1,270 matches
-
malefica instituție, îndată după evenimentele din decembrie. Altfel zis, nimic esențial despre ceea ce se cade să cunoaștem și să prețuim din impresionanta, pînă la urmă exemplara existență a "boierului" Paleologu... Urmează Petre Pandrea. Descoperit postum ca foarte important scriitor și moralist, acesta ni se prezintă așijderea frenetic implicat în existențial, inclusiv ca avocat: "A preferat să fie avocat, pentru a-și putea asigura demnitatea financiară, dar și pentru a-i putea ajuta pe alții, așa cum de multe ori o mărturisește în
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
și cu înțelegerea cu tine însuți”. Notă trimite la un studiu din 1981, republicat, în volum în 2009! Mulțumit sau nu cu existența dusă, satisfăcut pe deplin de operă să literară - și doar în secret de cea din domeniul criticii -, moralistul s-a împăcat cu sine, platforma de pe care ispitește viitorul, în locul care-i interesează, la senectute, destinul probabil, al unei limbi universale, istoria limbilor care, în timp, au concurat la acest destin. Pe alocuri, profesorul devine guru: „Dat fiind că
Din miez de vorbe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6541_a_7866]
-
obiectivitate ca înainte? B.N: Un roman nu se scrie cu bune sau cu rele intenții și uneori Satana privește peste umărul scriitorului paginile albe și asteaptă zămislirea personajelor. Încerc să-mi amintesc în ce roman am păcătuit să fiu moralist? În Somnul vameșuluilustin Arghir ajunge la urmă notar. În Al doilea mesager revolta în genunchi a scriitorului Danyel Raynal se termină cu cedarea în fața Guvernatorului căruia îi scrie discursurile. În Îmblânzitorul de lupi Iosif dispare din colonia exilaților. Nu vreau
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
bine. (Și de altfel, se și scrie. Mult.) Însăși elucidarea adevăratei ei naturi presupune ceva efort. Este Ciocârlie, cel de după, să zicem, Bătrânețe și moarte în mileniul trei (2005) sau Cu dinții de lână (2008) un sentimental reprimat? Este un moralist care și-a pierdut încrederea? Omul de spirit s-a născut, în el, înaintea cinicului? Care-a fost mai întâi? Sunt întrebări cărora, recunosc, nu m-aș aventura să le caut răspunsul. Le consider, cu părere de rău, inutile. Fiindcă
Magistratură și spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4728_a_6053]
-
Raskolnikov, cel ce abia redescoperă viața vie, Ivan se întreabă dacă, adunate laolaltă, tristețile, dezamăgirile, haosul, disperarea, limitele, ar fi în stare să-i „înfrâneze această sete nebună de viață, o sete necuviincioasă poate, destrăbălată”, tipic karamazoviană, considerată de unii moraliști, în chip straniu, ticăloasă, în vreme ce această neostenită sete de viață servește schopenhaueriana voință oarbă de a fi: „Vreau să trăiesc și trăiesc, chiar dacă trăiesc împotriva oricărei logici. Nu cred în ordinea lucrurilor, dar îmi sunt dragi frunzulițele lipicioase ce se
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
din Garda Civică, cu bătaia în piață Teatrului. Niște tineri ofițeri m-au scăpat de furia lor". Acesta a fost motivul care a determinat conducerea Teatrului Național să scoată piesă din program. Protestul fusese organizat de un grup de pretinși moraliști, pentru acordarea unei satisfacții micii burghezii "ultragiate" de conținutul piesei. Cu toate acestea, momentul a marcat începutul gloriei lui Caragiale, toate piesele pe care le-a prezentat mai tarziu constituind cele mai mari succese ale teatrului românesc de acum două
