri - asta se mai poate și e mai frecvent decît am vrea să credem -, ci să nu îți pese de ridicol. Să-l asumi ca pe un monstru. Din lăuntru, din afară - nu contează. Monștrii ne sînt presărați în calea către
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
pasul invers: spre sublim. Căci problema nu este să nu te temi de monștri - asta se mai poate și e mai frecvent decît am vrea să credem -, ci să nu îți pese de ridicol. Să-l asumi ca pe un monstru. Din lăuntru, din afară - nu contează. Monștrii ne sînt presărați în calea către Graal și în orice altă cale, iar pe unii nu avem cum să-i învingem; sîntem doar datori să îi domesticim. Și să mergem mai departe. Chiar dacă
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
este să nu te temi de monștri - asta se mai poate și e mai frecvent decît am vrea să credem -, ci să nu îți pese de ridicol. Să-l asumi ca pe un monstru. Din lăuntru, din afară - nu contează. Monștrii ne sînt presărați în calea către Graal și în orice altă cale, iar pe unii nu avem cum să-i învingem; sîntem doar datori să îi domesticim. Și să mergem mai departe. Chiar dacă nu totdeauna înainte. 2. Orice labirint are
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
sigur că ai biruit-o. Este numai o victorie temporară - dacă e. Ce te lasă mai sărac, spun existențialiștii. Sau mai bogat, pretind romanticii. Dar oricum, ajungi și tu să-i semeni fiarei. De n-ar fi decît pentru că fiara, monstrul, are ades chip uman. Care, fie și numai pentru că e chip de om, e al tău. În labirint, ai parte de miraje optice, acustice. Beții, vertijuri, narcisisme. Senzația că mergi înainte, cînd, de fapt, te învîrtești în cerc. O fi
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
labirint mai mare, știm. Iar pe cel tocmai părăsit îl faci mic-mic și-l iei cu tine, ca în basme. O eventuală cursă pentru alții. Numai pentru ei? Dar, tot în planul labirintului, e cîteodată umbră și răcoare. Locuri unde monștrii nu ajung; au și ei limite. Locuri unde poți să te ascunzi, o vreme, și de monștri și de tine. Poți să te ascunzi și o veșnicie. Atunci, de regulă, și lumea mare și cea mică te consideră un înțelept
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
ca în basme. O eventuală cursă pentru alții. Numai pentru ei? Dar, tot în planul labirintului, e cîteodată umbră și răcoare. Locuri unde monștrii nu ajung; au și ei limite. Locuri unde poți să te ascunzi, o vreme, și de monștri și de tine. Poți să te ascunzi și o veșnicie. Atunci, de regulă, și lumea mare și cea mică te consideră un înțelept. Eu, dacă rămîi acolo, cred că ai cedat. Ceea ce nu e foarte grav, atîta vreme cît o
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
să înfrunți și lumea și pe tine dintr-o oază, poate că acolo trebuie să și rămîi. Modelele, la urma-urmei, sînt multiple. La antipodul labirintului, e catedrala gotică. Ea ne arată că putem să-l biruim. O catedrală adevărată are monștri contorsionați, pe care tehnica basoreliefului - și semnele zodiacale de pe zidul din apropiere - îi țin prizonieri. Mai are și vitralii sublimate, ordine, lumini savant filtrate. Și cu mult, mult mai tîrziu - o orgă. Un detaliu prea ades uitat este acela că
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
în practica socială, pe cîtă vreme nazismul nu putea invoca nici o tradiție filozofică respectabilă, exterminarea rasială devenind pentru el o tehnologie și un scop în sine, cu justificări incomprehensibile dincolo de ura furibundă și primitivă a unor anti-oameni (nu folosesc cuvîntul "monștri" pentru că am în minte teoria Hannei Arendt despre "banalitatea răului", despre un Eichman, funcționar mediocru și birocrat), ridicată la rangul de politică de stat. De acord, răspunde Tzvetan Todorov, unul din cei mai cunoscuți cercetători și eseiști din Franța în
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
de o conștiință rea care își pune pecetea pe gesturile și cuvintele omului? în orice caz, dacă prezența ca atare a moralei în politică nu pare să fie necesară și trece neobservată în ochii urmașilor lui Machiavelli, absența ei creează monștri și este imediat remarcată. Fie și în acest mod negativ, morala își face neapărat simțit rostul în politică. Dezinteresații de putere (adică aceia pentru care mijloacele contează iar scopul nu poate scuza nimic) nu dau tonul în politică. Nu lor