O noapte furtunoasă, piesa pentru care I.L. Caragiale era să fie bătut () [Corola-journal/Journalistic/47413_a_48738]
-
decenii Gabriel Liiceanu s-a lăsat tot mai atras de literatura subiectivă. Rezultatele au fost uneori notabile, deși departe de charismaticul Bildungsroman filozofic din Jurnalul de la Păltiniș, prin care ucenicul și-a imortalizat, memorabil, maestrul. S-ar zice că acest moralist specializat în „exerciții de admirație” e atras de relația dialogală cu un alter aflat în proximitatea sa afectivă, fie că e vorba de personalități-reper (Declarație de iubire), de fantasma fiului „de departe” (Scrisori către fiul meu) sau de un soi-même
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
fi decît... agent sub acoperire, altminteri n-ar fi devenit angajat, din anii ’50, la Agerpres și „Lumea” (unde scria editoriale pe linie sub pseudonimul Miron Moldovan)... Este, altminteri, un deliciu să urmărești duelul dintre liberalul individualist Ivănescu și conservatorul moralist Liiceanu. Primul - apărînd adaptarea la mediul toxic al comunismului prin concesii ce fac posibilă supraviețuirea în nișă; al doilea - pledînd pentru o etică puristă a împotrivirii (pe care, schimbînd ce e de schimbat, n-a urmat-o nici Noica, după
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
de care face uz C.D. Zeletin e, prin urmare, un mijloc de apărare atît împotriva stihiilor lăuntrice cît și a primejdiilor din afară, venite din partea unei lumi ieșite din țîțîni. Celor din urmă li se opune cu eficacitate scutul unui moralist de clasă. C.D. Zeletin, Rămînerea trecerii, Ed. Spandugino, 2011, 384 p.
Sub scutul moralistului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4714_a_6039]
-
Aurelian Dochia -, nu să rîvnim la vreun cinic cîștig piramidal, bun să ne rătăcească în himerele unei exuberante avuții simbolice, dar atașați, dimpotrivă, realităților esențiale, să tindem neabătut spre acea „égalité d’âme”, pe care, pe drept cuvînt, o preconizau moraliștii de stirpe autentică. În ipostaza care e homo oeconomicus, se cuvine să răzbată asemenea elemente. Omagiul cel mai persuasiv, de el prilejuit, nu-l descrie în acțiunea de a număra bani lucitori, tactilizînd cumva acumularea, precum bătrînul împovărat de avere
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
acum. Interesant și original e, de asemenea, decupajul. Pentru Mihail Vakulovski, trei sunt fronturile principale ale poeziei optzeciste: realul, textul și psihoza. (În Flashback 1985, Ion Bogdan Lefter identifica tot trei tipuri de poeți, prozaizanți, conceptualizanți și, în fine, orgolioși moraliști.) Pe undeva, cele două clasificări se aseamănă. Cu deosebirea că între criteriile tânărului critic de azi, spre deosebire de cele ale tânărului critic de ieri, atitudinea nu mai e decisivă. Iar prin aceasta, principial stilistică fiind, viziunea lui e mai puțin incandescentă
Scriitorii români de ieri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5884_a_7209]
-
Cosmin Ciotloș Faima criticului Daniel Cristea-Enache îi întrece cu mult meritele. E o evidență. Care sunt resorturile faptului, nu mă interesează. Nu sunt, într-ale literaturii, un moralist. Destul să spun că despre cărțile lui (trei de cronici, trei de interviuri și o teză de doctorat), nu s-a prea scris. Receptarea, în cazul lui Cristea-Enache, plutește mai degrabă în aer decât să coboare, comme il faut, în
Un nou chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5677_a_7002]
-
intenționată de altminteri, bizareria este că Marin Preda, care a fost înainte de orice un prozator, începe să capete un profil fals de guru și „filosof”, profil pe care el cel dintâi l-ar fi respins. În spatele creatorului stă, desigur, un moralist, însă acesta din urmă nu încalcă niciodată limitele convenției realiste. Dimpotrivă. Din punct de vedere critic, cartea lui Marin Iancu este un eșec și din cauză că autorul operează cu un profil literar al lui Marin Preda incomplet și, într-un anume
Marin Preda par Marin Iancu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5698_a_7023]
-
a soției, Elsa Lüder. Caracterizarea, pe care am găsit-o în volumul O lume pe dos (convorbiri cu Ovidiu Nimigean) i s-ar potrivi, cred eu, mai degrabă partenerului de dialog, care, pe lângă poet și prozator, e și un redutabil moralist, cu verb caustic. În ce-l privește pe Paul Miron, aici cel puțin, acesta își iese doar arareori din matcă. De exemplu atunci când se supără pe critica literară, care, neștiind unde să-l încadreze, i-a comentat cărțile (Fata călăului
Și ca dânsa suntem noi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5808_a_7133]
-
îl pune pe teme inspirate din societatea consumului: invidia, răutatea, neputința, frenezia erotică, mania exhibiționistă, massa și kitsch-ul, impostura și nemulțumirea, etica afacerilor, lipsa de onestitate și infidelitatea. Simpla parcurgere a acestor teme îți dă de înțeles că destinul moraliștilor de azi e să comenteze sentimentele negative, cele pozitive nemaibucurîndu-se de interesul nimănui. Cine dezbate imperativul categoric plictisește, iar cine vrea să ridice moralul oamenilor e tratat ca un picat din cer. „Noi trăim cotidian în cadre sociale în care
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
Venit pe scenă să-și ridice diploma de nominalizare, Ioan Es. Pop a declarat că s-a simțit câștigător încă din momentul în care au fost anunțate nominalizările la Cartea Anului. Gabriel Dimisianu a prezentat titlul Ion Creangă. Cruzimile unui moralist jovial, de Eugen Simion (Editura Princeps Edit), apreciind că „inițiativa cea mai plină de interes a lui Eugen Simion este aceea de a-l fi legat pe naratorul Creangă, pe povestitor, de «provocările biograficului», într-un spirit apropiat de acela
Premiul Romaniei literare: Cartea anului 2011 - Acasă, pe Câmpia Armaghedonului de Marta Petreu by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5071_a_6396]
-
felul în care alege să o facă face parte din acest „ce”: o interminabilă deși sincopată mitologie, la care toți intelectualii noștri publici ar trebui, citindu-le, să-și verifice limba ca la un banc de încercare; un ITP. Barthes, moralist În 2011, Barthes are nevoie de reabilitare. Degeaba vorbește Delia Șepețean-Vasiliu ca despre un epicurian al literaturii, probele o contrazic. Aparent. Dar cine are chef să treacă dincolo de aparențe, să înțeleagă o sintaxă baletată și să-l tîrască pe demonul
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
încântător, care n-are nimic burghez, dar nici marxist. Aici el scrie: „Nu cred că spiritele cu adevărat vii se pot dispensa de cunoașterea trecutului.” Cum putem realibita astăzi un teoretician? Arătînd că, mai degrabă decît teoretician, a fost un moralist. Acesta este pariul noului barthesianism din zilele noastre. Voi reveni asupra lui.