Peștele pe uscat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16904_a_18229]
-
un prag de vîrstă critică. Efect subtil de distribuție fiindcă actorul se confundă cu eroul sensibilizînd infinit trama, toate reproșurile de "îmbătrînire" primindu-le defel impasibil. În ciuda tunsorii tinerești, chipul îi e marcat de trecerea anilor, lucru pe care însă monstrul sacru îl speculează spectaculos. Ajutat - evident - de concepția regizorală și maniera filmică adoptată de operatorul debutant Salvatore Totino, secondat de Chuck Cohen, cărora avea să li se alăture trioul monteurilor Tom Nerdberg, Keith Salmon, Stuart Waks. Pentru că numai prin virtuozitatea
Lecția de morală by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16953_a_18278]
-
vrea sa-l sperie de moarte pe Mihnea, să-i provoace un colaps de teroare, să-l ucidă indirect pe cale psihică. Aceasta înseamnă și că întregul vacarm infernal ce se dezlănțuie nu e decât gesticulația unei amenințări monstruoase. În realitate, monștrii nu fac decât să-l "defaime" - să-l sfideze amenințător - atâta tot, contând pe reacția să de panică. Omul provocat reacționează așa cum se așteaptă vrăjitoarea: Mihnea încalecă, tresare, calul sau cade și el are reflexul de a sări la timp
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
ciudate forme hibride și cuprind "tot felul de vieți experimentale" (Lucian Boia - Desfrîu și sfințenie: doi poli ai imaginarului insular, p. 23). Căutarea Insulelor Fericiților printre formațiunile insulare reale deplasează deseori descrierea în fantazare adăugînd bogății fabuloase sau, după caz, monștrii cunoscuți și necunoscuți ori obiceiuri monstruoase cadrului de multe ori real al relatării. De aceea istoria scrierilor de călătorie oferă un material generos și permite observarea în timp a imaginii insulei: insulele între mitologic și descriere rațională (Andrei Pippidi, Insula
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
tot cerul. Nu s-apropiau de pământ. În spatele casei preotului se puteau zări muște uriașe ieșind parcă din pământ. Și care cum apăreau își luau zborul spre înalt depărtându-se. Și oricât de multe plecau se ridicau alți și alți monștri zburători înnegrind cerul. În oraș s-auzeau focuri de arme. Chiar și pe strada preotului, oamenii prinzând curaj, ieșeau cu tot felul de arme. Trăgeau în aer și când cădea vreuna o ciopârțeau cu topoare. Și cum puțini aveau arme
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
cerul. În oraș s-auzeau focuri de arme. Chiar și pe strada preotului, oamenii prinzând curaj, ieșeau cu tot felul de arme. Trăgeau în aer și când cădea vreuna o ciopârțeau cu topoare. Și cum puțini aveau arme de foc, monștrii zburători se-nmulțiseră într-atât încât în zborul lor dezordonat începură să se ciocnească-n văzduh. La un moment dat din stolul monstruos se desprinse un val numeros ce s-abătu peste oameni. Părea și mai mari. Când se loveau
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
moment dat din stolul monstruos se desprinse un val numeros ce s-abătu peste oameni. Părea și mai mari. Când se loveau de coșurile caselor le dărâmau. Țipete de groază sfâșiară văzduhul. De peste drum de casa părintelui vecinii văzură cum monștrii ieșeau din pământul din spatele casei. Înarmați cu furci, topoare și ce mai găsiră prin casă porniră val vârtej spre curtea grădinii. Din casa popii ies monștrii. Să-i dăm foc. Foc, foc! Adă benzina! Fraților, fraților! striga preotul turburat. Fiți
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
dărâmau. Țipete de groază sfâșiară văzduhul. De peste drum de casa părintelui vecinii văzură cum monștrii ieșeau din pământul din spatele casei. Înarmați cu furci, topoare și ce mai găsiră prin casă porniră val vârtej spre curtea grădinii. Din casa popii ies monștrii. Să-i dăm foc. Foc, foc! Adă benzina! Fraților, fraților! striga preotul turburat. Fiți milostivi. Nu am așa ceva în casă! Să nu vă bată Dumnezeu! Fraților! Te-ai pus bine cu diavolul, nu cu Dumnezeu părinte! Dați-i foc! Foc
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]