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
de zi cu zi”, parcimonios surprinsă printre atâtea evenimente istorice majore. Din Condica logofătului Gheorgachi sau Ghenealoghia familiei Cantacuzinilor criticul reține „întâmplări cu tâlc” și trage concluzii pe măsură. De altfel, discursul din Simulacrele normalității construiește, în efigie, figura unui moralist pe invers. Fie că pledează pentru o poezie lipsită de rigorile purismului, pentru o retorică cehoviană în favoarea uneia inflamat romantice sau pentru privirea mai puțin încruntată asupra începuturilor literaturii române, e evidentă opțiunea lui Eugen Negrici pentru valorile contingente ale
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
excepții - paginile despre propria copilărie sau fermecătoarele relatări despre cele două nepoțele gemene și „arta de a fi bunic”), dimensiunea cea mai substanțială a acestui volum este, de departe, aceea în care Eugen Simion ni se înfățișează în ipostaza de moralist al vieții publice și, mai ales, al celei literare, culminînd cu speculațiile biblice despre confruntările apostolilor cu propriile limite morale. De asemenea, paginile cu substrat pedagogic în care criticul se autodefinește, maiorescian și lovinescian, ca un anxios „mîntuit”, în luptă
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
săi, îi împărtășesc fondul atitudinii cu privire la pozițiile lor surprinse, așa-zicînd, în flagrant. Cele spuse/scrise în convorbirile cu Andrei Grigor despre colegii de generație (și în particular despre critici) vădesc, dincolo de frustrări și dezamăgiri, fairplay-ul unui critic drept. Un moralist de factură existențialistă, în răspăr cu văicăreala și defetismul dominante, care-și dezvăluie, acum, filozofia de viață și resorturile concepției critice. „N-am devenit încă un eurosceptic, dar mi-am întărit convingerile că trebuie să devin un eurolucid.” „N-ai
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
numit pe Theodor Meleșcanu la SIE era o problemă de morală, sau era doar "o lovitură năprasnică pentru PNL și Crin Antonescu". "Nu erau probleme morale atunci când domnul Meleșcanu, de exemplu, a fost numit de către domnul Băsescu la SIE, cunoscutul moralist, jurnalist și ce vreți dumneavoastră Ion Cristoiu titra și cânta „o lovitură năpraznică dată Partidului Național Liberal și lui Crin Antonescu”. Ce este drept, a fost neplăcut, nu am murit din asta, nu am murit nici din altele. Astăzi criteriile
Antonescu, atac la Cristoiu: când Băsescu l-a numit pe Meleşcanu la SIE, nu mai era o problemă de morală? () [Corola-journal/Journalistic/45339_a_46664]
-
vreau să spun că din punctul meu de vedere și sunt convins că și al colegilor mei, noi nu ne concentrăm și nu eliminăm toate întrebările pe care le nasc aceste mișcări politice din cauza purtătorilor lor, care nu sunt veritabili moraliști care nu sunt cenzori onești, care sunt cel puțin la fel de angajați ca și noi în partizanat politic, dar nu o recunosc că nu sunt pur și simplu mercenari. Adică mercenari pur și simplu, tocmiți pe bani, ca să fie clar. Nu
Antonescu, atac la Cristoiu: când Băsescu l-a numit pe Meleşcanu la SIE, nu mai era o problemă de morală? () [Corola-journal/Journalistic/45339_a_46664]
-
Adică mercenari pur și simplu, tocmiți pe bani, ca să fie clar. Nu mercenar simbolic, mercenar practic.", a spus Antonescu "Al doilea lucru pe care aș dori să îl spun foarte concentrat este unul în legătură cu proteste care se întețesc ale unor moraliști de ultimă oră și a căror număr crește. Și Sorin Frunzăverde și Marius Dugulescu și eu cred, sunt convins despre mine, suntem oameni cărora le pasă de ceea ce înseamnă argumentul sau criteriul moral în politică, suntem oameni care știm că
Antonescu, atac la Cristoiu: când Băsescu l-a numit pe Meleşcanu la SIE, nu mai era o problemă de morală? () [Corola-journal/Journalistic/45339_a_46664]
-
și a căror număr crește. Și Sorin Frunzăverde și Marius Dugulescu și eu cred, sunt convins despre mine, suntem oameni cărora le pasă de ceea ce înseamnă argumentul sau criteriul moral în politică, suntem oameni care știm că una este misiunea moraliștilor sau intelectualilor autentici, cenzori ai exercițiului politic, vorbesc de cei veritabili, și alta este misiunea, alta este obligația și altele sunt mijloacele omului politic. Știm însă și eu și cred că cei mai mulți colegi ai noștri că deși noi politicienii avem
Antonescu, atac la Cristoiu: când Băsescu l-a numit pe Meleşcanu la SIE, nu mai era o problemă de morală? () [Corola-journal/Journalistic/45339_a_46664]